IGIENA

Igiena studiaza interventia factorilor de mediu exterior asupra starii de sanatate a individului
precum si metodele de prevenire a bolilor determinate de acestia. este ramură a medicinei preventive,
specialitate care studiază acţiunea factorilor de mediu asupra sănătăţii populaţiei, în vederea prevenirii
îmbolnăvirilor, a ţinerii sub control a riscurilor de mediu, a scăderii expunerii la factorii de risc a
populaţiei prin eforturi concertate ale societăţii şi utilizarea eficientă a resurselor.
Obiectul de studiu - sănătatea umană şi mediul ambiental.
Scopurile:
- prevenirea îmbolnăvirilor,
- menţinerea şi fortificarea sănătăţii,
- mărirea longevităţii şi duratei vieţii biologic active,
- sporirea capacităţii de muncă şi a aportului social în colective
- depistarea precoce a îmbolnăvirilor,
- reducerea morbidităţii şi mortalităţii.
Igiena se imparte in :
Igiena mediului - se refera la igiena habitatului prin radiatii luminoase care reprezinta igiena
aerului. Igiena mediului se refera la factorii fizici, microbiologici si bacteriologici.
Adica :
a. Igiena apei, se refera la metode de cercetare a poluarii si determinarea contaminarii
microbiene a aerului.
b. Igiena aerului.
c. Igiena solului se refera la poluarea solului precum si rolul sau in raspândirea bolilor.
d. Igiena alimentatiei se refera la ancheta alimentara, starea de nutritie, metodele de
determinare a valorilor de nutritie, alimentatia dietetica si igiena unitatilor cu profil alimentar.

Sanatatea publica:
1. Totalitatea cunostintelor, deprinderilor si atitudinea populatiei orientata catre mentinerea starii
de sanatate.
 2. Sanatatea publica este stiinta si arta prevenirii bolilor si promovarii sanatatii prin eforturile
organizatoare ale societatii.
3. Un domeniu specializat al practicii medicale alcatuit din discipline distincte care isi
concentreaza disponibilitatile asupra unei anumite populatii in scopul promovarii si mentinerii sanatatii
si bunastarii precum si prevenirii bolilor, incapacitatii si decesului prematur.

Domeniile principale ale sanatatii publice:

1. Cunoasterea si evaluarea problemelor populatiei utilizând notiuni de demografie, morbiditate,
scrining si studii epidemiologice.
2. Influenta factorilor de risc.
3. Notiuni de biostatistica.
4. Notiuni de probabilitate.
5. Notiuni de legislatie sanitara.
6. Ingrijiri primare de sanatate.
7. Calitatea serviciilor de sanatate.
8. Notiuni de prevenire a principalelor cauze de imbolnavire prin programe nationale de sanatate.

Obiectele de studiu ale sanatatii publice cuprind:

1. Cunoasterea starii de sanatate a populatiei.
2. Identificarea nevoilor de sanatate ale comunitatii.
3. Cunoasterea morbiditatii si a factorilor care o determina.
4. Cunoasterea masurilor care determina aprobarea, promovarea si refacerea starii de sanatate si
asigurarea controlului sanatatii prin efortul conjugal al intregii colectivitati.

Metode si tehnici utilizate in sanatatea publica:

1. Metode si tehnici biostatice.
2. Statistici sanitare si epidemiologice.
3. Metode si tehnici utilizate morbiditatii si a relatiilor de cauzalitate dintre factorii de risc si boala.
4. Elementele de educatie pentru educatie si legislatie sanitara.
5. Cercetarea consumului medical al populatiei.
6. Influenta factorilor de risc.
7. Coeficienta medicala si a asistentei medicale.
8. Eficienta medicala si economica a asistentei medicale.

Starea de sanatate reprezinta o bunastare completa fizica, mintala si sociala care consta numai in
absenta bolii sau a infirmitatii.
Sanatatea este rezultatul interactiunii dintre zestrea biologica, genetica a omului si conditiile
mediului sau de viata si de activitate naturala si sociala.
Boala reprezinta o neadaptare sau o deficienta de aparare a organismului ca si absenta reactiei la
stimulii la care organismul este expus.
Starea de sanatate si disconfort – boala, incapacitate, invaliditate si terminând cu decesul.
Factori endogeni care influenteaza sanatatea– sunt reprezentati de sex, rasa, vârsta,
caracteristicile biologice, receptivitatea la infectii ereditare si caracteristicile demografice ale populatiei.
Factori de mediu:
a. Fizici – temperatura, umiditatea, radiatii, zgomote.
b. Geodinamici – zona geografica.
c. Chimici.
d. Biologici – bacterii, fungi, paraziti.
e. Mediul socio – economic – pragul de saracie, stilul de viata alimentar, conditii de viata si munca
precum si nivelul de instruire.
Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de mediu, experienta individuala.
Stilul de viata cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul,
stresul, sedentarismul, comportamentul sexual si comportamentul rutier.

Serviciul de preventie curativ si de recuperare:

1. Afectiunile determinate de alcool – intoxicatii, afectiuni neuro – psihice, ciroze, pancreatite, cancerul
cavitatii bucale, cancerul esofago – faringian.
2. Afectiunile determinate de fumat – afectiuni bronho – pulmonare, afectiuni digestive, afectiuni
pulmonare.
3. Afectiunile determinate de droguri – probleme de sanatate fizica, psihica, comportamentale,
consumul a crescut dupa 1960.
4. Stresul – reprezinta ansamblul raspândirii specifice, date la orice fel de solicitate, date de organism si
determina o stare de boala cu consecinte fizice,
a. Tipul A – persoane nerabdatoare, grabite, afectiuni vasculare.
b. Tipul B – persoane calme, eficiente, organizate.
c. Tipul C – persoane interiorizate, melancolice, predispuse cancerelor.

II .Măsurarea stării de sănătate:

Evaluarea stării de sănătate se realizează din punct de vedere al populaţiei care trebuie informată în
legătură cu:
- propriile probleme de sănătate;
- modul de prevenire al bolilor;
- principalii factori de risc ce influenţează sănătatea.

Servicii de sănătate:
În acest caz evaluările se referă la stabilirea nevoii de servicii medicale, determinarea priorităţilor şi
evaluarea calitativă a serviciilor medicale.
Cunoştinţele medicale – cercetarea medicală.
Evaluarea tehnicilor de dialog şi perceperea problemelor de sănătate la nivel comunitar.
Consumul medical reprezintă totalitatea îngrijirilor medicale şi farmaceutice acordate unei persoane sau
a unui grup de către serviciile medico – farmaceutice.
Clasificarea indicatorilor de măsurare a stării de sănătate a populaţiei:
1. Indicatorii stării de sănătate sunt speranţa de viaţă, mortalitatea (generală, infantilă, specifică pe
cauzele de deces), morbiditatea (pe cauze de îmbolnăvire,
cauze profesionale, calitatea vieţii).
2. Indicatorii stilului de viaţă sunt consumul de tutun, alcool, droguri, alimentaţie.
3. Indicatorii de caracterizare a condiţiilor de viaţă şi de muncă sunt rata de angajare, rata şomajului,
condiţiile mediului de muncă, condiţiile mediului de locuit, condiţiile mediului înconjurător (apei,
aerului).
4. Indicatorii protecţiei sănătăţii sunt sursele de finanţare, resursele umane, resursele, costul pentru
fiecare bolnav internat, costul medicamentelor pentru fiecare bolnav internat.
Caracteristicile demografice se referă la vârstă, sex, stare civilă, locul de rezidenţă, venit.

Factorii de risc asociaţi bolilor:

1. Bolile inimii sunt determinate de fumat, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat,
sedentarism.
2. Accidentele vaselor cerebrale sunt determinate de hipertensiune.
3. Cancerele sunt determinate de comportamentul sexual, fumat, alcool, dietă necorespunzătoare,
contaminanţii mediului, medicamente.
4. Accidentele de circulaţie sunt determinate de ingestia de alcool, ingestia de medicamente (ingestia de
extraveral).
5. Alte accidente sunt domestice, disponibilitatea armelor de foc.
6. Sinucideri, omucideri sunt determinate de ingestia de alcool, droguri greşit folosite.
7. Ciroza este produsă fie de alcool sau hepatite care nu au fost tratate.
8. Gripa sau pneumonia sunt determinate de vaccinările ineficiente sau de fumat.

În România factorii de risc asociaţi bolilor sunt bolile cardio – v asculare, tumorile maligne,
tulburările mentale si de comportament, accidente, otrăviri, bolile aparatului digestiv, bolile aparatului
respirator, bolile infecţioase, malformaţii congenitale.
După O. M. S. cei mai importanţi factori de risc asociaţi bolilor sunt comportamentul sexual cu
risc, hipertensiunea arterială, consumul crescut de alcool, lipsa apei potabile, lip