Am urărit materialul în întregime, dar tot ce mi-a fost dat să înțeleg nu a
inclus niciun răspuns al întrebării propuse: „ De ce iubești, România?”; acest
videoclip a fost un interviu în care s-a comentat modul de privire a fericirii al unor români prin diferite citate din operele sau părerilor acestora, așadar nu mă pot folosi de informația data. Emil Cioran și negativismul operei sale care a dus un om la convingerea in suicid în contrast cu persoanalitatea sa ș.a.m.d. . Totuși, nu regret vizionarea, a fost/ și mereu mi se va părea acaparant să ascult perspectiva altor persoane despre subiecte asupra cărora eu nu-mi pot forma o idee sau asupra cărora părerea mea se află în contradicție cu a altora, cerând o lămurire.
„De ce iubesc, România?”
Dacă mi-aș asuma să iubesc sau să urăsc România ar fi potrivnic conștiinței
mele… Dacă aș vrea să-mi iubesc țara aș face-o, aș putea găsi mii de motive care să-mi ateste punctul de vedere, tot atâtea de multe cât aș putea găsi și cu care m-aș putea edifica pentru a o urî. Dar nu îmi stă în putință… Nici experiența și nici cultura mea, oricât de mici ar fi ele, nu m-au îndreptat în nicio direcție sau, cel puțin, nu momentan. Dacă aș vrea să-mi iubesc țara aș iubi-o pentru peisajele ei, pentru clima ei relativ blândă, pentru oamenii ei, pentru ceea ce predecesorii mei au făcut pentru ea, pentru tradițiile ei, pentru folclorul ei, pentru personalitățiile care au făcut-o cunoscută și poate pentru ce va fi cândva. Dar ce am făcut eu nu a fost nimic mai mult decât a prezenta aspecte pozitive care ar atrage ochiul oricui de la multle orori ce se petrec în țară în nevăzul nimănui și în văzul tuturor. Nu mă pot situa de-o parte sau de alta, a iubi sau a urî, indiferent de câte aș prezenta: câte imagini contradictorii sau câte păreri distincte se pot da, deoarece a iubi ceva nu presupune a admira doar aspectele pozitive, nu, a iubi e mult de atât, mai mult decât indiferența mea desfăsurată asupra tării m-ar putea lăsa să observ ceva atât de deplorabil sau de magnific care să-mi se fixeze pe ochii ca lumina sau ca întunericul. Așadar, există o multitudine de motive de care cineva s-ar putea lega, dar odată legat de acea opinie nu mai poate da înapoi, iar eu nu găsesc puterea de a mă situa în a iubi sau a detesta țara.