1. Relația centrică. Definiție. Metode de determinare.

Definiție -Raport mandibulo-cranian în cadrul căruia mandibula se instalează față de maxilă în

așa mod că condilii articulari ai mandibulei ocupă în fosele articulare o poziție de
retruzie neforțată față de baza pantei tuberculului articular, indiferent de prezența
sau absența totală a dinților.
Metode de determinare: Metoda unimanula (Ramfjord)
Pacientul este asezat in fotoliu cu spatarul la 60-70 grade si cu tetiera suboccipital. Pentru a
obține relaxarea musculară dorită, este recomandat ca pacientul să realizeze mișcări de
deschidere largă a gurii cu menținerea poziției pentru 1-2 minute. Medicul plasează policele
mîinii drepte pe fața vestibulară a incisivilor mandibulari, iar indexul de la aceeași mîină este
poziționat sub menton și dirijează mandibula in mișcări de inchidere și deschidere de maxim 20
mm. Mîna stîngă cuprinde arcada maxilară, cu policele si indexul poziționați cu pulpa pe față
ocluzală a premolarilor și să o acopere in parte. Pacientul este rugat să inchidă gura pană la
primul contact dentar, timp in care degetele mainii stangi se retrag de pe fața ocluzală a
premolarilor.
Metoda bimanuală (Dawson)
Pacientul este așezat in poziție culcată cu capul in ușoară extensie. Medicul este așezat pe
scaun postero-lateral de fotoliu, ținand capul pacientului fixat intre antebrațul stang și cutia
toracică.
Policele ambelor maini se așeaza intre buza inferioară și menton, iar restul degetelor de la
ambele maini se așeaza sub marginea bazilară a mandibulei. Nu se aplica presiune excesivă
pentru a nu produce durere țesuturilor moi. Mandibula este dirijată ușor către relație centrică.
Se realizează mișcări de deschidere și inchidere a mandibulei de amplitudine redusa (2-3 mm).

2.Ocluzia centrică. Relația de postură. Definiții. Metode de determinare.

Raport între arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical când mandibula
ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă. Aceasta asigură poziționarea
anterioară a condililor articulari în fosele articulare, la baza pantei tuberculilor
articulari și un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală,
uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție.
Metoda de determinare
Pacientul stă cu capul nesprijinit și va privi înainte, respirând liniștit. În cabinet trebuie să fie
liniște, o atmosferă calmă și plăcută, lumina și culorile nestridente,
conversația calmă. Mandibula trebuie lăsată sub influența reflexului miotatic care se
obține (declanșează) prin lovirea mentonului sau a peretelui inferior al cavității bucale.
În cursul poziționării mandibulei în PP mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii
prevertebrali, ai cefei și limbii se află într-un echilibru antigravitic, de obicei, fără
expresie electromiografică.
În practică se folosesc o serie de teste fonetice preconizate de diferiți autori: Wild
(mama, ema), Silvermann (fonema „S” – Mississippi, pas), Robinson (fe-fe), dar PP
poate fi adaptată și după o mișcare de deglutiție.
Repere: dentar (între arcade este un spațiu de inocluzie de 2-4mm), labial (buzele
sunt în contact fără să se contracte, lejer); lingual (între limbă și palatul dur apare un
spațiu minim fonetic)
3.Semnele caracteristice pentru ocluzia centrică şi însemnătatea lor practică.
1)Fiecare dinte contactează cu doi dinți antagoniști în afară de incisivii centrali inferiori și ultimii
molari superiori,care au numai cîte un dinte antagonist
2)Linia mediană a feței se găsește într-un plan cu linia interincisivală dintre incisivii centrali
superiori și cei inferiori
3)Primul molar superior contactează cu primul și al doilea molari inferiori in așa mod că pe oe
primul il acoperă aproximativ cu 2/3 pe al doilea cu 1/2 iar cuspidul mezio-vestibular este situat
in fisura dintre cuspizii mezio-vestibulari și centro-vestibulari ai primului molar inferior
4)Arcada dentară superioară este mai mare și o acoperă pe cea inferioară.
Rolul acestor semen ne permite evaluarea și determinarea ocluziei ,dacă este fiziologică sau
patologică,dar și evedențierea tratamentului corespunzator care va trebui urmat.
4. Cum are loc alegerea liniei croşetare ? Însemnătatea practică
Utilizarea croșetelor din sîrmă depinde de numărul dinților restanți și așezarea lor
topografică.După numărul dinților stîlpi pe care s-au aplicat croșete ancorarea protezelor
parțiale mobilizabile se poate realiza punctiform ,liniar și în suprafață .
Ancorarea punctiformă se practică în edentațiile subtotale,la prezența unui singur dinte restant
și este cea mai puțin eficientă din punct de vedere mecanic .
Prin ancorarea liniară se subînțelege linia imaginară care unește dinții stîlpi pe care s-au aplicat
croșete,cunoscută în literatura de specialitate ca linie croșetară.
Direcția liniei croșetare poate fi :
transversală;
în diagonală;
sagitală;
în suprafață;

Alegerea direcției liniei croșetare are o deosebită importanță la menținerea și stabilizarea

protezelor.
Se consideră că cea mai avantajoasă direcție a liniei croșetare este acea care trece prin centrul
de greutate al protezei.Cu cît linia croșetară se abate mai mult de la centrul protezei,cu atît
stabilitatea protezei este mai precară.
Cele mai favorabile condiții de fixare și stabilizare a protezelor parțiale mobilizabile cu placă pot
fi create prin ancorare în suprafață.
5.Determinarea DVO Metoda anatomo fiziologica
Pacientul va fi asezat in fotoliul stomatologic in pozitie sezanda, cu spatele drept, musculatura
cat mai relaxata posibil, capul drept, pozitionat natural in raport cu centrul sau de greutate, fara
a se sprijini pe tetiera.
- privirea va fi indreptata inainte;
- pacientului trebuie sa i se creeze conditiile psihice cat mai favorabile pentru a preveni o
eventuala contractie musculara a muschilor ridicatori ai mandibulei. Efectul de calm si de liniste
poate fi marita prin inchiderea ochilor, antrenand in felul acesta relaxarea musculara.
- se va trece la determinarea propriu-zisa a D.V.R. Sablonul maxilar va fi introdus in gura pentru
a oferi partilor moi un sprijin similar cu cel al viitoarei proteze.
- Noi recomandam relaxarea naturala.
- dupa aranjarea pacientului asa cum s-a precizat mai sus, creindu-i cele mai bune conditii de
confort, il invitam apoi sa priveasca pasiv direct inainte, intr-o stare de relaxare completa. Va
pastra un contact lejer al buzelor, stabilizator asupra pozitiei de repaus.
- se va urmari pozitia fireasca a buzelor si armonia dintre toate trasaturile fetei, insotita de o
infatisare relaxata.
- in aceasta pozitie de repaus vom masura distanta subnasion - gnation cu ajutorul
ocluzometrului. Din distanta gasita vom scadea 2-3 mm pentru a ajunge in felul acesta la D.V.O.
medie, pe care urmeaza sa o determinam in continuare.
- in lipsa ocluzometrului, masurarea se poate face si cu ajutorul unui compas (distanta
compasului se masoara cu rigla), luandu-se de data aceasta doua puncte de reper mai
proeminente (de exemplu: varful nasului si proeminenta barbiei). Si din aceasta distanta vom
scadea 2-3 mm.
- daca determinarea se face fara sablonul introdus in gura, va trebui sa fim atenti asupra
posibilitatii unei subevaluari a D.V.R Apropierea mandibulei fata de maxilar se poate explica prin
modificarea pozitiei limbii cu ridicarea sa si aspirarea tesuturilor moi peribucale spre interiorul
cavitatii bucale.
- odata prestabilita distanta ce va materializa dimensiunea verticala de ocluzie, vom introduce in
gura ambele sabloane, bine centrate pe zona de sprijin. La inchiderea gurii vom urmari daca cele
doua borduri vin in contact pe toata intinderea lor sau contactul se realizeaza numai in anumite
zone. Cu ajutorul spatulei de ceara vom indeparta sau vom adauga ceara pe bordura
mandibulara, pana cand dimensiunea verticala de ocluzie prestabilita de noi este asigurata iar
bordurile vin in contact pe toata intinderea.
- este o metoda functionala cu larga raspandire in practica, care ne va permite obtinerea unei
dimensiuni verticale de ocluzie situata in limite acceptabile functional.
- se impune ca intotdeauna sa se coroboreze cel putin 2-3 metode intre ele.
6. Enumeraţi elementele de menţinere şi stabilizare a protezelor parţiale mobilizabileacrilice.
Croșetul cervico-alveolar deschis edental
Croșetul cervico-ocluzal deschis dental
Croșetul cervico-ocluzal deschis edental
Croșetul proximal cu patrice
Croșetul inelar JAKSON
Croșetul muco-alveolar
Croșetul Adams
Croșetul ocluzo-interdentar Stahl
Croșetul in "delta"
2.-2Crosetul Adams; 1 - ansa; 2 - bucla; 3 - retentie; 4 - zona rectilinie (dupa Adams).
 Croșetul Jackson

Croșetul Delta

8. Indicaţii la confecţionarea croşetului telescopat. Plasarea elementelor componentefaţă de

dintele stîlp şi de baza protezei
Sistemul de telescoape ca și în protezele parțiale mobilizabile acrilice este constituit din cape
cilindrice sau cilindroconice, cementate pe dinții de ancoră și coroane de învelis care restabilesc
forma anatomică a dinților-stîlpi fiind solidarizate cu șaua protezei scheletate . 
Sistemul de telescoape are o suprafață de fricțiune mare care se creează între aceste două
elemente, ceea ce reprezintă o condiție favorabilă pentru menținerea și stabilizarea protezei pe
cîmpul protetic. 
Telescoapele pot fi utilizate atît pentru sprijinul mixt rigid al protezelor scheletate terminale, cît
și pentru sprijinul dento-parodontal al protezelor scheletate intercalate
9. Ce prezintă sistemul Dolder şi indicaţii la confecţionarea lui.
  Sistemul Dolder
     Sistemul Dolder fricțional este indicat în edentațiile intercalate unde nu se produc înfundări,
proteza are sprijin dento-parodontal.
    Bara urmează profilul crestei alveolare la aproximativ 1-2 mm distanță.
  Bara are în secțiune forma literei “U” sau pătrat, jgheabul metalic activabil este intim aplicat pe
acesta, se produce frictiunea  și se adaugă sprijinul rigid.
Sistemul Dolder rezilient este indicat în edentațiile cu breșe terminale, unde se produc înfundări
datorită rezilienței mucoasei; proteza are sprijin dento-mucozal.
    Bara are în sectiune forma ovoidala, sunt folosite in special in edentatiile subtotale
mandibulare cînd mai exista numai cei doi canini.
   Proteza mandibulara dobandeste sprijin, mentinere si stabilizare foarte bune. În edentatii se
previne infundarea protezei cu sprijin mixt dento-mucozal.
, Dolder descrie două variante:
1) sistem rigid, în care gutiera are contact intim cu polul superior al barei şi nu permite
înfundarea protezei în fibromucoasa cîmpului protetic; este indicat în protezele cu sprijin
dentoparodontal;
2) sistem rezilient, realizat cu un spaţiu între călăreţi şi polul superior al barei, dependent de
gradul de rezilienţă a fibro-mucoasei, ce permite înfundarea protezei, realizînd un sprijin mixt,
dentomucozal.