See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/340308745

MEDICAŢIA INTRACANALARĂ ÎN ENDODONŢIE

Book · March 2011

CITATIONS READS

0 225

2 authors, including:

Cornel Nastase
State University of Medicine and Pharmaceutics „Nicolae Testemiţanu"
8 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Restaurare postendodontică cu PFO View project

oral anatomy histology and embryology View project

All content following this page was uploaded by Cornel Nastase on 31 March 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie
“Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Stomatologie
Catedra
Stomatologie terapeutică

Corneliu NĂSTASE Alexei TEREHOV

MEDICAŢIA INTR ACANALAR Ă

ÎN ENDODONŢIE
 Recenzenţi:
Pavel Gnatiuc
Dr. Şt. med., doctor conferenţiar,
Nicolai Cojuhari,
Dr. Şt. med., doctor conferenţiar

Autor:

Corneliu Năstase
asistent universitar.
Alexei Terehov
Conferenţiar universitar,
doctor în ştiinţe medicale

“MEDICAŢIA INTRACANALARĂ ÎN ENDODONŢIE”

Monografie
pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi

În această lucrare sunt tratate unele elemente fundamentale ale medicaţiei intracanalare în en-
dodonţie, ipoteze şi date generale, şi sunt examinate amănunţit cele mai complexe şi dificile de înţeles
subiecte studiate în procesul didactic. Figurile inserate în context simplifică înţelegerea informaţiilor.
Este utilă atât studenţilor şi rezidenţilor, cât şi medicilor stomatologi.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

MEDICAŢIA INTRACANALARĂ ÎN ENDODONŢIE /Monogra-

fie/ C. Năstase, A. Terehov; – Ch.: USMF “N.Testemiţanu”, 2011. – 56 p.
ISBN
CZU
____ ex.

Aprobat Aprobat la şedinţa Aprobat la şedinţa Comi-

la şedinţa catedrei comisiei metodice a siei metodice centrale a
Stomatologie Terapeutică disciplinelor stomatologice USMF “Nicolae Testemiţa-
din 14 noiembrie 2011 din 15 noiembrie 2011 nu” din 17 noiembrie 2011
Procesul verbal Nr.11 Procesul verbal Nr. 3 Procesul verbal Nr.2

2
   

Introducere
Diagnosticarea, tratamentul şi obturarea canalelor radiculare,
precum şi restaurarea părţii coronare reprezintă etapele principa-
le de tratament ale dinţilor cu afecţiuni ale pulpei dentare şi ale
ţesuturilor periapicale [3].
Succesul tratamentului endodontic depinde de metoda şi de
calitate a instrumentării, irigării, dezinfecţiei şi obturării tri-dimen-
sionale a canalului radicular [109, 51].
Scopul instrumentării şi irigării canalelor radiculare este de a
prepara pentru obturare nişte canale curate, fără debris [85].
Pentru tratamentul instrumental-medicamentos al canalelor ra-
diculare sunt folosite diferite tipuri de instrumente manuale (sau
mecanice), şi soluţii de irigare. [85]
Eliminarea sau reducerea semnificativă a iritanţilor, şi preve-
nirea reinfectării canalelor radiculare după tratament sunt nişte
elemente esenţiale pentru un rezultat de succes [3].
Deşi în ultimii ani au fost realizate multe succese în diferite
aspecte ale endodonţiei în ceea ce priveşte păstrarea unui număr
maximal de dinţi naturali, obiectivul principal al tratamentului en-
dodontic este eliminarea infecţiei din sistemul canalar radicular şi
prevenirea recontaminării după tratament. [4]
O parte considerabilă (aproximativ – de la 20% până la 40%)
a pereţilor canalului radicular nu este prelucrată în faza de instru-
mentare [119, 99].
Nu este surprinzător, că numeroase studii au demonstrat con-
vingător că folosirea exclusivă a metodelor instrumentale nu poa-
te elimina flora patogenă, deşi reducerea considerabilă a numă-
rului de microorganisme este evidentă [51, 30].

3
 Fig. 1. Complexitatea sistemului
canalar radicular.

Acest lucru se datorează unei serii

de obstacole în calea realizării princi-
palelor obiective ale curăţirii şi mode-
lării complete a sistemelor de canale
radiculare [104, 4]
• Complexitatea sistemului canalului radicular cu variaţiile de
frecvenţă ale structurii anatomice complexe a sistemului canalului
radicular, cum ar fi sisteme complicate şi neregulate, cu multiple
canale laterale, recese, golfuri /istmuri/, bucle, etc., care aproape
niciodată nu sunt sondate chiar şi cu cele mai fine şi mai flexibile
file-uri/ [3, 109]
• Prezenţa unor canale curbate şi / sau sinuoase. [85]
• Caracteristicile dentinei ca ţesut.
Şi, de asemenea, acest lucru se datorează existenţei unor po-
sibile “depo”-uri de microorganisme:
• Ţesuturi vii sau necrotice ale pulpei;
• Tubulii dentinari supuşi invaziei microorganismelor;
• Formarea stratului smear layer deasupra tubulilor dentinari.

4
   

Valoarea stratului «Smear layer»

Plus la aceste dificultăţi naturale, se ştie că, în timpul de cură-
ţare şi formare se produce un strat smear, care acoperă pereţii
trataţi instrumental ai canalului radicular [104].
Stratul smear layer se formează (sub forma unui strat micro-
scopice de rumeguş) [22, 84], pe suprafaţa dentinei - în urma
contactului instrumentului endodontic manual sau de maşină (fre-
ze acţionate la rotaţii mari sau mici, chiurete, instrumentar en-
dodontic) cu peretele canalului radicular pe parcursul preparării
ţesuturilor dure dentare cu instrumente.
O mare parte din acest strat este alcătuită din particule foarte
fine de matrice colagenă mineralizată, şi este repartizată pe în-
treaga suprafaţă a canalului radicular.
Stratul smear de pe pereţii instrumentaţi ai canalului radicular
este similar prin manifestările sale cu stratul smear coronar. [85]
Dar acest lucru este înşelător.
Stratul smear layer din cavitatea preparată şi cel din canalul
radicular nu sunt direct comparabile. Pe lângă faptul că instru-
mentele pentru prepararea dentinei în cavităţile coronare şi por-
ţiunile radiculare se deosebesc radical, în canalul radicular mai
este prezentă şi o variaţie mare a numărului de tubuli dentinari,
şi, plus la aceasta, expectăm în lumenul canalului radicular o can-
titate oarecare de resturi ale ţesutului moale.
Primii cercetători, care au descris stratul smear layer locali-
zat pe suprafaţa instrumentată a canalelor radiculare au fost Mc-
Comb & Smith (1975) [65].
Ei au sugerat că stratul smear layer endodontic nu constă doar
din dentină, cum e cazul cu smear layer coronar, dar şi din restu-
5

Fig. 2. SEM a tubulilor denti-
nari ce se întind de la predenti-
nă până la cement.
Fig. 3. SEM a tubulilor dentinari
ce conţin microorganisme.
Fig. 4. Stratul "smear layer"
este alcătuit din substanţe or-
ganice şi neorganice, precum
şi fragmente ale proceselor
odontoblastice, varii specii de
bacterii şi debris necrotic.
rile proceselor odontoblastice, ţesu-
tul pulpar şi bacterii.
Stratul “Smear Layer” este for-
mat din substanţă organică şi una
anorganică, fiind similară prin com-
poziţia sa cu dentina [14].
Acest strat, rezultat în urma pre-
lucrării endodontice, se caracteri-
zează prin prezenţa bogată a com-
ponentelor organice sub forma de
proteine coagulate, fragmente de
ţesut pulpar necrotizat sau viu, pro-
cese odontoblastice, celule sangvi-
ne şi microorgansime [31].
În acelaşi timp, în “Smear Layer”
există şi elemente anorganice, sur-
sa acestora fiind componentele mi-
nerale nespecifice ale dentinei.
Lester & Boyde (1977) [56] au
enunţat că smear layer reprezintă
«o substanţă organică inclavată în
interiorul dentinei anorganice de-
plasate».
Identificarea stratului smear layer
a devenit posibilă prin utilizarea unei
microsonde electronice conex cu
un microscop electronic de scanare
(SEM), fiind raportat pentru prima
oara de către Eick et al. (1970) [36].
Respectivii cercetători au aratat ca
stratul smear layer era alcătuit din
particule cu dimensiuni variind de la
0.5 până la 15 micrometri.
6
 Studiile de microscopie electronică baleiantă a preparaţiilor ca-
vitare făcute de către Brännström & Johnson (1974) [8] au arătat
un strat subţire de rumeguş dentinar măcinat. Conform estimări-
lor acestor cercetători, stratul menţionat era de 2-5 µm grosime,
extinzându-se cu câţiva microni în interiorul tubulilor dentinari.
Goldman şi alţii (1981) [48] au estimat grosimea stratului smear
layer la 1 µm, şi au convenit cu cercetatorii precedenţi, că stratul
smear layer era reprezentat în mare parte prin componenta anor-
ganică, şi au remarcat prezenţa acestuia de-a lungul suprafeţelor
instrumentate ale canalului.
Mader et al. (1984) [59] au raportat că grosimea stratului smear
layer a fost, de obicei, 1-2 µm. Grosimea şi volumul suprafeţei
stratului “Smear Layer” sunt imprevizibile, deoarece el este alcă-
tuit preponderent din apă [24].
Cameron (1983) [20], Mader şi alţii (1984) [59] au abordat ma-
terialul smear, divizându-l convenţional în două părţi: în primul
rând, stratul smear superficial şi, în al doilea rând, materialul im-
pactat în interiorul tubulilor dentinari: de la 1 - 5 microni [48, 109]
pentru stratul superficial (strat de smear layer), şi, - până la 40
microni, - pentru cel intratubular (smear-dopuri).
Nu putem vorbi despre smear layer drept o structură omogenă:
tipul, grosimea, structura, şi, eventual, proprietăţile acestui strat
variază în dependenţă de metodele de tratament medicamentos-
instrumentală a canalelor radiculare, proprietăţile ţesuturilor dure
prelucrate şi de caracteristicile instrumentarului tăietor.
Încercările de a elimina smear layer” prin mijloace mecanice,
de exemplu, folosind perii endodontice duce doar la compactarea
acestuia [96].
Caracteristicile stratului smear layer se schimbă şi în depen-
denţă de utilizarea antisepticelor, agenţilor tenzioactivi etc. în tim-
pul instrumentaţiei [84].
Impactarea smear debris-ului a fost prezentă în tubulii denti-
nari până la o adâncime de 40 µm.
7
 Brännström & Johnson (1974) [8], Mader et al (1984) [59] au
concluzionat că fenomenul impactării tubulare s-a datorat acţiunii
instrumentelor endodontice.
Componentele stratului smear layer pot fi forţate să pătrundă
în tubulii dentinari la adâncimi diferite [67, 9, 12, 23],
formând smear-dopuri. Stratul “Smear Layer” al cana-
lului radicular este strâns unit cu peretele canalului ra-
dicular prin dopuri de “Smear Layer”, care se găsesc
în canaliculele dentinale.
Cengiz et al (1990) [23] a sugerat faptul că pătrun-
derea smear-materialului în interiorul tubulilor denti-
nari ar putea fi, de asemenea, cauzată de acţiunea
capilară, - ca rezultat al forţelor adezive între tubulii
Fig. 5.
dentinari şi smear-material.
Această ipoteză al acţiunii capilare ar putea explica fenome-
nul impactării tubulare, observat de Aktener şi alţii (1989), care
a arătat că gradul de penetrare ar putea creşte până la 110 µm,
atunci când se utilizează agenţi tenzioactivi în canal pe parcursul
instrumentaţiei endodontice [2].
În stadiile incipiente de instrumentaţie stratul smear de pe pe-
reţii canalelor poate avea un conţinut organic relativ ridicat din
cauza prezenţei în canalul radicular a ţesutului pulpar necrotic şi
/ sau viabil [21].
Forţele centrifuge sporite, apărute în rezultatul mişcării şi pro-
ximităţii instrumentului către peretele dentinar, formează un strat
mai gros, care este mult mai rezistent la îndepărtarea cu agenţi
chelatori [52].
Cantitatea produsă în timpul preparării motorizate, cu Gates-
Glidden sau cu drill-uri calibratoare, a fost raportată ca fiind mai
mare în volum decât cantitatea produsă prin operarea manuală a
acelor radiculare [31].

8
   

Trebuie oare de eliminat Smear layer-ul?

Subiectul chestiunii eliminării sau păstrării „Smear layer”-ului
este o problemă controversată [85].
În comunitatea endodontică nu s-a ajuns la un acord unanim cu
privire la importanţa îndepărtării stratului smear layer şi a smear-
dopurilor [68, 109]
Există atât avantaje, cât şi dezavantaje, ale păstrării stratului
smear [92, 85].
Unele studii s-au concentrat pe eliminarea acestuia [42, 72], în
timp ce altele au examinat efectele stratului “Smear Layer” asupra
microinfiltraţiei apicale şi coronare [60], penetrarea bacteriană
în interiorul tubulilor [74, 118] şi adaptarea materialelor pentru
obturarea canalului radicular [115, 43].
Au fost întreprinse eforturi considerabile pentru a înţelege
efectul stratului smear pentru sigilarea apicală şi coronară [60,
47].
Cercetatorii au tras concluzii diferite, fiind
limitaţi de nivelul cunoştinţelor actuale ale
interacţiunilor dintre smear layer şi diverşi
factori, cum ar fi tehnica de obturare şi tipul
sealer-ului.
În plus, înainte de a enunţa concluziile,
trebuie să fie luate în considerare şi în calcul
următoarele variabile: metodologia studiilor,
tipul şi site-ul testelor de infiltraţie, precum şi
mărimea eşantionului [93].
Fig. 6.
9
   

Argumentele în sprijinul stratul Smear layer -

unei bariere fizice pentru bacterii şi toxine
Unii cercetători au raportat prezenţa bacteriilor în tubulii denti-
nari ai dinţilor infectaţi în aproximativ o jumătate din distanţa dintre
pereţii canalului radicular şi joncţiunea dentină-ciment [104, 3].
Stratul smear layer conţine bacterii şi produsele acestora, şi
ţesut necrotic [65, 45].
Bacteriile supravietuiesc şi se multiplică, şi pot creşte rapid ca
număr în tubulii dentinari, care pot servi ca un rezervor pentru
iritanţii microbieni [71, 74].
S-a observat că îndepărtarea stratului smear layer facilitează
pătrunderea pasivă a bacteriilor. Extinderea acestei invazii bacte-
riene depinde, de asemenea, de tipul speciilor de bacterii. [85]
Stratul smear layer serveşte drept barieră pentru prevenirea
migraţiei bacteriene în tubulii dentinari [33].
Pashley (1985) [79] a sugerat că în cazul în care canalele nu
au fost adecvat dezinfectate, sau în cazul în care contaminarea
bacteriană a avut loc după prepararea canalului, prezenţa stratu-
lui smear layer-ar ar putea stopa o eventuală invazie bacteriană
a tubulilor dentinari.
Conform datelor unor autori [66, 77], stratul “Smear Layer” al
canalului radicular nu trebuie înlăturat, fiindcă el reduce permea-
bilitatea canaliculilor dentinari pentru microorganisme şi toxinele
lor prin sigilarea canaliculilor. Bacteriile, rămase după prepararea
canalului, sunt sigilate în interiorul tubulilor de către smear layer şi
de către materialele de obturare subsecvente (aplicate ulterior).
Unele studii oferă dovezi în susţinerea ipotezei, că stratul
smear layer inhibă pătrunderea bacteriilor [77, 87].
10
 Cea mai importantă limitare o reprezintă faptul că experimen-
tele au fost efectuate cu discuri din dentina sau secţiuni radicu-
lare transversale, modele cu puţină relevanţă în ceea ce priveşte
simularea condiţiilor clinice ale tratamentului canalului radicular.
S-a constatat că Pseudomonas aeruginosa pătrunde chiar şi
prin secţiuni /felii/ mai groase de dentină, la îndepărtarea nemij-
locită a stratului smear layer şi la destuparea orificiilor tubulilor
dentinari după producerea eventuală a colagenazei [26, 85] chiar
si faţă de molecule mai mari, cum ar fi proteinele.
Într-unul din studii, s-a constatat că TiF4 de 4% condiţiona
creşterea grosimii stratului smear layer de 0.72-4.2 mm — în gru-
pul de control, şi până la 5.64-8.18 m — în grupul experimental.
Acest smear layer modificat este acido-stabil şi posedă propri-
etăţi antibacteriene împotriva diferitor tipuri de bacterii
Un mod interesant de acţionare asupra stratului «Smear layer»
şi de blocare a dentinei parietale infectate a descris Vinnichenko
Iu.A. (2001). El propune ca înainte de obturare să fie trataţi pereţii
canalului radicular cu adeziv auto-gravant de generaţia VI «Etch
& Prime 3.0» (Degussa). Potrivit datelor autorului, în acest caz se
produce transformarea stratului smear, formarea stratului hibrid
şi sigilarea fiabilă a suprafeţii dentinare. În plus, Vinnichenko Iu.A.
a constatat că auto-adezivii auto-gravanţi mono-pas posedă un
efect toxic şi anti-proliferativ minim, care încetează imediat după
polimerizare. Acelaşi cercetător a descoperit, de asemenea, o ac-
ţiune antibacteriană drastică a «Etch & Prime 3.0».
În acelaşi timp, trebuie să ţinem cont de faptul că remediile an-
tiseptice utilizate în mod obişnuit în procesul de prelucrare instru-
mentală şi medicamentoasă a canalelor radiculare, perturbează
pătrunderea adezivului în dentină şi polimerizarea acestuia. De-
aceea, dacă se planifică prelucrarea pereţilor canalului radicular
cu un sistem adeziv, pentru irigaţia canalului, în procesul de in-
strumentare trebuie să fie utilizată exclusiv apa distilată sau apa
sterilă pentru injecţii. Se admite utilizarea soluţiei de 3% de pero-
11
xid de hidrogen, urmată de un lavaj minuţios al canalului cu apă
distilată.
Din păcate, în literatura de specialitate modernă (disponibilă
la momentul alcătuirii acestei lucrări) lipsesc orice date privitor la
efectul preparatelor pentru permeabilizarea chimică a canalelor
radiculare pe baza de EDTA asupra eficienţei utilizării intracana-
lare a adezivelor.

12
   

Argumente contra stratului Smear layer

Williams & Goldman (1985) [118] au raportat că stratul smear
layer nu a fost o barieră desăvârşită, şi ar putea doar întârzia
penetrarea bacteriană. În experimentul lor, în care au fost folosite
nişte bacterii mobile, active de Proteus vulgaris, stratul smear la-
yer a întârziat trecerea microorganismelor prin tubuli.
Meryon & Brook (1990) [62] a constatat că prezenţa stratului
smear layer n-a avut nici un efect asupra capacităţii unor oare-
care trei bacterii orale să pătrundă prin discurile dentinare. Toate
cele trei bacterii au fost apte de a digera stratul, fiind, probabil,
stimulate de un mediu nutritiv bogat, aflat sub discuri.
Drake et al. (1994) [33] au elaborat un model mai relevant din
punct de vedere clinic pentru a determina efectul prezenţei sau
absenţei smear layer-ului asupra colonizării bacteriene a canale-
lor radiculare.
Majoritatea cercetătorilor consideră că stratul smear layer
afectează rezultatul unui tratament endodontic şi ar trebui să fie
îndepărtat de pe pereţii canalului radicular [31] etc. Acesta poate
acţiona ca un substrat pentru bacterii, ceea ce le permite ultime-
lor o penetrare mai profundă în interiorul tubulilor dentinari [44].
În plus, s-a constatat că prezenţa stratului smear layer inhibă
acţiunea soluţiilor de irigare şi a medicaţiei intracanalare, împie-
dicând pătrunderea preparatelor medicamentoase în interiorul
tubulilor dentinari [5, 120].
S-a mai constatat, de asemenea, importanţa eliminării stratului
smear şi a prezenţei tubulilor dentinari dezobturaţi, în scopul de a
reduce timpul necesar pentru realizarea efectului dezinfectant al
medicamentelor intracanalare [7, 85].
13
 După îndepărtarea stratului smear, pe pereţii canalului radicu-
lar sunt clar vizibile lumenele tubulilor dentinari bine curăţite, cu
ostiumurile beante sau moderat lărgite.
Dentina peritubulară este dizolvată complet, fiind sensibilă la
medicamente pe bază de EDTA, în timp ce dentina intertubulară
poate demonstra efecte moderate de demineralizare [22].
După o bună instrumentare şi medicaţie a canalelor radiculare,
atunci când stratul smear este maximal eliminat, suprafaţa pere-
ţilor canalului radicular prezintă multiple orificii beante ale tubuli-
lor dentinari. Cu cât va fi mai bine suprafaţa dentinei curăţită de
stratul smear, cu atât mai mulţi tubuli dentinari se vor deschide,
şi cu atât mai clar va fi creată porozitatea dentinei intertubulare.
Pătrunderea medicamentelor în tubulii dentinari va fi mai eficace
- fie prin contactul direct cu pereţii canalului radicular, fie - prin
evaporare. [84]
Prin urmare, după îndepărtarea stratului smear, microorganis-
mele vii din interiorul tubulilor dentinari devin sensibile la medi-
camente slabe, neiritante, fiind accesibile chiar şi cele ascunse
adânc. Ca urmare, ele pot fi distruse cu uşurinţă şi, astfel, aceas-
ta ar putea fi un lucru benefic pentru a utiliza concentraţii sau
cantităţi mai mici de antibiotice, deoarece toate aceste remedii
prezintă un anumit grad de toxicitate faţă de celulele-gazde via-
bile [13].
S-a constatat că, în lipsa stratului smear, monoclorfenolul
camforat lichid a dezinfectat tubulii dentinari rapid şi complet, dar
hidroxidul de calciu nu a fost în măsură să elimine Enterococcus
faecalis chiar şi după 7 zile de incubare. Cercetătorii au conclu-
zionat, de asemenea, că stratul smear întârzia, dar nu anula /
neutraliza/ acţiunea dezinfectanţilor. [85]
În cazurile unor tratamente endodontice necorespunzătoare,
pe pereţii canalelor radiculare se formează un strat smear layer
afânat, gros, cu un număr mare de fibre organice, care serveşte
drept un mediu nutritiv bun pentru microorganisme. Acestea, la
14
rândul său, înmulţindu-se, produc enzime proteolitice, care acţio-
nează litic asupra stratului smear layer [61, 84].
Întrucât stratul smear layer este o structură neomogenă şi slab
ataşată, şi poate fi eventual înlăturat din tubulii subiacenţi, el poa-
te să se dezintegreze lent, dizolvându-se în jurul materialului ob-
turator mai puţin compactat, pentru a lăsa un gol între peretele
canalului şi sealer [85, 59].
După degradarea stratului smear, se formează un spaţiu între
materialul de obturare şi peretele canalului, ceea ce permite infil-
trarea unor oarecare specii bacteriene şi a produselor secundare
ale acestora, - de-a lungul pereţilor canalului - în interiorul tubulilor
dentinari şi ţesuturilor periradiculare, - şi reinfectarea parodontală
apicală, - prin microinfiltraţie [85].
Chiar şi după efectuarea prelucrării chemo-mecanice a cana-
lului radicular, unele bacterii mai rămân în canal, în smear layer şi
în tubulii dentinari. Astfel, ele pot supravieţui şi se înmulţi, şi pot
evolua în tubulii dentinari. Din acest motiv, curăţarea chemo-me-
canică a canalului radicular este adesea susţinută prin utilizarea
dezinfectanţilor. [50, 85].
A fost demonstrat faptul că într-un strat smear layer şi sub el
bacteriile pot supravieţui şi pot prolifera [8, 16]. Prin urmare, acest
strat nu este un obstacol strict în calea bacteriilor.
În plus, s-a raportat faptul că subprodusele bacteriene pot pe-
netra prin dentina proaspăt tăiată, şi că stratul smear, ca atare,
este permeabil, nefiind în stare de a preveni microinfiltraţia, care
ar putea duce în viitor la un posibil eşec al obturaţiei radiculare
[85].
Multiple studii au demonstrat capacitatea materialelor de obtu-
rare de a pătrunde în interiorul tubulilor dentinari [114, 83].
S-a descoperit că stratul smear de pe pereţii canalului radi-
cular acţionează ca o barieră fizică intermediară, provocând un
impact negativ asupra aderenţei şi penetrării sealer-ului în tubulii
dentinari.
15
 Reieşind din cele sus-menţionate, se poate argumenta că stra-
tul smear împiedică legătura între materialele de obturare şi pere-
tele canalar, şi compromite, astfel, formarea unei sigilări apicale
satisfăcătoare [56, 24].
Această structură nesigur cuplată şi este calea potenţială de
infiltrare şi de trecere a contaminanţilor bacterieni prin spaţiul din-
tre obturaţia canalului radicular şi pereţii dentinari [59, 19].
Eliminarea acestuia ar facilita obturarea canalului [64].
Lester şi Boyd (1977) [56] au constatat că sealer-ele canalului
radicular pe baza de oxid de zinc-eugenol nu sunt în stare de a
pătrunde la interiorul tubulilor dentinari, în prezenţa unui smear
layer.
Oksan şi alţii (1993) [70], de asemenea, au constatat că stra-
tul «Smear layer» a împiedicat penetrarea sealer-elor în tubulii
dentinari.
În timp ce în grupurile cu prezenţa stratului smear nu a fost
observată nici o penetrare a sealer-ului, apoi în grupurile «smear-
free» ea a fost detectată şi a variat în limitele a 40-60 microme-
tri.
S-a remarcat că materialele plastice de obturare şi sealer-ele
au pătruns într-un mod sigur în tubulii dentinari după îndepărta-
rea stratului smear layer [116, 85].
Majoritatea cercetătorilor, determinând adâncimea pătrunde-
rii sealer-elor în tubulii dentinari, inclusiv AH26, Sealapex, etc,
a constatat că după îndepărtarea smear layer pătrunderea sea-
ler-elor a variat în limitele a 10 - 80 μm, în timp ce în cazul stării
intacte a stratului smear layer nu a fost depistat nici un caz de
penetrare [85].
Se poate conchide, că pătrunderea materialelor de obturare în
interiorul tubulilor dentinari măreşte suprafaţa între structurile de
obturare şi cele dentinare, iar acest proces poate îmbunătăţi ca-
pacitatea materialului de obturare pentru a preveni microinfiltraţia
[114].
16
 Pashley et al (1989) [75] a observat o reţea extinsă de micro-
canale în jurul restauraţiei, care era plasată în cavităţile cu smear
layer.
Grosimea acestor microcanale a fost de 1-10 micrometri. Stra-
tul smear Layer poate oferi, astfel, un pasaj de trecere pentru
substanţe, care se infiltrează în jurul sau prin particulele lui de pe
interfaţa între materialului de obturare şi structura dintelui.
Pashley & Depew (1986) [76] au raportat că, prin experimen-
tarea cu cavităţile de clasa I, după îndepărtarea stratului smear
Layer se reducea microinfiltrarea, dar concomitent cu aceasta
creştea permeabilitatea dentinei.
Saunders & Saunders (1992) [90] au ajuns la concluzia că in-
filtrarea coronară a obturaţiilor radiculare a fost mai mică în gru-
purile ”smear-free” decât în cele cu smear layer.
În cazul, în care obiectivul este de a maximiza pătrunderea
în interiorul tubulilor dentinari pentru a preveni microinfiltrarea,
materialele pentru obturarea canalelor radiculare urmează să fie
aplicate pe suprafaţa liberă de smear layer, şi dacă există o acti-
vitate superficială redusă sau, alternativ, la acestea trebuie să fie
adăugate un reagent tensioactiv adecvat [2].
Trebuie de remarcat faptul, că în fiecare caz, utilizarea unor
noi materiale sintetice pentru obturarea canalelor radiculare, este
legată de utilizarea acestuia, pe baza de acetonă, ceea ce impu-
ne obligatoriu eliminarea stratul smear layer [94].
La etapa actuală, în orice caz, se poate afirma că prezenţa
stratului smear layer nu pare să afecteze capacitatea de sigilare
prin condensarea verticală a gutapercei la cald [40].
Goldberg şi alţii (1995) [46] au studiat capacitatea de sigilare a
Ketek Endo şi Tubliseal într-un studiu cu tuş chinezesc, cu şi fără
prezenţa stratului smear layer, şi nu au găsit nici o diferenţă.
Chailertvanitkul şi alţii (1996) [25] nu au găsit nici o diferenţă
în infiltrare, cu şi fără prezenţa stratului smear layer, dar perioada
de timp a fost prea scurtă. În cazul, în care stratul smear layer nu
17
este înlăturat, durata /soliditatea/ sigilării apicale ar trebui să fie
evaluată pe o perioadă mai lungă de timp.
Cu toate acestea, nu exista rapoarte cu privire la corelaţia din-
tre microinfiltrare şi penetrarea materialelor de obturare în interio-
rul tubulilor dentinari, deoarece rezultatele majorităţii cercetărilor
cu acest subiect, de care dispunem la momentul actual, rămân a
fi irelevante.
Pitt Ford şi Roberts cred că eşecurile obturării retrograde cu un
oarecare preparat ionomer de sticlă, după o intervenţie chirurgi-
cală apicală, pot rezulta în urma degradării stratului smear. A fost
demonstrat că la sealer-ele din oxid de zinc-eugenol (utilizate de
obicei în asemenea cazuri), dimensiunea particulelor e mai mare
de 1 µm [85].
Ele pot pătrunde în tubulii dentinari, asigurând o etanşietate a
sigilării, dar diametrul tubulilor dentinari lângă apex devine mai
mică de 1 mm [56, 85].
Prin urmare, aceste sealere nu pătrund în tubulii dentinari în
apropierea apexului, ca urmare a sigilării apicale dubioase, chiar
şi după îndepărtarea smear Layer-ului [54].
În cele din urmă, conform lui Goldberg [47] şi Villegas [107],
îndepărtarea stratului smear layer pare a fi propice pentru obtu-
rarea canalelor secundare.
Astfel, suprafeţile pregătite ale dentinei trebuie să fie cât mai
curate pentru a creşte eficienţa de sigilare a obturaţiei.
Dar aceasta nu este singura prioritate, deoarece asupra mi-
croinfiltraţiei în canalele radiculare pot influenţa diverse variabile,
cum ar fi anatomia şi mărimea preparată a canalului radicular,
soluţiile de irigare, metodele de obturare, proprietăţile fizice şi chi-
mice ale sealer-elor, şi starea infecţioasă a canalului [58, 85].

18
   

Prelucrarea medicamentoasă
a canalelor radiculare
Fiind o parte importantă, inalienabilă a tratamentului endodon-
tic, prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare se
aplică la etapele de prelucrare instrumentală a canalelor radicu-
lare.
Combinarea prelucrării mecanice cu cea medicamentoasă:
• este inseparabilă şi reciproc complementară,
• este cu mult mai eficace decât fiecare din aceste metode în
parte, şi
• face posibilă o preparare mai conservativă a canalului radicu-
lar, reducând astfel cantitatea de dentină radiculară îndepărtată.
Dacă formarea canalului radicular este realizată numai prin ac-
ţiunea mecanică a instrumentelor endodontice, atunci curăţirea
este realizată prin acţiunea combinată mecanică (a instrumente-
lor) cu cea chimică (a soluţiilor de irigare).
Astfel, soluţiile irigante trebuie să posede acţiuni variate, dife-
renţiate. Acestea trebuie:
• să îndepărteze substratul organic;
• să aibă o acţiune bactericidă;
• să îndepărteze stratul de material anorganic (“smear layer”),
produs prin acţiunea de răzuire /pilire/ a instrumentelor.
Până în prezent, nu există soluţii irigante, care ar asigura rea-
lizarea tuturor acestor trei obiective.
În obiectivele prelucrării medicamentoase a canalelor radiculare intră:
• înlăturarea din canal a rumeguşului de dentină;
• prevenirea blocării canalului radicular;

19
 • lubrifierea instrumentelor endodontice;
• înlăturarea conţinutului organic şi neorganic din canalul radi-
cular prin solubilizare;
• dezinfecţia canalelor radiculare;
• albirea ţesuturilor dure dentare ale părţii coronare şi a celei
radiculare ale dintelui.
Un factor important, care trebuie de luat în consideraţie în ca-
drul tratamentului endodontic, este modul de administrare a pre-
paratelor medicamentoase.
Sunt indicate câteva modalităţi de prelucrare medicamentoasă
a canalelor radiculare:
1) prelucrarea antiseptică cu ajutorul unei meşe de vată, înfă-
şurate pe ac radicular sau cu conuri de hârtie, îmbibate cu soluţie
de substanţă medicamentoasă;
2) irigarea canalului radicular cu o soluţie de substanţă me-
dicamentoasă dintr-o seringă de irigaţie printr-un ac endodontic
special;
3) pansamente antiseptice;
4) obturarea radiculară provizorie;
5) metode fizice.
Irigaţia este principalul mod de prelucrare medicamentoasă
a canalelor radiculare. În obiectivele ei intră:
• eliberarea canalului radicular de substratul organic - resturi
organice ale pulpei sau ale materiilor descompuse;
• îndepărtarea rumeguşului de dentină;
• înlăturarea stratului de material anorganic (“smear layer”),
- produs prin acţiunea de răzuire /pilire/ a instrumentelor, - de pe
pereţii canalului, ceea ce ajută la evitarea blocării foramenului
apical;
• exercitarea unei acţiuni bactericide.
Fluidele lavatoare solubilizează în canalul radicular compo-
nentele organice şi neorganice, şi facilitează procesul de prepa-
rare, lubrifiind calea de avansare a instrumentelor endodontice,
20
sporind astfel eficienţa capacităţii lor tăietoare.
Preparatele pentru prelucrarea medicamentoasă trebuie
să corespundă următoarelor cerinţe:
• să asigure o acţiune bactericidă înaltă;
• să nu acţioneze nociv asupra ţesuturilor apicale;
• să nu producă o acţiune sensibilizantă, şi să nu servească
drept cauză a apariţiei unor tulpini microbiene rezistente;
• să posede proprietăţi înalte de difuziune şi să exercite o acţi-
une bactericidă rapidă, chiar imediată, pătrunzând adânc în duc-
turile dentinare;
• să nu-şi piardă eficacitatea în prezenţa substanţelor organice;
• să nu producă (pe măsura posibilităţilor) miros şi gust neplă-
cut;
• să fie chimic rezistente şi să-şi păstreze activitatea pentru un
timp îndelungat.
Uneori, se recurge la prelucrarea antiseptică a canalului radi-
cular cu ajutorul unei meşe de vată, înfăşurate pe ac radicular,
îmbibate cu soluţie de substanţă medicamentoasă. Trebuie de re-
marcat că această metodă este insuficient de eficientă – la efec-
tuarea ei este greu de asigurat respectarea regulilor de asepsie.
Pe lângă aceasta, la asemenea prelucrare există un risc destul
de mare de împingere a conţinutului canalului radicular în peria-
pexul radicular.
Din punct de vedere tehnologic, este mai corect de efectuat
prelucrarea antiseptică a canalului radicular cu ajutorul unor co-
nuri (pinuri) de hârtie, îmbibate cu soluţie medicamentoasă. Dar,
trebuie de remarcat că la prelucrarea cu antiseptice obişnuite (hi-
poclorit de sodiu, peroxid de hidrogen, cloramină) această meto-
dă este puţin eficientă. În principal ea este aplicată cu titlu de me-
todă auxiliară. În acelaşi timp ea este extrem de utilă şi eficientă
la prelucrarea canalului radicular cu antiseptice foarte puternice,
cum ar fi, de ex., „R4”, „Cresophen” sau „Rocle’s” (Septodont),
care asigură o acţiune de scurtă durată (1-5 min.).
21
 Schema circulaţiei fluidului în canalul radicular cu utilizarea unui ac cu
orificiu lateral
Irigarea canalului radicular cu o soluţie de substan-
ţă medicamentoasă dintr-o seringă de irigaţie printr-
un ac endodontic special.
Instrumentele endodontice, lărgind partea ostială,
deschid sistemul de canale radiculare pentru pătrunderea rapidă
în adânc (până la partea apicală) a unor cantităţi mari de fluid la-
vator. Cu cât mai rapid şi mai uşor ajunge fluidul irigator în partea
apicală a canalului radicular, cu atât mai îndelungat ea îşi păs-
trează proprietăţile sale antibacteriene.
Irigarea canalului se efectuează printr-un ac endodontic speci-
al, care reprezintă un ac fin şi lung, cu vârful bont şi orificii laterale
pentru ca fluidul pistonat să nu pătrundă în regiunea periapicală,
ci să curgă din ostiumul canalului radicular înapoi în cavitatea
coroanei. Pentru a diminua riscul refulării soluţiei după apex, vâr-
ful acului trebuie să fie localizat cu 3-5 mm mai sus de orificiul
apical. Înainte de inserţia acului în canalul radicular, el este îndoit
sub unghiul dorit. Apoi pe ac este îmbrăcat un stopper discoidal,
pentru a controla adâncimea cufundării lui în canal.
Soluţia antiseptică este introdusă în canalul radicular cu serin-
ga, - în jet, sub presiune neînsemnată. Pentru o singură irigare a
canalului radicular este necesar nu mai puţin de 1 ml de soluţie
antiseptică. Înainte de obturare, pentru îndepărtarea resturilor de
soluţie antiseptică se recomandă spălarea canalului cu apă disti-
lată, pentru a-l usca mai apoi cu pinuri de hârtie.
Ca alternativă a irigării manuale este folosită piesa endodon-
tică cu mecanism incorporat pentru irigarea canalului radicular.
Aplicarea sistemului mecanic de irigare permite aducerea rapidă
şi eficientă a fluidului lavator până la orificiul apical, - cu îndepăr-
tarea ulterioară a maselor necrotice şi a rumeguşului din canal.
Rezerva de fluid în canalul radicular trebuie reînnoită („reînpros-
pătată”) cât mai des.
22
   

Clasificarea remediilor medicamentoase

pentru prelucrarea canalelor radiculare
Într-un şir de surse ştiinţifice moderne sunt prezentate varia-
te clasificaţii ale remediilor medicamentoase, prevăzute pentru
prelucrarea canalelor radiculare. Analiza acestor surse a permis
autorilor propunerea următoarei clasificaţii moderne:

CLASIFICAREA REMEDIILOR MEDICAMENTOASE PEN-

TRU PRELUCRAREA CANALELOR RADICULARE.
I. NESPECIFICE
1. Preparate ce conţin oxigen
Peroxidul de hidrogen (sin. Apa oxigenată). Mecanismul
acţiunii: la contactul cu ţesuturile peroxidul de hidrogen se des-
compune în apă şi oxigen atomar. Oxigenul atomar contribuie la
curăţirea mecanică a canalului de masele necrotizate şi de ru-
meguşul dentinar din contul înspumării, dispune de proprietăţile
bactericidă şi hemostatică, şi se foloseşte la stoparea hemoragiei
după îndepărtarea pulpei.
Denumire, dozaj: Soluţie de apă oxigenată de 3% etc.
2. Preparate halogene:
a) Preparate ce conţin clor: cloramină, digluconat de clor-
hexidină, hipoclorit de sodiu etc.
Mecanismul acţiunii: la contactul cu ţesuturile are loc dega-
jarea clorului în formă gazoasă, care acţionează atât în lumenul
canalar, cât şi în tubulii dentinari, dezinfectându-i şi distrugând
resturile organice. Solubilizează masele necrotizate, exercită o
23
acţiune bactericidă (asupra bacteriilor Gram+ şi Gram -), fungici-
dă, şi antivirală.
Denumire, dozaj: • Soluţie de cloramină de 1-2 %;
• Soluţie de digluconat de clorhexidină de 0,2 %;
• Soluţie de hipoclorit de sodiu de 3–5 %;
• Soluţie de Parcan de 3%;
• proposol СНХ.

b) Preparate ce conţin iod: iodinol, iodonat, tinctura de iod,

soluţia Lugol
Mecanismul acţiunii: Exercită o acţiune bactericidă, fungici-
dă, accelerează regenerarea ţesuturilor.
Iodinolul. În endodonţie, iodinolul este utilizat pentru prelucra-
rea medicamentoasă a canalelor radiculare, precum şi în calitate
de indicator al curăţeniei canalului radicular, deoarece la contac-
tul cu mediile, ce conţin produse ale descompunerii ţesuturilor,
sau - cu puroi, preparatul se decolorează.
Denumire, dozaj: Soluţie de iodinol de 1 % — compus com-
plex de iod cu alcool polivinilic
Iodonatul. Alt preparat din acest grup este iodonatul. Repre-
zintă o soluţie apoasă de compus complex, format din substanţă
tensioactivă şi iod (conţine aproximativ 4,5% de iod).
3. Preparate nitrofuranice
Mecanismul acţiunii: Sunt folosite la irigarea canalelor (în la-
vaj endocanalar). Posedă un spectru larg de acţiune antiseptică,
acţionează antiexsudativ, stimulează fagocitoza.
Denumire, dozaj: • Soluţie de furacilină de 0,5 %;
• Soluţie de furagină (furazolidon, furadonină) de 0,1-0,15%
4. Compuşi cuaternari de amoniu
Mecanismul acţiunii: Sunt detergenţi cationici, folosiţi în lavaj
endocanalar. Reduc tensiunea superficială şi exercită o acţiune
bactericidă şi bacteriostatică moderată contra microorganismelor
nesporogene, blastomicetelor.
24
 Denumire, dozaj: • Soluţie apoasă de decamină de 0,1 %;
• Soluţie apoasă de decametoxină de 0,15%;
• Soluţie de 1% de clorură de benzalconiu (Zephiran);
• Soluţie de 1% de clorură de cetilpiridină (Biosept);
• Soluţie apoasă de Salvizol de 1%.
5. DMSO (Dimexid, Dimetilsulfooxid)
Mecanismul acţiunii: Exercită o acţiune antiseptică, antiinfla-
matoare, analgezică, bacteriostatică, fungicidă.
Denumire, dozaj: Soluţie de 20 % de Dimexid (Dimetilsulfo-
oxid)
6. Enzime proteolitice
Mecanismul acţiunii: Exercită o acţiune antiinflamatoare, de-
congestivă, disociază masele necrotizate, diluează secreţii vâs-
coase, în special forme proteolitice imobilizate, ce păstrează ac-
tivitatea de la 3 până la 6 zile
Denumire, dozaj: Chemopsină, tripsină, chemotripsină.
7. Enzimă de origine proteică
Mecanismul acţiunii: Se conţine în ţesuturile organismului.
Exercită o acţiune antiinflamatoare, nu este toxică, stimulează re-
activitatea nespecifică a organismului.
Denumire, dozaj: Soluţie de 0,1 % de lizocim.
8. Ortofen (Diclofenac-Natrium)
Mecanismul acţiunii: Exercită o puternică acţiune antiinfla-
matoare, decongestivă, analgezică.
9. Antiseptice de origine vegetală
Mecanismul acţiunii: Exercită o acţiune antimicrobiană asu-
pra streptococilor anaerobi şi aerobi, şi asupra stafilococilor
Denumire, dozaj: • Soluţie alcoolică de neoimanină de 1%;
• Soluţie alcoolică de clorofilipt de 1%;
• Soluţie alcoolică de salvină de 1%;
• pojarniţă;
• frunze de eucalipt;
• salvie
25
 II. SPECIFICE
Remedii antibacteriene (Metronidazol, sin. Trichopol) – în for-
mă de pastă pentru obturarea temporară a canalelor radiculare
„Grinazole” (Septodont), cu reînnoirea pastei la 1-2-3 zile.
Antibiotice şi combinaţiile lor cu enzime proteolitice. „Sep-
tomixine forte” (Septodont).
Mecanismul acţiunii: Exercită o acţiune antibacteriană, anti-
fungică puternică.
Denumire, dozaj: pastă pentru obturare temporară a canale-
lor radiculare „Septomixine forte” (Septodont), cu reînnoirea pas-
tei la 2-7 zile.
III. SPECIALE
Complexoane: soluţii, geluri EDTA, acid citric, acid propionic

Încheind cu caracterizarea medicamentelor intracanalare, tre-

buie să acordăm ceva atenţie noţiunii de «Smear layer» şi efectu-
lui acestuia asupra rezultatelor tratamentului endodontic.

26
   

Despre «aghiazma stomatologiei» şi nu numai

Pe parcursul ultimilor ani au fost propuse multe remedii pentru
îndepărtarea stratului «Smear layer» din canalele radiculare; vom
menţiona doar câteva: acid formic, acid ascorbic, acid lactic, acid
poliacrilic, acid fosforic, taninuri.
Cantitatea stratului smear, îndepărtată de materialele cores-
punzătoare, depinde de pH-ul acestora şi de timpul de expunere
(Morgan & Baumgartner 1997).
Înlăturarea acestui ţesut organic, prezent în interiorul canalului
radicular, este încredinţată parţial prelucrării mecanice, şi parţial
— prelucrării medicamentoase cu soluţii de irigare.
Potrivit lui Kaufman şi Greenberg (1986), soluţia de lucru este
una folosită pentru a curăţi canalele, şi soluţia de irigaţie — cea
care este esenţială pentru a elimina debris-ul şi stratul «Smear
layer», ambele — create pe parcursul instrumentaţiei.
Printre soluţiile, utilizate în endodonţie singurele ce au arătat o
capacitate superioară de a dizolva ţesuturi organice în asociere
cu un puternic efect antibacterian sunt cele pe bază de hipoclorit
de sodiu.
În literatura română, acest preparat este întitulat «aghiazma
stomatologiei». Este un irigant chimic activ. Concentraţia lui de
lucru variază de la 0,5% până la 3.5-5%.
El evacuează prin spălare resturile de ţesuturi organice din
canalul radicular, exercitând un efect bactericid graţie acidului
hipocloros şi degajării clorului liber. Trebuie să cunoaştem, că
substanţă organică aflată în canalul radicular reduce activitatea
irigantului, şi prin urmare, canalul trebuie să fie irigat de mai multe
ori.
27
Micrografie realizată prin microsco-
pie electronică scanantă a stratului
smear în canalele radiculare irigate cu
apă distilată. Tubulii dentinari nu sunt
vizibili din cauza stratului smear care
acoperă suprafaţa canalului radicular
Micrografie realizată prin microscopie
electronică scanantă pentru un canal
irigate cu Aquatine CE. Tubulii denti-
nari nu sunt vizibili din cauza stratului
smear care acoperă suprafaţa cana-
lului radicular

Micrografie realizată prin microscopie Micrografie realizată prin microsco-

electronică scanantă a stratului smear pie electronică scanantă a stratului
în canalele radiculare irigate cu NaO- smear în canalele radiculare irigate
Cl. Tubulii dentinari nu sunt vizibili din cu NaOCl si o clatire de EDTA. Toţi
cauza stratului smear care acoperă tubulii dentinari sunt vizibili şi stratul
suprafaţa canalului radicular smear este complet îndepărtat
Faustino GARCIA1, Peter E. MURRAY2, Franklin GARCIA-GODOY3,
Kenneth N. NAMEROW4 - Effect of aquatine endodontic cleanser on
smear layer removal in the root canals of ex vivo human teeth - www.
scielo.br/jaos
28
 Capacitatea preparatului NaOCl de a dizolva ţesuturi organi-
ce este bine cunoscută (Rubin et al 1979, Wayman et al. 1979,
Goldman et al 1982), şi creşte odată cu ridicarea temperaturii
(Moorer şi Wesselink 1982).
Cu toate acestea, s-a considerat că ar fi absentă capacitatea
acestuia de a elimina stratul «Smear layer» de pe suprafaţa pe-
reţilor instrumentaţi ai canalului radicular.
Concluzia enunţată de mai mulţi autori, constă în faptul că utili-
zarea NaOCl în timpul instrumentării sau după ea realizează niş-
te suprafeţe curate ale pereţilor canalari cu păstrarea prezenţei
stratului «Smear layer» (Baker et al. 1975, Goldman et al 1981
Berg et al. 1986, Baumgartner&Mader 1987).
Tratamentul endodontic al canalului radicular cu hipoclorit de
sodiu în monoterapie conduce la o acoperire completă a pereţilor
canalari cu un strat smear layer gros, ce nu conţine fibre organi-
ce. Se remarcă, de asemenea, o inclavare neînsemnată a aces-
tuia în orificiile tubulilor dentinari.
Componentele stratului «Smear layer» includ particule foarte
mici, cu o suprafata mare: raportul maselor, ce le face solubile în
acizi (Pashley 1992). Acest tip de strat «Smear layer» se produce
în urma faptului că hipocloritul de sodiu influenţează activ ţesuturi-
le organice, supunându-le lizei, dar nu afectează ţesuturile dentare
dure (Goldman L.B et al, 1981;. Baumgartner J.C. et al, 1992.).
Pentru a îndepărta materialele anorganice de pe pereţii cana-
lului radicular ar trebui de utilizat preparate ce conţin EDTA, ale
căror mecanism de acţiune constă în captarea şi cuplarea ionilor
de calciu din dentină (Nicolau, Nicolaiciuc, Năstase 2008, 2009).
EDTA a fost introdus în endodonţie de către Nygaard-Ostby
în 1957, fiind recomandată utilizarea acestui preparat sub formă
de soluţie de 15%. În 1963, acelaşi autor, împreună cu Vod der
Fehr, a sugerat adăugirea unui detergent oarecare pentru a re-
duce tensiunea superficială spre a facilita penetrarea întregului
sistem canalar.
29
 Această idee a fost recent reactualizată, actualmente fiind pre-
zente pe piaţă soluţii de EDTA de 17% asociate cu un detergent.
EDTA a fost folosit iniţial pentru a facilita instrumentaţia en-
dodontică în principal, în cazul canalelor înguste şi / sau calcifi-
ate, şi abia mai târziu a fost propus pentru îndepărtarea stratului
«Smear layer».
Există, în plus, paste şi geluri care conţin agenţi de chelare în
asociere cu lubrifianţi, folosite de obicei în fazele iniţiale /timpurii/
de prelucrare
Multiple studii au arătat că agenţii chelatori de tip pastă, având
un efect de lubrifiere, nu îndepărtează stratul «Smear layer» la fel
de eficient ca EDTA-ul lichid.
Un experiment recent, având drept obiectiv studierea efectelor
adiţiei a doi surfactanţi /agenţi tensioactivi/ la un EDTA lichid, nu
a condus la o îndepărtare mai bună a stratului «Smear layer» (Lui
şi alţii 2007).
Bromură de amoniu cuaternar (cetrimide) a fost adăugat la so-
luţii de EDTA, cu scopul de a reduce tensiunea superficială şi de
a spori permeabilitatea soluţiei (von der Fehr & Nygaard-Östby
1963).
McComb & Smith (1975) au raportat că, atunci când această
combinaţie (REDTA) era folosită în timpul instrumentări, nu ră-
mânea nici un strat «Smear layer», decât în partea apicală a ca-
nalului.
După utilizarea REDTA in vivo, s-a demonstrat că suprafeţele
canalului radicular prezentau uniform tubuli dentinari permeabi-
lizaţi /beanţi/ cu o cantitate foarte mică a debris-ului superficial
(McComb şi alţii 1976). La utilizarea în timpul instrumentării şi
după ea, era încă posibil de a vedea resturi de procese odonto-
blastice în interiorul tubulilor, chiar dacă stratul «Smear layer» nu
era prezent (Goldman şi alţii 1981).
Goldberg & Abramovici (1977) au observat că suprafaţă cir-
cumpulpară era o structură netedă, şi că tubulii dentinari aveau
30
o formă circulară regulată în cazul folosirii EDTAC (EDTA şi ce-
tavlon).
Timpul prelungit de acţiune (10 min) poate conduce la eroziu-
nea peritubulară excesivă.
Această eroziune depinde nu numai de EDTA, dar şi de com-
binarea acestuia cu hipocloritul de sodiu.
În cele din urmă, spre deosebire de hipocloritul de sodiu, acţiu-
nea EDTA în interiorul spaţiului endodontic nu este proporţională
cu cantitatea de soluţie utilizată pentru spălare, în cazul în care
este estimată îndepărtarea stratului «Smear layer» şi a detritului,
ultimul lavaj cu 1 ml oferă rezultate similare cu ultimul lavaj când
se utilizează 10 ml.
Din lucrările Makeyev I.M., Pimenov A.B. (2002, 2003), rezultă
că irigaţia unui canal radicular cu o soluţie de EDTA de 15% după
un tratament instrumental-medicamentos (cu utilizarea hipoclori-
tului de sodiu) duce la îndepărtarea stratului smear de pe supra-
faţa maximală a canalului radicular.
Îndepărtarea stratului smear se datorează efectelor hipoclori-
tului de sodiu asupra bazei sale organice şi graţie proprietăţilor de
chelare a EDTA, ce leagă ionii de calciu şi elimină componentele
anorganice.
Trebuie de avut în vedere că specifica capacitate a EDTA-ului
de chelare a calciului, precum şi capacitatea hipocloritului de a
dizolva ţesuturile necrotice scade atunci când aceste două sub-
stanţe contactează între ele. Într-adevăr, proporţia /procentul/
clorului liber scade de la 0,50% până la 0,06% în cazul în care
hipocloritul este plasat într-o soluţie cu EDTA.
Numeroase tipuri de acizi au fost utilizate pentru a îndepărta
stratul «Smear layer»: toate au manifestat un efect asupra stra-
tului «Smear layer», dar şi asupra structurilor dentare, deminera-
lizând dentina.
Bowen a efectuat în 1978 un studiu complex, amplu asupra a
ceea ce ar trebui să fie proprietăţile unei soluţii acide pentru înde-
31
NaOCl a fost din neatenţie pisto- N-a fost necesar nici un fel de tra-
nat în tesuturile periapicale prin tament pentru hematom şi edem.
foramenul apical a caninului ma- - Endodontics: Principles and
xilar drept în timpul curăţirii şi for- Practice 4th ed., Torabinejad and
mării canalului. Walton, 2009.
Extruzia NaOCl în ţesuturile periapicale (figurile de mai sus), pot provo-
ca accidente grave la patient. Pentru a reduce accidentele cu NaOCl,
acul de irigaţii ar trebui să fie introdus pe o adâncime mai mică decât
lungimea de lucru, să fie potrivit bine în canal, iar soluţia irigantă ur-
mează să fie injectată gentil, sub presiune slabă. Acul va fi deplasat
constant în sus şi în jos în timpul irigării, prevenind blocarea acului în
canal şi oferind o mai bună irigare. Utilizarea acelor de irigare endodon-
tică cu orificiu lateral reduce posibilitatea de a forţa soluţiile irigante să
pătrundă în ţesuturile periapicale. Tratamentul accidentelor produse de
NaOCl este paliativă şi constă în supravegherea pacientului, precum şi
în prescrierea antibioticelor şi analgezicelor.

părtarea stratului «Smear layer»: urmează de a fi utilizate soluţii

izotonice (0,16 M, pentru a evita fenomene osmotice), soluţii-tam-
pon (pentru a evita creşterea pH-ului din partea substanţelor so-
lubilizate) şi cele cu un pH nu mai mult de 1 unitate, faţă de acid.
32
 Tratarea suprafeţii dentinare cu acid fosforic sau acid maleic
de 36% în decurs de 15 secunde a rezultat în îndepărtarea com-
pletă a «Smear layer»-ului, dezobturarea orificiilor tubulilor den-
tinari, dizolvarea componentelor minerale ale dentinei, atribuirea
unor caracteristici microretentive suprafeţii peretelui canalului ra-
dicular.
Cu toate acestea, după opinia noastră, în acest caz este ne-
justificat de mare riscul acţiunii iritante a acizilor asupra ţesuturi-
lor parodonţiului apical. În plus, în condiţii clinice este destul de
dificil de a monitoriza în mod eficient şi garantat corectitudinea
realizării manipulaţiilor, de îndepărtat agentul gravant din canalul
radicular.
Curăţirea suprafeţii canalului radicular de stratul «Smear layer»
era prezentă după gravajul ei acid la utilizarea tehnicii adezive de
sigilare a canalelor radiculare (Vinnichenko Iu.A. et al, 1997).
În domeniul endodonţiei, acidul citric este cel mai des utilizat;
de fapt, în cazul variatelor substanţe acide utilizate cel mai des
este folosit cel care cauzează cea mai mică lărgire a tubulilor.
Acidul citric înlătura stratul «Smear layer» mai bine decât aci-
dul poliacrilic, acidul lactic şi acidul fosforic, dar nu mai bine decât
EDTA (Meryon şi alţii 1987).
Wayman şi alţii (1979) au arătat că pereţii canalului, trataţi cu
soluţiile de acid citric de 10%, 25% şi 50% au fost, în general,
liberi de prezenţa stratului «Smear layer», dar ei au avut rezultate
mai bune la îndepărtarea stratului «Smear layer» în urma utilizării
secvenţiale a unei soluţii de acid citric de 10% şi a unei soluţii de
NaOCl de 2,5%, şi apoi, - din nou, - continuând cu soluţia de acid
citric de 10%.
Cu toate acestea, Yamada şi alţii (1983) au raportat că grupul
„acid citric de 25% — NaOCl” nu a fost la fel de eficace ca şi
combinaţia „EDTA de 17% — NaOCl”. În detrimentul său, acidul
citric lasă cristale precipitate în canalul radicular, care pot fi nefa-
vorabile pentru obturarea canalului radicular.
33
 În urma tratării cu acid lactic de 50% pereţii canalului radicular
au rămas, în general, curaţi, dar cu dezobturarea incompletă a
orificiilor tubulilor dentinari (Wayman şi alţii 1979).
Bitter (1989) a introdus o soluţie de acid tanic de 25% cu titlu
mixt de detergent şi de irigant canalar. Pereţii canalului radicular,
irigate cu această soluţie, se adevereau mult mai curate şi mai
netede decât pereţii care au fost trataţi cu o combinaţie de “pero-
xid de hidrogen - NaOCl”, stratul «Smear layer» fiind îndepărtat.
Sabbak & Hassanin (1998) au refutat (au combătut prin argu-
mente puternice) aceste informaţii, explicând că acidul tanic a
crescut cross-linking (legăturile încrucişate) ale colagenului de-
nudat expus - cu stratul smear, şi în interiorul matricei dentinei
subjacente, sporind astfel coeziunea organică către tubuli.
McComb & Smith (1975) au comparat eficacitatea acidului po-
liacrilic de 20% cu REDTA, şi au constatat că prima nu este mai
bună decât REDTA la îndepartarea sau prevenirea creşterii stra-
tului de smear, considerând acest lucru a fi datorat vâscozităţii
sale ridicate.
McComb et al. (1976), folosind, de asemenea, acizi poliacrilici
de 5% şi 10% în calitate de soluţie irigantă, au observat că aces-
tea pot îndepărta stratul «Smear layer» în zonele accesibile.
Acidul poliacrilic (lichidul Durelon şi lichidul Fuji II) de 40%,
după cum a fost raportat, este foarte eficient, şi datorită eficienţei
sale, utilizatorii nu trebuie să depăşească timpul de aplicare de
30 de secunde (Berry et al 1987.).
Cu toate acestea, curăţirea completă (îndepărtarea completă
a substratului organic şi anorganic) a sistemelor endodontice în
ziua de azi este un obiectiv inaccesibil. Complexitatea anatomică
face de fapt, unele zone ale sistemului canalar greu accesibile
pentru soluţiile de irigare, împiedicând acţiunea lor. În alte zone
un număr redus de soluţii de irigare infiltrate adesea nu este sufi-
cient pentru a asigura acţiunea eficientă a acestora.
Reieşind din cele spuse mai sus, ne-am decis să renunţăm
34
la majoritatea lichidelor irigan-
te tradiţionale, reducând acest
grup la două antiseptice — hi-
pocloritul de sodiu de 3%, şi la
peroxidul de hidrogen de 3%,
adăugându-le soluţia de EDTA
de 15% - remediu pentru lărgi-
rea canalului, — şi apă distilată.
La început, în procesul de in-
strumentare era efectuată iriga-
ţia canalului cu hipoclorit de so- Fig. 12
diu, astfel încât timpul total de contactare a preparatului
cu peretele canalului radicular să constituie 20-30 de minute.
În practica noastră, am folosit o soluţie de hipoclorit de sodiu
la o concentraţie de 3%, considerând că o concentraţie mai mare
poate avea efecte toxice asupra ţesuturilor parodontale. Apoi, în
canal era introdusă soluţia de EDTA de 15%, timpul total de con-
tactare a preparatului cu peretele canalului radicular urmând să
fie de 5 minute. După tratarea cu aceste medicamente canalul
trebui să fie spălat cu apă distilată şi uscat cu conuri de hârtie.
Pentru a elimina microflora reziduală, aflată în profunzimea tu-
bulilor dentinari, după un tratament instrumental şi medicamentos
bun /riguros/ al canalelor radiculare, este suficient de utilizat doar
antiseptice “uşoare” la concentraţii reduse.
Antiseptice “uşoare” sunt: paraclorfenol camforat, krezatină
(metakrezilacetat), compoziţie formată din krezatină cu paraclor-
fenol camforat — «Mepacil» (Pierre Rolland) şi «Endotine» (Sep-
todont); kamforofenol; «Camphor phenol», «Camphor chlorophe-
nol menthol thymol», «Endoseptone» (camfor-clorfenol-timol cu
dexametazonă) (Produits Dentaires) sunt utilizate în concentraţii
reduse pentru tratamentul unor canale înguste, obliterate sau im-
permeabilizabile.
În absenţa stratului smear, domeniul de aplicare a unor pan-
35
samente antiseptice drastice este strict limitat la canale înguste,
obliterate sau impermeabilizabile.
Din preparatele pentru pansamente antiseptice puternice fac
parte: fenol, crezol, formaldehidă, paraformaldehidă, formokre-
zol, creozot-fag, «Rockle’s 4», «Rockle’s 8» (Septodont), «Oso-
mol 3», «Osomol 4» (Pierre Rolland), «Abscess remedy» (Pro-
duits Dentaires), iar altele sunt folosite pentru tratarea suprafeţii
pereţilor canalului radicular atunci când stratul smear layer este
maximal îndepărtat în urma unei prelucrări instrumental-medica-
mentoase adecvate.
Cu toate acestea, la momentul actual putem constata că pro-

Fig. 13, a,b.

blema tratamentului endodontic de succes este doar parţial rezol-

vată, rămânând a fi nici pe departe înţeleasă de oamenii de ştiinţă
şi medicii clinicieni. Deşi, în endodonţie a fost realizat un progres
enorm, majoritatea «uşilor» rămân încă închise, cercetătorilor şti-
inţifici revenind sarcina elaborării şi argumentării unei mulţimi de
concepte – pas cu pas.

Avantaje şi dezavantaje ale irigantelor intracanalare curent utilizate

36
Caracteristici MTAD NaOCI CHX EDTA
Stabilitatea la păstrare + - + +
Activitatea antimicrobiană + + + -
Abilitatea de a înlătura smear layer-ul + - - +
Biocompatibilitate + - + +
Abilitatea de a dizolva ţesutul pulpar + + - +/-
Proprietăţile de condiţionare a dentinei + - - +
Efectul pozitiv asupra obturării canalului + - - +/-
radicular
Efectul negativ asupra structurii dentinare - + - +
Fortificarea răspunsului imun regional + - - -
Timpul de aplicare (minute) 5 40 X 1

37
   

Pansamente antiseptice
Pansamentele antiseptice reprezintă unul din modurile de pre-
lucrarea medicamentoasă a canalului radicular, în care este pre-
văzută:
• introducerea în cavitatea dintelui a unui tampon de vată, îm-
bibat cu preparat medicamentos;
• introducerea nemijlocit în canalul radicular a unor preparate
medicamentoase pentru aplicarea pe meşă de vată sau pe pin de
hârtie, acestea fiind închise cu material provizoriu.
Pansamentele antiseptice sunt folosite după prepararea cana-
lului radicular cu scopul de:
• a diminua senzaţiile de durere;
• a inhiba microflora în cavitatea dintelui;
• a reduce procesul inflamator în periodonţiu;
• a stimula procesele reparative în ţesuturile periapicale.
Ultimul timp sunt pe larg folosite preparate oficinale — „Endo-
tine”, „Cresophen”, „Rocle’s 4” sau „Rocle’s 8” ale firmei “Septo-
dont”.
Sunt deosebite 3 tipuri de pansamente:
1. pansament ocluziv;
2. pansament semiocluziv. În canal este introdusă o meşă cu
antiseptic; apoi, acesta este închis cu material de obturaţie pro-
vizoriu, în care cu ajutorul sondei se face un orificiu mic pentru
ieşirea exsudatului;
3. pansament deschis (drenaj). Canalul este lăsat deschis
pentru ieşirea exsudatului.

38
   

Obturarea radiculară provizorie

Obturarea radiculară provizorie este efectuată la prezenţa
schimbărilor distructive în ţesuturile periapicale. Tratamentul frec-
vent este necesar de a fi efectuat în câteva şedinţe. Aplicarea
preparatelor medicamentoase (între vizite) nu întotdeauna per-
mite realizarea efectului necesar, deoarece prezenţa golurilor în
canal creează condiţii pentru dezvoltarea microflorei şi a reinfecţi-
ei. În aceste situaţii canalul radicular este preferabil de umplut cu
materiale curative plastice nesolidifiante.
Umplerea canalului radicular cu paste curative asigură redu-
cerea spaţiului endodontic şi degajarea continuă şi îndelungată a
componentelor curative (ionilor). Graţie obturaţiei radiculare tem-
porare se realizează un contact mai strâns a preparatelor me-
dicamentoase cu microorganismele şi cu endotoxinele degajate
la descompunerea lor. Obturarea temporară permite jugularea
inflamaţiei ţesuturilor periapicale prin neutralizarea conţinutului
canalar.
Pentru introducerea în canalul radicular a materialelor plastice
curative este folosit un ac Lentulo (sau o seringă de presare).
După umplerea canalului radicular cu material curativ tempo-
rar se înlătură excesul de material şi de umiditate de pe ostiumul
canalar, se lasă un tampon de vată uscat şi se aplică o obturaţie
provizorie din ciment glassionomer sau din alt material, care for-
mează un linkage chimic cu ţesuturile dentare şi asigură o obtu-
rare sigură şi etanşă a accesului endodontic.
În dependenţă de caracterul afecţiunii obturaţia radiculară tem-
porară este lăsată în canal de la câteva zile până la câteva luni.

39
   

Metode fizice de prelucrare medicamentoasă a

canalului radicular
Pentru o prelucrare medicamentoasă mai eficientă a canale-
lor radiculare se utilizează introducerea electroforetică a prepa-
ratelor. La folosirea metodei de electroforeză transcanalară se
realizează o acţiune concomitentă a curentului continuu şi a pre-
paratului medicamentos, introdus cu ajutorul acestuia, asupra ţe-
sutului vizat.
De obicei la tratamentul endodontic se utilizează electroforeza
transcanalară cu soluţie apoasă de 10% de iodură de potasiu,
soluţie de 1% de tripsină, soluţie de 1% de decametoxină, soluţie
apoasă de 30% de nitrat de argint, soluţie de 50% dimexid, pre-
parate de cupru, stronţiu, zinc etc. Procedurile este raţional de
făcut zilnic, deoarece substanţa medicamentoasă introdusă se
depozitează în ducturile dentinare şi în ţesuturile periodonţiului
pe parcursul a 24 ore, iar apoi conţinutul acesteia scade brusc.
Numărul de proceduri se stabileşte individual, fiind de obicei de
la 4 până la 10.
În practica endodontică se foloseşte metoda de depoforeză
cu hidroxid de cupru-calciu. Suspensia hidrică de hidroxid cupru-
calcică posedă o activitate antibacteriană înaltă. Pentru tratament
sunt folosite aparate speciale (“Комфорт”, “Оригинал-Н”, “Endo-
EST”). Esenţa metodei constă în faptul că sub acţiunea curentului
electric are loc dizolvarea conţinutului organic şi sterilizarea între-
gului sistem canalar. Este realizată sterilizarea nu doar a canalu-
lui principal (cum de obicei se întâmplă în cazul metodelor tradi-
ţionale de prelucrare medicamentoasă), dar şi a tuturor canalelor
accesorii, şi a regiunii periapicale învecinate rădăcinii.
40
   

Ternavidare
O altă alternativă a irigării manuale este folosirea aparatului de
vidare endodontică “TERNA-VID” (Terehov A., Terehov B., Năsta-
se C., - 2009). Aplicarea respectivului sistem
mecanic de irigare printr-o tehnică originală, -
ternavidare, - permite realizarea rapidă şi efici-
entă a aducerii fluidului lavator până la orificiul
apical cu îndepărtarea concomitentă a mase-
lor necrotice, a debris-ului şi a maselor smear
din canal. Fluidul irigant proas-
păt, introdus continuu în came-
ra pulpară sau treimea ostială,
ajunge neîntârziat în porţiunea
apicală prin sucţionarea activă
în treimea apicală. Rezultatele
preliminare sunt bune, predicti-
bile, cercetările urmând să adu-
că tehnica prezentată până un
nivel de largă aplicabilitate.

41
   

Diatermocoagularea
Diatermocoagularea este aplicarea în scop curativ a energiei
termice, care se degajă în locul contactului electrodului cu ţesu-
turile la trecerea prin acestea a curentului electric alternativ de
frecvenţă înaltă (1—2 MHz), tensiune mică (150—200 V), mare
intensitate (până la 2А) şi densitate (6—10 mA/ mm2).
La efectuarea diatermocoagulării în regiunea contactului elec-
trodului cu ţesuturile se produce creşterea temperaturii până la
60—80°С din contul transformării energiei electrice în una termi-
că. Aceasta duce la denaturarea proteinelor, distrucţia terminaţii-
lor nervoase, coagularea capilarelor, venulelor şi arteriolelor. Pe-
reţii vaselor se involvă (entropionează, se flexează spre interior),
sângele se coagulează şi lumenul vaselor se închide.
Pe lângă aceasta, diatermocoagularea permite exercitarea
unei acţiuni drastice asupra microflorei canalelor radiculare, efec-
tuarea devitalizării complete şi calitative a pulplei, transformând-o
într-un cordon aseptic dens, fapt ce facilitează îndepărtarea ei din
canal.

42
   

Irigarea ultrasonică a canalelor radiculare

Pentru sporirea eficienţei prelucrării antiseptice a canalelor ra-
diculare se efectuează irigarea lor ultrasonică.
Dupa introducerea în practica stomatologică a unor aparate
ultrasonice în anii 1950, a fost investigată posibilitatea aplicării
ultrasunetului şi în endodonţie (Martin et al 1980,. Cunningham şi
Martin 1982, Cunningham et al. 1982).
Această metodică este deosebit de actuală la tratamentul en-
dodontic al canalelor radiculare cu lumenul reniform sau în formă
de fantă. Irigarea ultrasonică a canalelor radiculare se efectuează
în modul următor:
După prelucrarea instrumentală canalul este umplut (prin ac
endodontic) cu o soluţie de antiseptic. În canal se introduce un
file ultrasonic fin (trebuie să vibreze liber în canal). Aparatul este
pornit, fiind apoi efectuată prelucrarea canalului în decurs de 30-
60 secunde. Este, deasemenea, posibilă aducerea antisepticului
nemijlocit în cavitatea dintelui prin sistemul de irigaţie a aparatului
ultrasonic.
La prelucrarea cu ultrasunetul a conţinutului canalului radicular
în acesta se petrec diferite procese.
Cel mai semnificativ pentru endodonţie este efectul hidrodina-
mic al ultrasunetului. El se manifestă prin microstreaming – circu-
laţia stabilă unidirecţionată a fluidului în jurul file-ului.
În această situaţie multiplele turbulenţe ale fluidului distrug
bacteriile, curăţă mecanic ducturile dentinare, înlătură „smear
layer” şi contribuie la pătrunderea agenţilor chimici în straturile
profunde de dentină.

43
 După cum a fost menţionat mai sus, prelucrarea ultrasonică din
contul efectului hidrodinamic permite efectuarea curăţirea acelor
porţiuni din canal, care sunt inaccesibile pentru prelucrarea cu
instrumente manuale.
Efectul hidrodinamic al ultrasunetului se manifestă prin încălzi-
rea instrumentului în procesul de lucru. Aceasta permite încălzi-
rea şi activarea soluţiei de hipoclorit de sodiu sau de EDTA, aflate
în canalul radicular, potenţându-le acţiunea.
Se consideră că activarea hipocloritului de sodiu în lumenul
canalului radicular asigură îndepărtarea de „smear layer” şi dez-
infecţia nu doar a straturilor externe, ci şi a celor profunde de
dentină parietală.
Într-o măsură mai mică este exprimat efectul de cavitaţie —
formarea unor cavităţi [bule] pulsatorii, umplute cu vapori, gaze,
sau cu amestec din gaze şi vapori.
Bulele de cavitaţie pulsează, confluează, generează în fluid
perturbaţii hidrodinamice puternice, produc distrucţia suprafeţe-
lor ţesuturilor dure şi a materialelor, care contactează cu lichidul
cavitant.
Fluxul continuu de NaOCl, ac-
tivat de sistemul ultrasonic de
alimentare, a fost folosit pentru
prepararea şi irigarea canalelor
radiculare.
La utilizarea acestei metode,
se observa suprafeţele canalului,
libere de substanţa smear (Ca-
meron 1983, 1987a, b, Griffiths &
Stock 1986).
Deşi concentraţia hipocloritului
de sodiu de 2-4%, în combinaţie
cu energia ultrasonică, au fost
în stare să îndepărteze stratul
44
«Smear layer», concentraţii mai
mici ale soluţiilor au fost nesa-
tisfăcătoare (Cameron, 1988).
Cu toate acestea, Ahmad et
al. (1987) au declarat că tehnica
lor de instrumentare ultrasonică
modificată cu utilizarea NaOCl
de 1% a permis îndepărtarea
debris-ului şi a stratului «Smear layer» mai eficient decât tehnica
recomandată de către Martin şi Cunningham (1983).
Regiunea apicală a canalelor au arătat mai puţin debris şi
«Smear layer» decât aspectul coronar, în funcţie de lavaj-strea-
ming acustic, care a fost mai intens ca magnitudine şi velocitate
în regiunile apicale ale file-ului.
Cameron (1983) a comparat, de asemenea, efectul diferitor
perioade de irigare ultrasonică la îndepărtarea stratului «Smear
layer» şi a constatat că irigarea de 3 şi de 5 minute au asigurat
nişte pereţi canalari liberi de masele smear, deşi irigarea de 1
minut s-a adeverit a fi ineficientă.
În contrast cu aceste rezultate, alţi cercetători au găsit că pre-
pararea ultrasonică nu este în stare de a îndepărta stratul «Smear
layer» (Cymerman şi alţii 1983, Baker şi alţii 1988, Goldberg şi
alţii 1988).
Sunt şi cercetatorii, care au descoperit că sunt benefice efec-
tele de curătire ultrasonică, folosind tehnica doar pentru irigaţia
finală a canalului radicular după finalizarea instrumentaţiei manu-
ale (Ahmad şi alţii 1987a, Cameron 1988).
Această tehnică a primit denumirea de “irigare ultrasonică pa-
sivă”, şi a fost obiectul de studiu într-un review relativ recent (van
der Sluis et al. 2007).
Ahmad şi alţii (1987a, b) au declarat că contactul fizic direct al
file-ului cu pereţii canalului pe întreaga perioadă a instrumentaţiei
a redus spălarea /streaming-ul/ acustic.
45
 Streaming-ul acustic este maximizat atunci când vârfurile in-
strumentelor mici vibrează liber în soluţie.
Lumley et al (1992) au recomandat să se utilizeze numai file-
uri de mărimea 15, pentru a maximiza micro-spălarea la îndepăr-
tarea debris-ului.
Prati şi alţii (1994) au realizat, de asemenea, îndepărtarea
stratului smear cu ajutorul ultrasunetului.
Walker şi del Rio (1989, 1991) au raportat lipsa unor diferenţe
considerabile între apa de la robinet şi hipocloritul de sodiu atunci
când ambele erau utilizate cu ajutorul ultrasunetului, dar ei au de-
clarat că niciuna dintre soluţii nu a fost eficientă la niciun nivel al
canalului pentru a îndepărta stratul «Smear layer» cu ultrasunet.
Baumgartner & Cuenin (1992) a menţionat, de asemenea, că
NaOCl stimulat ultrasonic, chiar şi la puterea deplină, nu a fost
în stare să înlăture stratul «Smear layer» de pe pereţii canalului
radicular.
Guerisoli et al. (2002), evaluând utilizarea ultrasunetului la în-
depărtarea stratului «Smear layer», au găsit că pentru a obţine
rezultatul scontat, este necesar de a utiliza EDTAC de 15% îm-
preună cu apă distilată sau cu hipoclorit de sodiu de 1%.

46
   

Îndepărtarea laser a stratului smear

Laserele pot fi folosite pentru a vaporiza /pulveriza/ ţesuturile
aflate în canalul principal, pentru a îndepărta stratul smear şi a în-
depărta ţesutul rezidual din partea apicală a canalelor radiculare
(Takeda şi alţii 1998a, b, 1999).
Eficacitatea laserelor depinde de mulţi factori, inclusiv nivelul
puterii, durata expunerii, absorbţia luminii în ţesuturi, geometria
canalului radicular şi distanţa vârf-ţintă (Dederich et al. 1984,
Önal et al. 1993, Tewfik et al.
1993, Moshonov et al. 1995).
Dederich et al. (1984), Tewfik
et al (1993) au folosit variante
de laser neodim-ytriu-aluminiu-
granat (Ne:YAG), şi au raportat
un şir de date despre lipsa mo-
dificării sau distrugerii stratului
«Smear layer» — înainte de to-
pirea efectivă şi recristalizarea
dentinei.
Acest model de distrugere a
dentinei a fost observată şi în
alte studii cu diferite lasere, in-
clusiv cu laser pe bază de dioxid
de carbon (ANAL et al 1993.),
laser argon-fluorură-excimer
(Stabholz et al. 1993) şi laser de
argon (Moshonov şi alţii 1995 ,
Harashima et al. 1998).
47
 Takeda et al. (1998a, b, 1999), folosind laser erbium-yttrium-
aluminium-granat (Er:YAG), au demonstrat o îndepărtare optimă
a stratului smear fără topire, carbonizare sau recristalizare, ca-
racteristice altor tipuri de lasere.
Kimura şi alţii (2002) au demonstrat, de asemenea, îndepărta-
rea stratului smearl cu laser Er:YAG.
Deşi acestea au aratat îndepărtarea stratului «Smear layer»,
micrografiile au arătat distrugerea dentinei peritubulare.
Principala dificultate în ceea ce priveşte îndepărtarea laser a
stratului smear este accesul unor sonde relativ mari, actualmente
disponibile, la spaţiile mici ale canalului radicular.

48
   

Concluzii
În literatura de specialitate sunt prezente rezultate extrem de
variate, adesea – contradictorii, - ale cercetărilor având ca subiect
îndepărtarea şi retenţia stratului smear. Smear Layer-ul are, în
esenţa sa, diferite avantaje şi dezavantaje, ce nu pot fi ignorate.
Şi totuşi, stratul “Smear Layer” al canalului radicular este nece-
sar de a fi înlăturat în totalitate [22].
Necesitatea de a elimina stratul smear layer este dictată de
următoarele motive:
1. Stratul “Smear Layer” al canalului radicular poate conţine
microorganisme şi poate servi pentru ele drept mediu nutritiv,
ceea ce înseamnă că serveşte drept o sursă de infecţie şi cale de
infectare a parodonţiului [122];
2. Stratul “Smear Layer” afectează adeziunea materialului de
obturare faţă de pereţii canalului radicular, deoarece serveşte
drept barieră în calea pătrunderii sealer-ului în interiorul tubulilor
dentinari [91], iar îndepărtarea stratului smear reduce permeabili-
tatea apicală şi ostială [6].
3. Materialele de obturare, cum ar fi cimenturile endodontice
sau gutaperca, în cazul tehnicii corecte de aplicare, pătrund cu
uşurinţă în interiorul tubulilor dentinari deschişi şi-i obturează,
contribuind la etanşietatea obturaţiei radiculare şi prevenind po-
sibilitatea penetrării ulterioare a infecţiei în sistemul canalelor ra-
diculare [22].
4. Pentru înlăturarea stratului “Smear Layer” de pe pereţii ca-
nalului radicular trebuie folosite soluţii eficiente atât contra com-
ponentelor organice, cât şi a celor minerale [85, 3].

49
 Bibliografia:
1. Akpata ES, Blechman H. Bacterial invasion 9. Brännström M, Nordenvall KJ, Glantz P-O.
of pulpal dentin wall in vitro. Journal of
Dental Research 61, 435–8, 1982.
2. Aktener BO, Cengiz T, Piskin B. The
penetration of smear material into
dentinal tubules during instrumentation
with surface-active reagents: a scanning
electron microscopic study. Journal of
Endodontics, 15, 588–90, 1989.
3. American Association of Endodontists
Root Canal Irrigants and Disinfectants.
Published for the Dental Professional
Community by the American Association of
Endodontists. Winter 2011.
4. Арутюнов А.В. Оценка
эффективности ирригации корневых
каналов как залог успешного
результата в эндодонтии. Дентал Юг,
№7 декабрь 2007
5. Baumgartner JC, Mader CL. A scanning
electron microscopic evaluation of four
root canal irrigation regimens. Journal of
Endodontics, 13, 147–57, 1987.
6. Behrend GD, Cutler CW, Gutmann JL
An in-vitro study of smear layer removal
and microbial leakage along root-canal
fillings. International Endodontic Journal
29, 99–107, 1996.
7. Bowen, Eick, Henderson, Andersonю
Smear layer: Removal and bonding
considerations. Operative Dentistry 1984
suppl (3) 30-34.
8. Brännström M, Johnson G Effects of
various conditioners and cleaning agents
on prepared dentin surfaces: a scanning
electron microscopic investigation.
Journal of Prosthetic Dentistry 1974; 31,
322-30.
50
The effect of EDTA-containing surface-active
solutions on the morphology of prepared
dentin: an in vivo study. Journal of Dental
Research 59, 1127–31, 1980.
10. Brännström M, Nordervall K. Bacterial
penetration: pulpal reaction and the inner
surface of concise enamel pond. Composite
fillings in etched and unetched cavities. Journal
of Dental Research 57, 3-10###.
11. Brännström M, Nyborg H. Cavity treatment
with a microbicidal fluoride solution: growth
of bacteria and effect on the pulp. Journal of
Prosthetic Dentistry 30, 303–10, 1973.
12. Brännström M. Smear layer: pathological
and treatment considerations. Operative
Dentistry 1984; Suppl. 3; 35–42.
13. Brännström M. Communication between
the oral cavity and the dental pulp associated
with restorative treatment. Operative Dentistry
9, 57–68, 1984.
14. Бризено Б. Мануальное препарирование
корневого канала Клин. стомат. — 1999. №
3. С. 12-17.
15. Byström A, Sundqvist G Bacteriologic
evaluation of the effect of 0.5 percent sodium
hypochlorite in endodontic therapy. Oral
Surgery, Oral Medicine and Oral Pathology 55,
307–12, 1983.
16. Byström A, Sundqvist G Bacteriologic
evaluation of the efficacy of mechanical root
canal instrumentation in endodontic therapy.
Scandinavian Journal of Dental Research 89,
321–8, 1981.
17. Byström A, Sundqvist G. The antibacterial
action of sodium hypochlorite and EDTA in
60 cases of endodontic therapy. International
Endodontic Journal 18, 35–40, 1985.
18. Cameron JA. The synergistic relationship
between ultrasound and sodium hypochlorite:
a scanning electron microscope evaluation.
/a/ Journal of Endodontics, 13, 541–5, 1987.
19. Cameron JA. The use of 4 per cent sodium
hypochlorite, with or without ultrasound, in
cleansing of uninstrumented immature root
canals; SEM study. /b/ Australian Dental
Journal 32, 204–13, 1987.
20. Cameron JA. The use of ultrasonics in
the removal of the smear layer: a scanning
electron microscope study. Journal of
Endodontics, 9, 289–92, 1983.
21. Cameron JA. The use of ultrasound for
the removal of the smear layer. The effect
of sodium hypochlorite concentration; SEM
study. Australian Dental Journal 33, 193–200,
1988.
22. Cantatore Giuseppe. Ирригация
корневых каналов и ее роль в очистке и
стерилизации системы корневых каналов.
Ýíäîäîíňč˙. — 2004. — ą10. — Ń.58-65.
23. Cengiz T, Aktener BO, Piskin B. Effect of
dentinal tubule orientation on the removal
of smear layer by root canal irrigants.
A scanning electron microscopic study.
International Endodontic Journal 23, 163–71,
1990.
24. Cergneux M, Ciucchi B, Dietschi JM,
Holz J. The influence of the smear layer
on the sealing ability of canal obturation.
International Endodontic Journal 20, 228–32,
1987.
25. Chailertvanitkul P, Saunders WP, MacKenzie
D. The effect of smear layer on microbial
coronal leakage of guttapercha root fillings.
International Endodontic Journal 29, 242–8,
1996.
26. Clark-Holke D, Drake D, Walton R, Rivera
E, Guthmiller JM Bacterial penetration
through canals of endodontically treated
teeth in the presence or absence of the smear
layer. Journal of Dentistry 31, 275–81, 2003.
27. Cobankara FK, Adanir N, Belli S. Evaluation
of the influence of smear layer on the apical
and coronal sealing ability of two sealers.
Journal of Endodontics, 30, 406–9, 2004.
28. Cunningham WT, Martin H, Forrest WR.
Evaluation of root canal débridement
by the endosonic ultrasonic synergistic
system. Oral Surgery, Oral Medicine and
Oral Pathology 53, 401–4, 1982.
29. Cunningham WT, Martin H. A scanning
electron microscope evaluation of root
canal débridement with the endosonic
ultrasonic synergistic system. Oral Surgery,
Oral Medicine and Oral Pathology 53, 527–
31, 1982.
30. Чуев В.П. Медикаментозная
обработка каналов зубов и лечение
эндоосложнений. 19.01.2010
31. Czonstkowsky M, Wilson EG, Holstein
FA The smear layer in endodontics. Dental
Clinics of North America 34(1), 13–25, 1990.
32. Diamond A, Carrel R. The smear layer:
a review of restorative progress. Journal of
Pedodontics 1984;8, 219-26.
33. Drake DR, Wiemann AH, Rivera EM,
Walton RE Bacterial retention in canal
walls in vitro: effect of smear layer. Journal
of Endodontics, 20, 78–82, 1994.
34. Economides N, Kokorikos I, Kolokouris I,
Panagiotis B, Gogos C. Comparative study
of apical sealing ability of a new resin-based
root canal sealer. Journal of Endodontics, 30,
403–5, 2004.
35. Economides N, Liolios E, Kolokuris
I, Beltes P Long-term evaluation of the
influence of smear layer removal on the
sealing ability of different sealers. Journal
of Endodontics, 25, 123–5, 1999.
36. Eick JD, Wilko RA, Anderson CH,
Sorensen SE. Scanning electron microscopy
of cut tooth surfaces and identification of
debris by use of the electron microprobe.
Journal of Dental Research 49/Suppl/, 1359–
68, 1970.
37. Evans JT, Simon JHS Evaluation
of the apical seal produced by injected
thermoplasticized gutta-percha in the
absence of smear layer and root canal
sealer. Journal of Endodontics, 12, 101–7,
1986.
38. Farouz R., Delzangles B., Laurent E.
L’enduit parietel endodontique. Premiere
51
partie: Porquoi faut - il l’eliminer? Revue
d’odonto - stomatologie 1988; 17(2) 107 –
115.
39. Foster KH, Kulild JC, Weller RN. Effect
of smear layer removal on the diffusion
of calcium hydroxide through radicular
dentin. Journal of Endodontics, 19, 136–40,
1993.
40. Froés JA, Horta HGP, da Silveira AB.
Smear layer influence on the apical seal
of four different obturation techniques.
Journal of Endodontics, 26, 351–4, 2000.
41. Galvan DA, Ciarlone AE, Pashley DH,
Kulild JC, Primack PD, Simpson MD. Effect
of smear layer removal on the diffusion
permeability of human roots. Journal of
Endodontics, 20, 83–6, 1994.
42. Garberoglio R, Brännström M. Scanning
electron microscopic investigation of
human dentinal tubules. Archives of Oral
Biology 21, 355–62, 1976.
43. Gençoğlu N, Samani S, Günday
M. Dentinal wall adaptation of
thermoplasticized gutta-percha in the
absence or presence of smear layer: a
scanning electron microscopic study. /a/
Journal of Endodontics, 19, 558–62, 1993.
44. George S, Kishen A, Song KP. The role
of environmental changes on monospecies
biofilm formation on root canal wall
by Enterococcus faecalis. Journal of
Endodontics, 31, 867–72, 2005.
45. Goldberg F, Abramovich A Analysis of
the effect of EDTAC on the dentinal walls
of the root canal. Journal of Endodontics,
3, 101–5, 1977.
46. Goldberg F, Artaza LP, De Silvio A.
Apical sealing ability of a new glass
ionomer root canal sealer. Journal of
Endodontics, 21, 498–500, 1995.
47. Goldberg F, Bernat MI, Spielberg C,
Massone EJ, Piovano SA Analysis of the
effect of ethylenediaminetetraacetic acid
on the apical seal of root canal fillings.
Journal of Endodontics, 11, 544–7, 1985.
48. Goldman LB, Goldman M, Kronman JH,
Lin PS The efficacy of several irrigating
52
solutions for endodontics: a scanning electron
microscopic study. Oral Surgery, Oral Medicine
and Oral Pathology52 (2): 197–204, 1981.
49. Goya C, Yamazaki R, Tomita Y, Kimura
Y, Matsumoto K. Effects of pulsed Nd:YAG
laser irradiation on smear layer at the apical
stop and apical leakage after obturation.
International Endodontic Journal 33, 266–71,
2000.
50. Gwinnett AJ. Smear layer: Morphological
considerations. Operative Dentistry 1984 suppl
(3) 3- 12 .
51. Хюльсман М. Дезинфекция
эндодонтической системы. Endodontie,
2006; 15 (2): с. 147-168
52. Jodaikin A, Austin JC. Smear layer removal
with chelating agents after cavity preparation.
Journal of Prosthetic Dentistry 46, 171–4,
1981.
53. Karagöz-Küçükay I, Bayirli G. An apical
leakage study in the presence and absence
of the smear layer. International Endodontic
Journal 27, 87–93, 1994.
54. Kennedy WA, Walker WA, Gough RW.
Smear layer removal effects on apical leakage.
Journal of Endodontics, 12, 21–7, 1986.
55. Kouvas V., Liolios E., Vassiliadis L., Parissis-
Messimeris S., Boutsioukis A. Influence of
smear layer on depth of penetration of three
endodontic sealers: an SEM study Endod.
Dent. Traumatol. 1998. Vol. 14. № 4. P. 191-
195.
56. Lester KS, Boyde A. Scanning electron
microscopy of instrumented, irrigated and
filled root canals. British Dental Journal 143,
359–67, 1977.
57. Lloyd A, Thompson J, Gutmann JL, Dummer
PMH. Sealability of the Trifecta technique
in the presence or absence of a smear layer.
International Endodontic Journal 28, 35–40,
1995.
58. Love RM, Chandler NP, Jenkinson HF
Penetration of smeared or nonsmeared dentine
by Streptococcus gordonii. International
Endodontic Journal 29, 2–12, 1996.
59. Mader CL, Baumgartner JC, Peters DD.
Scanning electron microscopic investigation
of the smeared layer on root canal walls.
Journal of Endodontics, 10, 477–83, 1984.
60. Madison S, Krell KV Comparison
of ethylenediamine tetraacetic acid and
sodium hypochlorite on the apical seal of
endodontically treated teeth. Journal of
Endodontics, 10, 499–503, 1984.
61. Макеева И.М., Пименов А.Б.
Смазанный слой корневого канала и его
удаление Эндодонтия today. — 2002. — Т.
2. — № 1-2.-С. 5-10.
62. Meryon SD, Brook AM. Penetration of
dentine by three oral bacteria in vitro and
their associated cytotoxicity. International
Endodontic Journal 23, 196–202, 1990.
63. Meryon SD, Jakeman KJ, Browne RM.
Penetration in vitro of human and ferret
dentine by three bacterial species in
relation to their potential role in pulpal
inflammation.• International Endodontic
Journal 19, 213–20, 1986.
64. McComb D, Smith DC, Beagrie
GS. The results of in vivo endodontic
chemomechanical instrumentation - a
scanning electron microscopic study.
Journal of the British Endodontic Society 9,
11–8, 1976.
65. McComb D, Smith DC. A preliminary
scanning electron microscopic study of root
canals after endodontic procedures. Journal
of Endodontics, 1, 238–42, 1975.
66. Michelich VJ, Schuster GS, Pashley DH.
Bacterial penetration of human dentin in
vitro. Journal of Dental Research 59, 1398–
403, 1980.
67. Moodnik RM, Dorn SO, Feldman MJ, Levey
M, Borden BG. Efficacy of biomechanical
instrumentation: a scanning electron
microscopic study. Journal of Endodontics, 2,
261–6, 1976.
68. Moss HD, Allemang JD, Johnson JD.
Philosophies and Practices Regarding the
Management of the Endodontic Smear
Layer: Results from Two Surveys. Journal
of Endodontics, 2001;27:537-539.
69. Naenni N, Thoma K, Zehnder M. Soft
tissue dissolution capacity of currently used
53
and potential Endodontic irrigants. Journal
of Endodontics, 2004 Nov; 30(11): 785-7.
70. Oksan T, Aktener BO, Sen BH, Tezel
H. The penetration of root canal sealers
into dentinal tubules. A scanning electron
microscopic study. International Endodontic
Journal 26, 301–5, 1993.
71. Olgart L, Brännström M, Johnson G.
Invasion of bacteria into dentinal tubules.
Experiments in vivo and in vitro. Acta
Odontologica Scandinavica 32, 61–70, 1974.
72. Outhwaite WC, Livingston MJ, Pashley
DH. Effects of changes in surface area,
thickness, temperature and postextraction
time on human dentine permeability.
Archives of Oral Biology 21, 599–603, 1976.
73. Park DS, Torabinejad M, Shabahang
S. The effect of MTAD on the coronal
leakage of obturated root canals. Journal of
Endodontics, 30, 890–2, 2004.
74. Pashley DH Smear layer: physiological
considerations. Operative Dentistry
Supplement 3, 13–29, 1984.
75. Pashley DH, Depew DD, Galloway SE.
Microleakage channels: scanning electron
microscopic observation. Operative
Dentistry 14, 68–72, 1989.
76. Pashley DH, Depew DD. Effects of
the smear layer, Copalite, and oxalate on
microleakage. Operative Dentistry 11, 95–
102, 1986.
77. Pashley DH, Michelich V, Kehl T.
Dentin permeability: effects of smear layer
removal. Journal of Prosthetic Dentistry 46,
531–7, 1981.
78. Pashley DH, Tao L, Boyd L, King GE,
Horner JA. Scanning electron microscopy of
the substructure of smear layers in human
dentine. Archives of Oral Biology 33, 265–
70, 1988.
79. Pashley DH. Dentin-predentin complex
and its permeability: physiologic overview.
Journal of Dental Research 64 Spec Iss, 613–
20, 1985.
80 Pashley DH. Smear layer: overview of
structure and function. Proceedings of the
Finnish Dental Society 88/Suppl 1/, 215–24,
1992.
81. Perez F, Calas P, Rochd T. Effect of
dentin treatment on in vitro root tubule
bacterial invasion. Oral Surgery, Oral
Medicine, Oral Pathology, Oral Radiology
and Endodontics 82, 446–51, 1996.
82. Petschelt A , Erbert J , Hickel R.
Dichtigkeit von Wurzelfullungen in
schmierschichtfreien Wurzelkanalen
Dtsch. Zahnaarztl 1988; 43, 884- 886.
83. Petschelt A, Stumpf B, Raab W.
Dichtigkeit von Wurzelfullungen mit und
ohne Schmierschicht (‘Smear-Layer’).
Deutsche Zahnarztliche Zeitschrift 1987; 2,
743-6.
84. Полтавский В.П. Интраканальная
медикация /Современные методы/
МИА, 2007
85. Punit Bansal, Hitesh Gupta. Smear
Layer In Endodontics /A Review/. Indian
Journal of Dental Sciences. Vol. 1 Issue 2.
November 2009
86. Rodig T, Hulsmann M, Muhge M, Schafers
F. Quality of preparation of oval distal
root canals in mandibular molars using
nickel-titanium instruments. International
Endodontic Journal, 2002;35:919–28.
87. Safavi KE, Spängberg LSW, Costa NS
Jr, Sapounas G. An in vitro method for
longitudinal evaluation of toxicity of
endodontic sealers. Journal of Endodontics,
15, 484–6, 1989.
88. Safavi KE, Spängberg LSW, Langeland
K. Root canal dentinal tubule disinfection.
Journal of Endodontics, 16, 207–10, 1990.
89. Saunders WP, Saunders EM. Influence
of smear layer on the coronal leakage of
Thermafil and laterally condensed gutta-
percha root fillings with a glass ionomer
sealer. Journal of Endodontics, 20, 155–8,
1994.
90 Saunders WP, Saunders EM. The effect
of smear layer upon the coronal leakage
of gutta-percha root fillings and a glass
ionomer sealer. International Endodontic
Journal 25, 245–9, 1992.
91. Sen B.H., Piskin В., Baran N. The effect
54
of tubular penetration of root canal sealers
on dye microleakage International Endodontic
Journal, 1996. Vol. 29. P. 23-28.
92. Sen, Wesselink, Trukun The smear
layer: a phenomenon in root canal therapy.
International Endodontic Journal, 28, 141-148,
1995.
93. Shahravan A, Haghdoost AA, Adl A,
Rahimi H, Shadifar F. Effect of smear layer
on sealing ability of canal obturation: a
systematic review and meta-analysis. Journal
of Endodontics, 33, 96–105, 2007.
94. Shipper G, Orstavik D, Teixeira FB, Trope
M. An evaluation of microbial leakage in
roots filled with a thermoplastic synthetic
polymer-based root canal filling material
(Resilon). Journal of Endodontics, 2004
May;30(5):342-7.
95. Slavoljub Zivkovic, Tatjana Brkanic Smear
layer in endodontics. Serbian Dental Journal,
2005:52,: 7- 19.
96. Средства для воздействия на
смазанный слой на стенках корневых
каналов http://for-medic.info/2010/07/
sredstva_dlya_vozdeistviya_na_smazannyi_
sloi_na_stenkah_kornevyh_kanalov/
97. Sundqvist G, Figdor D, Persson S, Sjogren
U. Microbiologic analysis of teeth with failed
endodontic treatment and the outcome
of conservative re-treatment. Oral Surg
Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod
1998;85:86-93.
98. Takeda F.H., Harashima Т., Eto J.N., Kimura
Y., Matsumoto K. Effect of Er: YAG laser
treatment on the root canal walls of human
teeth: an SEM study. Endod. Dent.Traumatol.
1998. Dec. Vol. 14. № 6. P. 270-273.
99. Tan BT, Messer HH. The quality of
apical canal preparation using hand and
rotary instruments with specific criteria for
enlargement based on initial apical file size.
Journal of Endodontics, 2002; 28: 658–64.
100 Taylor JK, Jeansonne BG, Lemon RR
Coronal leakage: effects of smear layer,
obturation technique, and sealer. Journal of
Endodontics, Vol. 23. № 8, 508–12, 1997.
101. Tidswell HE, Saunders EM, Saunders WP.
Assessment of coronal leakage in teeth root
filled with gutta-percha and a glass of ionomer
root canal sealer. International Endodontic
Journal 27, 208–12, 1994.
102. Timpawat S, Sripanaratanakul S. Apical
sealing ability of glass ionomer sealer with and
without smear layer. Journal of Endodontics,
24, 343–5, 1998.
103. Timpawat S, Vongsavan N, Messer HH
Effect of removal of the smear layer on apical
microleakage. Journal of Endodontics, 27,
351–3, 2001.
104. Torabinejad M, Handysides R, Khademi
A, Bakland LK. Clinical implications of the
smear layer in endodontics: A review. Oral
Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod
2002;94:658-66.
105. Tucker DM, Wenckus CS, Bentkover
SK. Canal wall planning by engine-driven
nickel-titanium instruments, compared with
stainless-steel hand instrumentation. Journal
of Endodontics, 1997; 23: 170–3.
106. Vassiliadis L, Liolios E, Kouvas V,
Economides N. Effect of smear layer on
coronal microleakage. Oral Surgery, Oral
Medicine, Oral Pathology, Oral Radiology and
Endodontics 82, 315–20, 1996.
107. Villegas JC, Yoshioka T, Kobayashi C, Suda
H. Obturation of Accessory Canals After Four
Different Final Irrigation Regimes. Journal of
Endodontics, 2002;28:534-536.
108. Violich D.R. & Chandler N.P. The smear
layer in endodontics /a review/. International
Endodontic Journal, 43, 2–15, 2010.
109. Vittorio Franco, Cristiano Fabiani.
L’irrigazione nei canali radicolari: revisione
della letteratura. G It Endo — vol. 19 — n. 4,
pp. 262-272 Ottobre-Dicembre, 2005
110. von Fraunhofer JA, Fagundes DK,
McDonald NJ, Dumsha TC. The effect of root
canal preparation on microleakage within
endodontically treated teeth: an in vitro study.
International Endodontic Journal 33, 355–60,
2000.
111. Wade A. Kennedy, William A. Walker .
Smear layer removal effects on apical leakage.
Journal of Endodontics: 1986: 12: 21- 27.
55
112. Wayman BE, Kopp WM, Pinero GJ,
Lazzari EP Citric and lactic acids as
root canal irrigants in vitro. Journal of
Endodontics, 5, 258–65, 1979.
113. Weiger R, El Ayouti A, Lost C. Efficiency
of hand and rotary instruments in shaping
oval root canals. Journal of Endodontics,
2002;28:580–3.
114. White RR, Goldman M, Lin PS The
influence of the smeared layer upon
dentinal tubule penetration by plastic
filling materials. Journal of Endodontics, 10,
558–62, 1984.
115. White RR, Goldman M, Lin PS The
influence of the smeared layer upon dentinal
tubule penetration by endodontic filling
materials. Part II. Journal of Endodontics,
13, 369–74, 1987.
116. White, Beech. Dentin Smear layer: an
asset or a liability for bonding? Dent Mater
5; 379-383, Nov 1989.
117. William R Cotton Smear layer-
Introduction. Operative Dentistry suppl (3)
1- 2 .
118. Williams S, Goldman M. Penetrability
of the smeared layer by a strain of Proteus
vulgaris. Journal of Endodontics, 11, 385–8,
1985.
119. Wu MK, Wesselink PR. A primary
observation on the preparation and
obturation of oval canals. International
Endodontic Journal, 2001;34:137–41.
120. Yamada R, Armas A, Goldman M,
Lin P. A scanning electron microscopic
comparison of a high-volume final flush
with several irrigation solutions. Part III.
Journal of Endodontics, 1983; 9, 137-42.
121. Yang SE, Bae KS. Scanning electron
microscopy study of the adhesion of
Prevotella nigrescens to the dentin of
prepared root canals. Journal of Endodontics,
28, 433–7, 2002.
122. Yoshida Т., ShibataТ., ShinoharaТ.,
Gomyo S., Sekine J. Clinical evaluation
of the efficacy of EDTA solution as an
endodontic irrigant Journal of Endodontics,
1995. Dec. Vol. 21. № 12. P. 592-593.
123. Ørstavik D, Haapasalo M. Disinfection
by endodontic irrigants and dressings of
experimentally infected dentinal tubules.
Endodontics and Dental Traumatology 6,
142–9, 1990.
 Cuprins
Introducere 3
Valoarea stratului «Smear layer» 5
Trebuie oare de eliminat Smear layer-ul? 9
Argumentele în sprijinul stratul Smear layer - unei bariere fizice
pentru bacterii şi toxine 10
Argumente contra stratului Smear layer 13
Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare 19
Clasificarea remediilor medicamentoase pentru prelucrarea
canalelor radiculare 23
Despre «aghiazma stomatologiei» şi nu numai 27
Pansamente antiseptice 38
Obturarea radiculară provizorie 39
Metode fizice de prelucrare medicamentoasă a canalului radicular 40
Ternavidare 41
Diatermocoagularea 42
Irigarea ultrasonică a canalelor radiculare 43
Îndepărtarea laser a stratului smear 47
Concluzii 49
Bibliografia 50

56

View publication stats