Mediul ambiant al întreprinderilor mici și mijlocii.

Definire, caracteristici, componente

Cuprins

Introducere..................................................................................................................................................3
Cap I.................................................................................................................................................3
1.1 Mediul ambiant al firmei – prezentare generala........................................................................3
1.2 Factorii mediului ambiant..........................................................................................................4
Cap II...............................................................................................................................................8
2.1 Analiza mediului extern general si influenta sa asupra firmei..................................................8
2.2 Mediul extern competitional......................................................................................................9
2.3 Analiza grupurilor strategice si influenta lor asupra firmei.....................................................13
Concluzii........................................................................................................................................14
Bibliografie....................................................................................................................................15

2
 Introducere
Orice firmă, pentru a-şi desfăşura activitatea cât mai bine, şi pentru adeveni un actor cât mai
puternic pe piaţă, trebuie în primul rând să cunoască foarte bine mediul în care se află.
Mediul extern reprezintă un ansamblu de factori şi forţe aflate în exteriorul firmei
capabile să influenţeze declanşarea, menţinerea, dezvoltarea sau blocarea schimburilor de mărfuri pe
pieţele pe care activează.
Factorii şi forţele externe pot influenţa în mod direct sau indirect asupra activităţii firmei. In
consecinţă, în funcţie de caracterul acţiunilor lor, se pot delimita două "grupări distincte ale
componentelor acestui tip de mediu: micromediul şi macromediul. Toate elementele care vin în contact
cu firma au o însemnătate deosebită.
De exemplu, cultura organizaţională şi personalul influenţează din interior starea firmei. Din
exterior fac presiuni furnizorii, clienţii, diversele organisme, intermediarii, concurenţii
De aceea trebuie ţinut cont de tot ceea ce se întâmplă în mediul respectiv pentru a se putea lua
decizii corecte.
Este foarte important să-ţi dai seama de influenţa pozitivă sau negativă pe care o poate avea
fiecare dintre componentele macromediului sau micromediului asupra firmei şi acţiunilor ei.
Obiectivele urmarite:
    Intelegerea notiunii de mediu ambiant;
    Cunoasterea structurii mediului ambiant;
    Intelegerea notiunii de mediu extern general;
  Intelegerea notiunii de mediu extern competitional;
    Intelegerea notiunii de grup strategic
   Cunoasterea si intelegerea influentelor pe care le pot avea diferitele componente ale mediului
ambiant asupra firmei.

3
 Cap I
1.1 Mediul ambiant al firmei – prezentare generala
Procesul de analizare a mediului ambiant al firmei reprezinta o faza importanta in cadrul etapei
de fundamentare a planului strategic.
Firma este un sistem complex, aflat in stransa interactiune cu mediul extern sau mediul
ambiant, in care isi desfasoara activitatea. Totodata economia contemporana si mediul ambiant privit in
ansamblu se caracterizeaza printr-o „turbulenta” crescuta, obligand astfel firmele sa adopte un
management flexibil, capabil sa reactioneze rapid la modificarile aparute.(Carstea, 2002, p. 15)
S-a demonstrat practic faptul ca, de-a lungul timpului, firmele care au fost capabile sa
preintampine sau sa anticipeze schimbarile majore din mediul ambiant, astfel incat sa poata valorifica
oportunitatile aparute si sa evite influentele negative, au supravietuit sau chiar au reusit sa-si creeze o
serie de avantaje competitive, care le-a permis sa se dezvolte rapid.
Pornind de la aceste considerente, inainte de a se trece la elaborarea planului strategic, se
impune ca managementul firmei sa identifice si sa analizeze cu atentie factorii din mediul extern care
influenteaza sau pot influenta activitatile si rezultatele firmei.
Exista numeroase abordari in literatura de specialitate ale mediului ambiant. Unele sunt mai
restrictive, altele mai cuprinzatoare. In ceea ce ne priveste, se considera ca definirea mediului extern este
cu atat mai utila si eficienta cu cat surprinde si ia in considerare ansamblul elementelor si evenimentelor
externe firmei, care influenteaza sau pot influenta in mod direct sau indirect intrarile, deciziile,
activitatile si rezultatele intreprinderii. (Carstea, 2002, p. 22).
Din definitia prezentata se observa faptul ca mediul ambiant inglobeaza o mare varietate de
factori cu influente diverse asupra activitatii si performantelor firmei.
De aceea, consider ca se impune realizarea unei analize secventiale prin gruparea factorilor de
mediu in functie de puterea de influenta asupra firmei. Pornind de la aceasta idee, mediul ambiant poate
fi descompus in urmatoarele trei mari subdiviziuni:
a)    Mediul extern general;
b)    Mediul extern competitional;
c)     Grupurile strategice
1.2 Factorii mediului ambiant
Macromediul cuprinde elementele structurale ale mediului cu actiune indirecta si pe termen
lung asupra activitatii întreprinderii. Macromediul include urmatorii factori:

4
o Factori economici;
o Factori manageriali;
o Factori demografici;
o Factori ecologici;
o Factori juridici;
o Factori politici;
o Factori socio-culturali;
o Factori tehnici si tehnologici.

1.  Factorii economici cuprind ansamblul elementelor de natura economica cu actiune directa sau

indirecta asupra firmei. In aceasta categorie includem: piata interna, piata externa, parghiile
economico-financiare, sistemul bancar, bursa de valori, etc.

5
 Sunt primii si cea mai importanta categorie de factori cu efect mare asupra activitatii firmei.
Determina atat mediul economic in care firma isi desfasoara activitatea cat si functionalitatea si
dezvoltarea acestora.
Adaptarea firmei la cerintele economice de piata trebuie sa faca in baza unei politici realiste
care sa tina cont de realitatile obiective in care firma respectiva isi desfasoara activitatea.
Trecerea la economia de piata functionala presupune utilizarea unor parghii economico-
financiare prin care sa se asigure promovarea pluralismului economic si realizarea unor mecanisme
bazate pe principiile unor economii de piata.
In Romania postcomunista, una dintre deficientele majore ale firmelor a fost si inca mai este
neadaptarea la cerintele pietei, ajungandu-se astfel la falimentarea acestora sau mai grav la crearea si
dezvoltarea unor blocaje economice majore, care au afectat si intreprinderile viabile.
Obisnuiti cu planul unic centralizat, care stabilea productia de realizat si asigura desfacerea,
managerii intreprinderilor de stat au continuat sa realizeze aceleasi produse si servicii, devenite
necompetitive datorita schimbarilor aparute in mediul ambiant.
Consecinta directa si fireasca a fost diminuarea vanzarilor, cresterea stocurilor de produse finite
si implicit imposibilitatea reluarii ciclului de productie datorita lipsei resurselor financiare.
Avand in vedere influentele majore pe care le poate avea asupra viitorului firmei, in etapa de
fundamentare a planului strategic, se impune sa se culeaga cat mai multe informatii despre piata pe care
activeaza societatea sau pe care intentioneaza sa intre in perioada de derulare a strategiei.
Odata dobandite aceste informatii se construiesc scenarii prin intermediul carora se determina
influentele care pot fi produse asupra societatii, luand in calcul tendintele de evolutie a factorilor
analizati. (Nicolesu & Verboncu, 2002, p. 8)
2. Factori manageriali - acestia cuprind ansamblul elementelor de natura manageriala, exogene
firmei, ce influenteaza direct sau indirect activitatea unitatii respective.
In aceasta categorie putem include:
 strategia economica nationala ;
 sistemul de organizare a economiei nationale ;
 modalitatile de coordonare ;
 modalitatile de control ;
 mecanismele motivationale ;
 calitatea studiilor ,metodelor si tehnicilor utilizate in functii ;

6
 3. Factori demografici - Cuprind numarul populatiei, structura socio-profesionala, ponderea
populatiei, populatia activa, rata natalitatii, rata mortalitatii, durata medie de viata, etc .
Factorii demografici influenteaza ritmul si modul de dezvoltare al unei firme prin calitatea
managerilor si specialistilor pe care ii poate avea o firma ,competenta devenind elementul hotarator atat
prin politica de personal cat si prin functionalitatea firmei.
Din categoria factorilor naturali fac parte:
Resursele naturale, apa, solul, clima, vegetatia, fauna, relieful, etc. Inca din faza de proiectare a
unei intreprinderi si apoi in faza de constructie a acesteia se va tine seama de conditiile de relief si de
clima, de necesitatea amplasarii acesteia in apropierea surselor de materii prime, de apa etc.
Pentru domenii precum agricultura sau industria extractiva analiza si previzionarea evolutiei
factorilor naturali sunt esentiale. Reducerea drastica a unor resurse naturale precum petrolul ar
modifica substantial structura economiei mondiale ducand la disparitia sau reorientarea multor firme
din domeniul chimiei, industriei autovehiculelor, cu repercusiuni majore supra altor intreprinderi din
ramuri conexe. (Nicolesu & Verboncu, 2002, p. 11)
In agricultura, neadaptarea culturilor la conditiile de mediu poate duce la falimentarea agentilor
economici din domeniu.
4. Factorii juridici :
Sunt constituiti din ansamblul reglementarilor juridice ce influenteaza direct sau indirect firma
si managementul acesteia.
Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile ,decretele, hotararile guvernamentale,
ordonantele, ordinile ministrilor si deciziile prefectiilor.
5. Factorii politici :
Cuprind politica economica, politica sociala, politica stiintei, politica invatamantului, politica
externa, toate influentand strategiile si politicile firmelor.
Spre exemplu o politica liberala incurajeaza mai mult libera initiativa, realizeaza o interventie
mai redusa a statului in economie, promoveaza un regim de taxe si impozite mai redus in timp ce o
politica sociala pune accent pe protectia sociala, reducerea somajului, fiscalitate mai ridicata pentru
sustinerea programelor sociale etc.
Acordurile intre state cu privire la evitarea dublei impuneri, circulatia libera a persoanelor,
bunurilor si capitalurilor pot favoriza investitiile straine, migrarea fortei de munca, crearea unor piete
noi de desfacere pentru produsele romanesti si in acelasi timp cresterea concurentei pe piata interna.

7
 6. Factori socio-culturali :
Includ structura sociala a populatiei ,ocrotirea sanatatii ,invatamantul, cultura, stiinta si
mentalitatea.
De asemenea, cultura, obiceiurile si traditiile sunt elemente de care trebuie sa tina seama
firmele in procesele de organizare a muncii, de motivare, de productie si desfacere.
Astfel este cunoscut faptul ca populatia din tarile asiatice (cel putin generatia mai in varsta) este
mai muncitoare in comparatie cu cea europeana si americana, mai atasata fata de firma, considerand de
multe ori intreprinderea mai importanta decat familia. . (Nicolesu & Verboncu, 2002, p. 14)
In prezent, ca urmare a influentelor occidentale, se pare ca au loc modificari importante de
cultura la nivelul generatiei tinere din Japonia, care este mult mai rebela, mai independenta si nu mai
sunt asa de atasati fata de firma cum erau inaintasii lor.
O serie de specialisti in management considera ca declinul economic al Japoniei din ultima
perioada isi are originea in aceasta modificare de cultura, care a dus la pierderea unui avantaj competitiv
major pe care il aveau firmele japoneze in comparatie cu cele americane si europene. 
7. Factori tehnici si tehnologici :
Reprezinta nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru utilare ,calitatea tehnicilor ce pot fi
utilizate, calitatea cercetarilor tehnice unde firma are acces, numarul si calitatea licentelor si brevetelor
inregistrate si capacitatea inovativa a sistemului cercetare-dezvoltare.
Toate acestea influenteaza gradul de inzestrare tehnica si ritmul innoirii produselor si
tehnologiilor. In domenii precum industria echipamentelor electronice, telecomunicatii, industria
medicamentelor etc. durata de viata a produselor si tehnologiilor este foarte redusa, obligand firmele la
un proces de cercetare si adaptare continua la cerintele pietei si ofertele concurentei.(Nicolesu &
Verboncu, 2002, p. 25)
Cap II
2.1 Analiza mediului extern general si influenta sa asupra firmei
Mediul extern general cuprinde factorii majori ai mediului ambiant, care actioneaza in mod
concomitent asupra tuturor organizatiilor de pe piata analizata. Influenta elementelor componente ale
acestui segment al mediului extern asupra firmei pot fi puternice, dar avand in vedere faptul ca au o
actiune generala, la nivelul tuturor organizatiilor, inclusiv al concurentei, nu se pot crea avantaje
competitive majore, care sa poata fi exploatate de firma analizata sau de ceilalti agenti economici.

8
 Factorii din mediul extern general actioneaza lent si pe termen lung asupra intreprinderii.(Dinu, 2002, p.
34).
În conditiile actuale activitatea întreprinderilor se desfasoara preponderent într-un mediu de un
dinamism accentuat. Mediul ambiant al întreprinderii poate fi divizat în Micro si Macromediu.
Micromediul cuprinde acele elemente ale mediului cu care întreprinderea intra în relatii directe.
Ca exemplificare se evidentiaza :
1. Furnizorii, care în baza contractelor asigura întreprinderea cu materie prima, materiale,
echipamente, resurse energetice, forta de munca.
Pentru încheierea contractelor cu furnizorul, întreprinderea are nevoie de informatii referitoare
la dimensiunile si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, cunoasterea unor
aspecte privind climatul intern al întreprinderii furnizoare (stabilitatea economica, disciplina tehnologica
etc.).
2. Prestatorii de servicii.
Ultimii pot fi firme sau persoane particulare, care ofera o gama larga de servicii necesare
pentru activitatea întreprinderii. Printre prestatorii de servicii putem numi firmele de comert, de
transport, agentiile de publicitate, bancile.
3. Clientii.
Aceasta categorie include: consumatorii, utilizatorii industriali; întreprinderile comerciale,
agentiile guvernamentale, utilizatoare de serviciile produse de întreprindere.
4. Concurentii.
Acestea sunt firmele sau persoanele particulare care îi deservesc pe aceeasi clienti si au aceeasi
furnizori sau prestatori de servicii.
5.  Organismele publice
Reprezentate de asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare în
masa, organele de stat (financiare, fondul social, vamele, de justitie etc.) fata de care întreprinderea are
obligatii legale.
2.2 Mediul extern competitional
Cea de-a doua componenta a mediului ambiant este mediul extern competitional si cuprinde
ansamblul firmelor ce se adreseaza aceluiasi segment de piata cu produse si/sau servicii similare sau
substituibile precum si piata potentiala specifica acestora.(Cornescu, 1998, p 45).

9
 Ca urmare intre intreprinderile care apartin mediului concurential se da o lupta directa pentru
castigarea unei ponderi cat mai mari din aceiasi piata potentiala.
De aici rezulta importanta analizei detaliate a acestui mediu in vederea identificarii riscurilor si
oportunitatilor specifice.
Pentru realizarea acestei analize se utilizeaza modelul elaborat de profesorul Michael Porter de
la Universitatea Harvard. El identifica cinci forte majore care genereaza si controleaza starea
competitionala dintre firmele ce apartin mediului extern competitional. Acestea sunt:
 Gradul de rivalitate dintre companiile existente in mediul extern competitional;
  Riscul intrarii pe piata a unor competitori noi;
  Puterea de negociere a cumparatorilor;
 Puterea de negociere a furnizorilor;
 Amenintarea generata de produsele de substitutie.
Aceste forte actioneaza concomitent si permanent asupra fiecarei firme din mediul extern
competitional, amenintandu-i sau consolidandu-i pozitia detinuta pe piata. De asemenea, trebuie tinut
cont de faptul ca raportul de forte se modifica continuu ca urmare a actiunii factorilor din mediul extern
general, a deciziilor si actiunilor firmelor si clientilor potentiali ce apartin mediului extern
competitional. Din aceste considerente trebuie sa se realizeze o monitorizare permanenta a acestor forte.
(Kolter,1997, p. 65).
O firma aflata in piata incepe analiza mediului concurential prin studierea gradului de rivalitate
dintre companiile existente pe piata.
In aceasta etapa se identifica numarul si marimea concurentilor, realizandu-se o analiza a structurii
competitionale a domeniului sau domeniilor de activitate in care actioneaza firma.
In urma analizei se poate obtine o structura competitionala fragmentata sau consolidata.
Structura fragmentata se caracterizeaza prin existenta pe piata a unui numar mare de firme mici si
mijlocii, fara ca unele dintre ele sa fie dominante.
Pe o asemenea piata se pot adopta strategii de marketing cu atacarea directa si indirecta a
segmentului de piata apartinand concurentilor prin reduceri de pret, calitate crescuta a produselor,
servicii conexe suplimentare (livrare prompta si gratuita, cresterea termenului de garantie, asistenta
gratuita etc.), promovare agresiva etc.

10
 Structura consolidata se caracterizeaza prin faptul ca o firma sau un grup restrans de firme au
putere dominanta pe piata. Daca firma in cauza detine puterea dominanta poate adopta o strategie de
marketing cu atacarea directa a segmentului de piata al concurentei.
In situatia in care nu detine o putere dominanta este indicata adoptarea unei strategii bazata pe
atacuri indirecte ale concurentei, prin atragerea clientilor nemultumiti, prin oferirea unor servicii conexe
suplimentare, identificarea unor noi segmente de piata etc.
Gradul de competitie poate spori prin intrarea pe piata a unor concurenti noi. Printre potentialii
competitori se afla companii care, desi nu au acelasi domeniu de activitate cu firmele din mediul extern
competitional, pot patrunde oricand pe piata respectiva deoarece au potentialul tehnic, organizatoric si
uman necesar.
Reducerea riscului patrunderii unor competitori noi pe piata se realizeaza prin impunerea
unor bariere de intrare pe piata. Acestea pot fi impuse de catre firmele existente, de administratia publica
centrala sau locala sau de specificul domeniului de activitate.
Cele mai importante bariere sunt:
 loialitatea fata de o anumita marca de produse sau firma, castigata in timp datorita unei calitati
foarte bune, traditiei etc. (ex: loialitatea unor clienti fata de autoturismele Mercedes,
considerate ca fiind printre cele mai sigure si fiabile sau loialitatea fata de unele vinuri
frantuzesti, cu traditie etc.)
 economia de scala - permite firmei sau firmelor care o realizeaza sa practice preturi mici, care
descurajeaza concurenta;
 investitiile mari necesare pentru noii veniti in vederea patrunderii pe o anumita piata (ex: piata
telecomunicatiilor fixe. Este cunoscut faptul ca pentru intrarea pe aceasta piata este nevoie de
investitii substantiale pentru crearea retelei de telecomunicatii. De aceea in marea majoritate a
tarilor s-au infiintat autoritati nationale de reglementare a comunicatiilor, care urmaresc
dezvoltarea concurentei. Pentru aceasta s-au adoptat o serie de reglementari care obliga
operatorul cu putere semnificativa pe piata sa realizeze interconectarea cu noii veniti, interzic
subventiile incrucisate etc.);
 know-how–ul, brevete, licente (ex: industria medicamentelor, industria chimica etc.);
 bariere guvernamentale – in unele tari se mentine monopolul de stat pentru o serie de domenii
considerate strategice (ex: industria de aparare, industria energetica etc.), sau se limiteaza
numarul firmelor care au dreptul de a opera in anumite domenii.

11
 Pe langa aceste bariere legale se mai pot intalni o serie de bariere ilegale, care intra in categoria
practicilor anticoncurentiale si sunt pedepsite de lege.
Privind la nivel macroeconomic, pentru a avea o economie de piata functionala trebuie sa se
incerce diminuarea sau eliminarea barierelor de orice natura, urmarindu-se dezvoltarea concurentei. De
aceea in multe tari are loc interventia statului pentru a limita aceste bariere.(Bargu, 2000, p. 34).
O alta forta importanta care se manifesta in mediul competitional este puterea de negociere a
cumparatorilor. Pentru fundamentarea unei strategii de marketing pertinente, fiecare firma trebuie sa
analizeze cu atentie care sunt potentialii clienti ai produselor sau serviciilor comercializate si care este
puterea de negociere a acestora.
In general daca numarul clientilor este mare sau foarte mare si sunt de dimensiuni mici (luati
individual nu au o pondere mare in cifra de afaceri a firmei furnizoare), atunci puterea de negociere
detinuta de acestia este mica. In aceste conditii furnizorul are o libertate mai mare de miscare in ceea ce
priveste stabilirea preturilor, calitatea produselor sau serviciile conexe.
Bineinteles, toate acestea pot varia in anumite limite, fiind conditionate si de concurenta
existenta pe piata. Pentru a intelege mai bine ideea vom da ca exemplu cazul unui magazin care vinde
paine.
In general acesta se adreseaza cumparatorilor persoane fizice, care sunt multi ca numar iar
ponderea individuala in cifra de afaceri a magazinului este foarte mica.
Ca atare puterea de negociere a clientilor este mica si accepta pretul impus de furnizor. Daca
magazinul in cauza este singurul din zona atunci are o libertate mare in stabilirea pretului. Daca insa in
zona respectiva mai sunt si alte magazine care comercializeaza paine, atunci puterea de negociere a
cumparatorilor creste iar libertatea de miscare a magazinului in stabilirea pretului scade, existand
posibilitatea unei migrari masive a clientilor catre concurenta.(Nicolescu, 2001, p 56).
Ca o concluzie se pot identifica urmatoarele situatii in care puterea de negociere a
cumparatorilor este mare:
 pe piata sunt multi furnizori de dimensiuni mici iar clientii sunt putini si de dimensiuni mari
(ex: producatorii de piese auto din Romania sunt in numar mare, in timp ce producatorii de
autoturisme sunt putini – Dacia si Daewoo);
 cumparatorii solicita cantitati mari de produse si pot negocia pe ansamblu pretul lor (ex:
hipermarketurile, lanturile de magazine cash&carry deoarece cumpara cantitati mari de produse
de la proprii furnizori obtin de regula preturi mici); 

12
  concurenta pe piata respectiva este foarte mare ca urmare cumparatorii isi exercita puterea de
negociere pentru obtinerea unor preturi cat mai mici;
 cumparatorii au capacitatea sa realizeze o integrare pe verticala. In aceste conditii furnizorul nu
ar pierde doar un client important, ci s-ar confrunta cu un concurent puternic, capabil sa ii ia si
ceilalti clienti.
Dupa cum se stie o firma pentru a putea avea iesiri trebuie sa-si asigure intrari de calitate la
preturi accesibile. Ca atare, pe langa piata din aval, trebuie sa analizeze cu atentie piata din amonte sau
piata furnizorilor.
Pe aceasta piata se manifesta cea de a patra forta a mediului extern competitional – puterea de
negociere a furnizorilor. Se poate aprecia ca furnizorii au putere mare de negociere in urmatoarele
situatii:
 furnizorii sunt putini iar clientii sunt multi si de dimensiuni mici;*
 produsele sunt puternic diferentiate, astfel incat este dificil pentru cumparatori sa treaca de la
un furnizor la altul;
 ponderea clientului in cifra de afaceri a furnizorului este redusa.
Concurenta de pe o piata poate fi accentuata de firmele care realizeaza produse de substitutie.
Acestea pot inlocui produsele realizate de firmele aflate in mediul extern competitional,
deoarece satisfac nevoi similare.
2.3 Analiza grupurilor strategice si influenta lor asupra firmei
Cea de a treia componenta a mediului ambiant o reprezinta grupurile strategice. Acestea
exercita influenta cea mai puternica asupra firmei, incluzand ansamblul intreprinderilor cu care se intra
in competitie directa.(Bargu, 2000, p 21).
Companiile componente ale unui grup strategic au acelasi obiect de activitate, sunt, in general,
de marime sensibil egala, adopta strategii similare si se adreseaza unor segmente de piata comune. Este
important sa subliniem faptul ca in cadrul aceluiasi grup, strategiile folosite se aseamana foarte mult in
ceea ce priveste abordarile esentiale (tehnologiile folosite, politici de preturi, canale de distributie,
controlul calitatii etc.), dar ele difera de la un grup la altul. Concluzionand, se pot distinge urmatoarele
idei:
Competitorii principali ai unei companii sunt membrii grupurilor strategice. De aceea,
intensitatea competitiei intr-un grup strategic este mai mare decat cea existenta intre companiile din
cadrul aceluiasi mediu extern competitional dar din grupuri diferite;

13
  Cu cat strategia si marimea companiilor apartinand diferitelor grupuri strategice sunt
mai apropiate, cu atat creste mai mult intensitatea competitiei dintre grupuri;
 Aplicarea modelului celor cinci forte la grupuri diferite conduce la rezultate diferite.

Concluzii
Cercetarea temei a permis formularea unor concluzii care accentuiază importanţa cunoaşterii
caracteristicilor şi schimbărilor din mediul extern în managementul firmei.
Reprezintă o condiţie fundamentală a identificării şi satisfacerii, cantitative şi calitative a
trebuinţelor consumatorilor pe piaţa pe care acţionează.
Contribuie la crearea unor strategii şi politici realiste, cu o bună fundamentare ştiinţifică.
Permite realizarea unor sisteme organizatorice adecvate condiţiilor actuale şi asigura
informaţiile care să permită aplicarea unor decizii şi acţiuni în concordanţă cu necesităţile şi
oportunităţile mediului ambiant.
Asigurarea resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale de care or"anizaţia are
nevoie pentru funcţionarea şi dezvoltarea sa nu este posibilă, cantitativ şi calitativ, fără luarea în
considerare a factorilor de mediu.
Efectuarea unei analize ample a mediului de activitate a or"anizaţiei este crucială în procesul
de stabilire a strategiilor de dezvoltare si în scopul determinării situaţiei privind activitatea organizaţiei.

14
 Bibliografie

1. Bargu, C., Deac V. ,,Strategia firmei”- Bucuresti, Editura Eficient, 2000

2. Burdus, E. ,, Fundamentele managementului organizatiei”- Bucuresti, Editura Economica, 2002
3. Carstea, Gh, ,,Analiza strategica a mediului ambiant”- Bucuresti, Editura Economica, 2002
4. Cornescu, V. ,,Managementul, Bazele generale”- Editura Actami, 1998
5. Dinu, E. ,, Strategia firmei. Teorie si practica”- Bucuresti, Editura Econimica, 2002
6. Gavrila, T. ,,Managementul general al firmei”- Editura Economica, 2002
7. Kolter, Ph. ,,Managementul Marketingului”- Bucuresti, Editura Teora, 1997
8. Nicolescu, O. ,,Management”-Bucuresti, Editura Economica, 1999
9. Nicolescu, O. ,,Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii”, Bucureşti, Editura Economică,
2001
10. Nicolescu, O., Verboncu I. ,, Fundamentele managementului organizatiei”- Bucuresti, Editura
Tribuna Economica, 2002

15