Sunteți pe pagina 1din 26

CONTABILITATEA MATERIILOR

PRIME SI A MATERIALELOR
CUPRINS

Argument…………………………………………………………………….………….……...2
Capitolul 1 - Stocuri – active circulante ale patrimoniului …………………………………4
1.1. Noţiuni generale…………………………………………………………………….4
1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor……………………………5
1.3. Contabilitatea analiticã……………………………………………………………...6
1.4. Contabilitatea sinteticã…………………………………………………..................7
1.5. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu………………………………….…..10
1.6. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune…………………………………….…..11
Capitolul 2 – Contabilitatea materiilor prime si materialelor ………………………….….15
2.1. Generalităţi…………………………………………………...……………….........15
2.2. Conturi utilizate………………………………………………..…………..............15
Capitolul 3 – Studiu de caz lContabilitatea materiilor prime și a materialelor la
S.C. URBIS S.R.L ......................................................................................17
3.1 Prezentare general- SC URBIS SRL …………………………………………….....17
3.2. Aplicații practice privind contabilitatea materiilor prime și a materialelor la
S.C. Urbis S.R.L. ..................................………………………………………...19
Concluzii ………………………………………………………………………………………23
Bibliografie…………………………………………………………………………………….24

1
ARGUMENT

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere
cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent
tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări
de bunuri şi servicii  dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza
politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite de managerii firmei.
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de
planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit
scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât
mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.
Teoria stocurilor de materii prime și materiale a apărut din necesitatea asigurării unei
aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în
procesul de producţie, sau a stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de
desfacere a mărfurilor.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia
identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de
fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole
de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate).
Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a
naturii economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile,
concretizate în afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje pentru
transport-depozitare, de fonduri financiare etc.
Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere: din punctul de
vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece
această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi scopul producătorului va fi
reducerea imobilizării la valoarea sa minimă; din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind
să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc.
Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.
Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt
reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru,
obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.

2
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta
incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în
teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de
recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare.
Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să
se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura
ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,
siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel
al producţiei, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea cererilor
pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.
Lucrarea “Contabilitatea materiilor prime” este împãrţitã în 3 capitole: capitolul I
“Stocuri – active circulante în patrimoniu”, capitolul II “Evaluarea stocurilor” şi capitolul II
“Contabilitatea materiilor prime şi materialelor”.
În primul capitol am prezentat cateva noţiuni generale privind stocurile (le-am clasificat
dupã mai multe criterii <<dupã sursa de provenienţã, dupã apartenenţa la patrimoniu, dupã
gradul de individualizare şi modul de gestionare>>, am prezentat documentele primare utilizate
pentru evidenţa stocurilor. Tot în acest prim capitol am explicat ce inseamnã contabilitatea
analiticã a stocurilor (aici am prezentat si explicat fecare metoda în parte: metoda cantitativ-
valoricã, metoda operativ-contabilã sau pe solduri şi metoda global valoricã) şi contabilitatea
sinteticã a stocurilor.
În cel de-al II-lea capitol am explicat cum se face evaluarea stocurilor la intrarea în
patrimoniu dar şi la ieşirea din gestiune (aici am prezentat detaliat toate metodele folosite <<
metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO); metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO);
metoda costului mediu ponderat CMP>> totodatã exemplificândule). Am arătat de asemea cum
se ţine contabilitatea materiilor prime şi materialelor. Pentru început am prezentat câteva
generalitãţi privind contabilitatea materiilor pime şi materialelor, apoi am prezentat conturile
utilizate pentru ţinerea evidenţei contabile. Pe baza celor douã metode de inventariere <<în cazul
utilizãrii inventarului permanent şi în cazul utilizãrii inventarlui intermitent >> am arãtat
operaţiile contabile care trebuie sã se facã în orice întreprindere.
În cel de al III -lea capitol am realizat un studio de caz la SC Urbis SRL privind
contabilitatea materiilor prime si a materialelor.

3
CAPITOLUL 1. - STOCURI – ACTIVE CIRCULANTE ALE
PATRIMONIULUI

1.1. NOŢIUNI GENERALE


Stocurile şi producţia în curs de execuţie se pot defini ca fiind ansamblul de bunuri
materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul unitaţilor economice care sunt destinate pentru a
se consuma la prima utilizare, pot fi vândute dupa încheierea procesului de prelucrare urmarea
unui ciclu de producţie sau ele se pot vinde în starea în care s-au cumpărat.
“Stocurile privite ca şi componente ale activelor circulante se află într-o continuă
mişcare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al
patrimoniului (materii prime, producţie în curs, produse finite, bani).”
În categoria stocurilor sunt cuprinse:
- materiile prime, care participã în mod direct la fabricarea produselor
- materiale consumabile, respective materiale auxiliare, combustibilii, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţele şi materialele de plantat, care participã sau ajutã la procesul
de producţie
- materialele de natura obiectelor de inventar
- produsele, respectiv - produse finite
- semifabricate
- produse reziduale
- animale şi pãsãri
- ambalajele care includ stocurile utilizate pentru pãstrarea şi transportul bunurilor
- producţia în curs de execuţie , adicã producţia care nu a parcurs toate etapele procesului
tehnologic
- mãrfurile, adicã bunurile cumpãrate de unitate în vederea revânzãrii prin unitaţile proprii sau
prin alte unitãţi comerciale
În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră:
- bunuri cu valoare mai mica decât limita prevazutã de lege pentru a fi considerate mijloace
fixe
- echipamente de protecţie, echipamente de lucru şi imbrãcãminte specială
- mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsurã şi control
-baracamente, amenajãri provizorii
Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
 după sursa de provenienţã
- stocuri cumpãrate
- stocuri fabricate
 după apartenenţa la patrimoniu
- stocuri care fac parte din patrimoniu
- stocuri care nu fac parte din patrimoniu
 după gradul de individualizare şi modul de gestionare
- stocuri identificabile
- stocuri interschimbabile sau fungibile
De asemenea, în categoria stocurilor mai intrã bunurile aflate în custodie pentru
prelucrarea sau în consignaţie la terţi.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele
să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod
credibil.

1.2. DOCUMENTE PRIMARE UTILIZATE PENTRU EVIDENŢA


STOCURILOR
Acitvele circulante genereazã diverse operaţiuni legate de procesele de:
- aprovizionare
- păstrare
- eliberare din depozite
- prelucrare în procesul de producţie
- inventariere
- vânzare
Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:
 Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document
pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor
pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de încãrcare
a gestiunii primitorului
 Factura fiscală, care întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fãrã aviz de însoţire a
mărfii. Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate
 Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, care se întocmeşte la primirea şi recepţia
bunurilor, în cazurile când există diferenţe la recepţie , când sunt depozitate în mai multe
locuri şi când sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare
 Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitãrii unor
bunuri provenite din producţie proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii ca restituiri
la locurile de depozitare iniţiale
Intrarea bunurilor în gestiune se relizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces
care presupune parcurgerea anumitor etape:
 recepţia transportului pe baza documentului denumit “Proces verbal de constatare”
 recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul sã întocmeascã “Nota de
recepţie şi constatare de diferenţe”
 recepţia calitativă, realizată de cãtre specialişti, tehnologi
Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi urmãtoarele documente:
 Avizul de însoţire a mărfii şi Factura fiscală, pentru ieşirile în afara uniăţii patrimoniale
 Bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date în consumul productive
 Fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a ieşirilor
din magazine
 Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de măfuri prin unităile cu amăuntul
Documentul de evidenţã operativăla depozit este “Fişa de magazie”.Livrarea măfurilor şi
a produselor se face pe baza “Dispoziţiei de livrare”, “Avizului de însoţire a măfii” şi a “Facturii
fiscale”.
În general documentele de evidenţa a stocurilor evidenţiazăintrăile, ieşirile şi existenţele
de la un moment dat şi pentru un anumit loc de depozitare.De asemenea, ele reperezintã sursele
de informaţii pentru controlul operativ şi contabil.
În funcţie de specificul activitãţilor, mai pot fi întocmite şi alte documente de evidenţã
operative cum sunt:
 Raportul de gestiune
 Registrul stocurilor
 Bonul de primire în consignaţie
 Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie
 Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie
 Borderoul de predare a documentelor

1.3. CONTABILITATEA ANALITICÃ A STOCURILOR

În vederea asigurării integrităii stocurilor, unităţile mari trebuie săîşi organizeze o


contabilitate analiticã a stocurilor.Unitãţile mici şi mijlocii care folosesc metoda inventarului
intermitent în contabilitatea sinteticã a stocurilor nu organizeazã contabilitate analiticã a
stocurilor.
Unităile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică
stocurilor pot sã organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din urmãtoarele
metode:
 metoda cantitativ-valorică
 metoda operativ-contabilăsau pe solduri
 metoda global valorică

Metoda cantitativ valoricã, pe fişe de cont analitic


După aceasta metodă, la locurile de depozitare se ţine o evidenţã cantitativã cu ajutorul
formularului “Fişa de magazie” pe fiecare sortiment, iar lacontabilittae se ţine o evidenţã
cantitativ-valoricã cu ajutorul formularului “Fişa de cont analytic pentru valori materiale”, tot pe
fiecare sortiment.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
 operarea cantitativã a stocurilor în fişele de magazine
 întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor
 înregistrarea documentelor în “ Fişele de cont analytic pentru valori materiale
 verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de magazie cu cele din Fişele de cont
analic
 verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de cont analitic cu situaţia din Fişele
de cont sintetic cu ajutorul Balanţelor de verificare analitice
Înregistrările în “Fişele de analitic pentru valori materiale” se fac, document cu
document, pe baza documentelor de intrare-ieşire a bunurilor stocabile în şi din gestiuni care au
stat la baza înregistrãrii în “Fişa de magazie”.

Metoda operativ contabilã sau pe solduri


Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fişelor de
conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil şi înlocuirea ei
cu fişe centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri.Aceastã metodã presupune
evidenţa mişcãrii stocurilor la contabilitatea materialelor numai în expresie valoricã pe gestuni,
conturi de stocuri şi grupe de bunuri.
Suprimarea fişelor de cont analitice pe feluri de stocuri de la compartimentul financiar-
contabil impune conducerea corectã, cu cea mai mare atenţie, a evidenţei operative a stocurilor la
locurile de depozitare.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
 evidenţa cantitativã a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu
ajutorul Fişei de magazie
 întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fişelor de magazie şi a
documentelor de intrare-ieşire în contabilitate
 întocmirea Registrului stocurilor la sfârşitul lunii în care se trec:
- cantitãţile de stocuri preluate din fişele de magazie
- preţurile unitare
- totalul valorilor determinate
 întocmirea Fişei centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri

Metoda global valoricã


Aceastã metodă presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii, cât şi în
contbilitate. Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont pentru
operaţiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa operative şi cea
contabilã.
Aceastã metodă se utilizează mai ales în cazul unităţilor de desfacere cu amãnuntul.
“Aceastã metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când
nu existã obligaţia legală, iar managerii unitãţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei evidenţe
cantitativ valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni”.
La locul de depozitare se foloseşte formularul denumit “Raport de gestiune” care se
completeaza numai valoric , pe baza documentelor de depunere a numeraruluirezultat din vânzãri
în casieria unitãţii sau direct în conturile bancare ale acesteia.
La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se ţine cu ajutorul “Fişei de cont
pentru operaţiuni diverse”. Controlul concordanţei înregistrãrilor effectuate la gestiuni şi în
contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele douã
evidenţe.
Este o metodã cu multiple avantaje mai ales în domeniul reducerii volumului de muncã.

1.4. CONTABILITATEA SINTETICÃ A STOCURILOR


Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se realizează
cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de conturi general, denumitã “Conturi de stocuri
şi producţie în curs de execuţie”.Aceste conturi sunt conturi de bilanţ sau de inventar. Ele
furnizeazã informţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie. Soldul lor este debitor şi este un sold care se preia în activul
bilanţului.
Conturile de stocuri au funcţia contabilă de activ. Ele se debitează cu valoarea stocurilor
intrate în gestiunea unităţii patrimoniale prin achiziţionarea de la furnizori, aportate de către
asociaţi, realizate din producţia proprie şi din alte surse. Ele se crediteazã cu valoarea stocurilor
ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale prin consum, vânzare şi alte destinaţii. Soldul conturilor
este debitor şi reprezintã valoarea bunurilor şi srviciilor în stoc sau în sold la sfârşitul exerciţiului
financiar.
Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmãtoarele grupe de conturi:
grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale”
grupa 33 “Producţia în curs de execuţie”
grupa 35 “Produse”
grupa 36 “Animale”
grupa 37 “Mãrfuri”
grupa 38 “Ambalaje”
grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţia în curs de execuţie”
Dupa conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupeazã astfel:
 Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare
 Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor, respectiv conturile 308, 348, 388, 378 şi conturile de provizioane
Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind
conturi din grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.
Dupã funcţia contabilă, aceste conturi sunt conturi de active. Ele se debitează cu valoarea
stocurilor intrate.Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite.Soldul final al contului este debitor şi
reprezintă stocurile existente la un moment dat.
Conturile rectificative, sau substractive care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor.În aceastã categorie intrã urmãtoarele conturi:conturile 308, 348, 368, 388.
Dacã se utilizeazã ca şi conturi de active, conturile de diferenţe de preţ funcţioneazã
astfel:
 conturile se debiteazã cu diferemţele de preţ (în roşu sau negru) aferente stocurilor intrate şi
se crediteazã cu diferenţele de preţ aferente stocurilor ieşite
 soldul final al conturilor este debitor şi poate în roşu sau negru, el reprezentând diferenţele
de preţ aferente stocurilor existente în unitate
 contul 378 “Diferenţe de preţ la mãrfuri”, este un cont de pasiv şi începe sã funcţioneze
prin a se credita
 se crediteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor intrate în unitate
 se debiteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor ieşite din unitate
 soldul final al contului este creditor şi repezintã adaosul comercial aferent mãrfurilor din
stoc
 conturile din grupa 39 sunt conturile din provizioane, şi din punct de vedere a funcţiei
contabile sunt conturi de pasiv
 conturile de provizioane se crediteazã cu valoarea provizioanelor de depreciere constituite
sau majorate
 conturile de provizioane se debiteazã în momentul anulãrii sau diminuãrii provizioanelor
 soldul final al conturilor de provizioane este creditor şi reprezintã provizioanele constituite
şi neutilizate
Contabilitatea sinteticã va reflecta:
 stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentã şi nu
poate fi decât debitor
 intrãrile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocuriloe, ce se vor
înregistrate în debitul conturilor corespunzãtoare
 ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma
rulajul creditor al conturilor de stocuri
 în baza elementelot menţionate mai sus se va stabili în permanenţã stocul scriptic
al bunurilor
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor
 folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, dacã este cazul
 conducerea unei contabilităţi a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de
contabilitate analitiăã descrise mai sus
Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea
inventarului permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent, deşi presupune un volum
mare de muncã, asigurã o cunoaştere mai riguroasã a mãrimii stocurilor şi un mai bun control al
integritãţii patrimoniului.Metoda inventarului intermittent poate fi utilizatã de unitãţi patrimoniale
mici şi mijlocii şi se caracterizeazã prin faptul cã în contabilitatea sinteticã nu se urmãresc
stocurile intrate şi ieşite în cursul perioadei de gestiune.
Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel:
- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra
conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început
- achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreazã direct asupra conturilor de
cheltuieli
- la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate ori provenite din perioada
precedentã, neconsumate, cu care se degreveazã cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de
stocuri
Ieşirile de stocuri se determinã astfel:
Ieşiri = Stoc iniţial + Intrãri – Stoc final
Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel:
- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula
veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente
- bunurile obţinute din producţie proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci
numai în evidenţa operativă de la locurile de depozitare
- pe mãsura vânzãrii sau a ieşirii lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fãrã sã
fie necesarã destocarea lor
- la finele perioadei se inventariazã bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele
provenite din perioada precedentã dar nevândute, şi se înregistreazã asupra conturilor de variaţia
conturilor
Relaţia matematicã de determinare acestor stocuri este urmãtoarea:
Intrãri = Stoc iniţial + Vânzãri – Stoc final
Pentru producţia în curs de execuţie, determinarea se face numai la sfârşitul perioadei
prin metode diferite şi se înregistreazã în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzãtoare, dar
la începutul perioadei urmãtoare operaţia respective se stornează.
Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor şi
al asigurării integrităţii lor.

1.5. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN


PATRIMONIU
Stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt reflectate în contabilitatea sintetică valoric,
cel mai adesea în contabilitatea analitiăã cantitativ-valorică şi numai cantitativ în evidenţa
operativă de la depozite.
Preţurile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poartă numele de preţuri de
înregistare.În cazul materiilor prime , materialelor consumabile , materialelor de natura obiectelor
de inventar, ambalajelor achiziţionate din afara unitãţii, acestea pot fi reflectate în contabilitate la:
 costul de achiziţie
 preţul standard
 preţul de facturare
Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele
nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura
furnizorului. Costul de achiziţie ppoate fi considerat cost istoric şi poate fi luat în considerare la
eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare.
Potrivit IAS 2 “costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpãrare, inclusive taxele de
transport şi celelalte taxe de cumpãrare , costurile de transport şi manipulare şi alte costuri care
pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente
similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziţie”
Preţul standard este un preţ prestabilit care constã în evaluarea şi înregistrarea stocurilor
în preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentã. El
devine preţ de înregistrare şi presupune evidenţierea distinctã a diferenţelor de preţ faţã de costul
de achiziţie. În cazul utilizãrii preţului standard, se impune actualizarea periodicã a acestuia.
Diferenţele de preţ pot fi favorabile , când preţul standard este mai mare decât costul
efectiv, şi se înscriu în roşu sau nefavorabile, când preţul standard, se impune actualizarea
periodicã a acestuia.
Repartizarea diferenţelor de preţ se face asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor cu
ajutorul unui coeficient care se calculeazã astfel:
Coeficient = (Soldul iniţial al diferenţelor de preţ + Diferenţe de preţ aferente intrãrilor în
de repartizare cursul anului) / (Soldul iniţial al stocurilor la preţ standard + Valoarea

intratã la preţ standard)


Coeficientul astfel determinat se pondereazã cu valoarea bunurilor ieşite, la preţ standard.
Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura acestuia . Preţurile de facturare
devin preţuri de înregistarare în contabilitate dacã diferenţele de preţ faţã de costul de achiziţie se
evidenţiazã distinct.
Costul de producţie este valoarea alocatã bunurilor obţinute din producţia proprie şi el
cuprinde cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. În afara cheltuielilor care intrã în costul de
producţie , apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producţie şi care se numesc
chletuieli ale perioadei.Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperã, cheltuieli
de administraţie care nu participã la finalizarea bunurilor tehnice sau prin evaluare.
Valoarea de aport este valoarea alocatã bunurilor aduse ca aport în natura, fie în cazul
constituirii unei societãţi comerciale, fie în situaţia majorãrii de capital. Aceastã valoare se
determinã prin expertize tehnice sau prin evaluare.
Valoarea justã este valoarea alocatã bunurilor dobândite cu titlu gratuity sau prin donaţie.
Valoare justã sau valoare de utilitate se poate determina în funcţie de preţul pieţei, starea sau
amplasarea bunurilor.
“Valoarea realizabilã netã” reprezintã preţul de vânzare estimate c ear putea fi obţinut pe
parcursul desfãşurãrii normale a activitãţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate
pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare revânzãrii.

1.6. EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN GESTIUNE


Evaluarea ieşirilor din stoc , respective din gestiune, se face cel mai adese tinând cont de
valoarea de intrare în stoc.
Datoritã faptului cã bunurile stocabile pot fi interschimbabile şi fungibile, în activitatea
practicã este greu sã se identifice în cazul ieşirilor lotul din care se face ieşirea.
Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în situaţia
utilizãrii costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt:
 metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)
 metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)
 metoda costului mediu ponderat CMP
Indiferent de metoda aleasã pentru evaluarea ieşirilor din stoc , “aceastã metodã trebuie
aplicatã cu consecventţã pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de
la un exerciţiu financiar la altul”.Schimbarea metodei de evaluare în anumite situaţii excepţionale
trebuie sã fie însoţitã de explicaţii privind motivul schimbãrii metodei şi efectele asupra
rezultatului.

Metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)


Denumirea metodei provine din limba englezã “First in, first out”. Aceastã metodã are la
bazã ideea cã primele loturi de bunuri cumpãrate sunt primele care se dau în consum sau sunt
vândute la valoarea de intrare a primei intrãri aferente unui lot. Ca urmare, bunurile ieşite dni
gestiune se evalueazã la valoarea de intrare a primei intrãri aferente unui lot.
Elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpãrate sau
produse cel mai recent. Metoda se aplicã în cadrul unitãţilor cu o gamã sortimentala diversificatã
şi în perioade în care existã o relative stabilitate a preţurilor.
În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
 evaluarea ieşirilor la costurile mai scãzute
 evaluarea stocurilor finale la preţuri mai mari
 majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent
În condiţiile scãderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
 ieşirile sunt evaluate la preţurile mai mari
 stocurile sunt evaluate la preţurile mai mici
 reducerea profitului, a impozitului pe profit şi afectarea nesemnificativã a
trezoreriei

Metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)


Denumirea metodei provine din limba engleaza “Last in , first out”. În conformitate cu
aceastã metodã, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc în ordinea celor mai
recente intrãri. Pe mãsura epuizãrii successive a fiecãrui lot, stocurile ieşite din gestiune se
evalueazã la costul lotului anterior.
Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adicã la cele mai mari costuri,
micşoreazã rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie,
când metoda LIFO produce cea mai mica valoare posibilã a rezultatelor, iar costul stocurilor
ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.Şi în acest caz
documentele de evidenţã a stocurilor trebuie structurate în mod corespunzãtor.

Metoda costului mediu ponderat


Metoda costului mediu ponderat se poate aplica în activitatea practicã în douã versiuni, şi
anume:
 metoda costului mediu ponderat al ultimei intrãri (CMPUI)
 metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrãrilor dintr-o perioadã (CMPTI)
CMPUI = VP + VI / SP + CI
VP, SP, stocul perecedent valoric şi cantitativ
VI, CI, intrãrile valoric şi cantitativ.

Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrãrilor dintr-o perioadã


Aceastã metodã este aplicabilã în situaţia combinãrii inventarului permanent cu
inventarul intermitent.
Relaţia matematicã utilizatã este următoarea:
E = Si + I – Sf
Metoda costului mediu ponderat (CMP) şi metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) sunt
considerate tratamente contabile de bazã iar metoda ultimului intrat- primul ieşit este considerate
tratament contabil alternative.
CAPITOLUL 2 - CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ŞI A
MATERIALELOR

2.1. GENERALITĂŢI
Această categorie de stocuri este reprezentatã de acele bunuri care sunt achiziţionate de la
terţi (din exteriorul întreprinderii) pentru a fi consummate în procesul de producţie (în interiorul
întreprinderii) şi cuprinde: materiile prime, materialele consumabile şi materialele de natura
obiectelor de inventar.
 Stocurile de materii prime sunt bunuri care participã direct la fabricarea produselor,
regãsindu-se integral sau parţial, în stare iniţialã sau în stare transformatã, în produsul
obţinut.
 Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participã sau ajutã la procesul de
fabricaţie sau de exploatare fãrã ade regãsi, de regulã, în produsul realizat.Principalele
categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materiale
pentru ambalat, piesele de schimb, seminţele şi materialele de plantat, furajele etc
 Stocuri de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu
îndeplinesc cumulative condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizãrilor
corporale, adica, fie au durata de utilizare mai mica de un an, fie au valoarea de intrare mai
mica decât limita legalã. Astfel de bunuri pot fi: echipamentul de protecţie, echipamentul
de lucru şi imbrãcãmintea specialã impuse salariaţilor de normele de protecţie a mmuncii
sau de regulamente speciale; sculele, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparate de
mãsurã şi control (AMC-uri) , mecanismele, matriţele şi alte obiecte similare;
baracamentele şi amenajãrile provizorii de şantier, care sunt bunuri achiziţionate sau
contruite în regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de construcţii, cum ar
fi:bãrãci, podeţe, schele, etc.

2.2. CONTURI UTILIZATE


Pentru Planul de conturi general aprobat prin OMFP nr. 306/2002 şi, respectiv, pentru
întreprinderile mari OMFP nr.94/2001 contabilitatea materiilor prime şi a materialelor se
realizează cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale” care are
urmãtoarea structurã:
301 “Materii prime”
302 “Materiale consumabile”
3021 “Materiale auxiliare”
3022 “Combustibili”
3023 “Materiale pentru ambalat”
3024 “Piese de schimb”
3025 “Seminţe şi materiale de plantat”
3026 “Furaje”
3028 “Alte materiale consumabile”
303 “Materiale de natura obiectelor de inventar”
308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”
Conturile 301 “Materii prime”, 302 “Materiale consumabile” şi 303 “Materiale de natura
obiectelor de inventar” sunt, dupã conţinutul economic, conturi de active circulante materiale, iar
dupã funcţia contabilã, conturi de activ.
În situaţia aplicãrii inventarului permanent, aceste conturi se debiteazã cu valoarea la preţ
de înregistrare a materiilor prime şi materialelor intrate în întreprndere şi se crediteazã cu
valoarea la preţde înregistrare a materiilor prime şi materialelor ieşite din activul întreprinderii.
Soldul debitor al conturilor reprezintã valoarea materiilor prime şi materialelor existente în stoc.
În situaţia aplicãrii inventarului intermitent, aceste conturi se debiteazã numai la sfârşitul
lunii cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor existente în stoc,
stabilitã pe baza inventarului , şi se crediteazã sau se debiteazã în roşu la începutul lunii cu
valoarea stocului iniţial de materii prime şi materiale, care se include în cheltuielile aferente
acestor stocuri reprezentate de conturile 601 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor
de inventar”.
Contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime” se utilizeazã atunci când evidenţa
stocurilor de materii prime şi materiale se ţine la un alt cost decât costul de achiziţie (efectiv),
respectiv la un cost standard (prestabilit). Prin urmare, aşa cum aratã şi denumirea, acest cont ţine
evidenţa diferenţelor (în plus sau în minus), dintre costul de achiziţie şi preţul standard aferente
materiilor prime, materialelor consumabile şi materialelor care utilizeazã inventarul permanent.
Dupã conţinutul economic, este un contrectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime şi
materialelor, iar dupã funcţia contabilã, este un cont de activ.
Se debiteazã cu diferenţele de preţ în plus (costul de achiziţie mai mare decât preţul
standard) înregistrate “în negru” sau în minus (costul de achiziţie mai mic decât preţul standard)
înregistrate “în roşu” aferente materiilor prime şi materialelor intrate în gestiune.Se crediteazã cu
diferenţele de preţ în plus (“în negru”) sau în minus (“în roşu”) aferente materiilor prime şi
materialelor ieşite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezintã diferenţele de preţ în plus
(nefavorabile, “în negru”) sau în minus (favorabile, “în roşu”) aferente materiilor prime şi
materialelor existente în stoc.
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ – CONTABILITATEA MATERIILOR
PRIME ȘI A MATERIALELOR LA SC URBIS SRL

3.1. PREZENTAREA GENERALA A S.C. "URBIS" S.R.L.

Infiinţată în anul 1890 ca un mic atelier destinat producerii si repararii de obiecte sanitare
S.C. Urbis.S.R.L. cu sediul in Craiova., judeţul Dolj, a cunoscut o evoluţie spectaculoasă după
anul 1991.
In această perioadă s-a schimbat forma de organizare şi denumirea, înfiinţându-se ca
societate cu raspundere limitata cu capital deţinut în procent de 70% de fostul FPS (Fondul
Proprietăţii de Stat) şi de 30% de Fondul Proprietăţii Private Transilvania, actualmente denumită
Societatea de Investiţii Financiare Transilvania. Tot în acea perioadă, mai exact în anul 1992,
societatea a început sa produca pentru export, încheind contracte direct cu beneficiari din
Germania şi Olanda.
Societatea Comercială Urbis S.R.L. , are sediul în Craiova, strada Tufări, nr.4. este
persoană juridică română înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Dolji sub
nr.J25/150/03.04.1991, are cod unic de înregistrare 1614734 şi este înregistrată la Ministerul
Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dolj
în baza Certificatului numărul 107/18.03.1999.
Funcţionează ca societate cu raspundere limitata conform Legii nr.31/1990, republicată,
având ca obiect principal de activitate producerea si repararea de obiecte sanitare, amenajari
interioare si instalatii sanitare. (cod CAEN 3511).
Societatea produce obiecte sanitare destinate locuintelor, baterii baie, bucatarie, cabine de
dus,calorifere, gresie, faianta, realizeaza la comanda instalatii sanitare din pexal si teava zincata..
Până în prezent societatea nu a executat lucrari dar există preocupări în sensul ca pe viitor să se
efectueze şi lucrări de instalare şi montare de echipamente prin forţe proprii sau prin
subcontractare.
Toate procesele care vizează regulile de producere a obiectelor sanitare sunt
supravegheate de inspectorii societăţilor de clasificare cu recunoaştere internaţională:
Germanischer Lloyd, Llloyd Register, Bureau Veritas.De altfel societatea este deţinătoarea
certificatului ISO 9001, eliberat de Germanischer Lloyd.
Evidenţa costurilor se ţine pe comenzi, consumul de manoperă directă reprezentând cheia
de repartizare a costurilor indirecte de secţie.
Pentru desfăşurarea normală a activităţii, societatea foloseşte ca sursă de finanţare atât
sursele proprii cât şi pe cele atrase, îndeosebi credite bancare pentru activitatea de export. Atunci
când foloseşte creditele bancare în lei, dobânda achitată băncilor se recuperează, în parte, de la
Banca de Export Import a României, sub forma bonificaţiei de dobândă. Când are disponibilităţi
în cont acestea sunt folosite cu precădere pentru rambursarea creditelor, iar sumele rămase le
plasează în titluri de stat, achiziţionate de pe piaţa priamră sau secundară, sau în depozite la
termen funcţie de posibilităţile concrete.
In anul 1998, în urma unei oferte publice, utilizând metoda licitaţiei olandeze, fostul FPS
şi-a vândut cota de acţiuni deţinută în societate.

3.2. APLICAȚII PRACTICE PRIVIND CONTABILITATEA


STOCURILOR LA S.C. URBIS S.R.L.

1. Pe baza jurnalului notelor de recepție și constatare de diferențe și/sau altor documente de


intrare în patrimoniu, se înregistreaza operațiile privind aprovizionarea materiilor prime referitor
la care se cunosc urmatoarele elemente:
- Prețul total prestabilit (standard) 5.000.000 lei
- Prețul total de cumpărare (facturare) 5.600.000 lei
- Cheltuielile de transport plătite din avansuri de trezorerie 400.000 lei
- T.V.A aferența prețului de cumpărare (5.600.000*19%)
- T.V.A aferența cheltuielilor de transport (400.000*19%) 76.000 lei
Se înregistrează operațiile privind:
a. intrarea in gestiune a materiilor prime:
% = 401 Furnizori 6.664.000 lei
302 Materii prime 5.000.000 lei
308 Diferențe de preț 600.000 lei
la materii prime și materiale
4426 T.V.A deductibil 1.064.000 lei

b. contabilizarea cheltuielilor de transport:


% = 542 476.000 lei
308 Avansuri de trezorerie 600.000 lei
Diferențe de preț la materii
prime și materiale

1. Se reflectă în contabilitate totalul jurnalului de ieșiri din gestiune privind materiile prime
consumate în cursul perioadei de gestiune în valoare de 2.000.000 lei și totodata se repartizează
diferențele nefavorabile de pret aferente, stabilite pe baza de coeficient mediu (7%) în suma de
140.000 lei:

601 = % 2.140.000 lei


Cheltuieli cu materii prime 301 2.000.000 lei
Materii prime
308 140.000 lei
Diferențele de preț la
materii prime si materiale
3. În perioada de gestiune urmatoare în jurnalul de intrari sunt înscrise materialele auxiliare
aprovizionate referitor la care se cunosc:
- pretul total prestabilit (standard) 3.000.000 lei
- pretul total de cumparare (facturare) 2.600.000 lei
- cheltuielile de transport facturate de furnizor 150.000 lei
- T.V.A. aferenta pretului de cumparare (2.600.000*19%)
- T.V.A aferenta cheltuielilor de transport (150.000*19%) 28.500 lei
Se înregistrează operațiile privind:
a. intrarea în gestiune a materialelor consumabile:
302 = % 3.000.000 lei
Materiale consumabile 401 2.600.000 lei
Furnizori
308 400.000 lei
Diferențe de preț la materii
prime si materiale
b. TVA aferenta prețului total de cumpărare:
4426 = 401 494.000 lei
TVA deductibil Furnizori
c. cheltuieli de trasport și TVA aferenta:
% = 401 178.500 lei
308 Furnizori 150.000 lei
Diferențe de preț la
materii prime si materiale
4426
TVA deductibil
2. Pe baza jurnalului și a bonurilor de consum, se înregistreaza ieșirile din gestiunea de
materiale consumabile în valoare de 1.000.000 lei și totodata se repartizează diferențele de preț
în minus (favorabile) stabilite pe baza de coeficient mediu 8% în suma de 80.000 lei:
601 = 302 1.000.000 lei
Cheltuieli cu materiale consumabile Materiale consumabile consumabile
308 = 602 80.000 lei
Diferențe de preț la materii prime Cheltuieli cu materialele consumabile
și materiale
3. Se consideră că la începutul exercițiului curent, costul total efectiv de achizitie aferent
materiilor prime și materialelor consumabile existente în stoc și înscrise în inventarul efectuat la
sfarșitul anului financiar anterior este de 7.000.000 lei și respectiv 5.000.000 lei care se
înregistreaza astfel:
601 = 301 7.000.000 lei
Cheltuieli cu materiale Materii prime
consumabile
602 = 302 5.000.000 lei
Cheltuieli cu materialele Materiale consumabile
consumabile
4. Folosindu-se datele de la operațiile variantei anterioare se înregistreaza materiile prime și
materialele consumabile aprovizionate în cursul exercițiului curent, astfel:
a. aprovizionarea cu materii prime:
% = 401 6.664.000 lei
601 Furnizori 5.600.000 lei
Cheltuieli cu materiile prime
4426 1.064.000 lei
TVA deductibil

b. cheltuieli de transport aferente materiilor prime aprovizionate:


% = 542 476.000 lei
601 Avansuri de trezorerie
Cheltuieli cu materiile prime
4426 76.000 lei
TVA deductibil
c. aprovizionarea cu materiale consumabile:
% = 401 3.094.000 lei
602 Furnizori
Cheltuieli cu materialele 494.000 lei
consumabile
4426
TVA deductibil
d. cheltuieli de transport-aprovizionare aferente materialelor consumabile aprovizionate:

% = 401 178.500 lei


602 Furnizori
Cheltuieli cu materialele
consumabile
4426 28.500 lei
TVA deductibil
Aceasta operație economică se înregistra odata cu cea anterioara, prin cumularea sumelor.
5. Se înregistreaza predarea cu titlu gratuit de materiale consumabile la costul efectiv total de
184.000 lei (200.000 lei - 16.000 lei):
671 = 602 184.000 lei
Donatii si subvenții acordate Cheltuieli cu materialele consumabile
635 = 4427 34.960 lei
Cheltuieli cu alte impozite, TVA colectata
Taxe si vărsăminte asimilate
6. La sfarșitul exercițiului curent se efectuează inventarierea și se determina costul efectiv total
de achizitie aferent materiilor prime și materialelor consumabile existente în stoc, în valoare
de 6.000.000 lei si respectiv 3.500.000 lei, care se înregistreaza astfel:
301 = 601 6.000.000 lei
Materii prime Cheltuieli cu materiile prime
Si:
302 = 602 3.500.000 lei
Materiale consumabile Cheltuieli cu materiale consumabile
9. Pe baza inventarului efectuat la sfarșitul exercitiului curent, se înregistreaza urmatoarele
conturi economice privind producția în curs de executie:
a. încarcarea în gestiune a costului de productie total, de 6.000.000 lei aferent lucrarilor și
serviciilor aflate în curs de executie:
331 = 711 8.000.000 lei
Produse in curs de executie Venituri din productia stocata

b. încarcarea în gestiune a costului de producție total, de 6.000.000 lei aferent lucrărilor și


serviciilor aflate în curs de executie:
332 = 711 6.000.000 lei
Lucrari si servicii in Venituri din productia stocata
curs de executie
c. constituirea provizioanelor pentru deprecierea producției în curs de execuție de 1.200.000
lei:
6814 = 393 1.200.000 lei
Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru
privind provizioanele deprecierea productiei
pentru deprecierea in curs de executie
activelor circulante
10. La începutul exercițiului urmator, pe baza notei de contabilitate și a inventerului efectuat
anterior se înregistreaza urmatoarele operații privind producția în curs de executie:
a. scaderea din gestiune a valorii produselor în curs de executie:
711 = 331 8.000.000 lei
Venituri din productia stocata Produse in curs de executie
b. Scaderea din gestiune a valorii lucrărilor și serviciilor aflate în curs de
execuție:
711 = 332 6.000.000 lei
Venituri din productia stocata Lucrari si servicii in curs de execuție
CONCLUZII

Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale este considerată una dintre cele mai
importante secţiuni ale contabilităţii deoarece ea priveşte situaţia efectivă a producţiei, în urma ei
putându-se stabili efectiv costurile de producţie ale bunurilor produse, respectiv preţurile de
vânzare astfel încât firma să poată obţine profit.
Stocurile reprezintă investiţii ale întreprinderii indiferent de faptul dacă acestea constituie
un rezultat al întreprinderii sau nu. Ca şi orice altă investiţie, cheltuielile aferente stocurilor,
trebuie să coreleze cu veniturile sau avantajele obţinute de întreprindere. Reprezintă ansamblul
bunurilor şi serviciilor care intevin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în
aceeaşi stare sau la terminarea procesuluide producţie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei
utilizări.
Stocurile sunt cantitati fizice de materii prime ,materiale consumabile , produse necesare
fiecarui stadiu al ciclului de exploatare ,respectiv aprovizionare ,productie ,desfacere ,pentru a
asigura desfasurarea continua si ritmica a activitatii de exploatare.
În ceea ce priveşte materiile prime, este foarte important de analizat toate ofertele
furnizorilor, deoarece acestea pot diferii atât la preţ, cât şi la calitate. Este foarte important ca
firma să obţina materii prime şi materiale la cele mai bune preţuri şi având o bună calitate. În
contabilitate preţul materiilor prime constituie baza de calculaţie a preţului de producţie.
În ceea ce priveşte produsele pe care firma le obţine, acestea trebuie să fie în conformitate
cucerinţele clienţilor, iar în cazul produselor de patiserie este foarte important modul de
producţie,păstrare şi distribuire a acestora. În contabilitate produsele obţinute sunt reprezentate la
preţul lor de producţie urmând a fi însă vândute la un preţ mai bun pentru a obţine un profit.
Recunoşterea, măsurarea şi evaluarea stocurilor este determinarea valorii la care acestea
vor fi recunoscute în bilanţ şi vor influenţa contul de profit şi pierdere, oferind o altenativă acelor
tratamente contabile care, prin creşterea şi descreşterea valorii stocului, determinate de acestea,
ajustează profiturile în concordanţă cu ceea ce este avantajos pentru conducere.
BIBLIOGRAFIE

1. Barbacioru V. – Contabilitatea profundata, Editura SITECH, Craiova ,1996;


2. Constantin Staicu - Contabilitatea financiara, Editura Universitatea Craiova, 2001;
3. Mihai M. – Principiile contabilitatii, Editura Universitatea, Craiova, 1999;
4. Sandu M. – Contabilitatea financiara, Editura ―Scrisul Romanesc‖, Craiova,
1998;
5. Trasca M. – Contabilitatea societatii bancare,Editura SITECH, Craiova 199
6. Ristea M. – Contabilitatea societatii comerciale, volumul I , Editura CECAR,
Bucuresti, 1995;
7. Ristea M. – Contabilitatea societatii comerciale, volumul lI, Editura CECAR,
Bucuresti, 1996;
8. Iacob C. – Contabilitatea de gestiune, Editura Aius, Craiova, 1996;
9. Manolescu M., – Contabilitatea de gestiune, Editura Sidex, Galati, 1994;
Iordache A.
10. Ristea M. - Contabilitatea financiara a întreprinderii,Editura Universitara
2004
11. *** - Legea contabilitatii nr.82/2001 Republicata în 2005,M.Of. nr.
48/2005
Evidenţa contabilă a materiilor prime
la societatea comercială “AL – BAN “ S.R.L. SIBIU

Sediul societăţii comerciale “AL – BAN” S.R.L. este în localitatea Sibiu, Alea
Haiducului,
nr. 6, ap. 40, jud. Sibiu.
S.C. “AL – BAN “ S.R.L. , funcţionează în baza Legii nr. 31/1990, sub formă de
societate cu raspundere limitată, fiind persoană juridică română. Obiectul de activitate a
societăţii este 2811 Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor
metalice (inclusiv PVC).
Societatea are dreptul de a efectua, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, toate tipurile
de tranzacţii şi operaţiuni comerciale, financiare, cu bunuri mobile şi immobile care sunt
considerate necesare sau utile dezvoltării şi extinderii obiectului său de activitate.
Pentru partea practică a acestei lucrări am înregistrat câteva achiziţii de materii prime la
societatea comercială “AL – BAN “ S.R.L., ce au avut loc pe parcursul lunii octombrie şi
noiembrie 2009. Astfel, pentru fiecare factură, am realizat recepţia ei (nota de recepţie), bonul
de consum, fişa de magazie şi nota contabilă.