m scris prima mea recenzie de carte prin 2012 sau 2013, când nu știam multe dintre lucrurile pe care le

știu astăzi. Nu cred în rețete, însă cred mult că fiecare dintre noi poate deveni măcar puțin mai bun decât
își propune. De asta vreau să dau mai departe ce am învățat eu despre scris despre cărți în 7+ ani de
când fac asta.

Găsește o structură doar a ta

Încep tocmai cu asta pentru că, pe termen lung, te va ajuta cel mai mult. Eu mi-am găsit-o pe a mea prin
micro recenziile pe care le fac. Pe mine mă ajută să scriu mai des despre ce citesc tocmai pentru că scap
de presiunea lui „despre ce o să scriu acum”. Însă structurile pot fi de tot felul. Ca să identifici ce se
potrivește pentru tine, ia o recenzie de carte (scrisă de tine sau de cineva pe care admiri) și încearcă să
extragi niște întrebări la care răspunde textul respectiv. Cu cât ai mai multă ordine în minte legată de cum
vrei să arate în final articolul, cu atât îți va fi mai ușor să te pui să scrii.

Exemple de paragrafe pe care le poți folosi în structura ta: informații despre carte și autor, felul în care ai
ajuns tu să citești cartea, cum ai apreciat scriitura, cine sunt personajele principale, despre ce e vorba în
carte, ce ți-a plăcut sau ce nu ți-a plăcut.

Încearcă să explici pe scurt despre ce e cartea

Mie nu-mi place când găsesc o recenzie de carte care e mai degrabă cronică literară. Prin asta mă refer la
recenzii lungi de 2-3 pagini în care aflu cam tot despre evoluția personajelor și sursele de informație, mai
puțin despre ce e cartea. Poate e un public și pentru articolele astea, nu zic nu. Dar dacă vrei pași simpli
în care să scrii o recenzie de carte, atunci mergi pe simplitate.

Imaginează-ți că un prieten te surprinde citind o carte și te întreabă despre ce e. Cu asta ar trebui să

începi. Lucruri simple din care cititorul potențial interesat să știe cam la ce să se aștepte. Poți include aici
genul din care face parte cartea, referințe la alte cărți similare sau un super-scurt rezumat (similar cu ce
vezi pe coperțile cărților).

Nimeni nu vrea o recenzie de carte plină de spoilere

Ai început să scrii la recenzia ta și ți-ai dat seama că ai scăpat un mic spoiler? Scoate-l imediat. Eu nu sunt
adepta „marcatului ca atare” pentru că vei strica oricum experiența unor cititori care, aflați poate pe la
jumătatea cărții, se vor întreba „oare am dat deja peste scena asta?”. Discuțiile în amănunt despre
personajul care te-a enervat sau finalul extraordinar lasă-le pentru oamenii care știi sigur că au citit
cartea. Poți să spui că o carte are un final extraordinar la care nu te așteptai atâta timp cât nu-l spui cu
subiect și predicat.

Ca să te asiguri că n-ai spoilere în recenzie, recitește-o cap-coadă după ce ai terminat de scris.

Nu ți-a plăcut cartea, e ok, dar încearcă să te gândești cui i-ar putea plăcea

Eu sunt de părere că o recenzie de carte negativă 100% nu ajută absolut pe nimeni. De aceea, atunci
când vreau să scriu despre o carte care nu mi-a plăcut, mă gândesc din start cam ce-aș avea de zis. Asta
vine la pachet cu identificarea a ce anume nu mi-a plăcut mie. Finalul previzibil? Faptul că scriitura nu-i
din cale afară de complexă? Dialogurile care păreau forțate? Poate fix ce nu mi-a plăcut mie se poate plia
pe gusturile altui cititor.

De exemplu, eu nu prea gust finalurile fericite atunci când miros că ar fi cam forțate. Viața nu se termină
întotdeauna cu happy-end, iar el și ea nu se împacă în ciuda a tuturor. Dar sunt destul de mulți cititori
care tocmai astfel de povești caută.

Așa că, pentru fiecare lucru care nu mi-a plăcut, caut să analizez exact care a fost problema și să mă
gândesc cui i-ar putea plăcea. Rar nu reușesc să identific măcar un lucru bun la o carte care nu m-a
impresionat pe mine.

Limitează-te la esențial

Consideri important să-mi spui ceva despre autor? Foarte bine, fă asta. Dar doar dacă informațiile
respective au impact asupra felului în care pot înțelege cartea. Mie personal nu-mi plac recenziile în care
găsesc peste 3 paragrafe despre autor. Mi se pare esențial de menționat dacă a primit premii importante
(Nobel, Pulitzer, Man Book Awards etc.). Însă tot soiul de premii și faptul că e bestseller nu e neapărat
relevant. La fel cum nu e relevant ce ocupație aveau părinții autorului, ce școală primară a urmat sau
cum se numea cartea lui de debut.

Pentru anumite cărți, e interesant de știut ocupația (mă gândesc aici mai ales la cărți de non-ficțiune pe
anumite teme) pentru că te ajută să înțelegi unghiul de abordare. Una e o carte despre anxietate scrisă
de un psiholog, alta e o carte despre anxietate scrisă de un jurnalist. Dar asta nu e o regulă. Am văzut des
și pe coperțile cărților informații care nu au relevanță pentru cititor (precum exemplele de mai sus).
Apropo de asta, înșiruirea de premii e, de obicei, o încercare a editurii de a scoate cartea în față, de a te
convinge că merită să o citești.

În loc de asta, poți încerca să spui o poveste

Mie îmi plac mult când citesc o recenzie de carte care vine la pachet cu o poveste personală. Întâi pentru
că simt că mă apropie de cel care a scris-o. Apoi, pentru că e important pentru mine să știu în ce context
ai citit tu cartea. Un roman YA poate pentru mine să fie „simpluț, cu acțiunea nu suficient dezvoltată” în
timp ce pentru cineva de 14 ani poate fi „cea mai bună carte a anului”.

Nu spun să-ți începi recenziile cu „numele meu este Ana și am 15 ani”, ci să încerci să strecori, din loc în
loc, diferite informații. Cum ai descoperit cartea? Ce cărți similare pe subiect ai citit? Cum e cartea asta
raportată la alte cărți? De obicei în detalii de genul acesta stă „cheia” în care trebuie citită o recenzie.
Spre exemplu, eu am povestit despre Tatuatorul de la Auschwitz ca despre o carte care, în raport cu alte
lecturi pe tema asta, este superficială.

E o carte extraordinară, dar… de ce?

De multe ori evit să scriu despre cărțile care mi-au plăcut foarte foarte mult și de care sunt atașată
emoțional. O recenzie de carte nu trebuie să fie ceva obiectiv. Însă nici nu aduci plus valoare dacă
vorbești doar de bine despre ea fără argumente. De exemplu eu am încercat foarte mult să mă distanțez
emoțional despre O viață măruntă citind review-uri negative. Am vrut să înțeleg ce nu le-a plăcut altor
oameni. Am înțeles, însă la nivel afectiv tot n-am putut pune degetul pe ce mi-a plăcut și de ce.

Pentru cărțile care ți-au plăcut foarte mult ai două variante: fie aștepți să te distanțezi emoțional, fie nu
scrii deloc despre ele. Eu nu-mi tratez blogul ca pe un job full-time. La fel procedez și cu lecturile care nu
mi-au plăcut. Nu mi se pare că aduce plus-valoare să spun că o carte e teribil de proastă. Fac asta doar
dacă e vorba de o carte super populară la un moment dat (cum a fost Lanțul) sau dacă am promis în
avans unui partener o recenzie a cărții primite.

E necesar să scrii câte o recenzie de carte pentru tot ce citești sau nu?

Depinde pentru cine. Dacă e necesar pentru arhiva ta personală, atunci fă-o. Dacă simți că ai o datorie
față de cititorii tăi, eu nu cred asta.
E bine să explici de ce nu o faci totuși. Eu, de exemplu, încerc să scriu despre toate cărțile, cu mici
excepții. Nu scriu despre cărțile de care sunt încă foarte atașată emoțional. Nu scriu despre cărțile unde
lista cu ce nu mi-a plăcut e mult mai mare decât lista cu ce mi-a plăcut (deși sunt și excepții, vezi mai
sus). În perioadele aglomerate triez o parte din cărți și scriu doar despre acele unde îmi vine mai ușor să
scriu (și unde nu sunt extraordinar de multe recenzii). Spre exemplu, dacă într-o perioadă aglomerată am
de scris despre un roman clasic (unde îmi place să includ și informații despre autor și vremea în care a
fost scrisă) și unul contemporan, abia apărut, o să scriu întotdeauna despre romanul contemporan.

Informațiile tehnice sunt necesare într-o recenzie de carte sau nu?

Prin informații tehnice mă refer la număr de pagini, anul publicării, editura etc. Am văzut multe recenzii
care merg pe structura asta. Mie nu mi se pare relevant. Mai ales atunci când mulți bloggeri de carte (și
nu numai) nu sunt atenți la an. De exemplu, o carte a fost publicată în 2002, a avut vreo 3 ediții, iar tu ai
în mână ediția din 2016. Asta nu înseamnă că romanul a fost publicat în 2016. Dacă pentru un clasic
poate fi relevantă perioada (și atunci e cam trist să văd acolo 2007 pentru o carte publicată în 1942),
pentru un contemporan mai mult ca sigur e la fel de puțin important dacă a fost scris în 2013, 2014 sau
2018. La fel și despre editură, format (paperback/hardcover) etc. Informațiile astea se regăsesc oricum
pe site-urile tuturor librăriilor, iar cine e interesat le va căuta.

Un ultim lucru: acordă atenție optimizării SEO

Pare că vorbesc limbi străine? Mi se mai spune asta. Ca să explic super pe scurt, SEO (sau search engine
optimization) se referă la optimizarea articolului tău astfel încât Google să-l considere valoros și util și să-l
afișeze cât mai sus în pagina de rezultate.

De ce menționez asta? Pentru că o recenzie de carte, mai mult decât orice alt articol, are cel mai mare
potențial de a-ți aduce trafic organic. Asta poate fi și o explicație legată de motivele pentru care uneori în
topul cu cele mai citite articole (dacă urmărești analiza asta) găsești recenzii la cărți super populare cum
sunt În lanul de secară sau La răscruce de vânturi. Cu cât blogul tău e mai vechi, cu atât ai mai multe
șanse ca Google să îl considere „important”.

Cum optimizezi un articol? Având grijă la lucruri elementare cum ar fi repetarea titlului cărții de
suficiente ori, referințe cu alte articole mai vechi ale tale (prin asta mă refer să pui link-uri, așa cum am
făcut și eu în articolul ăsta, la recenzii mai vechi etc.), împărțirea în subtitluri și repetarea și acolo a
cuvintelor cheie.
Dacă te descurci cât de cât cu wordpress, îți recomand să-ți instalezi Yoast SEO, e un soft care-ți arată
exact la ce să ai grijă ca să ai un articol optimizat fără să fie nevoie să înveți toate noțiunile care probabil
nu-ți vor folosi dacă blogul tău e mai degrabă un hobby.