LP 7. Hemocultura în diagnosticul infecţiei.

Diagnosticul de laborator în infecţiile

tractusului respirator. Diagnosticul de laborator în infecţiile tractusului urinar

HEMOCULTURA ÎN DIAGNOSTICUL INFECȚIEI

Bacteriemie = prezența bacteriilor în sânge

• tranzitorie
• intermitentă – descărcare de la nivelul unor focare infecțioase (ex. de la abcese,
pneumonii, artrită septică, peritonită).
• bacteriemie continuă apare de obicei, în cazurile în care bacteriile au acces direct la
fluxul sanguin, cum ar fi endocardite bacteriene subacute.

Hemocultura = însămânțarea și incubarea unei probe de sânge, într-un mediu de

cultură adecvat, în scopul izolării și identificării bacteriilor pe care le conține.

Indicațiile hemoculturii: Bacteriemii polietiologice, sindrom septic, endocardită

infecțioasă, sindrom febril de origine neprecizată, stări febrile după cateterism venos
prelungit, etc.
Prelevarea hemoculturii: pe medii lichide cu valoare nutritivă mare, adecvate pentru
creşterea unei game largi de bacterii. Un flacon va fi incubat aerob, iar celălalt
anaerob.
Volumul recoltat la adult - 20 ml per probă, nou-născuţi, sugari şi copii mici – 1-3 ml.
Se recolteaza
- înaintea instituirii antibioticoterapiei, cât mai aproape de debutul bolii, in
frison sau în cursul evoluţiei ascendente a curbei febrile
- în bacteriemii continue (endocardita infecţioasă) – oricând în cursul zilei
- 2/3 probe in 24 ore din vene diferite
- Se recolteaza cu ajutorul sistemului de transfer, direct in flaconul cu mediul de
cultura PREINCALZIT LA 37 °C.
- !! decontaminarea zonei de puncţie 1) apă şi săpun, 2) alcool iodat, 3) eter
asigurand uscarea tegumentului.

Culturile sunt minimum 7 zile investigate macroscopic, microscopică şi prin

subcultivare (14-21 de zile endocardite infecţioase, suspiciune pentru microorganisme
pretenţioase nutritiv). Semnele macroscopice ale cresterii bacteriene pot fi: prezenţa
coloniilor sau a unui depozit pe stratul de hematii, hemoliza, coagularea mediului,
prezenţa bulelor de gaz, colonii pe stratul de geloză al mediilor difazice

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN INFECTIILE TRACTUSULUI

RESPIRATOR

Infectii de tractus respirator superior : rinite (cavitatea nazală), faringite

(faringe), angină/faringo-amigdalită (faringe+amigdale), epiglotită (epiglotă), sinuzită
(sinusuri), otită medie (ureche medie).

ANGINA = faringo-amigdalită (faringe+amigdale) este determinata de

virusuri 70% (rinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, virusuri paragripale,
Herpes simplex 1, Epstein-Barr, virusul Coxsackie) si bacterii 30%: Streptococcus
pyogenes, alţi streptococi piogeni – C, G sau BCorynebacterium dyphtheriae (angina
diferica sau cu false membrane), Neisseria gonorrhoeae, etc.
Diagnostic : metode directe –examenul microbiologic al exsudatului faringian
Exsudatul faringian se recoltează înainte sau după 3 ore de la igiena cavităţii
orale sau de la ingestia de alimente.
 Cu ajutorul unui tampon de vată steril, vom preleva proba de la nivelul leziunii , zone
cu depozite purulente, cu ulceraţii, cu false membrane de la nivelul faringelui şi
amigdalelor. Retragem fara a atinge lueta, palatul moale, limba sau dintii.
Metode rapide de diagnostic direct ex. detecţia de antigene de grup A
(Streptococcus pyogenes) direct din prelevat prin reacţii antigenanticorp
(latexaglutinare).

Diagnosticul de laborator al tuberculozei pulmonare. Identificarea M.

tuberculosis
Etape
1 .Prelevarea şi transportul produselor patologice:
- spută; (trei probe matinale, în trei zile consecutive), dupa clatirea cu apa fiarta si
racita, in recipient cu gura larga, steril.
- altele: lichid de spălătură gastrică sau spălătură bronşică, aspirat traheo- bronşic. Se
transportă la laborator în mai puţin de o oră.
2. Decontaminarea se face chimic cu soluţie de NaOH, 4% volum 1:1.
3. Examenul microscopic al frotiului colorat Ziehl Neelsen (se examinează 100
câmpuri, obiectiv 90X). Depistează BAAR care nu cultivă în condiţiile oferite.
Bacterioscopia pozitivă are întotdeauna semnificaţie clinică, bacterioscopia negativă
nu exclude diagnosticul de tuberculoză dată fiind sensibilitatea redusă a microscopiei.

Număr de bacili/câmp Rezultat

0/100 câmpuri Absenţi BAAR
1-3/100 câmpuri Se examinează 300 câmpuri
4-9/100 câmpuri Se comunică numărul
10-99/100 câmpuri Slab pozitiv (+)
1-9/câmp Moderat pozitiv (++)
>10 câmp Intens pozitiv(+++)

4. Izolarea pe medii de cultură: Lőwenstein Jensen, Middlebrook , incubate la 37 ºC

şi urmărite săptămânal timp de 2-3 luni. Cultura pozitivă ( colonii tip R bej-crem,
conopidiforme) -confirmă diagnosticul. Cultura negativă nu exclude diagnosticul .
5. Identificarea M. tuberculosis: biochimic[ extinsa, gaz-cromatografie
6.Testarea sensibilităţii la antituberculoase prin metoda concentratiilor absolute.
ANTIBIOTICE ANTITUBERCULOASE

-de primǎ linie:

 HIDRAZIDA ACIDULUI
IZONICOTINIC (HIN)
 RIFAMPICINA
 ETAMBUTOL
 PIRAZINAMIDA
 STREPTOMICINA

- de a doua linie
 CICLOSERINA
 ETIONAMIDA
 FLUOROCHINOLONE
 CAPREOMICINA
 KANAMICINA
ACIDUL PARA AMINOSALOCILIC
(PAS), RIFABUTIN, VIOMICINA
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECŢIILOR TRACTUSULUI URINAR
(ITU)

Condiţia microbiologicǎ a tractului urinar:

- rinichii + ureterele + vezica = normal sterile;
- uretra distală = normal colonizată.
Prelevate utile diagnosticului de ITU:
- urina pentru sumar de urinǎ şi pentru examen bacteriologic al urinei;
- sânge la pacienţii cu pielonefritǎ, pentru hemoculturǎ.

Prelevarea urinei pentru examenul cito – bacteriologic:

 Prelevǎri uzuale: proba curatǎ prinsǎ în zbor din jetul mijlociu
- Toaleta localǎ cu apǎ şi sǎpun, urmatǎ de uscarea zonei decontaminate;
- Momentul prelevǎrii: prima urinǎ de dimineaţǎ sau dupǎ cel puţin 3 ore de la
micţiunea anterioarǎ;
- Volumul prelevat: 20 ml pentru izolarea cantitativǎ a microorganismelor condiţionat
patogene şi 50 ml pentru izolarea patogenilor primari.
 Prelevǎri speciale: aspiraţia suprapubianǎ, prelevǎri prin cateter.
Diagnostic:
Examen microscopic:
1)aprecierea calităţiii probei:
 frotiu colorat Gram: leucocite, celule vezicale, celule bazinetale;
 prezenţa PMN pledeazǎ pentru ITU;
 CES (celule epiteliale scuamoase) = markerii contaminǎrii vaginale.
2)aprecierea piuriei (preparat umed, camera Fuchs Rosenthal):
 > 10 leucocite / mm3 = PIURIE;
 < 3 leucocite / mm3 = lipsa piuriei;
 între 3 şi 10 leucocite / mm3 = zonǎ incertǎ.
3) aprecierea bacteriuriei :
 1 – 2 bacterii/câmp microscopic = BACTERIURIE SEMNIFICATIVǍ
( > 105 UFC/ml);
 prezenţa a mai mult de 3 categorii morfologice = marker de contaminare.
Urocultura cantitativa = însǎmânţarea pe gelozǎ sânge şi pe MacConkey a unui volum fix de
0,1 ml din diluţia 10-2 a urinii omogenizate, incubare şi aprecierea numericǎ a coloniilor
dezvoltate.
Bacteriuria se calculeazǎ dupǎ formula:
Nr. UFC / ml = N x D x 1/volumul însǎmânţat
N = numǎrul coloniilor de pe placǎ;
D = inversul diluţiei.
Interpretarea rezultatelor: o singură specie de bacili gram-negativi este izolată în concentraţie de
104-5 UFC/ml, de stafilococi ≥ 5x104 UFC/ml sau levuri ≥ 104 UFC/ml:
– in prezenţa piuriei = ITU;
– in absenţa piuriei = colonizare abortivă a urinei ori probă examinată tardiv fără
refrigerare imediată.