 Indicatorii și echilibrul pieţei

muncii.
 Șomajul: esență, indicatori forme
şi cauze.
 Costurile şomajului. Legea lui A.
Ouken.
 Politici de ocupare a forței de
muncă.
 Spaţiul economic în care se manifestă un
sistem de relaţii între deţinătorii de capital, în
calitate de cumpărători şi posesorii forţei de
muncă, în calitate de ofertanţi;

Ansamblul relaţiilor dintre cererea şi

oferta de resurse de muncă, în
Definiții corelaţie cu factorii care le determină
şi cu nivelul salariilor.
 Ofertanţii sau vînzătorii

persoanele care oferă marfa specifică – munca, respectiv

aptitudinile şi competenţa profesională, contra unui preţ;

Solicitanţii sau cumpărătorii

agenţii economici şi instituţiile publice care au nevoie de forţă

de muncă, pentru a-şi desfăşura activitatea, pe care o
cumpără la un preţ specific – salariul;

Intermediarii
persoane juridice specializate în servicii de intermediere între
ofertanţii şi solicitanţii de competenţe profesionale (birouri
sau oficii de stat pentru plasarea forţei de muncă).
 evoluţia PIB, a producţiei
industriale, agricole şi a serviciilor;
 evoluţia tranzacţiilor comerciale, a
circulaţiei monetare şi a creditului;
 restructurarea economiei naţionale,
apariţia unor noi domenii de
activitate;
 variaţia productivităţii muncii.
 gradul de dezvoltare economică a
statelor, condiţiile de salarizare şi
de trai diferite;
 volumul investiţiilor din fiecare ţară;
 migraţia internaţională a capitalului
financiar;
 politica economică a ţărilor
primitoare de forţă de muncă.
 pe piaţa muncii se negociază acel
potenţial de muncă care este cerut de
factorul de producţie – capital şi care
este oferit de cei care sînt dispuşi să
folosească capacitatea lor de muncă;
 piaţa muncii are un grad ridicat de
rigiditate şi de sensibilitate;
 piaţa muncii este mai organizată şi mai
reglementată în raport cu celelalte pieţe;
 piaţa muncii este una contractuală.
 alocarea resurselor de muncă pe ramuri şi sectoare de
activitate, pe profesii şi în teritoriu în concordanţă cu
volumul şi structura cererii de forţă de muncă;
 combinarea forţei de muncă cu factorul de producţie –
capital, asociere ce presupune complementaritatea şi
substituirea eficientă a acestor factori;
 formarea şi repartizarea veniturilor în societate, atît a
veniturilor primare, cît şi a celor derivate;
 crearea unui cadru formativ-educativ: măsuri şi
reglementări în vederea orientării şi perfecţionării
profesionale a forţei de muncă.
Echilibrul dinamic dintre cererea şi oferta de muncă
influenţează favorabil piaţa capitalului, realizarea
investiţiilor, piaţa bunurilor materiale şi serviciilor,
funcţionarea echilibrată a economiei naţionale.
Necesarul de muncă salariată, existent la un
moment dat într-o economie de piaţă
concurenţială, exprimată prin numărul locurilor de
muncă.
Acea parte a necesarului total de muncă care se
satisface prin intermediul angajării și slarizării.
FACTORII
evoluţia producţiei de bunuri economice;
nivelul şi dinamica productivităţii muncii;
evoluţia nivelului mediu al salariilor;
volumul şi rata investiţiilor şi economiilor
etc.
 cererea pentru produsul final este mai
elastică;
 munca poate fi înlocuită cu altă muncă;
 factorul de producţie – capitalul poate
fi substituit prin munca;
 costurile datorate muncii constituie o
parte însemnată a costurilor totale.
 resursele de muncă de care dispune
societatea la un moment dat;
 reprezintă totalitatea muncii pe
care o poate efectua populaţia aptă
de muncă, ce doreşte să se angajeze
la un moment dat;
 Oferta de muncă = cererea de locuri
de muncă în condiţii de salarizare.
 mărimea populaţiei active
disponibile şi structura ei pe
categorii de vîrstă;
 nivelul mediu al salariilor;
 mărimea proprietăţilor individuale;
 tradiţii, obiceiuri, factori de
natură psihologică care afectează
comportamentul ofertanţilor de
muncă, etc.
 are mobilitate spaţială mai limitată în
raport cu oferta de bunuri;
 constituirea ofertei forţei de muncă
presupune un timp îndelungat, necesar
creşterii şi instruirii fiecărui segment al
populaţiei pînă la vîrsta angajării;
 are un caracter rigid;
 depinde şi de elemente extraeconomice:
vîrsta, starea de sănătate, sex, aspecte
demografice, etc.
 I. Populaţia activă din punct de vedere
economic (sau forţa de muncă) cuprinde toate
persoanele de 15 ani și peste, care furnizează
forţa de muncă disponibilă pentru producţia de
bunuri şi servicii în timpul perioadei de
referinţă, incluzând populaţia ocupată şi
şomerii:

Pactivă=Pocupată+Nşom
II. Populaţia inactivă din punct de vedere economic
cuprinde toate persoanele, indiferent de vârstă,
care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în
perioada de referinţă.
Populaţia economic inactivă include următoarele
categorii de populaţie:
 elevi sau studenţi;

 pensionari (de toate categoriile);

 casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice

în gospodărie);
 persoane întreţinute de alte persoane ori de stat
sau care se întreţin din alte venituri (chirii,
dobânzi, rente etc.);
 persoanele declarate plecate peste hotare la
lucru sau în căutare de lucru (această categorie
de populaţie convenţional este atribuită la
populaţia economic inactivă).
sunt persoanele inactive, disponibile să lucreze în
următoarele 15 zile, care nu au un loc de muncă şi au
declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu
au întreprins nimic în acest scop în ultimele 4
săptămâni sau că nu caută un loc de muncă din
următoarele motive:
 au crezut ca nu există locuri libere sau nu au ştiut
unde să mai caute;
 nu se simt pregătite profesional;

 cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei;

 au căutat altă dată şi nu au găsit.

III. Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele
de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate
economică sau socială producătoare de bunuri sau
servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă (o
săptămână), în scopul obţinerii unor venituri sub
formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii;
În definirea populaţiei ocupate s-a adoptat criteriul standard
“de cel puţin o oră”, recomandat de Biroul Internaţional al
Muncii în scopul asigurării comparabilităţii datelor la nivel
internaţional, precum şi din următoarele considerente:
cuprinderea activităţilor desfăşurate în timp redus,
ocazionale sau sezoniere;
definirea şomajului ca lipsă totală a muncii;

evaluarea dimensiunilor subocupării forţei de muncă.

În afara persoanelor aflate la lucru, care au un loc de muncă şi
care în cursul săptămânii de referinţă au lucrat ca salariaţi, ca
lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremuneraţi,
se consideră persoane ocupate:
-persoanele temporar absente de la lucru în cursul săptămânii
de referinţă, care îşi păstrează legătura formală cu locul de
muncă, motivele de absenţă putând fi:
- concediul de odihnă, medical, de maternitate (în limita unei
perioade prevăzute de lege), fără plată, de studii,
-pentru incapacitate de muncă temporară,

-conflict de muncă sau grevă,

-cursuri de perfecţionare sau profesionale,

- suspendarea temporară a lucrului datorită condiţiilor

meteorologice,
-conjuncturii economice nefavorabile,
-penuriei de materii prime sau energie, incidentelor tehnice;

- persoanele care, temporar sau pe o durată nedefinită, nu sunt

remunerate, dar cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă;
- persoanele care au un loc de muncă (în regim de lucru
complet sau parţial), aflate în căutarea altui loc de muncă;
- persoanele care în cursul săptămânii de referinţă au
desfăşurat o muncă oarecare, plătită sau aducătoare de venit,
chiar dacă erau în curs de pregătire şcolară obligatorie, erau la
pensie sau beneficiau de pensie, erau înscrise la oficiile forţei
de muncă, primind sau nu ajutor de şomaj;
-lucrătorii familiali neremuneraţi, inclusiv cei temporar
absenţi în cursul săptămânii de referinţă;
- membrii forţelor armate (cadre active şi militari în termen).
IV. Şomeri conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15 ani
şi peste, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc
simultan următoarele condiţii:
 nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în
scopul obţinerii unor venituri;
 sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4
săptămâni diverse metode pentru a-l găsi:
 înscrierea la oficiile forţei de muncă sau la agenţii
particulare de plasare,
 demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu,
 publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anunţuri,
 apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.;
 sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile,
dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
În această categorie de populaţie sunt incluse, de asemenea:
- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să
fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează
să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;
- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi,
studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc
de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul. www.statistica.md
 Populaţia activă (PA) = Populaţia ocupată (PO) +
Şomerii BIM (Şo)
 Rata de activitate (RA) = Populaţia activă (PA) /
Populaţia totală de 15 ani şi peste (PT) * 100%
 Populaţia ocupată (PO) = Populaţia activă (PA) -
Şomerii BIM (Şo)
 Rata de ocupare (RO) = Populaţia ocupată (PO) /
Populaţia totală de 15 ani şi peste (PT) * 100%
 Rata şomajului (RŞ) = Şomeri BIM (Şo) / Populaţia
activă (PA) * 100%
 Populaţia inactivă (PI) = Populaţia totală de 15 ani şi
peste (PT) – Populaţia activă (PA)
 o stare negativă a economiei, concretizată intr-un
dezechilibru structural şi funcţional al pieţei muncii,
prin care oferta de forţă de muncă este mai mare
decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor
economici.
 dezechilibru al pieţei muncii prin care oferta de forţă
de muncă (sau cererea de locuri de muncă) este mai
mare decît cererea de forţă de muncă (oferta de
locuri de muncă);
 fenomen macroeconomic, opus ocupării, reprezentand
un surplus de populaţie activă faţă de aceea care
poate fi angajată in condiţii de rentabilitate, impuse
de piaţă.
 Cauze subiective

determinate de voinţa individuală a celui care se află în

ipostaza de şomer → şomaj voluntar;

Cauze obiective
includ restructurarea activităţilor economice, insuficienţa
creşterii economice, caracterul ciclic al evoluţiei economiei şi
explozia demografică → şomajul involuntar.
 Şomaj fricţional
(tranzitoriu)
Ex: indivizii care sînt în
căutarea primului loc de
muncă, căutarea unui loc
de muncă mai favorabil;
Şomaj voluntar FORME

Şomajul instituţional
indus de indemnizaţia de
şomaj
 Şomajul structural –
determinat de
modificările structurii
activităţilor economico-
sociale;

Şomajul tehnologic –
determinat de înlocuirea
Şomaj involuntar FORME vechilor tehnici şi
tehnologii;

Şomajul ciclic
(conjunctural) care apare
în perioadele de recesiune
economică;
 Şomaj sezonier –
determinat de
întreruperea activităţilor
dependente de factorii
naturali;

Şomaj demografic –
determinat de o creştere
Şomaj involuntar FORME demografică “şoc”;

Şomaj tehnic –
determinat de
întreruperea activităţilor
din lipsa de comenzi,
lipsa materiei prime.
 Şomajul natural = şomaj fricţional +
şomajul structural

Caracterizează ocuparea completă a

factorului muncă (5-6%) și asigură un PIB potențial.

Rata naturală a șomajului este acel nivel al șomajului

care nu accelerează inflația.
NAIRU → non – accelerating inflation rate of
unemployement
 constă din acea nonocupare, datorită refuzului sau
imposibilităţilor unor persoane de a accepta retribuţia
oferită şi condiţiile de muncă existente;
 este reprezentat de toţi cei care nu au loc de muncă şi
ar dori să lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel
existent la momentul respectiv pe piaţă;
Clasicii susţin, că dacă salariile ar fi flexibile, ar exista numai şomaj
voluntar.
Explicaţia acestui şomaj constă în faptul, că există persoane care se vor
mulţumi cu ajutorul de şomaj, pentru că angajarea este prea costisitoare,
comparativ cu avantajele la care se renunţă.
persoanele care, deşi lucrează, preferă să înceteze munca
temporar, considerând că prin indemnizaţia de şomaj îşi pot
asigura un trai decent;
persoanele care hotărăsc în mod deliberat să înceteze lucrul,
total sau parţial, considerând că salariul real este prea mic şi
că este mai avantajos să aibă timp liber pentru a dobândi o
altă meserie sau un alt loc de muncă;
şomerii care aşteaptă locuri de muncă mai favorabile decât
cele pe care le-au avut sau decât cele oferite;
persoanele casnice care, deşi au hotărât să se angajeze într-
o activitate, totuşi tergiversează angajarea în condiţiile date,
referitoare la mărimea salariului, distanţa până la locul de
muncă etc.
 constă din acea parte a folosirii incomplete
care decurge din rigiditatea salariului;
 include persoanele care doresc să se angajeze
la salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face,
pentru că nu există locuri de muncă disponibile;
 Şomajul involuntar se poate datora unui şoc al ofertei,
care deplasează curba ofertei agregate pe termen scurt
spre stînga, cererea de bunuri de consum scade, ceea ce
antrenează o reducere a cererii de muncă.
Cauzele şomajului involuntar
rigiditatea salariului, care se stabileşte prin
negocieri colective, care se revizuesc destul de rar;
schimbarea salariului poate fi costisitoare pentru
firme;
firmele nu micşorează salariul atunci cînd creşte
oferta de muncă, deoareace ele plătesc muncitorii
în funcţie de productivitatea muncii;
forţa sindicatelor de a impune salarii ridicate în
detrimentul noilor angajări.
 Costuri individuale

constituie diferenţa dintre salariul real pe care salariatul îl

pierde cînd devine şomer şi îndemnizaţia de şomaj primită

Costuri directe (costul financiar)

reprezintă vărsămintele
monetare către fondul
destinat protecţiei sociale;
constituie suma
îndemnizaţiilor de şomaj
achitate şi a cheltuielilor
pentru întreţinerea oficiilor
forţei de muncă.
Costurile indirecte (costul economic)
Sînt generate de
diminuarea globală a Se determină ca diferenţa
producţiei şi a veniturilor dintre venitul naţional
pe care acesta le potenţial şi cel efectiv.
antrenează;

Cost social
Şomajul alimentează anumite fenomene cum ar fi
crimele, furturile, narcomania etc.
Creşterea nivelului şomajului efectiv cu 1% faţă de nivelul său
natural determină o reducere a PIB cu 2-3% faţă de nivelul său
potenţial.
Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de
măsuri, metode, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora se urmăreşte
sporirea nivelului ocupării.
Au ca scop prevenirea fenomenului de şomaj şi majorarea
nivelului ocupării.

Măsuri ce privesc populaţia ocupată

stimularea agenţilor economici prin pîrghii economico-
financiare în extinderea activităţii economice;
încurajarea investiţiilor prin acordarea facilităţilor, în
vederea relansării şi creşterii economice, în vederea creării
locurilor de muncă;
stimularea mobilităţii persoanelor active spre alte locuri de
muncă.
ameliorarea conţinuturilor învăţământului la cele trei cicluri;
îmbunătăţirea orientării şcolare şi profesionale a tinerilor, aceasta
corelându-se şi cu cerinţele reconversiei forţei de muncă;
încurajarea cercetării ştiinţifice pentru extinderea activităţilor
economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice etc.
 Pornesc de la nivelul ocupării efective în economie şi
urmăresc găsirea de noi soluţii de ocupare a
excedentului forţei de muncă.
Măsuri care privesc direct pe şomeri
 pregătirea, calificarea şi reintegrarea şomerilor
proveniţi din diferite ramuri;
 trecerea la noi forme de angajare (pe timp parţial sau
cu orar redus);
 instituirea unui sistem de sprijinire a şomerilor, care
vor să devină întreprinzători particulari;
 acordarea de credite avantajoase agenţilor economici
care angajează şomeri;
 limitarea cumulului de funcţii;
 restricţionarea imigrării;
 scăderea vîrstei de pensionare;
 prelungirea şcolarizării obligatorii.
Sursa: Moldova în cifre 2019, Breviar statistic, BNS, Chișinău 2019, p.25
Sursa: Moldova în cifre 2019, Breviar statistic, BNS, Chișinău 2019, p.24
Sursa: Moldova în cifre 2019, Breviar statistic, BNS, Chișinău 2019, p.27
 În RM, cuantumul ajutorului de şomaj se stabileşte în funcţie de
circumstanţele în care şomerul a încetat activitatea de muncă:
 - în cazul încetării activităţii de muncă ca urmare a lichidării sau încetării
activităţii angajatorului, reducerii numărului sau a statelor de personal sau
în cazul decesului, declarării decedat sau dispărut fără veste, prin hotărârea
instanţei de judecată, a angajatorului persoană fizică – 50% din venitul
mediu lunar asigurat al şomerului realizat în ultimele 12 luni din ultimele
24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării cu statut de
şomer;
 - în cazul încetării activităţii de muncă în alte circumstanţe decât cele
indicate - 40% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei realizat în
ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei
înregistrării cu statut de şomer.
 Cuantumul lunar al ajutorului de şomaj nu poate depăşi cuantumul
salariului mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
 De menţionat, că ajutorul de şomaj se plăteşte pe o perioadă de la 5 la 9
luni, în funcţie de stagiul de cotizare realizat de către şomer: 5 luni
calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între cel puţin 12
luni şi până la 10 ani; 7 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare
cuprins între 10 şi 15 ani; 9 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de
cotizare de peste 15 ani. Sursa: www.cnas.md