Palatul Culturii

Bijuteria de arhitectură gotică își profilează turnurile ascuțite pe cerul

senin al orașului, într-o seară de vară. Imensul ceas care vestește ora exactă și
statuia lui Ștefan cel Mare, impresionantă, mă fascinează.
Intrarea în uimitorul palat, în fața căruia se opreau pe vremuri trăsuri
regale, este ca o trecere printr-un imens portal, către vremuri trecute, în care
antichitatea se împletește armonios cu suavele semne ale vieții moderne .
Pășesc sfios, cu emoție în holul principal cu mozaicuri încărcate de
simboluri. Scările somptuoase din marmură, se înalță treptat, conducând
vizitatorul către un tărâm ce amintește de o epocă a eleganței. Urc entuziasmat,
dar una dintre scări alunecă rapid spre perete, astfel încât nimeni nu observă.
Emoțiile mi se măresc când îmi dau seama că am ajuns în fața unui culoar cu
mai multe uși. Intru speriat într-o încăpere, pășind încet pentru a nu tulbura
adânca liniște a locului. O bibliotecă acoperă tot peretele, cu tomuri învelite în
piele. Mă sprijin din greșeală și unul ditre corpuri se deschide cu un scârțâit
sinistru spre o altă cameră întunecoasă. Când ochii mi se obișnuiesc cu
întunericul, zăresc un birou sculptat, plin de hârtii scrise și cu o pană aruncată,
ca și cum stăpânul ar fi plecat în grabă. Încerc să citesc, dar este scris într-o
limbă necunoscută, veche. Camera dezvăluie o măiestrie a arhitecturii antice a
mobilierului. La ferestre, perdele mari de catifea verde filtrează razele soarelui,
ca și cum aș fi într-o piatră de smarald. Pe șemineu, se află fotografii cu doamne
din alte timpuri, îmbrăcate cu rochii elegante. O panglică lungă, roșie atârnă
ornamental de perete. Trag de ea și un clopoțel începe să sune vesel. În doar
câteva minute sunt înconjurat de câțiva paznici și de custodele muzeului, care
mă întreabă cum am reușit să găsesc această cameră secretă pe care ei o caută de
foarte mult timp, întrucât ea este biroul regelui care are foarte multe documente
secrete.
Mă bucur că am reușit să fac o descoperire importantă și să primesc
invitația de a vizita oricând doresc acest palat.
Așadar, vizita mea la Palatul Culturii a reprezentat o intrare într-un tărâm
al unei epoci trecute.