Legaturi dintre oase

Generalitati despre articulatii si biomecanismele lor

o Artrologia generala sau sindesmologie

Artrologia se ocupa cu studiul formelor de legatura (junctura) dintre oase. Stiinta legaturilor( din
greaca)

Denumirea de sindesmologie provine din greaca=ligament, si este folosit mai rar, ca termen generic

Articulatiile realizeaza functia statica si dinamica a oaselor (deplasare si activitatile organismului).

Se impart in trei categorii

1. semiartroze
2. intrerupte
3. neintrerupte

o Dezvoltarea legaturilor dintre oase

-Se dezvolta din mezenchimul interzonal (disc intercondral) – zonele dintre primordiile cartilaginoase ale
oaselor.

Etapele de formare si dezvoltare a oaselor-

1 etapa desmala

2 etapa condrala- formarea discului intercondral

3 etapa osoasa

-Incep sa se dezvolte in timpul saptaminii 6 i/u si se incheie la sf.saptaminii 8 i/u, cind ele seamana mult
cu cele de la adult. Deci la nastere legaturile dintre oase sunt deja formate.

 Stratul periferic
fibroblaste(celule fibroase tinere)- tesutul conjunctiv nedenfirential- se formeaza capsula articulatiei-
articulatii sinoviale.

1. Stratul mezenchimal-incepe dezvoltarea articulatiilor

Celulele cartilaginoase tapeteaza suprafetele de articulatie formind cartilajul articular. Aici are loc
reabsorbtia celulelor, in urma carei apare cavitatea articulara (un loc gol- legatura intrerupta). O parte
din cel.mezenchimale din discul meocondral nu se absorb ci se transforma in discuri articulare, care se
extind catre periferie si concresc cu capsula de articulatie. Astfel capsula articulara se devide in 2 etaje-
supradiscal si infradiscal. Acolo se gaseste lichidul sinovial. Astfel s-a creat un model de articulatie
sinoviala- un model complex- in inerior se gaseste discul articular.

2. Din portiunea centrala a tesutului mezenchimal are loc absorbtia si apare locul gol, dar la
periferiile osului apar fibroblaste si condroblast, unde, in mijloc, apar meniscurile, situate la
 periferie. Intre ele este un spatiu gol. Meniscurile la fel se atribuie articulatiilor complexe.
Artroza- o alta denumire a articulatiei.

o Anomalii de dezvoltare sau malformatiile congenitale din cauza supra sau

subdezvoltarii articulatiilor
-displazie(hiplozaie)-subdezvoltari

-aplazie-lipsa tesutului/legaturii dintre oase

-luxatii congenitale-cind este un spatiu intre oasele care trebuie sa fie unite. Se determina cu examenul
radiologic. Pe imaginea radiologica zona data se vede de o alta nuanta. Cind este o luxatie, o linie trasata
paralel cu osul suspect nu este dreapta. In zona unui os sanatos axa va fi dreapta.

-contracturi-mîna strimba, picior strimb- din cauzaб de exemplu, subdezvoltarii unui ligament al unei
articulatii, are o lungime mai scurta decit e nevoie, are loc o contracture in zona data-o patologie
fregventa la persoanele sinele(batrine). La nou nascuti, hipertonusul( contractia excesiva a muschilor)
dispare cu timpul, dar contracturile se pot trata doar cu interventii chirurgicale. Daca s-a nascut cu leg,
de 4 cm, acesta nu poate fi lungit pina la 8 decit prin operatie.

Sinartrozele- cele mai rezistente legaturi, neintrerupte, practic imobile, nu poseda cavitate articulata
Tipuri de sinartroze:

- Sinfibroze-2 oase legate prin tesut fibros, neintrerupte si imobile

- sincondroze-doua oase legate prin tesut cartilaginous, neintrerupte
- Sinostoze- doua oase unite prin tesut osos.
- sinsarcoze-oasele sunt unite cu muschi. Nu au legatura cu alte oase si se tin doar pe muschii
aflati mai sus sau mai jos. Prin intermediul muschilor are loc miscarea osului.

Membranele interosoase-benzi de tesut conjunctiv care fac leg dintre diafizele oaselor lungi(doar 2) :
in zona oaselor radius si ulna(membr, inferior) si tibia-fibula(mina antibrat). Fibrele au orientare diferita,
astfel ca la nivelul lor se formeaza orificii, prin care trec vene si nervi care patrund profund in os.

Legamentele .Tipuri
1. fibroase – formate din fibre fibroase, cele mai rezistente, ligament lungi(lig, spuraspinos) si
scurte Ex : doua vertebre din c.vertebrala. Rolul este de a tine imobile vertebrele
c.vertebrale, mentin pozitia normala a c.vertebrale.
2. elastic-fibre fibroase +elastic. Ca exemplu putem lu un singur ligament :lig. Flagom sau
galben, care uneste arcurile vertebrelor. Datorita lor c.vertebrala are o usoara elasticitate.

Fontanelele-moalele capului.
La craniu - de la prima etapa de dezvoltare a oaselor trece deodata la a 3, astfel intre oasele formate
ramin membrane din etapa initiala de membrane.

-Norma primei fontanele- cea anterioara din mijlocul capului, este de 2,5cm in lungime si latime (are
forma de romb). Trebuie sa se osifice max de la 1 an pina la 2, ceea ce se intimpla rar, deoarece practic
la 9luni se inchide (rezultat la modul de viata) = duce la stoparea cresterii creierului, nu are loc unde sa
se dezvolte normal.

-Frontanela posterioasa, forma de triunghi de 1,5. Se inchide la 2 luni

-Anterioara laterala sau sfenoidala-se inchide la 2 saptamini

-Anterioara mastoidiana- se inchid la 2 saptamini

o Gomfozele-legatura alveolodentara-unde radacina dintelor se uneste cu periostul alveolelor

dentale. Numeroase ligament in interiorul giingiilor. Dintele este fixat foarte bine, imobil,
datorita acestor fibre. Periodontiu. Periodontita este inflamatia legamentelor( se clatina dintii
din cauza slabirii legamentelor). Paradontita-inflamatie si singerare a gingiilor.

o Suturile craniului-intre marginile oaselor care se unesc sunt ligamente suturale. Se impart
in categorii:

1. Sutura dintata-sutura sagitala, coronara,lamoida, parientomastoidiana

2. Sutura scvamoasa-parte peste parte- intre ele sunt fibrele. Ex: legatura dintre temporal si
parietal si sfenoparietala.
3. Suturile plane-marginile corespund dupa lungime si grosime, unindu-se perfect. Celelalte oase
ramase se unesc astfel.
4. Sutura vormiera- in zona osului sfenoid si vomerului. Marginea neteda a unui os se uneste in
despicatura altui os.

o Sincondrozele-legatura se face prin cartilaj. Sunt de mai multe tipuri:

1. Numai celule cartilaginoase-tesut healin
2. Tesut cartilaginos fribros-formeaza legaturi mai rezistente,neintrerupte. Ex. Unirea primei
coaste cu sternul
3. Tesut fibros-discul intervertebral, unit prin fibrocartilaj, mentinind foarte trainic corpurile unul
de altul.
4. Amfiartroze-cele mai puternice leg dintre oase.

o Tipuri de legamente dupa durata

-Temporale-exista pina la o anumita perioada de virsta. Ex-Intre ilion, ischion si pubis se afla un tesut
cartilaginous pina la 15 ani, dupa care se transforma in tesut osos, devenind un os intreg.

Ex. Os lung din 3 portiuni(corp - diafiza si epifiza-extremitatile), unirea dintre aceste zone-metafiza.
Datorita ei osul creste in lungime(pina la max.25 ani)

-Constante-legaturi la nivelul bazei craniului, care nu se schimba pe percursul vietii, fiind permanent
sincondroze

Sinostozele-ex.osul sacru, format din vertebre false, fiind unite intre ele prin intermediul tesutului osos.
La fel si vertebrele osului coccis. Osul mandibulei este format din 2 parti identice, considerat locul de
unire ca slab, deoarece mai intii a fost sincondroza, dupa cae, la 6-7 ni, a devenit sinostoza.
Simfizele-intre oasele este prezent un ligament si un cartilaj hialin slab. Sunt foarte putin mobile.

Ex. Leg dintre corpurile vertebrelor. Avem nucleul pulpos si inelul fibros, in regiunea unde se formeaza
un mic spatiu; La nivelul sternului (manuvriului sternal) .

Diartrozele-cele mai mobile ligamente. Sunt prezente elementele principale:

-Suprafetele articulate

-Cartilajul articular

-Capsula articulara

-Cavitatea articulara.

Mai exista si Elemente auxiliare (diferite la fiecare articulatie), neobligatoriu ca sa fie prezente toate.

o Suprafetele articulare
Orice tesut se regenereaza doar cind in el se gasesc vase sangvine.

In zona genunchiului sunt prezente plicile sinoviale, un element de congruenta, o dublicatura a

membranei sinoviale, inchide si ofera stabilitate zonei libere dintre femur si tibie.

Carilajul articular-lunecos, lucios, ofera multa mobilitate,nu contine vase sangvine si terminatii
nervoase.

Biomecanica - stiinta care studiaza legile obiective ale miscarii omului.