Sunteți pe pagina 1din 3

INTEGRAREA ÎN GRĂDINIŢĂ A COPIILOR CU C.E.S.

Prof. înv. preșc. RAMONA BOBOC-ANTON,


– Grădinița cu Program Prelungit „Motanul încălțat” - Galați

,,…aminteşte-ţi că înainte de a îndrăzni să începi a forma un


om, trebuie să te fi făcut tu însuţi om,trebuie să găseşti
în tine exemplul pe care trebuie să-l dai” -J.J.ROUSSEAU

Este ştiut faptul că nu este uşor să fii copil,dar să fii copil mic-preşcolar cu nevoi
speciale este o greutate(povară) pe care micuţul nu o poate duce singur. Alături de
familie,grădiniţa reprezintă locul unde copilul începe să se descopere pe sine,să işi contureze o
imagine despre propria persoană,să işi dezvolte încrederea în sine.
Acceptarea de sine este esenţială în adaptarea optimă la mediul social,în stabilirea
traseului educaţional de mai târziu.
Cerinţele speciale în educaţie şi asigurarea de şanse egale la educaţie  pentru toţi copiii
au devenit un domeniu prioritar pentru factorii implicaţi din domeniul educaţiei (părinţi,
educatoare, specialişti,societate). În ultimii ani s-a accentuat accesul în grădiniţele de masă ale
copiiilor cu cerințe educative speciale (CES). Este necesar ca, la nivelul sistemului de învăţământ
românesc, să fie adoptate şi aplicate în mod corect acele intervenţii care să faciliteze integrarea
copiiilor cu cerinţe educative speciale. Acceptarea şi integrarea copilului cu CES în grădiniţă
, alături de copii cu dezvoltare tipică, duce la eliminarea excluderii sociale şi la o dezvoltare
armonioasă a micuţului pe viitor.
În această perioadă are nevoie mai mult ca oricând să se simtă iubit,acceptat şi
respectat. Afecţiunea,aprecierea,respectul nu trebuie să fie condiţionat de ce sau nu poate să
facă.
Noile direcţii ale învăţământului modern,centrat pe copil,are la bază teoria psihologiei
umaniste,iar principiile sale aplicative sunt:
 fiecare persoană este valoroasă în sine, fiecare copil este unic; in consecinţă, nu
pretindeţi atitudinişi comportamente similar din partea copilului.
 fiecare copil doreşte să se simtă apreciat.
 nu generalizaţi comportamentele prin etichete personale.
 nu faceţi ,,economie ,, în aprecieri pozitive ale comportamentelor copilului
 respectaţi diferenţele individuale.
Cerinţele educative speciale (CES) desemnează necesităţile educaţionale complementare
obiectivelor generale ale procesului instructiv-educativ, necesităţi care solicită o educaţie
adaptată particularităţilor individuale şi/sau caracteristice unei deficienţe (ori tulburări de
învăţare), precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare.
CES ,această noţiune desemnează problemele speciale în educaţie, de la deficienţele
grave şi profunde la dificultăţile/ tulburările uşoare de învăţare. Registrul acestora cuprinde: -
dificultăţi/ dizabilităţi de învăţare; - întârziere/ deficienţă mintală/ dificultăţi severe de învăţare; -
tulburări de limbaj; - deficienţe fizice/ motorii; - deficienţe vizuale; - deficienţe auditive; -
tulburări emoţionale (afective) şi de comportament.
Pentru a se asigura egalizarea şanselor educaţionale ale copiilor cu CES integraţi, aceştia
trebuie sprijiniţi atât la nivelul familiei,al grădiniţei cât şi al societăţii. Perioada de preşcolar este
cea mai indicată pentru începerea socializării acestor copii. La această vârstă, socializarea se
realizează uşor prin intermediul jucăriilor şi al echipamentelor de joc. Jocurile trebuie să fie
adaptate în funcţie de copil.
Factorul determinant al succesului integrării şi adaptării la grădiniţă este educatoarea
grupei şi în mod deosebit aşteptările acesteia faţă de copilul cu nevoi special,indiferent de ce
natură sunt. Dacă de la primul pas este etichetat şi marginalizat , “acest copil doar atât poate”/
“acest copil nu poate realiza ce fac ceilalţi copii”, ,,este diferit” – şansele de succes ale acestuia
sunt minimalizate,chiar reduse la zero de la început. Dacă, educatoarea se apleacă îasupra
copilului ,în funcţie de potenţialul şi nevoia copilului ,în timp se pot obţine rezultate
remarcabile.Comportamentul educatoarei dezvoltă şi influenţează motivaţia pozitivă a
copilului,dacă fiecare reuşită cât de mică este apreciată,va evita eşecul.„Avem copii cu CES,
suntem obligaţi să-i primim, să-i integrăm” foarte adevărat,dar este impovărător pentru
părinte,dar dacă am reformula ,,avem un nou prieten,ne bucurăm,să ne cunoaştem mai bine şi să
ne ajutăm reciproc”? am valorifica sensibilitatea deosebită a acestora şi a familiei şi
disponibilitatea copilului de a oferi şi de a primi afecţiunea celor din jur
Astăzi, mai mult ca oricând , procesului de integrare a copiilor cu CES în sistemul de
masă reprezintă o necesitatea/o prioritate a învăţămantului modern . Pornim de la premisa
acceptării, a toleranţei, a înţelegerii şi încercăm să nu cădem în latura discriminării.
Trebuie să existe un parteneriat cât mai strâns între părinţii copiilor cu nevoi speciale şi
cadrele didactice bine pregătite şi informate în legătură cu felul în care pot interveni pentru
consilierea acestora. Acest lucru ajută la reducerea stresului pe care-l resimt familiile şi
micşorează riscul ca părinţii să-şi manifeste frustrările asupra copiilor lor. Consilierea copiilor cu
CES are loc în colaborare cu medici, psihologi, psihopedagogi, asistenţi sociali, cu familia.
Consilierul obţine de la specialişti informaţii despre conduita copilului şi le pune la dispoziţia
acestuia, cu evidenţierea aspectelor pozitive şi posibilităţilor, oportunităţilor de integrare
(şcolară, profesională, socială).Toţi factori educaţionali implicaţi trebuie să aibă un singur
scop ,,interesul copilului”..
Din punct de vedere psihologic toţi copiii care au diferite nevoi speciale au probleme de
relaţionare cu cei din jur şi de aceea,integrarea într-o colectivitate este absolut necesară cu toate
greutăţile pe care ea le comportă.
Oare câţi suntem pregătiţi (părinţi, cadrele didactice, copii) pentru diversitatea existentă
în fiecare grupă şi cầt de bine sunem pregătiţi să o acceptăm? Să nu uităm:
,,Copiii sunt ca fluturii care zboară in vazduh.
Unii se înalţă mai sus ca alţii,
Însa fiecare zboară cât de bine poate.
De ce să-i compari între ei?
Fiecare este diferit.
Fiecare este special.
Fiecare este frumos”.

BIBLIOGRAFIE:
- Ezechil, I., Paişi Lăzărescu, M., Laborator preşcolar. Ghid metodologic, Editura V&I
Integral, Bucureşti 2001;
- Ramona Enciu, Ecaterina Alecsa,Mihaela Tănase ,REPERE ÎN EDUCATIA COPIILOR,,
PROBLEMĂ, Editura ALFA, Iaşi, 2007;
- Verza, Emil ,Psihopedaogie specială, Bucureşti: EDP; (1995).
http://gradinitamiculprintcluj.ro/documents/Integrare_CES.pdf
https://didactform.snsh.ro/

S-ar putea să vă placă și