Referat

Reţinerea
 Constituie reţinere privarea de libertate a persoanei bănuite sau învinuite de
săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un
termen mai mare de un an prin hotărîrea organului de urmărire penală pentru o
perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore în izolatoarele de detenţie
provizorie ale organelor afacerilor interne. Definiţia dată rezultă din conţinutu1 art.
165, 166, 167, 169, 170 din CPP. Termenul “reţinere”, prevăzut de art. 25 din
Constituţia Republicii Moldova, se referă la această măsură procesuală penală de
constrîngere1.
În afara formei generale de reţinere a bănuitului sau învinuitului ca mijloc
eficient utilizat de organele de urmărire şi de procuror, noul Cod de procedură
penală a Republicii Moldova (art. 171, 172) prevede doua forme speciale de reţinere
dispuse de instanţa de judecată sau de judecătorul de instrucţie: 1) reţinerea persoanei
care săvîrşeşte o infracţiune de audienţă; 2) reţinerea persoanei condamnate pînă la
soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu cu suspensarea executării
pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.
Spre deosebire de reglementările anterioare privind măsura reţinerii (art. 104 din
Codul de procedura penală a Republicii Moldova din 1961 ), actualul Cod de
procedura penală (art. 165-174) prevede diferite feluri ale acestei măsuri de
constrîngere:
1. După statutul procesual al subiectului reţinut:
a) reţinerea bănuitului (art. 166, 169, 171, din CPP)
b) reţinerea învinuitului (art. 169, 170 din CPP)
c) reţinerea condamnatului (art. 172 din CPP)
d) reţinerea inculpatului 2

1
Măsura reţinerii procesual penale se deosebeşte după caracterul juridic de „reţinerea administrativă” conform art. 246,
249 din Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29 martie 1985 (Veştile RSSM, 1985, nr. 3).
2
Potrivit alin. (2) al art. 130 din CPP, este posibilă şi reţinerea inculpatului. Într-o situaţie ipotetică analogică celei
prevăzute de art. 170 CPP, cînd procurorul trimite cauza în judecată, poate dispune reţinerea inculpatului printr-o
ordonanţă în scopul aplicării arestării preventive în continuare de către instanţa de judecată competentă să examineze în
şedinţă preliminară chestiunea măsurii preventive conform pct. 6) din alin. (4) al art. 345 din CPP. Reţinerea
inculpatului poate fi întîlnită frecvent în procedura specială privind urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante.
 2. După subiectul oficial care dispune luarea acestei măsuri:
a) reţinerea dispusă de organul de urmărire penală (art. 166 din CPP)
b) reţinerea dispusă de către procuror (art. 179, 170 din CPP)
c) reţinerea dispusă de instanţa de judecată sau, după caz, de judecătorul de
instrucţie (art. 171, 172 din CPP)
3. După actul procedural prin care se dispune aplicarea acesteia:
a) prin proces verbal (art. 166 din CPP)

b) prin ordonanţă (art. 169, 170 din CPP)

c) prin încheiere (art. 171, 172 din CPP)
Avînd în vedere diversitatea felurilor măsurii de reţinere, prin aplicarea acesteia
se asigură realizarea următoarelor sarcini procesuale:
1) prevenirea sustragerii bănuitului de la urmărirea penală
2) prevenirea împiedicării stabilirii adevărului în procesul penal
3) curmarea acţiunii criminale şi prevenirea săvîrşirii altor infracţiuni
4) stabilirea identităţii persoanei bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni
5) efectuarea percheziţiei corporale a persoanei bănuite de comiterea unei
infracţiuni
6) asigurarea prezenţei învinuitului în faţa procurorului pentru a i se înainta
acuzarea
7) prevenirea sustragerii învinuitului de urmărirea penală pînă la arestarea
preventivă a acestuia
8) asigurarea executării sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii în
legătură cu anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.
În toate cazurile prevăzute de lege (cu excepţia art. 172 din CPP) măsura
reţinerii nu poate depăşi 72 de ore din momentul privării de libertate. Aici momentul
privării de libertate se consideră timpul cînd persoana a fost capturată de organele de
poliţie sau de persoane private, conform art. 168 din CPP. Astfel, timpul aducerii
forţate a persoanei la organul de urmărire penală, al verificării temeiurilor reţinerii şi
întocmirii procesului verbal cu privire la reţinerea pînă la încarcerarea persoanei în
izolatorul de detenţie provizorie se include în durata reţinerii.
În cazul reţinerii condamnatului în condiţiile prevăzute de art. 172 din CPP,
măsura reţinerii nu poate depăşi 10 zile din momentul privării de libertate. Reţinerea
condamnatului conform art. 172 din CPP pe un termen de pînă la 10 zile nu
contravine Constituţiei (art. 25), ţinînd cont de faptul că această varietate a reţinerii se
dispune de judecătorul de instrucţie în scopul executării unei sentinţe de condamnare
la privaţiune de libertate.
În cazul reţinerii persoanei în baza încheierii instanţei de judecată în caz de
infracţiune de audienţă, potrivit art. 171 din CPP, legea nu prevede expres durata
acestei măsuri, dar pornind de la sintagma „persoana reţinută va fi trimisă neîntîrziat
procurorului” se consideră că procurorul nu poate depăşi termenul general de 72 de
ore, soluţionînd chestiunea declanşării urmăririi penale. Totodată, după cum s-a
menţionat în literatura de specialitate3, limitările aduse persoanei sunt de interpretare
restrictivă. Astfel, în cazul reţinerii potrivit art. 171 din CPP chiar dacă se dispune
prin încheierea instaţei de judecată, durata acesteia nu poate fi mai mare de 72 de ore
– termen maxim de reţinere a bănuitului, învinuitului pînă la aplicarea arestării
preventive sau altei măsuri preventive.
Reţinerea ca măsura procesuală de constrîngere, definită în art. 165 din CPP, se
deosebeşte prin scopul urmărit şi durata acesteia de măsuri similare procesuale4:
- reţinerea persoanei de către organul de poliţie pentru executarea unei
ordonanţe de aducere silită conform art. 199 din CPP; fie pentru
executarea unui mandat de arestare preventivă (art. 329 din CPP)
- interdicţia de a părăsi sala şedinţei în judecată pîna la terminarea
cercetării judecătoreşti dispuse de către preşedintele şedinţei faţă de
martorii ascultaţi (alin. (5) al art. 370 din CPP)

3
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., vol. I, p. 404
4
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., vol. II, p. 47
 - interdicţia de a părăsi locul efectuării unei percheziţii pînă la terminarea
acestei acţiuni de către persoanele care se aflau în încăpere sau au venit în
acest loc în timpul percheziţieie (alin. (10) al art. 128 sin CP).

Condiţiile şi temeiurile reţinerii

Pentru ca reţinerea să fie legală, este necesar să fie îndeplinite cumulativ o serie
de condiţii generale şi speciale prevăzute de lege, care sunt considerate garanţii de
asigurare a libertăţii individuale a persoanei.
Pentru prima dată în istoria Europei, Cezare Beccaria în lucrarea „Despre infracţiuni
şi pedepse”, în anul 1764, în Italia, a încercat să formuleze teoretic temeiuri legale de
reţinere şi arestare a persoanei. Acestea au căpătat forţă juridică în „Declaraţia
drepturilor omului şi cetăţeanului”, apărută în 1789 în Franţa împotriva reţinerilor şi
arestărilor arbitrare, răspîndindu-se în continuare şi în alte state.5
1. Condiţiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru aplicarea măsurii
reţinerii persoanei bănuite de săvîrşirea infracţiunii sunt:
a) Existenţa unor temeiuri stabilite de lege (art. 166 din CPP) că banuitul a
săvîrşit o faptă prevăzută de legea penală;
b) Infracţiunea de care este bănuită persoana se pedepseşte cu închisoarea pe un
termen mai mare de un an
c) Procesul penal să fie declanşat sau infracţiunea să fie înregistrată
d) Subiectul reţinut întruneşte unele condiţii speciale 6

Potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 166 din CPP, temeiurile reţinerii bănuitului sunt:
a. Dacă acesta a fost prins în flagrant delict
b. Dacă mortorul ocular, inclusiv partea vătămată vor indica direct că
anume această persoană a săvîrşit infracţiunea
c. Dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei sau în unitatea
de transport vor fi descoperite urme evidente ale infracţiunii
5
Dumitru Roman, Sistemul măsurilor de prevenţie procesual penale reglementate în România şi în Republica Moldova.
Rezumatul tezei de doctorat Chişinău 1997, p.17
6
Idem, p. 18
 d. Alte circumstanţe care servesc temei pentru a bănui că acestă persoană a
săvîrşit infracţiunea, numai dacă a încercat să se ascundă sau dacă nu are
loc de trai permanent ori nu i s-a putut constanta identitatea.
Prinderea în flagrant delict (în momentul săvîrşirii infracţiunii sau imediat după
săvîrşire) este un temei ce apare înainte de începerea urmăririi penale, dar prin forţa
juridică a probelor prin care se costată infracţiunea flagrantă necesitatea reţinerii este
justificată o dată cu declanşarea urmăririi penale. În cazul prinderii în flagrant delict
legea procesuală nu prevede obligatoriu reţinerea bănuitului, aceasta fiind lăsată la
latitudinea organului de urmărire penală, dar, de regulă, bănuitul este adus la organul
de urmărire penală pentru constatarea identităţii şi a împrejurărilor privind săvârşirea
infracţiunii.
Datele prin care martorul ocular, partea vătămată (victima) vor arăta direct că o
anumită persoană a savîrşit infracţiunea se constată, în primul rînd, prin acţiunile de
urmărire penală (audiere, prezentare spre recunoaştere) în cazul cînd urmărirea penală
este pornită sau în urma unor acţiuni de investigaţie operativă. Aceste date ce stau la
baza aplicării reţinerii sunt declaraţiile sau comunicările unor persoane care indică
direct şi convingător faptul săvîrşirii infracţiunii de o anumită persoană.
Datele obţinute în urma cercetării la faţa locului , a percheziţiei, examinării
corporale, acţiunilor de investigaţie operativă, precum şi în urma unor acţiuni
administrative prevăzute de art. 13 din Legea cu privire la poliţie din 18.12.19907 (de
exemplu: controlul mijloacelor de transport, controlul bagajului, controlul corporal al
pasagerilor) ce constată urme evidente ale infracţiunii pe corpul sau hainele
persoanei, la domiciliu ori în unitatea de transport sunt, de regulă, corpuri delicte.
Alte circumstanţe ce presupun faptul săvîrşirii infracţiunii de către o persoană
pot fi orice date obţinute în urma acţiunilor de urmărire penală sau de investigaţie
operativă, forţa probantă a cărora este întărită de împrejurările că bănuitul a încercat
sa se ascundă sau nu are loc permanent de trai ori există dificultăţi la stabilirea
identităţii. Aceste împrejurări sunt arătate ca temeiuri de arestare preventivă la alin.
7
Veştile Sovietului Suprem al RSSM, nr. 12/321, 1990
(2) al art. 185 din CPP şi respectiv justifică temeinicia reţinerii chiar în lipsa unor
probe suficiente. Alin. (1) al art. 166 din CPP prevede posibilitatea reţinerii
bănuitului numai în cazul cînd fapta penală se pedepseşte cu inchisoare pe un termen
de cel puţin doi ani, condiţia fiind prezentă şi în cazul cînd sancţiunea normei penale
are o altă pedeapsă alternativă. Incadrarea juridică a faptei este făcută de organul de
urmărire penală obligatoriu prin actul de încpere a urmăririi penale şi procesul-verbal
de reţinere8.
Potrivit alin. (3 al art. 166 din CPP, reţinerea banuitului pentru temeiurile arătate
la pct. 1-3 poate avea loc pîna la înregistrarea infracţiunii în modul stabilit de lege.
Înregistrarea infracţiunii se efectuează imediat, dar nu mai tîrziu de 3 ore de la
momentul aducerii persoanei reţinute la organul de urmărire penală, iar în cazul cînd
fapta pentru care persoana a fost reţinută nu este înregistrată în modul corespunzător,
persoana se eliberează imediat. Înregistrarea infracţiunii nu este identică în sens
juridic cu declanşarea procesului penal (pornire urmăririi penale), dar constituie un
act procedural care determină obligativitatea începerii urmăririi penale conform art.
274 din CPP. Astfel, legea prevede cel puţin înregistrarea infracţiunii în modul
prevăzut de art. 262-265 din CPP, care confirmă perspectiva declanşării unui proces
penal, iar reţinerea bănuitului, chiar dacă se dispune pînă la declanşarea acestuia, se
menţine în termenul de 72 de ore numai în cadrul unui proces penal.
O altă condiţie privind legalitatea reţinerii se referă la subiectul reţinut, care
trebuie să întrunească o serie de particularităţi prevăzute de lege. Conform regulii
generale, subiectul reţinut poate fi orice persoană fizică, care a atins vîrsta răspunderii
penale (art. 21 din CP – minorii în vîrstă de 14-16 ani pentru unele infracţiuni
prevăzute expres şi în vîrstă de 16 ani – pentru toate infracţiunile). Măsura reţinerii
poate fi aplicată şi persoanelor iresponsabile din cauza unei boli psihice evidente, în
scopul aplicării de către instanţa de judecată a unor măsuri de constrîngere cu caracter
medical.
8
Dacă în urma verificării temeiurilor reţinerii s-a constat că faptei imputate persoanei i se va da o altă încadrare
juridică, ce nu se pedepseşte cu închisoarea mai mult de un an, persoana reţinută urmează să fie eliberată imediat.
Eroarea la incadrarea juridică a faptei persoanei reţinute constituie caz de reţinere ilegală (RUS p 348).
 În situaţia cînd necesitatea reţinerii apare spontan (de exemplu, în cazul
prinderii în flagrant delict) este imposibil de stabilit identitatea persoanei (deci şi
vîrsta), iar persoana bănuită este minoră, poate fi reţinută şi pînă la vîrsta de 14 ani,
în cazul unor infracţiuni grave, cu scopul stabilirii identităţii persoanei în cauză. Dacă
după stabilirea vîrstei, minorul reţinut nu poartă răspundere penală conform art. 21
din CP, se va elibera imediat ori în caz de necesitate va fi reţinut în instituţiile de
detenţie provizorie9.
Pentru unele categorii de funcţionari ai serviciului public, legislaţia privind
statutul acestora prevede unele condiţii speciale de aplicare a măsurilor procesuale de
constrîngere. Potrivit art. 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului din 20
iulie 1995, persoana judecătorului este inviolabilă10. Judecătorul nu poate fi reţinut,
supus aducerii forţate sau arestului fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii
şi al Preşedintelui Republicii Moldova sau în cazul judecătorilor Curţii Supreme de
Justiţie fără acordul Parlamentului. Judecătorul reţinut în cazul că este bănuit de
săvîrşirea unei infracţiuni urmează să fie eliberat imediat după identificare.
Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat cu
excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, fără acordul prealabil al Curţii
Constituţionale (art. 16 din Legea cu privire la Curtea Constituţională din 13
decembrie 1994)11.
Deputatul Parlamentului Republicii Moldova, în caz de infracţiune flagrantă,
poate fi reţinut la domiciliu pe o durată de 24 de ore numai cu încuviinţarea prealabilă
a procurorului general. Acesta va informa imediat Preşedintele Parlamentului asupra
reţinerii. Dacă Parlamentul consideră că nu există temei pentru reţinere, dispune
imediat revocarea acestei măsuri12.

9
Potrivit pct. 8) al art. 13 din Legea cu privire la poliţie, organele de poliţie au dreptul să reţină şi să deţină în instituţiile
de detenţie provizorie, în cazurile stabilite de lege, persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani, dacă este necesară
izolarea lor urgentă.
10
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-60 din 26.10.1995
11
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 8 din 7.02.1995
12
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 4, 1994
 Potrivit Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 18.02.1961
şi Cnvenţiei privind relaţiile consulare de la Viena din 24.04.196313, cetăţenii străini
care se bucură de imunitate diplomatică nu pot fi reţinuţi sau arestaţi sub nici o
formă.
2. Condiţiile reţinerii persoanei pentru a fi pusă sub învinuire sunt:
a) urmărirea penală să fie începută
b) existenţa probelor ce presupun comiterea infracţiunii de o anumită
persoană suficiente pentru întocmirea unui raport de către ofiţerul de
urmărire penală, potrivit art. 280 din CPP sau a ordonanţei de punere sub
invinuire de către procuror, potrivit art. 281 din CPP
c) bănuitul sau învinuitul nu se află în localitatea dată sau locul aflării lui
nu este cunoscut, alin. (1) al art. 169 din CPP
d) infracţiunea săvîrşită se pedepseşte cu închisoarea pe un termen mai
mare de un an
3. Condiţiile reţinerii învinuitului pînă la arestare:
a) învinuitul încalcă condiţiile unei măsuri preventive neprivative de
libertate sau ale măsurii prevăzute de art. 198 din CPP – obligarea de a
se prezenta la organul de urmărire penală, dată în scris de către bănuit
sau învinuit, art. 170 din CPP
b) infracţiunea săvîrşită se pedepseşte cu închisoarea, alin. (2) al art. 170 şi
alin. (2) al art. 176 din CPP
c) procurorul a înaintat demers judecătorului de instrucţie privind aplicarea
arestării preventive, art. 170 din CPP
4. Condiţiile reţinerii persoanei în caz de infracţiune de audienţă sunt:
a) săvîrşirea unei infracţiuni în cursul unei şedinţe de judecată, care se pedepseşte
cu închisoarea pe un termen mai mare de un an, art. 171 din CPP

13
Republica Moldova a aderat la aceste convenţii prin hotărîrea Parlamentului din 04.08.1992, în vigoare din
25.02.1993
 b) procesul penal nu este declanşat, dar menţinerea măsurii în continuare timp de
72 de ore se admite numai dacă procurorul dispune începerea urmăririi penale
conform legii.
5. Reţinerea persoanei condamnatela închisoarecu suspendarea executării
pedepsei sau liberatecondiţiontl de pedeapsă înainte de termen sunt:
a) încălcarea în decursul termenului de probe în mod sistematic a obligaţiilor
prevăzute de alin. (6) al art. 90 din CP stabilite de instanţa de judecată sau
încălcarea ordinii publice, fiind supus răspunderii administartive în cazul
suspendării condiţionate a executării pedepsei cu închisoarea, fie eschivarea cu
premeditare de la îndeplinirea ordinii publice pentru care fapt i-a fost aplicată
o sancţiune administrativă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, în cazul
eliberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen
b) înaintarea demersului de către organul care execută sancţiunile penale,
judecătorului de instrucţie, la care sunt anexate materialele ce confirmă
tentativele persoanei de a se ascunde de instanţă, de a se eschiva de la
prezentare în instanţă, de a se eschiva de la prezentare în instanţă sau
comiterea încălcărilor flagrante ale condiţiilor de executare a obligaţiilor puse
în faţa condamnatului, alin. (1) art. 172 din CPP.

Procedura aplicării reţinerii

A. Reţinerea persoaei bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni
În cazurile prevăzute de art. 166 din CPP, reţinerea persoanei bănuite de
săvîrşirea unei instrucţiuni se dispune prin întocmirea unui proces verbal de reţinere
în termen de pînă la 3 ore de la momentul privării de libertate de către organul de
urmărire penală. În situaţia dată se presupune că bănuitul este prezent în faţa
organului de urmărire penală, fie prins si adus forţat de către organele de poliţie, fie
prins şi adus de către oricare cetăţean, potrivit art. 168 din CPP, sau de persoana ce
practică activitatea particulară de detectiv şi de pază din 04.07.200314.
14
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 200-203 din 19.09.03
 În procesul verbal de reţinere se indică temeiurile, motivele, locul, anul, luna,
ziua şi ora reţinerii, fapta săvîrşită de persoana respectivă, rezultatele percheziţiei
corporale a persoanei reţinute, precum şi data şi ora întocmirii procesului verbal.
Procesul verbal se aduce la cunoştinţa persoanei reţinute numai în prezenţa unui
apărător ales sau numit din oficiu. Bănuitul reţinut poate renunţa la apărător numai în
cazul cînd i-au fost create posibilităţi reale pentru participarea avocatului în proces15
(29).
Totodată, bănuitul reţinut i se înmînează în scris informaţia despre drepturile
prevăzute de art. 64 din CPP, inclusiv dreptul de a tăcea, de a nu mărturisi împotriva
sa, de a da explicaţii care se înregistrează în procesul-verbal, de a beneficia de
asistenţa unui apărător şi a face declaraţii în prezenţa acestuia, fapt care se
menţionează în procesul-verbal de reţinere, alin. (1) al art. 167 din CPP.
Procesul-verbal de reţinere se semnează de persoana care l-a întocmit şi de
persoana reţinută. Persoanei reţinute i se înmînează în copie procesul-verbal de
reţinere la cererea acesteia, pct. 3) din alin. (2) al art. 64 din CPP.
În decurs de pînă la 6 ore de la întocmirea procesului-verbal de reţinere,
persoana care l-a întocmit prezintă procurorului o comunicare în scris privind
aplicarea acestei măsuri.
Persoana care întocmit procesul-verbal de reţinere imediat, dar nu mai tîrziu de
6 ore, este obligată să dea posibilitatea persoanei reţinute să anunţe una din rudele
apropiate sau o altă persoană, la propunerea reţinutului, despre locul unde acesta este
deţinut sau o anunţă singură, alin. (1) al art. 173 din CPP.
În cazul în care persoana reţinută este cetăţean al altui stat, despre reţinere este
informată, în termenul prevăzut de lege, ambasada sau consulatul acestui stat, dacă
persoana reţinută o cere.
În cazuri excepţionale, dacă acesta o cere caracterul deosebit al cauzei, în scopul
asigurării secretului etapei începătoare a urmăririi penale, cu consimţămîntul

15
judecătorului de instrucţie, înştiinţarea despre reţinere poate fi amînată pînă la 12 ore,
conform pct. 2) din alin. (1) al art. 302 din CPP.
B. Reţinerea persoanei pentru a fi pusă sub învinuire se dispune de către

ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de către procuror prin ordonanţă.
Ordonanţa privind reţinerea persoanei va cuprinde menţiunile arătate la art. 255 din
CPP, data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care o
întocmeşte, cauza la care se referă, dispoziţia de aplicare a reţinerii, temeiul legal şi
motivele aplicării acestei măsuri. Ordonanţa privind reţinerea persoanei se semnează
de către persoana care a întocmi-o şi se trimite spre executare organelor de poliţie.
În cazul cînd ordonanţa de reţinere nu poate fi executată din motivul negăsirii
persoanei în cauză, se va proceda în conformitate cu art. 280, 281 din CPP, persoana
fiind pusă sub învinuire, iar pentru înaintarea acuzării procurorul va dispune căutarea
învinuitului, în conformitate cu art. 288 din CPP.
Dacă ordonanţa de reţinere este executată, adică persoana respectivă este găsită
şi adusă la organul de urmărire penală, se va întocmi un proces - verbal de reţinere, în
conformitate cu art. 167 din CPP, fiind aplicabile şi celelalte reguli procedurale ale
reţinerii persoanei bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni.
Motivele reţinerii şi învinuirea vor fi aduse imediat la cunoştinţa persoanei
reţinute în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu.
C. Reţinerea învinuitului pînă la arestare se dispune de către procuror prin

ordonanţă motivată care, pe lîngă menţiunile arătate la art. 255 din CPP, va
cuprinde şi dispoziţia de reţinere. Ordonanţa de reţinere a învinuitului se semnează
de către procuror şi se trimite spre executare organelor de poliţie.
Dacă învinuitul este găsit şi adus forţat la procuror, se întocmeşte un proces
verbal de reţinere, în conformitate cu art. 167 din CPP explicîndu-i-se dreptul de a
participa la examinarea demersului privind aplicarea arestării preventive potrivit art.
308 din CPP. Dacă între timp demersul privind aplicarea arestării preventive a fost
examinat în lipsa învinuitului, iar judecătorul de instrucţie a emis mandat de arestare,
învinuitului i se vor aduce la cunoştinţă motivele arestării în prezenţa obligatorie a
unui apărător ales sau numit din oficiu şi dacă nu i s-a înaintat acuzarea, se va
proceda în conformitate cu art. 282 din CPP.
D. Reţinerea persoanei în caz de infracţiune de audienţă se dispune de către

instanţa de judecată prin încheiere. În încheiere se menţionează: data şi locul

întocmirii, numele şi prenumele judecătorului (lor) dispoziţia de trimitere a
materialelor privind constatarea faptului săvârşirii infracţiunii în timpul şedinţei de
judecată procurorului, precum şi dispoziţia de reţinere a făptuitorului, indicîndu-se
numele şi prenumele acestuia. Încheierea se certifică cu semnătura judecătorului (lor)
şi cu ştampila instanţei judecătoreşti.
Copia de pe încheiere şi persoana reţinută vor fi trimise imediat procurorului
sub escorta poliţiei judiciare. După ce va primi materialele ce constată faptul
săvîrşirii unei infracţiuni de audienţă şi va fi adusă persoana reţinută, procurorul va
întocmi un proces - verbal de reţinere şi va decide începerea urmăririi penale conform
art. 274 din CPP. Dacă procurorul refuză începerea urmăririi penale sau după
începerea urmăririi penale nu este necesară menţinerea măsurii reţinerii, procurorul
eliberează imediat persoana reţinută.
După înregistrarea infracţiunii şi întocmirea procesului-verbal de reţinere sunt
aplicabile toate regulile procedurale privind reţinerea persoanei bănuite de săvîrşirea
unei infracţiuni prevăzute de art. 166, 167 din CPP.
E. Reţinerea persoanei condamnate pînă la soluţionarea chestiunii privind

anularea condamnării cu suspendarea executării pedepsei sau anularea liberării

condiţionate de pedeapsă înainte de termen se dispune prin încheierea judecătorului
de instrucţie în baza demersului organului care execută sancţiunea penală, la care sunt
anexate materiale ce confirmă tentativele persoanei de a se ascunde de instanţă, de a
se eschiva de la prezentare în instanţă sau comiterea încălcării flagrante a condiţiilor
de executare a obligaţiilor puse în faţa ei.
Demersul privind aplicarea măsurii reţinerii condamnatului se examinează în
conformitate cu art. 305 din CPP, la care participă reprezentantul organului ce
execută sancţiunea penală şi condamnatul, dacă acesta este găsit şi adus forţat.
Încheierea judecătorului de instrucţie privind reţinerea condamnatului va cuprinde
menţiunile arătate la art. 306 din CPP: data şi locul întocmirii, numele şi prenumele
judecătorului de instrucţie, persoana cu funcţie de răspundere şi organul care a
înaintat demersul, autorizarea reţinerii condamnatului (numele, prenumele), termenul
şi scopul acestei masuri, persoana cu funcţie de răspundere sau organul abilitat de a
executa încheierea, semnătura judecătorului de instrucţie certificată cu ştampila
instanţei judecătoreşti.
Încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea reţinerii persoanei
condamnate se transmite pentru executare organului care execută sancţiunea penală,
dacă condamnatul este prezent, iar in cazul cînd acesta se eschivează, organului de
poliţie în raza teritorială a căruia se află domiciliul condamnatului, pentru căutarea
acestuia, conform alin. (3) al art. 172 din CPP.

Drepturile, obligaţiile persoanei reţinute, precum şi obligaţiile

administraţiei instituţiilor de detenţie a persoanelor reţinute în procesul penal
Persoana reţinută în conformitate cu art. 166, 169, 170, 171 din CPP beneficiază
de drepturile şi are obligaţiile prevăzute de art. 64 din CPP.
Administraţia instituţiilor de deţinere a persoanelor reţinute este obligată
conform art. 187 din CPP:
-să asigure securitatea persoanelor deţinute, să le acorde protecţia şi ajutorul
necesar
-să asigure persoanelor deţinute accesul la asistenţa medicală independentă
-să înmîneze în aceeaşi zi persoanelor deţinute copii de pe documentele
procesuale parvenite în adresa lor
-să asigure înregistrarea plîngerilor şi cererilor persoanelor deţinute
-să trimită în aceeaşi zi plîngerile şi alte cerereri ale persoanelor deţinute
adresate instanţei de judectă, procurorului sau altor colaboratori ai organului
de urmărire penală, fără a le supune controlului şi cenzurii
 -să întocmească un proces-verbal privind refuzul persoanei deţinute de a fi
adusă în instanţă
-să admită întrevederi libere ale persoanei deţinute cu apărătorul,
reprezentantul său legal, mediatorul, în condiţii confidenţiale, fără a limita
numărul şi durata întrevederilor
-să asigure aducerea persoanei deţinute la organul de urmărire penală sau la
instanţă în timpul indicat de acestea
-să asigure, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei,
posibilitatea de a exercita acţiuni procesuale cu participarea persoanei
deţinute la locul deţinerii
-să înmîneze persoanei eliberate certificat conform prevederilor alin. (3) al
art. 174 din CPP.
Potrivit alin. (7) al art. 195 din CPP administraţia locului de reţinere este
obligată să elibereze imediat persoana reţinută în cazul expirării termenului de 72 de
ore.

Eliberarea persoanei reţinute

Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau
arestării au dispărut (alin. (6) al art. 25 din Constituţie).
Prin ”motivele reţinerii” menţionate în norma constituţională şi normele
procesual penale (alin. (5) al art. 11, alin (1) şi (2) ale art. 167 din CPP) se subînţeleg
acele date concrete care confirmă temeiurile reţinerii prevăzute de lege.
Sintagma ”motivele reţinerii au dispărut” presupune situaţiile cînd aceste date
nu se confirmă ori apar noi circumstanţe privind fapta săvîrşită şi persoana
făptuitorului, iar motivele vechi nu sunt suficiente pentru menţinerea în continuare a
persoanei în stare de reţinere.
Potrivit alin. (1) al art. 174 din CPP, sunt arătate următoarele cazuri în care
persoana reţinută urmează să fie eliberată:
 - nu s-a confirmat motivele verosimile de a bănui că persoana reţinută a
săvîrşit infracţiunea
- lipsesc temeiuri de a priva în continuare persoana de libertate
- organul de urmărire penală a constatat la reţinerea persoanei o încălcare
esenţială a legii
- a expirat termenul reţinerii
- a expirat termenul reţinerii şi instanţa nu a autorizat arestarea preventivă
a persoanei
Dacă, în cazul verificării faptului săvîrşirii infracţiunii de către persoana
reţinută, în termen de 72 de ore se stabileşte lipsa de probe în invinuire ori sunt
administrate probe în apărare care combat circumstanţele prevăzute de alin. (1) şi (2)
ale art. 166 din CPP, sau se constată că fapta penală este săvîrşită de o altă persoană,
persoana reţinută urmează a fi eliberată. În confirmarea acestui temei pot fi
următoarele cazuri: a) dacă în decursul a 3 ore de la momentul aducerii persoanei
reţinute organul de urmărire penală nu înregistrează infracţiunea; b) dacă în timp de
72 de ore nu se dispune începerea urmăririi penale ori rezoluţia sau, după caz,
procesul-verbal de începere a urmăririi penale nu se confirmă de procuror ori este
confirmată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale; c) dacă după începerea
urmăririi penale se constată unul din cazurile care exclud urmărirea penală arătate la
art. 257, 285 din CPP şi se dispune de către procuror prin ordonanţă încetarea
urmăririi penale sau scoaterea persoanei reţinute de sub urmărire penală. În cazul
constatării de către procuror sau de către organul de urmărire penală a lipsei
temeiurilor de aplicare a arestării preventive faţă de bănuitul reţinut, sau luîndu-se în
consideraţie ocupaţia, vîrsta, starea sănătăţii, situaţia familială şi alte împrejurări ce
privesc persoana reţinută, nu este oportună arestarea preventivă a acesteia constituie
temei de a elibera persoana din stare de reţinere, potrivit pct. 2) din alin. (1) al art.
174 din CPP.
În cazul constatării de către procuror a încălcării esenţiale a legii de către
organul de urmărire penală la aplicarea reţinerii, persoana poate fi eliberată.
 Încălcările esenţiale ale legii la aplicarea reţinerii au fost denumite în literatura
de specialitate cazuri de reţinere ilegală16.
Constituie încălcare esenţială a legii:
1) reţinerea în lipsa temeiurilor indicate în alin. (1), (2) ale art. 166, art. 169, 170,
171 şi 172 din CPP
2) încadrarea juridică greşită a faptei, ce nu se pedepseşte cu privaţiune de
libertate mai mare de un an
3) subiectul reţinut n-a atins vîrsta răspunderii penale sau este subiect special,
care se bucură de imunitate prevăzută de lege şi nu s-au respectat condiţiile speciale
4) lipseşte procesul-verbal sau ordonanţa cu privire la reţinere sau acestea sunt
întocmite cu încălcări grave (lipseşte indicaţia cu privire la ora reţinerii, semnătura
reprezentantului organului de urmărire penală)
5) neînştiinţarea persoanei reţinute despre motivele reţinerii în prezenţa unui
apărător.
Expirarea termenului de 72 ore obligă administraţia locului de deţinere a
persoanei reţinute să elibereze imediat această persoană, constituind un caz de
încetare de drept a măsurii reţinerii, potrivit alin. (5) şi (7) ale art. 195 din CPP.
În cazul cînd judecătorul de instrucţie, examinînd demersul privind aplicarea
faţă de bănuit a arestării preventive potrivit art. 307 din CPP, respinge demersul sau
aplică o măsură preventivă mai uşoară, bănuitul reţinut se eliberează după expirarea
termenului de 72 de ore, iar dacă în procesul examinării demersului se constată o
încălcare esenţială a legii la reţinerea persoanei, aceasta va fi eliberată imediat din
sala şedinţei de judecată.
Eliberarea persoanei reţinute poate avea loc în primele 3 ore din momentul
privării de libertate, cînd nu se întocmeşte procesul-verbal de reţinere în legătură cu
faptul că nu s-a înregistrat nici o infracţiune, fie că s-a decis neaplicarea reţinerii în
continuare, măsura reţinerii asimilîndu-se cu aducerea forţată la organul de urmărire
penală, precum şi după întocmirea procesului-verbal de reţinere în timp de 72 ore. În
16
(31)
ambele situaţii, la eliberarea persoanei reţinute i se înmînează un certificat în care se
menţionează de către cine a fost reţinută, temeiul, locul şi timpul reţinerii, temeiul şi
timpul eliberării conform alin. (3) al art. 174 din CPP.
Legea procesuală penală nu prevede expres prin ce act procedural şi care
subiect oficial dispune eliberarea persoanei reţinute. Din aceste considerente
menţionăm că actul procedural şi subiectul responsabil de eliberarea persoanei diferă
în funcţie de anumite împrejurări. Astfel, eliberarea persoanei reţinute în primele 3
ore, cînd nu se întocmeşte proces-verbal de reţinere, se dispune de către organul de
urmărire penală prin ordonanţă sau rezoluţie motivată17. Eliberarea persoanei reţinute
după întocmirea procesului-verbal de reţinere şi încarcerarea persoanei în camera de
izolare preventivă se dispune de către procuror prin ordonanţa motivată în cazurile
arătate la pct. 1), 2), 3) şi 4) din alin. (1) al art. 174 din CPP, pornind de la pct. e) al
art. 4 şi art. 12 din Legea cu privire la procuratură din 14.03.200318.
În cazul prevăzut de pct. 5) din alin. (1) al art. 174 din CPP eliberarea se
dispune prin încheierea judecătorului de instrucţie, dacă s-a respins demersul privind
aplicarea arestării preventive faţă de bănuitul reţinut.
În cazul cînd faţă de bănuitul reţinut se aplică o măsură preventivă neprivativă
de libertate de către procuror prin ordonanţă, potrivit art. 177 din CPP, eliberarea
celui reţinut se decide prin acest act procedural.
Dacă bănuitul reţinut este scos de sub urmărirea penală sau în privinţa lui s+a
decis de către procuror încetarea urmăririi penale, eliberarea celui reţinut se decide
prin ordonanţa care prevede soluţiile date în conformitate cu alin. (6) al art. 285 din
CPP.
Potrivit alin. (2) al art. 174 din CPP persoana eliberată după reţinere nu poate fi
reţinută din nou pentru aceleaşi temeiuri. Astfel dacă a fost reţinută pentru temeiurile
arătate la art. 166 din CPP şi eliberată, poate fi reţinută repetat doar numai pentru
temeiurile prevăzute la art. 169, 170 din CPP.
17
Potrivit alin. (1) al art. 255 din CPP, în desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală, prin ordonanţă sau
prin rezoluţie, dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale
18
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 73-75 din 18.04.03