1.

Structura pielii

STRUCTURA PIELII
EPIDERMUL: compus din keratinocite si cel dendritice (melanocite, cel Langerhans, cel
dendritice nedeterminate si cel Merkel);

- este un epiteliu pavimentos pluristratificat prezentand dinspre profunzime spre suprafata

urmatoarele straturi:

1. Stratul bazal: un singur rand de cel. cilindrice, dispuse in palisada, cu axul lung
perpendicular pe JDE. Au un ncl voluminos, citoplasma intens bazofila, numeroase mitoze (str
bazal are un rol activ, germinativ, cel din acest strat numindu-se si keratinoblasti).
Keratinoblastele sunt legate intre ele si cu cele din str spinos prin intermediul desmozomilor, iar
de MB prin hemidesmozomi. Contin filamente de keratina (tonofilamente) al caror nr creste in
str superioare. Printre keratinoblaste se gasesc intercalate cel. dendritice.

2. Stratul spinos (corp mucos sau str malpighian): format din 6-20 randuri de celule poliedrice,
eozinofile, interconectate prin desmozomi. Tonofilamentele sunt mai num. la acest nivel si
formeaza un citoschelet (schelet de sustinere) al citoplasmei. In acest strat apar corpii Odland
(keratinosomi) al caror nr si dimensiuni cresc in straturile superioare. Acestia prezinta lizozomi
cu cont. bogat in enzime si lipide si au rol in limitarea pierderilor transcutane de apa si in
asigurarea adeziunii keratinocitare. Acest strat asigura grosimea pielii- 50%.

3. Stratul granulos (str Langarhans): 1-4 randuri de celule romboidale, turtite, cu ncl. mici si
organite celulare pe cale de disparitie.
Aceste cel. sunt bogate in granule de keratohialina (de culoare albastra) cu rol de de cimentare a
tonofilamentelor in fascicule compacte.
Str granulos lipseste la nivelul mucoaselor.

4. Stratul lucidum: prezent exclusiv la niv. palmelor si plantelor, se obs ca o banda refringenta
care contine cel cu ncl picnotici, 2-3 randuri de celule.

5. Stratul cornos (corneocite): format din 4-10 randuri de celule turtite, anucleate, suprapuse.
Citoplasma a fost inlocuita de tonofilamente groase de keratina, dispuse intr-o matrice alc. din
granule de keratohialina. Partea cea mai superficiala a str cornos=zona disjuncta (se pierd leg
intre celule favorizand descuamarea), partea mai profunda=zona conjuncta ( inca se mai
pastreaza leg intre cel). S.n. lamele de corneocite.

Stratul bazal si p. inf a str granulos=componenta germinativa,

restul epidermului= compartimentul de diferentiere.

Keratinogeneza: pe parcursul drumului spre stratul cornos, keratinocitele sufera un proces

dekeratinizare. Aceasta incepe prin sinteza si acumularea in citoplasma a unor str alfa-helix
(tonofilamente), compuse dintr-o proteina fibroase=keratina. Acestea incep si se termina pe mb
1
 1. Structura pielii

cel a keratinocitelor, mai precis la niv desmozomilor. Keratinocitele din str granulos contin in
plus granule de keratohialina alc dintr-un material amorf bogat in leg disulfidice, considerat un
precursor al filagrinei.

Rolul imunologic al keratinocitului: acesta prod numeroase tipuri de cytokine: interleukine (IL1,
IL8, IL6); factor de crestere (TGF alfa, beta, EGF, FGF, PDGF); si factor de stimulare (G-CSF,
M-CSF, GM-CSF), fiind implicat in reactivitatea imuna cutanata.

Reglarea epidermopoiezei: grosimea epidermului este mentinuta constanata prin reglarea

raportului intre pierderile prin descuamare si prod. de cel. noi la niv. str bazal. Reinoirea
epidermica dureaza in medie 28 zile, si se afla sub influenta unor citokine, factori de crestere,
hormoni.
CK si fact de crestere sunt prod de keratinocite, cel Langerhans si limfocite. Ele isi execrcita rol
prin legarea de R specifici de pe supraf cel si activarea unor cai de transmitere intracel.
Catecolaminele act prin modif conc intracel de AMPc iar h. steroidieni prin legarea directa la
niv. nucleului.

SISTEMUL DE COEZIUNE INTERKERATINOCITARA:

1. Desmozomii:

- desmogleea (desmocolina, desmogleina)

- filamente de atasare: strabat desmogleea in p. ei centrala si se insera pe placa desmozomala;

- placa desmozomala de atasare (pakoglobina, desmoplakina), localiz. intracitoplasmatic;

- zona satelia: asig leg intre filam. intermediare de keratina si fata interna a placii de atasare.

Desmozomii au o grosime max in str granulos si dispar in str cornos disjunct.

2. Hemidesmozomii: leaga keratinoblastele. Au in structura proteoglicani, integrine, diverse Ag.

3. Jonctiunile de aderenta: rol de legare intercel. si de semnalizare intercelulara.

4. Jonctiunile GAP: canale intercelulare prin care prot specializate(conexinele) permit

comunicarea intre cel. vecine, intervenind in controlul prolif. si diferentierii keratinocitare.La
acest nivel se prod schimbul de ioni si mol hidrosolubile.

2
 1. Structura pielii

MELANOCITELE:

- dispuse printre keratinocite cu care formeaza o unitate functionala: un melanocit la 4-12

keratinocite;

- au originea in creasta neurala de unde migreaza spre str bazal, bulbul firelor de par, retina pia
arahnoidiana;

- sunt cel. dotate cu dendrite in citoplasma carora s.g. organite specifice: melanosomi, care contin
cant variabile de pigment; prin intermediul acestora melanina este tranferata keratinocitelor.

Melanogeneza: sunt singurele cel epidermice care contin tirozinaza care mediaza tranformarea
DOPA in diverse tipuri de melanina (eumelanina, feomelanina, tricromii). Melaninele protejeaza
impotriva agresiunii UV prin absorbtia lor, reflexia si neutralizarea rad liberi. In functie de
cantitatea de melanina de la niv cutanat s-au descris fototipurile. Reglarea melanogenezei se afla
sub inflenta UV, MSH, ACTH, progesteron, estrogeni.

Markeri melanocitari: proteina S100, HMB 45, Melan A, tirozinaza, MITF1 (fact de transcriptie
a microoftalmiei). Nici un marker nu poate sa faca distinctia intre melanocitele benigne si cele
maligne. Proteina S 100 este f sensibila dar mult mai putin specifica fata de ceilalti markeri.

CELULELE LANGERHANS:
- cel dendritica cu originea in maduva hematogena;
- cel mari , cu citoplasma clara si ncl lobulat si prezinta in citoplasma granulele Birbeck (in
forma de racheta), vizibile la ME. Nu au tonofibrile sau desmozomi.
- au pe supraf Ag ale CMH clasa II si Receptor pt fract Fc a IgG si IgE si pt fractiunea C3b a C.
- au un rol major in reactivitatea imuna a pielii (captarea, procesarea si prezentarea Ag exogene
limfocitelor T), fiind implicate in patogenia eczemei de contact alergice.
- pot deveni rezervor pt HIV datorita rezistenei mari la agresiune a virala, comparativ cu
limfocitele;
- dezechilibrul intre prolifererea si diferentierea lor= histiocitoze langerhansiene.

CELULELE DENDRITICE NEDETERMINATE

- identif la ME; nu au melanosomi sau granule Birbeck; considerate de unii autori ca cel
Langerhans imature; Au Ag ale CMH cls II.

CELULELE MERKEL:
- nu pot fi diferentiate de melanocite la MO;
- situate in vecinatatea MB; apartin sist APUD, fiind derivate probabil din creasta neurala.
- sunt mai dense in zonele in care exista foiculi pilosi;
- au rol in initierea si transmiterea sist. tactil si in mecanoreceptie. Au leg cu fibrele nervoase.

3
 1. Structura pielii

JONCTIUNEA DERMO-EPIDERMICA

- reprezinta interfatad intre epiderm si derm;

- este ondulata, crescand adeziunea intre epiderm si derm=>mareste suprafata de contact.
- Prelungirile dinspre derm spre epiderm: papile dermice, iar cele dinspre epiderm spre derm sunt
creste interpapilare.
- JDE, de la supraf spre profunzime, este alcat din:

a) mb plasmatice ale keratinocitelor str. bazal: pe partea dinspre derm a keratinocitelor bazale
prezinta din loc in loc hemidesmozomii. Ei contin doua Ag ale pemfigoidului bulos: BPAG1 de
230 kDa si BPAG2 de 180 kDa. Se mai gasesc integrine si alte molecule (plectina);

b) lamina lucida: zona electron-transparenta, care contine molecule distincte: laminina 1, 5, 6,

entactina, niacina, Ag pemfigoidului bulos 2. Este strabatuta de filamentele de ancorare, care
asigura leg intre hemidesmozomi si lamina densa;

c) lamina densa: zona electronodensa, colagen de tip IV, entactina/nidogen, proteoglicani,

proteina BM-40;

d) sublamina densa (lamina reticularis): colagen I si III, fibronectina, fibrile de ancorare (colagen
VII), microfibrile de oxitalan. Fibrilele de ancorare fixeaza lamina densa de dermul superficial.

Alterarea lor are loc in epidermoliza buloasa DC.

ROLUL JDE:
1. suport mecanic al epidermului
2. contribuie la diferentierea si migrarea keratinocitelor bazale
3. actioneaza ca un filtru semipermeabil care regleaza transportul de subst si celule intre
epiderm si derm.
Numeroase Ag se gasesc la nivelul diverselor zone ale JDE:
- Ag PB2 in hemidezmozmii transmembranar si LL
- in epidermoliza buloasa dobandita si lupusul bulos: depozite de Ig si C in zona bazala (anti
colagenVII).

Restul: vezi Forsea.