Universitatea Transilvania din Brașov

Proiect
Instalații și echipamente
pentru hoteluri și restaurante

Realizat de: NEAGU Roxana

CHEPTENE Pavel
Facultatea: Alimenație și Turism
Specializarea: Inginerie și Management
în Industria Turismului
Grupa: 16231
Prof. coordonator: Dr. ing. ENE Tudor-Adrian

2015
Instalații și echipamente de încălzire.
Centrale termice.
 Cuprins
1. Noțiuni introductive ................................................................................................................ 3
1.1. Noțiunea de energie. Definiție ................................................................................................. 3
1.2. Evoluţii şi prognoze privind cererea de energie la nivel mondial .................................................... 4
1.3. Tipuri de energie. Clasificare generală ..................................................................................... 5
1.4. Situaţia actuală a potenţialului energetic din România............................................................ 6
1.5. Energia termică. Definiție. Aspecte generale ........................................................................... 7
1.5.1 Mecanisme de transmitere a energiei termice .................................................................. 8
1.6. Instalații de încălzire. Definție Aspecte generale ................................................................... 10
1.6.1 Modul de funcționare ................................................................................................... 11

2. Stadiul actual .......................................................................................................................... 12

2.1. Clasificarea sistemelor și echipamentelor de încălzire ............................................................ 12
2.1.1 Rolul și importanța instalațiilor de încălzire ..................................................................... 13
2.2. Tipuri de sisteme de încălzire ................................................................................................ 14
2.2.1 Sisteme de încălzire convective ...................................................................................... 14
2.2.2 Sisteme de încălzire radiantă ......................................................................................... 15
2.2.3 Sisteme de încălzire locală ............................................................................................. 16
2.2.4 Sobele .......................................................................................................................... 17
2.3. Sisteme de încălzire centrală
2.3.1 Clasificare ..................................................................................................................... 19
2.3.2 Tipurile de centrale termice. Avantaje și dezavantaje ...................................................... 19
2.4. Costurile celor mai folosite sisteme de încălzire..................................................................... 24
2.5. Termostate .......................................................................................................................... 25
2.5.1 Clasificare ................................................................................................................... 25
2.5.2 Funcționalitatea termostatelor ..................................................................................... 27

3. Alegerea soluției constructive și justificarea ei ................................................................ 28

4. Calcule de dimensionare ...................................................................................................... 29

4.1. Eficiența termică a clădirilor ................................................................................................. 29
4.2. Bilanțul termic al incintelor ................................................................................................... 32
 4.3. Necesarul de căldură pentru clădiri obișnuite ......................................................................... 33
4.3.1 Calculul necesarului de căldură pe bază de indici ........................................................... 34
4.4. Puterea centralelor termice ................................................................................................... 34
4.4.1 Centrale termice cu puteri mici ...................................................................................... 35
4.4.2 Centrale termice cu puteri medii .................................................................................... 36
4.4.3 Centrale termice cu puteri mari...................................................................................... 37
4.5 .Calculul necesarului de căldură pentru un anumit tip de incintă .............................................. 38

5. Calculul economic .................................................................................................................. 39

5.1. Importanța calculului economic ............................................................................................ 39
5.1.1 Calculul de amortizare a centralei termice........................................................................ 40

6. Legislație .................................................................................................................................. 41
6.1. Norme tehnice ...................................................................................................................... 41

7. Concluzii................................................................................................................................... 42

Anexa 1 ........................................................................................................................................ 43

Bibliografie .................................................................................................................................. 44
 1.Noțiuni introductive

1.1. Noțiunea de energie. Definiție.

La nivelul actual de cunoştinţe şi dezvoltare tehnologică, se consideră că universul

care ne înconjoară există sub două forme: de substanţă (materie) şi câmp de forţe.
Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa şi energia. Masa
este măsura inerţiei şi a gravitaţiei, iar energia este măsura scalară a mişcării materiei.
Cea mai generală definiţie, prezintă energia ca măsură a mişcării materiei.
Conform relaţiei dintre masă şi energie, oricărei forme de energie a unui sistem fizic îi
corespunde o masă inertă a sistemului, conform relaţiei lui Einstein: E = m×c2 , unde m
este masa sistemului, iar c este viteza luminii în vid. De subliniat că masa nu este o
energie, ci o mărime asociată acesteia.
Energia este o funcţie de stare şi nimic altceva; energia este o mărime de stare
a unui sistem fizic. Energia defineşte calitatea schimbărilor şi proceselor care au loc în
univers, începând cu deplasarea în spaţiu şi terminând cu gândirea. Unitatea şi legătura
formelor de mişcare a materiei, capacitatea lor inepuizabilă de transformare reciprocă,
au permis măsurarea diferitelor forme ale materiei printr-o măsură comună: energie.
Energia este unul dintre cele mai importante concepte fizice descoperite de om.
Înţelegerea corectă a noţiunii de energie constituie o condiţie necesară pentru analiza
sistemelor energetice şi a proceselor energetice.
Din punct de vedere ştiinţific, energia este o mărime care indică capacitatea unui
sistem fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa într-
o altă stare aleasă ca stare de referinţă. Când un sistem fizic trece printr-o transformare,
din starea sa în starea de referinţă, rămân în natură schimbări cu privire la poziţia sa
relativă şi la proprietăţile sistemelor fizice din exteriorul lui, adică: schimbarea poziţiei,
vitezei, schimbarea stării termice, schimbarea stării electrice, magnetice, atât ale lui cât
şi ale sistemelor din exteriorul său. Efectele asupra sistemelor externe se numesc
acţiunile externe ale sistemului în cursul transformării.

3
1.2. Evoluţii şi prognoze privind cererea de energie la
nivel mondial
Într-o economie din ce în ce mai globalizată, strategia energetică a unei ţări se
realizează în contextul evoluţiilor și schimbărilor care au loc pe plan mondial. Cererea
totală de energie în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va
fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susţine un nivel actual
de consum doar până în anul 2040, iar cele de gaze naturale până în anul 2070, în timp
ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creştere
a nivelului de exploatare. Previziunile indică o creştere economică, ceea ce va implică un
consum sporit de resurse energetice.
Din punct de vedere al structurii consumului de energie primara la nivel mondial,
evoluţia si prognoza de referinţă realizată de Agenţia Internaţionala pentru Energie (IEA)
evidenţiază pentru următoarea decadă o creştere mai rapidă a ponderii surselor
regenerabile, dar şi a gazelor naturale. Se estimează că, aproximativ un sfert din nevoile
de resurse energetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de cărbune.
Concomitent cu creşterea consumului de energie va creşte şi consumul de
cărbune. Datele centralizate de Consiliul Mondial al Energiei (CME) arată o creştere cu
aproape 50 % a extracţiei de cărbune la nivel mondial în anul 2005 faţă de anul 1980.

Fig.1.1 Evoluția cererii mondiale de energie [3]

Sursa WEO 2006, OECD/IEA 2006

4
1.3. Tipuri de energie. Clasificare generală.

În funcţie de diferite criterii, se vorbeşte despre diverse tipuri de energie:

a.Din punctul de vedere al sistemul fizic căruia îi aparţine, există:

 energie hidraulică, care, la rândul ei, poate proveni din energia potenţială a
căderilor de apă şi mareelor, sau din energia cinetică a valurilor;
 energie nucleară, care provine din energia nucleelor şi din care o parte poate fi
eliberată prin fisiunea sau fuziunea lor;
 energie de zăcământ, care este energia internă a gazelor sub presiune acumulate
deasupra zăcămintelor de ţiţei;
 energie chimică, care este dat de potenţialul electric al legăturii dintre atomii
moleculelor,
 energie de deformaţie elastică, care este energia potenţială datorită atracţiei
dintre atomi;
 energie gravitaţională, care este energia potenţială în camp gravitaţional.

b.După sursa de provenienţă, poate fi:

 energie stelară
 energie solară
 energia combustibililor fosili
 energie hidraulică
 energie eoliană
 energie geotermală
 energie nucleară

c.După faptul că urmează sau nu un ciclu se clasifică în:

 energie neregenerabilă, care este energia obţinută resurse epuizabile, cum sunt
considerate combustibilii fosili şi cei nucleari;
 energie regenerabilă, prin care se înţelege energia care se poate exploata ciclic,
la diferite scări de timp estimate sau cunoscute, energie considerată inepuizabilă,
sub formă de energie electrică (conversie directă), termică (încălzire directă),
hidraulică, eoliană, sau cea provenită din biomasă.

5
 d.După modul de manifestare a energiei se vorbeşte despre:
 energie mecanică
 energie electrică
 energie luminoasă.

e.După purtătorul de energie se vorbeşte de:

 energie termică
 energie electrică etc.

1.4. Situaţia actuală a potenţialului energetic din

România
România dispune de o gamă diversificată, dar redusă cantitativ, de resurse de energie
primară: ţiţei, gaze naturale, cărbune, minereu de uraniu, precum si de un potential
valorificabil de resurse regenerabile important.

Tabel 1.4 Situaţia resurselor naţionale de energie primară [3]

6
 Fig.1.2 Ponderea principalelor surse de energie în România în anul 2013 [6]
Sursa: Transelectrica

1.5. Energia termică. Definiție. Aspecte generale.

Energia termică este energia conţinută de un sistem fizic şi care poate fi

transmisă sub formă de căldură altui sistem fizic pe baza diferenţei dintre
temperaturasistemului care cedează energie şi temperatura sistemului care primeşte
energie. Exemple: energia aburului, energia apei calde sau fierbinţi, energia gazelor
calde etc.
Căldura este adesea confundată cu energia termică. Când un sistem
termodinamic primeşte căldură, temperatura şi energia sa termică creşte, iar când
cedează căldură, temperatura şi energia sa termică scade. Căldura şi energia termică
doar par a fi sinonime. De fapt, în timp ce energia termică este o funcţie de potenţial,
căldura este o formă de schimb de energie. Un corp poate conţine energie internă sub
diferite forme, însă nu se poate defini noţiunea de căldură conţinută de un corp. De
asemenea, în termodinamică, pentru studiul căldurii, în locul noţiunii de energie termică,
greu de definit, se prefer noţiuni ca energie internă, lucru mecanic, entalpie, entropie,
noţiuni care pot fi definite exact fără a recurge la noţiunea de mişcare moleculară.
În fizică şi termodinamică, căldura, simbolizată prin Q, este energia transferată
între un sistem termodinamic şi mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice
7
sau între diferite părţi ale aceluiaşi sistem termodinamic, în cursul unei transformări
termodinamice în care parametrii externi rămân constanţi. Transferul de căldură are loc
sub influenţa unei diferenţe de temperatură.
Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se face de la sine
doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă. Există trei căi pe care are loc
fenomenul de transmitere a căldurii: conducţia termică, convecţia termică şi radiaţia
termică. În general, într-un proces real de transmitere a căldurii apar toate cele trei moduri
de transmitere a căldurii simultan, dar de multe ori căldura transmisă prin unul sau chiar
două mecanisme este suficient de mică pentru a fi neglijabilă.

1.5.1. Mecanisme de transmitere a energiei termice

Trecerea căldurii de la un corp cu o temperatură înaltă la o temperatură joasă se

numeşte transmiterea căldurii (transfer termic) şi se cunosc trei mecanisme de transfer:

a.Transmiterea prin conducţie termică, este mecanismul prin care căldura se

transmite în interiorul unui corp indiferent de starea lui de agregare.
Transmiterea căldurii prin conducţie termică se realizează prin propagarea căldurii
din aproape în aproape între particulele sistemului, pe baza ciocnirilor dintre acestea,
cauzate de mişcarea lor liberă în interiorul corpului sau a sistemului.

Fig.1.3 Transmiterea căldurii prin conducție [10]

b.Transmiterea prin convecţie termică, este modul în care căldura se transmite între
un perete solid şi un fluid (compresibil sau incompresibil) în mişcare liberă sau forţată. În
funcţie de natura mişcărilor macroscopice convecţia poate fi:

8
  Convecţie liberă, caracterizată prin faptul că mişcările se fac sub
acţiunea forţelor arhimedice, determinate de diferenţe de densitate.

Fig.1.4 Transmiterea căldurii prin convecție termică liberă [7]

 Convecţie forţată, caracterizată prin faptul că mişcările se fac sub acţiunea altor
forţe.

Fig.1.5 Transmiterea căldurii prin convecție termică forțată [10]

9
 c.Transmiterea prin radiaţia termică, este de fapt radiaţia electromagnetică care
produce efecte termice în materiale atunci când energia termică radiată ajunge la nivelul
materialului. Efectele termice semnificative sunt produse de radiaţia electromagnetică din
spectrul infraroşu și din spectrul vizibil.

Fig.1.6 Transmiterea căldurii prin radiaţia termică [10]

1.6. Instalații de încălzire. Definție. Aspecte generale.

Definiție: Sisteme de echipare termică a clădirilor asigură încălzirea încăperilor
cu ajutorul căldurii primite dintr-un sistem de alimentare cu caldură orasenească
(TERMOFICARE), al căldurii produse local într-o centrală termică sau al aceleia produse
chiar în încăperile care trebuiesc încălzite. Termen echivalent: INSTALAȚII TERMICE.

Fig.1.7 Instalație de încălzire[10]

10
 Fig.1.8 Schema simplificată a sistemului de încălzire centrală [3]

Nevoia unei instalații termice eficiente și cât mai ușor de întreținut și utilizat este
din ce în ce mai mare. De aceea, instalațiile termice moderne vin cu soluții în această
privință.
În general o instalație termică este alcătuită din:
o Centrală termică - instalație pentru producerea căldurii, care apoi se
distribuie printr-un agent termic fluid (apă, abur, aer cald). O centrală
termică este prevăzută cu una sau mai multe instalații de cazan, în focarul
cărora se arde un combustibil.
o Conducte prin care circulă agentul termic
o Corpuri de încălzire (caloriferele)
o Conducta de gaz

1.6.1. Modul de funcționare

Agentul termic utilizat (răcit) în corpurile de încălzire se întoarce în centrală prin conducta
de Retur unde primește căldura rezultată la arderea combustibilului apoi se întoarce prin
conducta de Tur la corpurile de încălzire după care circuitul se reia.
Centralele sunt de asemena prevăzute cu un sistem special care asigură încălzirea
apei menajere.
Gazele rezultate la ardere sunt evacuate în exterior cu ajutorul unui ventilator.

11
 2. Stadiul actual

2.1. Clasificarea sistemelor și echipamentelor de

încălzire

Clasificarea generală a sistemelor de încălzire se poate face după mai multe

criterii:

 După agentul termic folosit :

o Apă (temperatură redusă; caldă; fierbinte)

o Abur (presiune-joasă; presiune-medie)

o Aer

 După modul de transfer de caldură:

o Convective (radiatoare; aparate de aer-cald; elemente de ventilarea și

condiționarea aerului)

o Radiante (încălzirea prin pardoseală, panouri radiante de tavan și de

perete, panouri radiante suspendate; radianți cu infraroșu)

 După sursa de caldură

o Centrală (centrale termice, respective, puncte termice)

o Locală (sisteme de încălzire directă)

12
2.1.1. Rolul și importanța instalațiilor de încălzire

 Principalul rol al instalaţiilor de încălzire este de a asigura în perioada rece

temperatura optimă în încăperi, acolo unde omul locuieşte sau îşi desfăşoară
activitatea productivă. Instalaţiilor de încălzire le revin rolul ca procesul destul de
complex al schimbului de căldură şi masă între om şi mediul înconjurător să se
desfăşoare fără urmări negative asupra organismului.

 Acestea participă activ la realizarea bilanţului energetic al unei încăperi, acoperind

pierderile prin căldura cedată de sistem, asigurând astfel, pentru om, condiţiile de
termoneutralitate senzorială (lipsa senzaţiei de cald sau de rece).

 Instalaţiilor de încălzire, fiind mari consumatoare de energie, le revin şi rolul de a

utiliza raţional şi eficient această energie. Se impun o serie de măsuri începând cu
consumatorii şi terminând cu sursa termică.

 La consumatori este necesar să se asigure soluţii de încălzire adecvate, în

concordanţă cu potenţialul actual al tehnicii (aparate de încălzire moderne, soluţii
de încălzire eficiente etc.).

 Sursa termică trebuie să fie echipată, de asemenea, cu aparatură performantă,

producerea de energie termică să se facă cu consum redus de combustibil, iar
întregul proces să fie automatizat.

 Rolul instalaţiilor de încălzire nu se rezumă numai la proiectarea şi realizarea de

soluţii moderne şi eficiente, ci şi la modul în care acestea sunt exploatate,
respectiv, modul în care se face gestiunea energiei consumate. De aceea, pe
lângă soluţiile adoptate, se cere ca ele să fie urmărite continuu atât în ceea ce
priveşte condiţiile pe care le realizează la consumatori cât şi modul în care se
realizează aceste condiţii, adică cu ce consumuri de e-nergie. în felul acesta se va
realiza dezideratul ca instalaţia de încălzire adoptată unei construcţii date să-şi
îndeplinească rolul în totalitate, adică realizarea condiţiilor de confort cu consumuri
cât mai reduse de energie.

13
2.2. Tipuri de sisteme de încălzire

2.2.1. Sisteme de încălzire convective

Instalaţiile de încălzire cu aer cald sunt folosite pe scară largă, mai ales, în sectorul
industrial, în organizările de şantier şi în spaţii cu destinaţii provizorii sau în spaţii mari şi
aglomerate, unde în anumite situaţii pot fi combinate cu alte tipuri de sisteme de încălzire,
ca, de exemplu, cele cu corpuri de încălzire sau panouri radiante, pentru a asigura
confortul termic local, în cazul consumatorilor casnici, încălzirea cu aer cald este, în
principal, de tip local, iar pentru cei din sectorul terţiar utilizarea acestui sistem devine din
ce în ce mai atractivă pe măsură ce performanţele tehnologice ale echipamentelor
conduc la reducerea zgomotelor şi la o distribuţie uniformă a aerului în încăperi. Este
interzisă folosirea acestui sistem de încălzire în zonele cu degajări de praf sau alte surse
de poluanţi, în absenţa instalaţiilor de ventilare locală

a. b.
Fig.2.1 Instalaţie de încălzire cu aer (b) [10]

Instalaţiile de încălzire cu aer cald prezintă, în raport cu celelalte tipuri de instalaţii

de încălzire, anumite avantaje:

o încălzirea rapidă a incăperilor şi a spaţiilor industriale, după punerea în funcţiune

a instalaţiei;
o evitarea pericolului de îngheţ; cheltuieli de investiţii mai reduse;
o cuplarea acestui sistem cu sistemul de ventilare.

dezavantajele acestui sistem de încălzire sunt:

o răcirea rapidă a încăperilor, după întreruperea alimentării cu aer cald;

o răspândirea mirosurilor neplăcute şi a altor nocivităţi în cazul sistemelor de
încălzire care utilizează, parţial sau total, aerul recirculat;
o dificultăţi în reglarea termică a instalaţiei în funcţie de necesităţile energetice
interioare.

14
2.2.2. Sisteme de încălzire radiantă

Instalaţiile de încălzire prin radiaţie prezintă şi alte particularităţi în raport cu celelalte

sisteme, dintre care se pot menţiona:
o asigură un grad de confort mai ridicat, întrucât temperatura suprafeţelor de
construcţii ce delimitează încăperea este mai ridicată şi mai uniformă, iar
temperatura aerului din interior este mai scăzută cu 1...3 °C;
o realizează în încăperi un gradient de temperatură redus;
o se reduce viteza de circulaţie a aerului în încăpere şi, ca urmare, rezultă o
diminuare de împrăştiere a prafului anorganic, suport al florei bacteriene;
o asigură încălzirea spaţiilor deschise.

Dezavantaje:
o În analiza ce precede decizia alegerii sistemului de încălzire, trebuie avute în
vedere şi aspecte legate de costul investiţiilor, cheltuielile de exploatare şi de
coordonare a lucrărilor de instalaţii şi construcţii.

Sistemele de încălzire prin radiaţie se pot folosi: în clădirile civile, în încăperi cu

cerinţe igienice şi de confort deosebite, precum şi pentru asigurarea unei încălziri
uniforme; în clădirile industriale cu spaţii mari şi fără necesităţi de ventilare mecanică,
pentru asigurarea unei distribuţii omogene a încălzirii; în încăperi de producţie industrială.

Fig. 2.2 Sistem de încălzire prin tavan [10]

15
2.2.3. Sisteme de încălzire locală

Încălzirea locală este cea mai simplă instalaţie întrucât cuprinde în ansamblul ei atât
sursa termică cât şi suprafaţa de încălzire. Se recomandă a fi utilizată la:
 clădiri mici cu maximum 3-4 niveluri;
 complexe de clădiri mici dispersate
pe suprafeţe mari (mediu rural);
 clădiri de locuit individuale;
 clădiri cu caracter sezonier
(organizare de şantier, depozite de
materiale etc.);

Încălzirea locală prezintă o serie de

avantaje:
o cost de investiţii redus,
o posibilitatea încălzirii numai a
spaţiilor utilizate,

Fig.2.2. Sistem de încălzire locală-șemineu [10]

o folosirea tuturor categoriilor de
o combustibili gazoşi, lichizi şi solizi,
o instalarea rapidă cu mijloace locale,
exploatare uşoară deci puţin
costisitoare

Ca dezavantaje se pot menţiona:

o suprafeţele încălzitoare au dimensiuni mari şi ocupă mult spaţiu în încăperea în

care sunt amplasate;
o randamentele termice sunt mult mai reduse în raport cu alte sisteme de încălzire;
o necesitatea prevederii de coşuri pentru fiecare sobă sau grup de sobe; -
inconveniente de ordin igienic şi pericol de incendiu în manipularea
combustibilului

16
2.2.4. Sobele

2.2.4.1.Sobe fără acumulare de căldură

În această categorie se înscriu sobele metalice, folosite, de regulă, la încăperile

cu un regim intermitent de încălzire (locuinţe individuale, multifuncţionale, organizări de
şantiere etc.). icol de incendiu). Sobele metalice sunt prefabricate şi ele se execută într-
o gamă variată, diferenţiate doar de natura combustibilului folosit.
Ele sunt dotate cu dispozitive cu acţiune manuală sau automată pentru ardere şi reglare,
realizând randamente termice de peste 70 %.

o Sobe metalice pentru combustibil solid;

o Soba metalica pentru combustibil lichid;
o Sobe pentru combustibil gazos.

Fig. 2.3 Schemă generală sobă metalică pentru combustibil lichid și părțile componente [3]

17
2.2.4.2. Sobe cu acumulare de căldură

Sobele se execută din zidărie de cărămidă sau plăci din faianţă. Au diferite forme
geometrice exterioare de la simplu paralelipiped, la construcţii complicate cu nişe, etajere,
banchete sau alte forme de figuri estetice. Caracteristica principală a acestor sobe constă
în aceea că, urmare a arderii combustibilului în focar odată sau de două ori pe zi, timp de
câteva ore, căldura rezultată, vehiculată cu gazele de ardere este acumulată în pereţii
sobei şi cedată lent încăperii. Din categoria acestor sobe, cele confecţionate cu plăci din
faianţă sunt cele mai folosite.
Sobele cu acumulare se execută: fixe sau mobile.

Fig.2.4 Sobă de teracotă cu cazan [10]

18
2.3. Sisteme de încălzire centrală

2.3.1. Clasificare

 Centralele electrice
 Centralele pe gaz natural
 Centralele pe GPL
 Centralele pe combustibil lichid
 Centralele pe combustibil solid

2.3.2. Tipurile de centrale termice. Avantaje și dezavantaje

 Centralele electrice

Cresterea semnificativă al interesului beneficiarilor față de centralele termice care

utilizează curent electric drept
combustibil pentru realizarea
energiei termice utilizate la
încălzirea clădirilor, precum și
numărul mare de beneficiari de pe
tot teritoriul țării al unor astfel de
sisteme de încălzire, face
inevitabilă oferirea tuturor
informațiilor de către furnizori care
să ajute la calcularea

Fig.2.5 Schemă generală a centralei termice electrice [10]

19
costurilor energiei consumate și care să poată raspunde la o intrebare care apare din ce
în ce mai frecvent: cum va fi afectat bugetul familiei dacă optăm pentru centrala pe curent
electric, față de utilizarea unei centrale termice pe gaz metan?
De altfel, toate directivele UE sunt în favoarea utilizării energiei electrice față de
orice altă sursă de energie, deoarece orice centrală termică ce asigura încălzirea unui
spațiu utilizează un material primar al cărui consum duce la diminuarea resurselor
energetice pe plan mondial (derivați din petrol, gaze, lemne, cărbune, etc.).
Este important de menționat că, montarea unei centrale electrice nu necesită
infrastructură de transport (ex.: conductă), nu prezintă pericol de explozie, precum și
multe alte avantaje cum ar fi:

- Reţea de alimentare cu energie electrică foarte vastă;

- Nu produce emisii de noxe, nu dăunează mediului, deci poate fi utilizat chiar şi în zone
protejate din acest punct de vedere;
- Nu necesită aer de combustie;
- Nu necesită coş de fum pentru evacuarea gazelor de ardere;
- Reglajele sunt simple, iar reacţia la acestea este rapidă şi eficientă;
- Confort ridicat în funcţionare

Subliniem că valorile ce rezultă din formule de teoria electricității sunt identice la

orice model de centrală electrică, ele decurgând din teorii certe.
Valorile aferente suprafețelor încălzite și consumurile lunare sunt valabile numai
pentru centralele electrice, ele fiind rezultatul urmăririi funcționării acestor echipamente
la aproximativ 120 de utilizatori timp de 2 ani. O mulțime de factori influențează necesarul
termic al unei clădiri. Factorii de bază sunt: materialul de construcție al pereților, grosimea
acestora și gradul de izolare, orientarea clădirii, zona geografică în care se află, suprafața
și calitatea zonelor vitrate (geamuri clasice sau termopan), numărul de pereți exteriori și
calitatea încălzirii pereților cu vecinătăți locuite (în special la blocuri).

20
  Centralele pe gaz natural

Fig.2.6 Schemă generală a centralei termice pe gaz și componentele acesteia [10]

În România, conceptul de încălzire individuală pe bază de gaze naturale a

cunoscut o creştere spectaculoasă odată cu dezvoltarea reţelei de distribuţie a gazelor
naturale. Dacă adaugăm inovaţiile tehnice, dezvoltarea electronicii şi a sistemelor de
automatizare putem vorbim de o modernizare a sistemelor de încălzire individuală care
a generat o cerere tot mai mare, începând cu anii ’90. Mai mult, armonizarea legislaţiei
din Uniunea Europeană în legislaţia romănească a permis libera circulaţie a
echipamentelor termice într-o Piaţă Unica Europeană, bazată pe armonizare tehnică.
Astăzi, oferta de echipamente termice pentru încălzirea locuinţei este foarte mare şi
variată, astfel încât decizia de a alege centrala potrivită este dificilă pentru un cumpărător
dacă nu are cunoştinţele necesare în acest domeniu.
Încălzirea cu centrală termică pe bază de gaze naturale reprezintă una dintre cele mai
eficiente metode de încălzire a locuinţei. Pentru sectorul rezidenţial, mare consumator de
energie termică, încălzirea pe bază de gaze naturale a permis utilizarea unui sistem
21
energetic cu timp de răspuns mic la nevoile utilizatorului. Randamentul unei centrale
termice montată intr-un apartament de bloc este net superior altor sisteme de încălzire
unde sursa de producere a energie se află la mare distanţă de locuinţă. Pierderile de
energie pe traseul de distribuţie a agentului termic în cazul centralelor termice sunt mult
diminuate datorită distanţelor mici de la sursă la corpurile radiante
(calorifere), practic vorbim de câţiva metri de traseu al conductelor. Toate acestea, la care
se adaugă multe alte avantaje, independenţa, confortul, fiabilitatea, au poziţionat
centralele termice pe bază de gaze naturale pe primele locuri în preferintele utilizatorilor
din sectorul rezidenţial care au adoptat această soluţie alternativă la încălzirea
centralizată.

 Centralele pe GPL

Sunt centralele clasice, care folosesc gaz metan, adaptate pentru funcţionarea cu gaz
petrolier lichefiat. Ca şi în cazul celor de mai sus, acestea au dimensiuni compacte şi
permit folosirea automatizărilor ce ajută la economisirea de combustibil. Deşi au un
randament ridicat, acesta nu este la fel de ridicat ca al centralelor pe gaz metan, iar costul
gazului petrolier lichefiat este mai mare decât al gazului metan. În plus, aceste centrale
necesită o reţea de alimentare specială, ce are costuri de realizare destul de ridicate şi
presupune anumite condiţii de racordare, astfel că acest gen de instalaţie nu poate fi
montată oriunde.

 Centralele pe combustibil lichid

Cu motorină, combustibil tip M sau păcură) au
avantajul că, în anumite situaţii, costul
combustibilului este redus. Însă este vorba de
centrale mari (ocupă un spaţiu semnificativ), ce
necesită sistem special de alimentare şi stocare,
dar şi coş de fum dimensionat
corespunzător.

Fig.2.7 Centrală pe combustibil lichid [10]

Un alt dezavantaj este faptul că necesită revizii mai dese decât centralele pe
gaz, explică specialiştii Heat Point.

22
  Centralele pe combustibil solid

Cele mai eficiente centrale pe lemne sunt cele cu

sistem de gazeificare, lemnele nefiind arse
direct, ca în cazul unei sobe de teracotă. În
primă fază ard gazele eliminate de combustibil la
contactul cu jarul fierbite, abia apoi ard și
lemnele, astfel combustia este de lungă durată și
alimentarea centralei se va face mai rar.

Fig.2.8 Centrala Atmos pe combustibil solid [10]

Principalele avantaje ale centralelor pe lemne

 durată lungă de viață

 gamă largă de puteri
 elemente de ajustare și securitate
 ușor de folosit
 asamblare facilă

23
2.4. Costurile celor mai folosite sisteme de încălzire
Centrala pe lemne

Preţul unei centrale pe lemne de 25KW începe de la 3.000 de lei şi poate ajunge
la 5.000 de lei. La această sumă se adaugă cel puţin 6.000 de lei pentru instalare ţevi,
calorifere, termostat, vas de expansiune şi alte accesorii. Vasul de expansiune vă ajută
să menţineţi cald în casă o perioadă de timp şi după ce s-a oprit centrala. Pentru 100
mp, cantitatea de lemne arsă lunar este de circa 1,5 - 2 tone. La asta se adaugă o
sumă mai mică la factura pe curent, din cauza ventilatorului din interiorul centralei.

Cost fix: 9.000 - 12.000 lei

Cost lunar: 400-500 lei

Centrala pe gaze

Preţul unei centrale termice pe gaze este de minim 2.000 lei, dar poate ajunge
şi la 2.700 lei. Pentru a achiziţiona un sistem complet, care cuprinde radiatoare,
ţeavă, accesorii, montaj şi costuri debranşare, variază între 5.500 şi 7.000 lei. Este
foarte important numărul de camere şi cât de performantă este instalaţia respectivă.
O izolaţie termică bine făcută şi utilizarea cărămizilor porotherm poate reduce factura
şi cu 30% în lunile geroase de iarnă.
Iar 400 de lei costă lunar lemnele necesare pentru a încălzi o casă neizolată termic,
cu o suprafaţă de circa 100 metri pătraţi. Dacă ar fi izolată, factura ar scădea cu 20 -
30% faţă de suma iniţială.

Cost fix: 8.000 - 10.000 lei

Cost lunar: 600 - 700 lei

24
 2.5. Termostate
Numele termostat derivă din
grecescul thermos(fierbinte,
încălzire) și statos (a menține, a
regla).
Un termostat este un dispozitiv
pentru reglarea temperaturii unui
sistem astfel încât sistemul este
menținut la o temperatură aproape
de referință dorită. Termostatul face
acest lucru prin comutarea
dispozitivelor între pornit și oprit,
între încălzire și răcire sau ajustează
fluxul de fluid pentru transfer Fig.2.9 Termostat Emerson [10]
termic după cum este necesar, pentru a menține temperatura corectă.
Un termostat este o unitate de control pentru un sistem de încălzire sau de răcire.
Termostatele pot fi construite în multe feluri și pot fi folosite cu o varietate de senzori
pentru a masura temperatura. Semnalul oferit de senzor la ieșire controlează aparate de
încălzire sau de răcire.

2.5.1. Clasificare

Termostatele se clasifică în 3 mari categorii în funcție de modul de stabilire a

temperaturii de funcționare și de modul cum oferă contact (pornește sau oprește un
dispozitiv):

o termostate mecanice
o termostate electronice
o termostate digitale

25
Fig 2.10 Termostat mecanic Fig 2.11 Termostat digital

Fig 2.12 Termostat wireless Fig 2.13 Termostat cu fir

Fig 2.14 Termostat TouchScreen [10]

26
2.5.2. Funcționalitatea termostatelor

Termostatul este soluția ideală pentru un consum rentabil și un cost rezonabil.

Principiul de funcționare al unui termostat este simplu. Prin montarea unui termostat ai la
dispoziție posibilitatea de a seta un orar de funcționare a centralei, precum și temperatura
dorită, în funcție de anumite intervale de timp.

Cu alte cuvinte, se poate seta perioada de timp în care centrala să funcționeze la

o temperatură mai ridicată, de exemplu seara, când te întorci de la serviciu, sau în zilele
de weekend, când stai toată ziua în casă, sau când să nu functioneze deloc, în situațiile
în care ești plecat în vacanță.

Temperaturile pot fi stabilite în funcție de necesitățile și preferințele fiecăruia. Se

consideră a fi temperaturi optime valorile cuprinse între 18°C si 22°C, însa va trebui să
decizi singur valoarea care îți asigură confortul termic. Când lipsești de acasă, poți alege
să setezi termostatul la 14°C - 18°C, aceeași valoare fiind ideală și pe timpul nopții.

Există două tipuri de termostate: cu fir sau fără fir. Aparent singura diferență dintre
cele două tipuri este prezența sau absența firului, cel din urmă funcționând pe bază de
unde radio. La o privire mai atentă însă, se poate observa că termostatele wireless sunt
mai scumpe decât cele cu fir.

Deși, termostatul fără fir are avantajul de a putea fi montat în orice încăpere a
locuinței și astfel se poate monta în camerele unde se consideră că este cel mai indicat
să ai un control al temperaturii, trebuie luat în calcul faptul că pot apărea probleme de
comunicare în momentul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică. Există
posibilitatea ca reluarea comunicării să fie problematică, dar acest aspect diferă în funcție
de model. De asemenea, se poate opta pentru termostate wireless prevăzute cu funcția
de a se comuta în regim manual, soluția ideală pentru când termostatul rămâne fără
baterii sau transmițătorul se defectează.

Montarea unui termostat se poate face foarte ușor, atâta timp cât se urmăresc cu
atenție indicațiile producătorului. Termostatul nu se montează în apropierea unor surse
de caldură, a obiectelor electronice sau în vizorul soarelui. De asemenea, în momentul
în care se montează termostatul trebuie să se țină cont de înălțimea la care se montează.

Pe piață există termostate mecanice și digitale. Cele wireless sunt întotdeauna

digitale și pot fi întâlnite și sub denumirea de cronotermostate digitale. În funcție de buget,
se poate opta pentru un termostat ce poate fi programat în funcție de temperatură sau de
temperatură și timp.

27
 3.Alegerea soluției constructive și
justificarea ei

Conform statisticilior, peste jumătate din locuințele din România folosesc pentru
sistemul de încălzire centralele termice. Mai mult de 1,1 milioane de gospodării din
România au fost însă debranșate de la sistemul centralizat în ultimii ani, una dintre
principalele cauze fiind creșterea prețului gazelor.
Numărul gospodăriilor cu centrale termice a ajuns la 1,5 milioane, în comparație
cu 1,4 milioane de locuințe care încă mai folosesc sistemul centralizat de încalzire, se
arată într-un comunicat al furnizorului de centrale termice Ariston Thermo Romania,
realizat pentru agenția Mediafax.

"Creșterea continuă a prețului la energia termică, problemele constante ale CET-

urilor din întreaga țară, cât și dorința de independență a românilor a dus, în ultimii zece
ani, la debranșarea a peste 1,1 milioane de locuințe de la sistemul de încălzire centralizat.
(...) În anul 2002 sistemul centralizat deservea 2,5 milioane de locuințe, pentru ca în acest
moment doar 1,4 milioane să fie încă branșate. În paralel, parcul de centrale termice
instalate la nivel național a depășit 1,5 milioane de unități", se arată în comunicat. [11]

Analizând aceste date, se poate afirma cu o certitudine deosebită faptul că

centralele termice pe gaz sunt din ce în ce mai răspândite atât la nivel național cât și
mondial. Deși sunt multe alte surse de energie alternativă care poate fi transformată cu
ușurință în energie termică, în momentul de față sunt preferate centralele termice pe gaz,
în principal, datorită avantajelor tehnice, tehnologice și economice pe care acestea le
oferă. Acestea sunt:

 combustibilul utilizat este relativ ieftin

 soluții tehnice multiple
 gamă foarte variată de puteri
 opriri și porniri ușoare
 inerție mică în funcționare
 fiabilitate bună
 siguranța în funcționare

Deși gradul de confort pe care acest tip de sistem de încălzire îl conferă este unul
ridicat, exista și anumite particularități ale acestora care ar putea fi clasificate ca și
dezavantaje, precum:

 nu există pretutindeni o rețea de distribuție a gazului

 necestită sistseme de siguranță pretențioase datorită caracterului exploziv al
gazului.
28
 4. Calcule de dimensionare

4.1. Eficiența termică a locuințelor

În proiectarea sistemelor clasice de încălzire, se cunoaşte că utilizarea izolaţiilor

termice are ca efect reducerea consumurilor specifice de combustibili. Experienţa
ultimilor ani, arată că în condiţiile economice actuale, costurile iniţiale ale investiţiei în
izolaţia termică, sunt amortizate în cca. 2…4 ani, prin reducerea corespunzătoare a
cheltuielilor cu combustibilii.
La proiectarea sistemelor de încălzire şi producere a apei calde cu ajutorul
energiilor regenerabile, necesitatea utilizării izolaţiilor termice este şi mai acută. Este
evident că izolarea reduce pierderile de căldură, şi prin urmare scade consumul de
energie, dar în cazul utilizării energiilor regenerabile, scopul izolării este de a reduce
cât mai mult posibil, necesarul de energie care trebuie asigurat. Acest obiectiv este
extrem de important, deoarece tehnologiile de conversie în energie termică a surselor
regenerabile de energie, sunt mult mai scumpe decat soluţiile clasice.
Structura cheltuielilor iniţiale ale investiţiei, va avea două componente importante:
O izolaţie cu mult mai performantă decât în cazul sistemelor clasice;
Echimapentele de conversie a energiilor regenerabile, în energie termică.
Pentru a fi posibilă reducerea costurilor echipamentelor, este obligatoriu să se
reducă la minim, valorile sarcinilor termice care vor fi asigurate de aceste echipamente.
Acest obiectiv este posibil numai printr-o izolare termică extrem de performantă. Astfel,
costurile cu izolaţia se vor amortiza rapid, iar costurile echipamentelor având sarcini
termice reduse, se vor amortiza în cca. 10…15 ani, ceea ce reprezintă un termen absolut
rezonabil.
În condiţiile în care se estimează o creştere constantă a preţurilor combustibililor
clasici se poate estima şi că în viitorul apropiat, perioada de amortizare a costurilor
echipamentelor de conversie a energiilor regenerabile în energie termică, se va reduce
corespunzător.
În ţările dezvoltate există reglementări precise în ceea ce priveşte consumurile de
enrgie termică în care trebuie să se încadreze locuinţele şi există proceduri precise de
evaluare enegetică a clădirilor şi locuinţelor. Astfel de reglementări au fost introduse de
exemplu, în Germania (1984), în Suedia (1990) şi din nou în Germania (1995). Tot în
Germania - ţara europeană cu cele mai avansate preocupări în domeniul energiilor
regenerabile şi al reducerii consumurilor energetice în clădiri şi locuinţe, au fost definite
şi două tipuri de locuinţe, ale căror consumuri de energie termică sunt şi mai reduse decât
cele prevăzute în reglementările obligatorii în vigoare. Denumirile acestor tipuri de
locuinţe sunt case cu consum energetic redus (low energy houses), respectiv case pasive
energetic (passive houses).

29
 Câteva caracteristici ale unor tipuri de locuinţe menţionate, sunt prezentate în
tabelul alăturat.
Tabel 4.1 Caracteristici ale unor tipuri de locuinţe

1 G95 – casă cu izolaţie normală (Germania 1995, Suedia 1990)

2 CER – casă cu consum energetic redus
3 CPE – casă pasivă energetic
4 Aerisire (nu se prevede necesitatea ventilării mecanice)

Consumurile anuale de energie termică ale locuinţelor vechi din Germania,

respectiv a celor construite în urma introducerii unor reglementări, în Suedia, sau
Germania, sunt prezentate în figura 4.1:

Fig. 4.1 Evoluţia consumurilor energetice anuale în locuinţe

CVG – case vechi Germania; G84 – reglementări Germania 1984;

S90 – reglementări Suedia 1990; G95 – reglementări Germania 1995;
CER – case cu consum energetic redus; CPE – case pasive energetic

30
 Pentru casele de tipul S90/G95, respectiv CER şi CPE, se poate analiza în mod
defalcat, consumul anual de energie termică, având cele trei componente principale:
- Pentru compensarea pierderilor de căldură perimetrale;
- Pentru ventilare / aerisire;
- Pentru prepararea apei calde menajere.

În figura 4.2 este reprezentă grafic structura consumului anual de energie termică
pentru tipurile de case menţionate.

Fig. 4.2 Structura consumului anual de energie termică

Analizând figurile 4.1 şi 4.2, se observă că odată cu îmbunătăţirea performanţelor

termice ale locuinţelor se reduce şi consumul de energie termică pe care trebuie să în
asigure echipamentele de încălzire. Este evident că energiile regenerabile vor fi utilizate
cel mai eficient în casele cu consum energetic redus, respectiv în casele pesive energetic,
deoarece aceste categorii de clădiri, au cele mai mici consumuri energetice şi deci
cheltuielile pentru echipamentele de conversie a energiilor regenerabile în căldură, vor fi
cele mai reduse. Acest aspect este fundamental, deoarece s-a arătat deja că preţurile
acestor echipamente sunt ridicate. Pe lângă costurile cele mai reduse posibile, ale
investiţiei în echipamente, casele cu consum energetic redus şi cele pasive sunt
caracterizate şi prin cele mai reduse cheltuieli propriu-zise de exploatare, facturile de
energie termică fiind cele mai reduse, iar în aceste condiţii, este posibilă amortizarea
relativ rapidă a investiţiilor.

31
4.2. Bilanțul termic al incintelor

Pentru a asigura condiții optime de microclimat într-o incintă este necesar a avea
un control riguros asupra parametrilor mediului ambiant, în vederea realizării echilibrului
termic, exprimat cu ajutorul bilanțului de călduri. Pentru o perioadă determinată de timp
acest bilanț se exprimă în modul următor:

Qc + Qi = Qpp + Qr + Qe + Qu (4.1)

unde:

Qc este căldura existentă în sistem [J];

Qi – căldura cedată de instalația de încălzire [J];
Qpp – căldura pierdută prin pereți [J];
Qr – căldura reziduală (rămasă în sistem) [J];
Qe – căldura evacuată prin ventilație [J];
Qu – căldura pierdută prin neetanșietăți și deschiderea ușilor [J].

Calculul căldurilor componente ale bilanțului se face cu relațiile:

𝑄𝑐 = ∑ 𝑚𝑛 𝑐𝑛 (𝑇𝑓 − 𝑇𝑖 )
1
𝑛

𝑄𝑟 = ∑ 𝑚𝑛 𝑐𝑛 𝑇𝑓
1
𝑄𝑝𝑝 = 𝑘𝑆(𝑇𝑒 − 𝑇𝑓 ) (4.2)
𝑄𝑒 = 𝑚𝑎 𝑐𝑎 𝑇𝑓
𝑄𝑢 = 0,36𝑆𝑢 𝑛(𝑇𝑓 − 𝑇𝑒 )𝐶𝑀

unde:

mn – masa corpurilor și materialelor din incintă [kg];

cn – căldura specifică a corpurilor și materialelor din incintă [J/kg];
Ti – temperatura ințială a corpurilor din incintă [°C]
Tf – temperatura finală a corpurilor din incintă [°C]
k – coeficient de transfer termic
S – suprafața pereților [m2];
Te – temperatura mediului exterior [°C]
ma – masa aerului evacuat prin ventilație [kg];
ca – căldura specifică a aerului evacuat prin ventilație [J/kg];
32
 Su – suprafața ușilor [m2];
n – frecvența de deschidere a ușilor pe oră;
CM – coeficient de corecție a fluxului termic. [1]

4.3. Necesarul de căldură pentru clădiri obișnuite

Clădirile au destinații, forme și caracteristici diferite iar pentru stabilirea
caracteristicilor tehnice ale echipamentelor de încălzire este important să se calculeze
necesrul de căldură care exprimă cantitatea de energie cedată de fiecare încăpere în
mediul înconjurător.
Metoda de calcul al necesarului de căldură pentru încălzire este reglementată prin
STAS 1907 și se aplică tuturor tipurilor de clădiri civile și industriale, excepție făcând:

- încăperile amplasate subteran;

- spațiile închise limitate de elementele de construcții lipsite practic de
masivitate termică;
- construcțiile sau încăperile încălzite rar, pe perioade scurte de timp;
- construcțiile cu instalații de încălzire locală, având efecte pe zone limitate;
- construcțiile cu instalații de încălzire prin radiație

Necesarul de căldură pentru încălzirea unei încăperi se calculează după relația:

𝑄 = 𝑄𝑇 (1 + ∑ 𝐴 /100) + 𝑄𝑖 [W] (4.3)

în care:

QT este fluxul termic cedat prin transmisie, considerat în regim staționar,

corespunzător diferenței de temperatură între interiorul și exteriorul elementelor de
construcții care delimitează încăperea [W];
Qi – sarcina termică pentru încălzirea aerului rece pătruns în interior de la
temperatura exterioară la temperatura interioară [W];
∑ 𝐴 – suma adaosurilor afectate fluxului termic cedat prin transmisie [%].

Necesarul de căldură global al unei încăperi se majorează sau se micșorează cu

debitul de căldură absorbit sau cedat de diverse procese cu caracter permanent dacă
acesta depășește 5% din Q.

33
4.3.1. Calculul necesarului de căldură pe bază de indici

Pentru calculul aproximativ al necesarului de căldură se pot folosi indici care țin
seama de tipul clădirii (de locuit sau terțiar), de forma și dimensiunile geometrice (numărul
de niveluri, suprafața desfășurată, volumul construit), gradul de izolare termică și zona
climatică în care este amplasată clădirea.

Relația de calcul al necesarului de căldură pentru clădirile de locuit și similare

acestora este:

𝑄 = 𝑉 ∗ 𝐺𝑁(𝑡𝑚𝑖 − 𝑡𝑒 ) [W] (4.4)

în care:
V este volumul interior încălzit al clădirii calculat ca volumul delimitat de anvelopa
clădirii [m3];
GN – coeficientul global normat de izolare termică, determinat în funcție de
numărul de niveluri N și de raportul dintre aria A și volumul clădirii V [W/m3*K];
𝑡𝑚𝑖 – temperatura medie a aerului din interiorul încăperilor [°C];
𝑡𝑒 – temperatura exterioară convențională de calcul a zonei în care este
amplasată clădirea [°C].

4.4. Puterea centralelor termice

Conform acestei particularități a centralelor termice, acestea se împart în 3 mari

categorii:
- centrale termice cu puteri mici (pâna la 100 kW);
- centrale termice cu puteri medii (100..2000 kW);
- centrale termice cu puteri mari (peste 2000 kW);

Puterea centralei termice se calculează pentru fiecare tip de agent termic produs
ținând seama de puterea instalată a consumatorilor și de simultanietatea în funcționare
a acestora. În majoritatea cazurilor, o centrală termică asigură necesarul de căldură
pentru încălzire și pentru prepararea apei calde de consum. Sunt și cazuri în care, cu
același agent termic, se alimentează și alți consumatori, ca: instalațiile de ventilare-
climatizare, instalații tehnologice (bucătării mari, spălatorii etc.) [2]

34
4.4.1. Centrale termice cu puteri mici

Sunt destinate cu precădere încălzirii centrale a clădirilor mici (locuințe, ateliere,

magazine etc.). Sunt prevăzute cu un singur cazan și asigură, de regulă, și necesarul de
căldură pentru prepararea apei calde de consum. Sunt oferite pe piață sub denumirea de
microcentrale termice, centrale de apartament sau centrale murale, aparate care într-o
singură carcasă cuprind: cazanul, arzătorul, unul sau mai multe vase de expansiune,
supape de siguranță, pompe, schimbătorul de căldură și sistemul de automatizare.

Fig. 4.3 Centrală termică Ariston Genus EVO 35 FF

În figura 4.3 este prezentată centrală termică Ariston Genus EVO 35 FF – centrală
din categoria centralelor cu putere mică având următoarele date tehnice:

-putere nominală max/min încălzire centrală: 34.5/15.0 kW;

-putere nominală max/min ACM: 31.7/15.0 kW;
-putere termică max/min: 32.3/14.5 kW;
-eficiența la puterea nominală: 93,6%;
-eficiența la 30% din puterea nominală: 92.6%;
-temperatura max/min pe circuitul de încălzire: 82/35 °C;
-temperatura max/min pe circuitul ACM: 60/36 °C;
-tensiune de alimentare/frecvență: 230/50 V/Hz;
-putere totală consumată: 152 W;
-clasa de protecție electrică: IP X5D;
-greutate: 32 kg;
-acoperire: 232 m2;
-dimensiuni (LxlxI): 400 x 770 x 315 mm;

35
4.4.2. Centrale termice cu puteri medii
Creșterea puterii instalate a centralei termice ridică probleme noi de care este
necesar a se ține seama în alcătuirea schemei tehnologice. Astfel, pentru mărirea
siguranței în funcționare Normativul I13 recomandă pentru centrale cu puteri între 100 și
2000 kW, prevederea a minm două cazane. Acestea pot funcționa simultan sau pe rând
ceea ce implică necesitatea izolării hidraulice a fiecărui cazan.
Odată cu creșterea puterii instalate poate crește și numărul și diversitatea
consumatorilor cărora este necesar să li se asigure simultan condițiile optime de
funcționare.

Fig. 4.4 Centrală termică Viessmann Vitoplex 200

Date tehnice:

- Producător: Viessmann;
- Putere: 350 kw;
- Combustibil: Gaz ,GPL,Motorina;
- Acoperire: peste 200 m2;
- Instalare / Poziționare: Pe podea / Stativ;
- Tip centrala termică: Centrala convențională pe gaz;
- Dimensiuni (lungime x lățime x înălțime) :1930 x 905 x 1460 mm;
- Tiraj: Natural.

36
4.4.3. Centrale termice cu puteri mari
Între o centrală termică de putere medie și una de putere mare apar diferențe date
de: puterea instalată, numărul de cazane (minimum 3), numărul și deversitatea
consumatorilor, amplasarea etc. Toate acestea accentuează neajunsurile în exploatare
și introduc condiții suplimentare împotriva suprapresiunilor accidentale.

Fig.4.4 Centrală termică Bomat Profitherm

Date tehnice:

- Producător: Bomat;
- Putere: 2200 kW;
- Combustibil: gaz;
- Instalare: pe stativ;
- Tip centrala termică: Centrala convențională pe gaz;
- Dimensiuni (lungime x lățime x înălțime) :1930 x 905 x 1460 mm;
- Tiraj: Natural.

37
4.5. Calculul necesarului de căldură pentru un anumit
tip de incintă
Tipul de incintă ales pentru a realiza calculele și pentru a determina necesarul de
căldură este o sală de restaurant din jud. Brașov.
În vederea obținerii rezultatelor, vom folosi relația 4.4, având următoarele
dimensiuni și indici/coeficienți:

Lungimea sălii: 25 metri;

Lățimea: 17,7 metri;
Înălțimea: 4 metri;

Respectiv:
Suprafața incintei: 450 m2 ;
Volumul: 1800 m3;

GN – coeficientul global normat de izolare termică;

GN= A/V; GN=0.25;

𝑡𝑚𝑖 – temperatura medie a aerului din interiorul încăperilor [°C];

𝑡𝑚𝑖 = 23°C;
𝑡𝑒 – temperatura exterioară convențională de calcul a zonei în care este
amplasată clădirea [°C];
𝑡𝑒 = -21°C (Zona IV – Brașov, conform Anexa 1);

Prin urmare, conform relației 4.4, avem:

𝑄 = 1800 ∗ 0.25(23 − (−21)) = 19800 𝑊

Pentru a asigura necesarul de căldură rezultat vom avea nevoie de o centrală din
categoria centalelor cu putere medie conform clasificării făcute anterior.

38
 5. Calculul economic

5.1. Importanța calculului economic

Calculul economic are o importanță deosebită și este necesar a se efectua înainte
de a face o investiție chiar și în ceea ce privește centralele termice.
Evident că un calcul economic în acest sens include:

- prețul de achiziție a centralei;

- costurile de montaj;
- costurile de întreținere;
- prețul combustibilului utilzat;
- alte costuri suplimentare

Înainte de a face un calcul economic luând în considerație criteriile economice

menționate mai sus trebuie de asemenea să se țină cont de tipul imobilului și materialul
din care este construit acesta, suprafața care trebuie încălzită, gradul de izolare termică
a clădirii etc.

5.2. Algerea centralei termice

Conform rezultatelor obținute în urma calculelor de dimensionare, am ales centrala
termică Viessmann Vitoplex 100 PV1 200 kW, care va putea asigura necesarul de
căldură rezultat pentru încălzirea incintei respective.
Prețul de achiziție al centralei este de 20500 RON. Centrale are un randament
normat de până la 92%.

39
5.2.1. Calcule de amortizare a centralei termice

Conform catalogului de amortizare a mijloacelor fixe, poziția 2.1.17.3, perioada de

amortizare a unei centrale termice este estimată la 8-10 ani.

1. Valoarea de intrare - 20500 lei;

2. Durata normală de funcționare, conform Catalog -10 ani;
3. Cota anuală de amortizare degresivă - 20%;

Tabel 5.1 Amortizarea centralei termice

Ani Modul de calcul Amortizare anuala degresiva (lei) Valoarea ramasa (lei)
1 20.500 x 20% 4100 16400
2 16400 x 20% 3280 13120
3 13120 x 20% 2624 10496
4 10496 x 20% 2099 8397
5 8397 x 20% 1679 6718
6 6718 x 20% ! 1343.6 5374.4
7 1343.6 4030.8
8 1343.6 2687.2
9 1343.6 1343.6
10 1343.6 0
! 20% x 6718 = 6718 /5

Conform rezultatelor din tabelul 5.1, costul centralei termice se va amortiza

complet într-o perioadă de 10 ani cu valorile respective.

40
 6. Legislație

6.1.Norme tehnice

1. Utilizarea gazelor naturale este admisă numai în încăperi în care nu există

pericol de:

 incendiu, prin aprinderea materialelor şi elementelor combustibile, datorită

radiaţiei termice directe ori a transferului de căldură prin convecţie sau
conducţie;
 explozie a materialelor şi substanţelor combustibile aflate în interior;
 intoxicare sau asfixiere a utilizatorilor, cu gaze de ardere.

2 .Toate încăperile în care se montează aparate de utilizare a gazelor naturale,

se prevăd cu suprafeţele vitrate, sub formă de ferestre, luminatoare cu geamuri, uşi cu
geam sau goluri, toate la exterior, sau spre balcoane sau spre terase vitrate cu suprafaţă
minimă totală de:

 0,03 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din beton

armat;
 0,05 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie.

3..În instalaţiile de utilizare se montează numai aparate şi arzătoare avizate

prevederilor ISCIR (Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune și Instalațiilor de Ridicat) în vigoare.

4. Începând cu anul 2008, montarea detectoarelor automate de gaze naturale, pentru

încăperile în care sunt aparate de utilizare gaze naturale şi suprafeţele vitrate necesare
conform prezentelor norme, sunt parţial sau în totalitate constituite din geamuri cu
grosimea mai mare de 4 mm, sau geamuri de construcţie specială (securizat,
termopan,etc), este obligatorie.

5. Pe 26 septembrie 2015 va intra în vigoare o directivă a Uniunii Europene potrivit căreia

va fi permisă doar vânzarea centralelor termice cu condensare. Pe de altă parte, legislaţia
europeană, la care s-a aliniat şi România, prevede ca, după 10 ani de la montare, centrala
termică de apartament să fie înlocuită cu alta nouă. [8]

41
 7. Concluzii
Conform unui studiu Ariston, românii îşi aleg centrala termică după un sistem de
criterii incorrect, în primul rând în funcţie de preţ (37%), apoi eficienţă, randament,
consum (23%), marcă (23%) şi, în sfârşit, o pondere mai mică, în funcţie de perioada de
garanţie şi post-garanţie (11%) şi ţara de origine (2%).
Astfel sfaturile şi recomandările din partea specialiştilor pentru o alegere bună a
centralei termice sunt binevenite, mai ales în acest moment.
Centrala termică ar trebui aleasă prioritar după următoarele criterii: capacitate,
randament, eficienţă şi consum, siguranţa în exploatare, sistemul de informare şi de
diagnoză, perioada de garanţie şi post garanţie.
Înainte de toate înainte de toate, trebuie făcută o analiză a necesarului de încălzire
a locuinţei ţinând cont de gradul de izolare, suprafaţa şi volumul spaţiului ce urmează a fi
încălzit, de numărul de consumatori de apă caldă menajeră şi numărul de băi şi bucătării.
Puterea centralei termice este determinată de această analiză, acest lucru fiind
foarte important deoarece, pe termen lung, este evitat riscul neplăcerilor apărute ca
urmare a unei cantităţi prea mici de apă furnizată comparativ cu nevoile familiei.
Astfel, puterea termică a centralei ar trebui să fie direct proporţională cu
dimensiunea spaţiului şi cu numărul de consumatori de apă caldă menajeră.
Cel de-al doilea criteriu de care românii ar trebui să ţină cont atunci când
achiziţionează o centrală termică este randamentul şi eficienţa acesteia. Cum sistemul
centralizat atrage de la sine facturi din ce în ce mai ridicate, instalarea unui sistem propriu
de încălzire are şi rolul de a reduce costurile lunare.
În prezent, centralele termice în condensare au o eficienţă mult mai ridicată şi
asigură o reducere a consumului de gaz cu până la 35%.
Un alt aspect deosebit de important care trebuie luat în calcul la achiziţionarea
unei centrale termice este şi siguranţa în exploatare: evacuarea corespunzătoare a
gazelor arse sau protecţia la îngheţ şi la lipsa apei din instalaţie.
În acest sens, este recomandat să nu se opteze pentru produse ale căror funcţii
nu sunt atent studiate şi care pot aduce probleme pe termen lung.
Sistemul de informare şi de diagnoză al centralei termice reprezintă un alt factor
ce trebuie luat în considerare. Astfel, este recomandată alegerea unei centrale care să
aibă integrat un sistem de informare şi de diagnoză ce face posibilă verificarea constantă
a stării de funcţionare.
Există şi un procent de cca. 10% dintre români care nu se informează deloc despre
caracteristicile centralei termice şi fac alegerea direct la raft.

42
Anexa 1 Harta zonării climatice a României [4]

43
 Bibliografie

1. Țane, N., și col., Instalații și echipamente pentru hoteluri și

restaurante, Editura Universității TRANSILVANIA din Brașov, Brașov,
2011.

2. *** Manualul inginerului instalații-Încălzire, Ed. Artenco, 2010.

3. Blaga C., Echipamente și instalații termice, Editura Universității din

Oradea, Oradea, 2009

4. http://calcul-termic.blogspot.ro/

5. http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/casa-mea/sfatul-specialistului--
top-cinci-recomandari-pentru-alegerea-unei-centrale-termice-314215

6. http://oltenianews.ro/2014/12/o-noua-dezbatere-publica-pe-tema-
strategiei-energetice-nationale/

7. http://www.infra-solutions.ro/

8. http://www.miu.ro/servicii/know-how/43-norme-tehnice-gn.html

9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Central%C4%83_termic%C4%83

10.https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=wi&ei=FQhjVYiDFMipsAGsqoC
wBQ&ved=0CA4Qqi4oAg

11. http://www.ziare.com/preturi/utilitati/peste-jumatate-din-locuintele-din-
romania-au-centrale-termice-1231720

44