PERCHEZIȚIA LA DOMICILU

CUPRINS:
Pag
INTRODUCERE 3
1. Definire, prevederi ale Constituției 4
2. Scopurile percheziției 6
3. Clasificarea și etapele efectuării percheziției 8
CONCLUZII 10
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

2
 În cele mai multe cazuri, săvârşirea unei infracţiuni este marcată şi prin urmele lăsate pe
anumite obiecte la locul faptei, prin însăşi lăsarea unor obiecte la locul săvârşirii infracţiunii sau
în apropierea acestui loc. Corpurile delicte pot furniza uneori informaţii mai exacte decât
martorii adevăraţi şi nu ridică niciodată suspiciunile relei-credinţe care poate fi întâlnită, uneori,
la persoanele chemate ca martori. În acest sens, organele judiciare penale trebuie să procedeze cu
mare grijă la cercetările ce se fac la locul săvârşirii infracţiunii pentru a descoperi şi ridica
corpurile delicte care pot fi folosite în vederea aflării adevărului în cauza penală.
Potrivit alin. (3), pct. 2 CPP RM, în afară de cercetarea la faţa locului, alte procedee
probatorii de dobândire a corpurilor delicte, sunt percheziţia şi ridicarea de obiecte şi de
documente. Percheziţia, deşi prezintă o serie de aspecte comune în ceea ce priveşte metodele de
cercetare ori unele dintre obiectivele urmărite, se deosebeşte de activitatea de cercetare a locului
săvârşirii faptei prin sfera de acţiune şi scopul urmărit. Limitele locului săvârşirii faptei sunt date
de extinderea suprafeţei deţinătoare de urme ale infracţiunii, pe când limitele locului
percheziţionat sunt determinate de folosinţa exclusivă a anumitei persoane.
În cursul investigaţiilor legate de comiterea infracţiunilor efectuarea percheziţiei
dobândeşte, adeseori, importanţă decisivă, deoarece prin intermediul acestei activităţi se asigură
strângerea nu numai a mijloacelor de probă a căror existenţă e cunoscută, ci şi a unor noi
mijloace de probă necesară soluţionării cauzelor penale. De regulă, prin efectuarea acestei
activităţi se urmăreşte descoperirea urmelor şi obiectelor ce prezintă interes în vederea stabilirii
împrejurărilor săvârşirii infracţiunii, a identificării infractorului, a asigurării reparării
prejudiciului material, a descoperirii celor ce se sustrag de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei, a descoperirii cadavrelor şi persoanelor dispărute.

PERCHEZIȚIA LA DOMICILU

3
 1. Definire, prevederi ale Constituției

Respectarea prevederilor legale întru neadmiterea ingerințelor nejustificate în viața

privată a persoanei, este un element esențial al unei societăți democratice. Prin urmare,
îmbunătățirea cadrului legal menit să reglementeze corect și eficient activitatea organelor de
drept, eforturile cărora sînt îndreptate pentru apărarea drepturilor constituționale și valorilor
sociale, a fost și este o prioritate în dezvoltarea unei societăți sigure și prospere. Deseori în
abordarea acestui subiect, sunt întîlnite cele mai multe controverse deoarece în foarte multe
cazuri legalitatea acțiunilor întreprinse de către organele de drept sunt puse la îndoială, și
respectiv, prin eventualele abuzuri, sînt admise încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.
Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează că: (1) Orice persoană are
dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale;
(2) Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decît în măsura în
care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură pentru
securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și
prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora. În
această ordine de idei, subiectul prezentului studiu se va axa pe relevarea unor aspecte
vulnerabile care pot atenta la valorile enunțate supra. Astfel, este necesar de menționat faptul că
prevederile Codului contravențional al Republicii Moldova, oferă posibilitatea organelor de drept
să aibă o ingerință în viața privată a persoanei în cadrul unei proceduri contravenționale. Deși
potrivit legii, contravenția în sine constituie fapta ilicită, cu un grad de pericol social mai redus
decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este
prevăzută de cod şi este pasibilă de sancțiune contravențională, în cadrul unui proces
contravențional ca și în cadrul unui proces penal, de către organele de constatare este des
utilizată acțiunea procesuală – percheziția, pentru acumularea probelor.1
Percheziţia este un act de urmărire penală şi de tactică criminalistică prevăzut în
legislaţia procesual-penală în vederea descoperirii şi colectării probelor material, 2 ce constă
în căutarea forţată în încăperi, terenuri şi altor obiecte, de asemenea şi a persoanelor cu scopul
descoperirii şi ridicării urmelor, armelor infracţiunii, obiectelor şi bunurilor, obţinute pe cale
ilicită, altor obiecte şi documente, ce ar avea importanţa pentru descoperirea şi cercetarea
infracţiunii.

1
Centru Național Anticorupție , S T U D I U A N A L I T I C Percheziția – mijloc de acumulare a probelor de către
agenţii constatatori în procesul contravențional, vulnerabilități şi riscuri. https://www.cna.md/public/files/Studiu.pdf
2
Doraş S. Gh. Criminalistica. Chişinău, 1999, vol. 2, p. 85.
4
 Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 29
Inviolabilitatea domiciliului
„(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în
domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimțământul acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei
persoane;
c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în
condiţiile legii.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 125
Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei
„[…]
(3) Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală
şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
(4) În cazurile ce nu suferă amânare sau în caz de delict flagrant, percheziţia se poate
efectua în baza unei ordonanţe motivate a procurorului, fără autorizaţia judecătorului de
instrucţie, urmând ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la
terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei, indicându-se motivele
efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.
[…].”
Articolul 273
Organele de constatare, competenţa şi acţiunile acestora
„(1) Organele de constatare sunt:
[…]
f) funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare – pentru
infracţiuni comise în locurile de detenţie, în timpul escortării sau în legătură cu punerea în
executare a sentinţelor de condamnare; de asemenea şefii instituţiilor curative de specialitate – în

5
cazurile referitoare la persoane cărora le sunt aplicate măsuri de constrângere cu caracter
medical;
[…]
(2) Organele menționate la alin. (1) au dreptul, în condițiile prezentului cod, să reţină
făptuitorul, să ridice corpurile delicte, să solicite informațiile şi documentele necesare pentru
constatarea infracțiunii, să citeze persoane şi să obțină de la ele declaraţii, să dispună efectuarea
constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, să procedeze la evaluarea pagubei şi să
efectueze orice alte acţiuni care nu suferă amânare, cu întocmirea proceselor-verbale, în
condiţiile prevăzute de art. 260–261 din prezentul cod, în care se vor consemna acţiunile
efectuate şi circumstanţele constatate. Actele de constatare întocmite de aceste organe constituie
mijloace de probă.
(3) Actele de constatare întocmite conform prevederilor alin. (2), împreună cu
mijloacele materiale de probă, se predau, în termen de 24 ore, de către organele de constatare din
cadrul poliției, Poliției de Frontieră, Centrului Național Anticorupție și Serviciului Vamal –
organelor de urmărire penală corespunzătoare constituite conform legii în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, Centrului Național Anticorupție, Serviciului Vamal, iar de către celelalte
organe de constatare – procurorului, pentru începerea urmăririi penale.
[…].”3

2. Scopurile percheziției

Printre scopurile percheziţiei se numără:

1. Descoperirea de obiecte sau documente ce conţin sau poartă urmele infracţiunii - ca
obiecte sau documente ce poartă urmele infracţiunii pot fi variate în funcţie de
infracţiune, mecanismul de comitere a acesteia, persoana infractorului sau modalitatea de
cooperare a făptaşilor la comiterea acesteia. Acestea pot fi hainele şi încălţămintea
infractorului, pe care se conţin urmele locului infracţiunii, unele urme ale victimei sau
urmele de aplicare a rezistenţei sub formă de rupturi, zgârieturi, muşcături etc. Ca
documente ce conţin urmele infracţiunii pot fi cele care au fost falsificate cu ocazia
însuşirii unor bunuri, valori materiale sau o scrisoare prin care unei persoane i se cer
diferite favoruri materiale ilegale (ameninţări, şantaj) sau unele fotografii, documente
audio, video sau purtători de informaţie electronică (dischete, CD-uri, procesoare).
3
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=115359&lang=ro

6
 2. Descoperirea de obiecte, documente sau valori care au fost folosite ori au fost destinate
să servească la comiterea faptei – acestea pot fi diferite instrumente de efracţie (ciocan,
pilă, aparat de sudare etc.), arma din care a fost omorâtă victima, conţinutul unor
înscrisuri destinate şantajului unei persoane, mijloacele de transport de care s-au folosit
infractorii la săvârşirea faptei, mijloacele şi uneltele cu care au ascuns urmele sau în
unele cazuri consecinţele imediate ale infracţiunii, valorile care au fost transmise ca mită
sau corupere.
3. Descoperirea unor obiecte, documente sau valori care reprezintă produsul infracţiunii
- bunurile care au trecut în posesia infractorului ca consecinţă a comiterii faptei ilegale,
bunurile la care au atentat (obiecte de preţ, bani, bijuterii etc.).
4. Identificarea şi ridicarea bunurilor provenite din activitatea criminală;
5. Descoperirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor ori a părţilor de
cadavre. Descoperirea persoanelor care se eschivează de la urmărirea penală, judecată
sau executarea pedepsei – acestea reprezintă obiect al percheziţiei deoarece alte persoane
le pot acorda spaţiu pentru a locui temporar, ştiind că sunt aflaţi în urmărire, ştiind că unii
sunt recidivişti evadaţi din locurile de privaţiune de libertate; persoane bănuite de
săvârşirea unei infracţiuni; persoanele care deţin informaţie despre pregătirea sau
comiterea unor infracţiuni grave, la fel persoanele declarate dispărute de la domiciliu ori
cadavrelor, dacă se cunoaşte că acestea au fost ucise sau dispărute în condiţii care permit
înaintarea versiunii despre omorul lor. Dacă percheziţia va fi însoţită de reţinerea
infractorilor periculoşi sau care au comis infracţiuni grave şi aceştia se află în case „bine
amenajate,” vor fi implicate trupele de intervenţie speciale (poliţia specială), care va
asigura caracterul inopinat şi vor ajuta la pătrunderea în încăpere şi la imobilizarea
infractorilor4
6. Descoperirea unor obiecte, valori, documente deţinute nelegitim (arme, muniţii, toxice,
stupefiante, containere cu materiale radioactive etc.). Referitor la deţinerea unor obiecte
contrar legii, nu ne vom conduce de regulile care erau declarate pînă acum în literatura de
tactică criminalistică, precum că se recomandă efectuarea percheziţiei chiar dacă
persoana a predat obiectele, documentele cerute de organul de urmărire penală, în scopul
descoperirii obiectelor retrase din circuitul civil. Astfel art. 128, alin. (5) prevede că, dacă
obiectele şi documentele căutate sunt predate benevol, persoana care efectuează
urmărirea penală se va limita la ridicarea acestora fără a mai efectua alte măsuri de
investigaţii. Deci obiectele retrase din circuitul civil vor fi ridicate numai în cazul în care
4
Nucu Marian. Unele procedee tactice ale percheziţiei încăperilor şi terenurilor // Probleme actuale de prevenire şi
combatere a criminalităţii, Anuar ştiinţific, Academia «Ştefancel Mare» a M.A.I. al Republicii Moldova, Ediţia a
IX-a Chişinău, 2009, p. 260.
7
 se va efectua o percheziţie totală – care va fi efectuată dacă persoana va refuza predarea
bunurilor căutate.
7. Descoperirea unor obiecte sau valori care vor fi sechestrate în vederea asigurării acţiunii
civile în procesul penal5, sau stabilirea averii, care urmează a fi pusă sub sechestrul în
scopul asigurării, restituirii prejudiciului prin acţiunea civilă din procesul penal sau o
eventuală confiscare a ei.

3. Clasificarea și etapele efectuării percheziției

Genurile percheziţiei pot fi clasificate după mai multe criterii:

1. după obiect: percheziţia încăperilor, percheziţia persoanelor, percheziţia terenurilor,
percheziţia mijloacelor de transport.
2. după etapele percheziţiei: iniţială şi repetată.
3. după timp efectuării: separată şi concomitentă.

Pregătirea în vederea percheziţiei include:

 acumularea informaţiei orientative necesare.
 stabilirea timpului efectuării percheziţiei.
 formarea şi instruirea grupei operative de urmărire penală.
 asigurarea grupei cu mijloace tehnice-criminalistice necesare şi transport.
 planul efectuării percheziţiei. 6
 întocmirea ordonanţei şi obţinerea sancţiunii judecătorului de instrucţie. 5.

Se deosebesc patru etape de efectuare a percheziţiei:

1. de pregătire: care constă în sosirea grupei la locul destinat a percheziţiei, pătrunderea la
locul ce urmează a fi percheziţionat şi întreprinderea măsurilor pentru asigurarea
decurgerii normale a percheziţiei;
2. examinarea generală: constă în cercetarea vizuală generală a locului ce urmează a fi
percheziţionat, în timpul acesteia ofiţerul de urmărire penală face cunoştinţă nemijlocit cu
mediul înconjurător, stabileşte planul percheziţiei, definitiv stabileşte sarcinile membrilor
participanţi la percheziţie, ia decizia despre utilizarea mijloacelor tehnice.

5
Nicolae Emilian. Reflecţii asupra noţiunii şi scopului percheziţiei // Problemeactuale de prevenire şi combatere a
criminalităţii, Anuar ştiinţific, Academia «Ştefancel Mare» a M.A.I. al Republicii Moldova, ediţia a VII-a, Chişinău,
2006, p. 209
6
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/307-321.pdf
8
 3. etapa dinamică: include în sine căutarea nemijlocită a obiectelor ce au importanţă pentru
urmărirea penală.
4. fixarea rezultatelor percheziţiei constă în întocmirea procesului verbal, planurilor şi
schemelor încăperilor sau terenurilor percheziţionate, folosirea fotografierii şi a filmului
video.

Ca procedee tactice pot fi menţionate:

 percheziţia: unor obiecte şi generală.
 percheziţia în grup şi de o singură persoană.
 percheziţia concomitentă şi separată.
 percheziţia paralelă şi încrucişată.
 metoda comparării încăperilor sau terenurilor similare.

Metoda de bază de fixare a rezultatelor percheziţiei este procesul verbal. În procesul

verbal amănunţit se indică informaţia despre obiectele găsite şi locul găsirii lor. În cazurile când
se ridică hârtii de valoare, obligaţii, certificate, acreditive se enumără rechizitele acestor
documente. La depistarea ascunzătorilor se descrie amănunţit amplasarea lor şi dimensiunea. În
partea finală a procesului verbal de percheziţie se indică ce a fost ridicat, ambalajul şi sigila, cui
şi ce a fost transmis spre păstrare. Ordinea efectuării percheziţiei şi locul depistării ascunzătorilor
pot fi fixate în plan şi în schemă. Dacă este necesar tot în aceleaşi scopuri pot fi folosite
fotografierea şi video-filmul judiciar.7

CONCLUZII
7
http://drept.uspee.md/wp-content/uploads/sites/10/2018/12/ghid-metodic-la-cursul-criminalistica.pdf
9
 În procesul de examinare şi autorizare a perchezițiilor, legislaţia Republicii Moldova,
care reglementează percheziția contravențională, este interpretată diferit de la caz la caz de către
factorii de decizie. În acest context, se impune ajustarea şi reglemntarea acestor norme juridice
după criterii bine definite şi unanim acceptate, care să stabilească prevederi clare care sunt
circumstanțele în care se efectuează o percheziție contravențională. Aceste măsuri trebuie să vină
în sprijinul autorităților în combaterea încălcărilor de lege, dar totodată să nu admită ingerinţe
neîntemeiate în viaţa persoanei şi domiciliul acesteia.
Avînd la dispoziție pîrghii legale foarte importante pentru identificarea și probarea
faptelor ilegale de către organele abilitate în domeniul de constatare și examinare a
contravențiilor, se conturează necesitatea efectuării unei analize privind aplicarea legală,
proporțională și rațională a acestor instrumente, întru neadmiterea abuzurilor care pot fi însoțite
de factori de corupție sau aplicarea nejustificată ori excesivă a acestora. Este evident faptul că
percheziția constituie o ingerință a statului în dreptul la inviolabilitate a domiciliului, și în acest
sens, conform practicii CtEDO este stabilit după cum urmează: „Pentru a nu contraveni art. 8 din
Convenție, ingerința trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative, și anume: să fie prevăzută
de lege; să vizeze un scop legitim; să fie necesară într-o societate democratică.
În procesul de percheziție pot fi întîlnite mai multe dificultăți printre care.
 Documentarea superficială a cazurilor contravenționale. Aici se menționează despre
acumularea insuficientă a probelor, argumentarea necorespunzătoare a necesității
efectuării percheziției, sau invocarea faptelor contravenționale în baza presupunerilor;
 Concentrarea reprezentanților organelor de constatare pe un anumit gen de contravenții.
Autorizarea şi efectuarea percheziţiilor în domeniul activităţii de întreprinzător este
preferenţial în acest sens, totodată, evidenţiindu-se şi cazuri de autorizare şi efectuare a
percheziţiilor la domiciliu, unităţi de transport şi corporale, cu scopul investigării
cazurilor de procurare, păstrare sau consum de droguri;
 Efectuarea perchezițiilor și sancționarea în final a persoanelor fizice, cu toate că din start
sunt invocate ilegalități admise de către persoanele juridice, fapt ce generează autorizarea
percheziției;
 Înregistrarea masivă a cazurilor cu privire la săvîrșirea contravențiilor, în baza cărora se
solicită ulterior instanței de judecată autorizarea percheziției în scopul acumulării
probelor;
 Depunerea în adresa instanței de judecată a demersului privind legalizarea percheziției cu
omiterea termenului de 24 ore din momentul efectuării acesteia. Depășirea termenului în

10
 mod repetat, dezvoltă ideea stabilirii unei practici de absolvire de răspundere
contravențională pe fonul abuzurilor admise în acest sens;
 Admiterea de către instanțele de judecată a demersurilor depuse neargumentat, lipsite de
probe concludente referitoare la săvîrșirea contravenției și autorizarea efectuării
percheziției. Urmare acestor percheziții, se constată folosirea situației de serviciu de către
organele de constatare, iar acest fapt poate fi demonstrat prin obținerea probatoriului
nesemnificativ sau chiar neconfirmarea faptelor invocate inițial;
 Lipsa evidenței procedurilor contravenționale și deciziilor adoptate în cadrul acestora.
Unele dintre procesele contravenționale sunt remise către diferite instanțe, care la rîndul
lor administrează probele și adoptă decizii fără a informa organele care au inițiat și au
desfășurat procesul contravențional. În astfel de cazuri, există riscul înlăturării probelor,
și respectiv, influențării rezultatului procesului contravențional, sau chiar anulării
acestuia, fapt ce poate genera comiterea actelor de corupție;
 Instituirea de către instanţa de judecată a unei practici neuniforme în procesul examinării
cauzelor contravenţionale, la solicitarea organelor de constatare a contravenţiilor, cu
depăşirea competenţelor atribuite acestora;
 Abordarea în mod diferit de către judecătorii de instrucție a unei și aceiași fapte invocate
drept contravenție. Unul dintre judecători refuză autorizarea percheziției considerînd
neîntemeiat demersul în acest sens, făcînd referință la recunoașterea dreptului persoanei
la respectarea inviolabilității domiciliului conform Conveției Europene pentru Drepturile
Omului, precum și jurisprudența CtEDO. Alt judecător, consideră demersul întemeiat și
aprobă percheziția, fără prezentarea de către organul de constatare a altor probe
suplimentare;

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Doraş S. Gh. Criminalistica. Chişinău, 1999, vol. 2.

2. Nucu Marian. Unele procedee tactice ale percheziţiei încăperilor şi terenurilor //
Probleme actuale de prevenire şi combatere a criminalităţii, Anuar ştiinţific, Academia
«Ştefancel Mare» a M.A.I. al Republicii Moldova, Ediţia a IX-a Chişinău, 2009.
3. Nicolae Emilian. Reflecţii asupra noţiunii şi scopului percheziţiei // Problemeactuale de
prevenire şi combatere a criminalităţii, Anuar ştiinţific, Academia «Ştefancel Mare» a
M.A.I. al Republicii Moldova, ediţia a VII-a, Chişinău, 2006.
4. Centru Național Anticorupție , S T U D I U A N A L I T I C Percheziția – mijloc de
acumulare a probelor de către agenţii constatatori în procesul contravențional,
vulnerabilități şi riscuri. https://www.cna.md/public/files/Studiu.pdf
5. *** https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=115359&lang=ro
6. *** https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/307-321.pdf
7. ***http://drept.uspee.md/wp-content/uploads/sites/10/2018/12/ghid-metodic-la-cursul-
criminalistica.pdf

12