Decizie nr.

1506/2016 din 13-apr-2016, Tribunalul Bucuresti, actiune in raspundere

delictuala (Civil)

Decizie
din 13 aprilie 2016
1506/2016
Text speţă
Persoană fizică, Persoană fizică vs Persoană fizică
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
DECIZIA CIVILĂ NR. 1506 A
Şedinţa publică din data de 13.04.2016
Tribunalul constituit din:
P_________: S_____ M_______ P______
JUDECĂTOR: C________ M_______
GREFIER: M_______ V________ B___
Pe rol, soluţionarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât I___ C______-S____ , în
contradictoriu cu intimata-reclamanta M______ M_____-L____ , împotriva sentinţei civile
nr.xxxxx/29.06.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în cauză având ca
obiect acţiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de
21.03.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă
din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, dar şi pentru a da
posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de
28.03.2016, 04.04.2016, 11.04.2016 şi 13.04.2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 28.12.2012
sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamanta M_____ M______ a solicitat în contradictoriu
cu pârâtul C______ S____ I___, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să constate
încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, demnitate, reputaţie
şi imagine prin acuzaţiile mincinoase şi prin declaraţiile denigratoare şi defăimătoare
susţinute de pârât în mod public , referitoare la activitatea desfăşurată de reclamantă în cadrul
Parlamentului European, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat
prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale în valoare de 50.000 euro, obligarea la publicarea
hotărârii în cadru a trei ziare Jurnalul N_______, R i ng, Ziarul Financiar precum şi în cadrul
blog-ului personal aflat la adresa de internet catalinivan.ro şi blog.catalinivan.ro, pe cheltuiala
exclusivă a pârâtului, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că începând cu data de 25 octombrie 2012 pârâtul a
susţinut conferinţe şi declaraţii de presă, intervenţii în cadrul unor emisiuni televizate şi
interviuri pentru editoriale , prin care a transmis informaţii mincinoase opiniei publice privind
anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică din cadrul Parlamentului European,
acuzaţiile mincinoase, declaraţiile denigratoare şi defăimătoare a le pârâtului lezând în mod
grav drepturile nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, demnitate, reputaţie şi
imagine, drepturi fundamentale exercitării mandatului de membru în Parlamentul European.
P ârâtul construieşte elemente strategice mincinoase ce pot fi identificate ca părţi componente
ale unei campanii de denigrare şi defăima re a reclamantei , iar transmiterea informaţiilor
mincinoase sau trunchiate către opinia publică prin intermediul mass-media a determinat o
atingere gravă drepturilor nepatrimoniale reclamantei.
Reclamanta a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 din Constituţia României, art. 10 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 252, 253, 1349, 1357cod civil, fiind
îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, fiind produs un prejudiciu prin
depăşirea limitelor libertăţii de exprimare şi încălcarea normelor constituţionale. P rin
intervenţia din cadrul emisiunii “La ordinea zilei” difuzată de postul de televiziune Antena 3
în data de 25.10.2012, pârâtul a iniţiat Campania mincinoasă desfăşurată împotriva
reclamantei , care a culminat cu acuzaţia falsă, preluată de întreaga mass-media , privind
anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică a Parlamentului European. În aceeaşi zi,
pârâtul a susţinut aceleaşi declaraţii mincinoase şi printr-o intervenţie difuzată de postul de
televiziune Antena 3, în cadrul emisiuni de “ştiri” şi prin publicarea unui post intitulat “
M_____ M______, acuzată că i-a minţit pe membrii Parlamentului European “ în cadrul
blog-ului personal.
Se mai arată că pârâtul a formulat noi declaraţii publice în data de 23 noiembrie 2012,
declaraţiile fiind preluate de întreaga mass-media, conferinţa de presă fiind susţinută în
Bucureşti, iar ulterior ca parte a mincinoasei campanii de denigrare şi defăimare, pârâtul a
publicat consecutiv în data de 24.11.2012 şi 25.11.2012, articolele: “M_____ M______-
justiţiarul de mucava” şi “ M_____ M______, despre minciună, dezinformare şi defăimare”,
pe blogul :http://blog.catalinivan.ro/parlamentul-european-2012/ .
R eclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că reformulează capetele cererii de
chemare în judecată în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de
despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale
constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, prin declaraţiile denigratoare şi
defăimătoare susţinute de către pârât în mod public privitoare la activitatea desfăşurată de
reclamantă în cadrul Parlamentului European şi obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a
trei ziare: Jurnalul N_______, Ring, Ziarul Financiar, precum şi în cadrul blog-ului personal
aflat la adresa de internet catalinivan.ro şi blog.catalinivan.ro, pe cheltuiala exclusivă a
pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
P ârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, excepţia
inadmisibilităţii acţiunii iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul arată că afirmaţiile pe care le-a făcut sunt politice, nu
reprezintă şi nu conţin încălcări ale drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei la demnitate,
imagine şi onoare. Apreciază pârâtul că reclamanta nu a probat existenţa cumulativă a
condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, existenţa prejudiciului, existenţa faptei
ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei. Î
n cauză nu există o faptă ilicită , având în vedere că raportul reclamantei cu privire la
descărcarea de gestiune a Agenţiei Europene pentru Mediu a fost respin s de Parlamentul
European , care a infirmat punctul de vedere al reclamantei iar afirmaţiile privind existenţa
unei plângeri faţă de reclamantă sunt reale şi se regăsesc în scrisoarea din data de 19.10.2012,
transmisă de P___________, Vicepreşedintele şi fostul P_________ al reţelei agenţiilor UE,
contrasemnată de preşedinţii tuturor agenţiilor UE, care confirmă îngrijorarea faţă de
activitatea reclamantei referitoare la aprobarea descărcării de gestiune a Agenţiei pentru
Mediu. Mai arată pârâtul că există o scrisoare adresată Preşedintelui Parlamentului European
semnată de pârât în numele delegaţiei SD din Parlamentului UE prin care se aduc la
cunoştinţa preşedintelui protestul cu privire la conţinutul relatărilor reclamantei din data de
03.07.2012 faţă de situaţia din România, se solicită a se constata că faptele reclamantei
constituie încălcări ale art. 1 din Codul de conduită şi se solicită sancţionarea reclamantei
conform art. 153 din Regulile de Procedură. Se confirmă astfel că există o plângere depusă
împotriva reclamantei la P___________ Parlamentului prin care se solicită aplicarea unei
proceduri reglementate.
Prin Sentinţa civilă nr. xxxxx/2013 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus admiterea
excepţiei de necompetenţă teritorială şi declinarea cauzei către Judecătoria Iaşi.
Prin Sentinţa civilă nr. 3519/10.03.2014, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei
teritoriale a acestei instanţe şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Prin D ecizia nr. 2141 din data de 10.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit
competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 28.07.2014.
Prin Încheierea de la termenul de judecată din data de 08.09.2014, instanţa a calificat excepţia
inadmisibilităţii acţiunii ca fiind apărare de fond.
Prin sentinţa civilă nr.xxxxx/29.06.2015 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis în parte
cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ă; a obligat pârâtul să plătească
reclamantei suma de 25.00 0 euro cu titlu de despăgubiri; a obligat pârâtul să publice prezenta
hotărâre în cadrul a trei ziare de răspândi re naţională, pe cheltuiala sa; a obligat pârâtul să
plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 8 lei reprezentând taxă judiciară de
timbru.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că potrivit art. 252C.civ. orice persoană fizică
are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea,
integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă,
creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică. De asemenea, potrivit art. 253 alin. 4,
persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru
prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului
faptei prejudiciabile.
Răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite va putea fi angajată în condiţiile art.
1357 şi urm. Cod civil. Raportând prevederile legale invocate la dispoziţiile art. 1381 şi urm
C.civ., instanţa a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cazul atingerilor
aduse unor drepturi nepatrimoniale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii:
existenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, existenţa unui prejudiciu, care poate
consta în atingerea adusă dreptului nepatrimonial al persoanei, existenţa unui raport de
cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, ceea ce presupune cu necesitate ca acea fapta ilicită
să fi provocat acel prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, răspunderea
sa putând fi angajată pentru cea mai uşoară culpă.
Instanţa a analizat caracterul ilicit al faptei săvârşite de pârât, urmărind, mai întâi, dacă s-a
săvârşit o faptă materializată în realitatea obiectivă şi apoi, dacă această faptă are un caracter
ilicit. Privitor la primul aspect cercetat, instanţa a reţinut că niciuna din părţi nu a tăgăduit
existenţa unor afirmaţii cu privire la activitatea reclamantei în cadrul Parlamentului european
în calitate de raportor pentru descărcarea de gestiune aferentă anului 2010 pentru Agenţia
Europeană de Mediu precum şi în legătură cu presupusa analiză a activităţii reclamantei de
către Comisia de Etică din PE, făcute de pârât atât în cadrul emisiunilor difuzate la postul de
televiziune Antena 3, respectiv „La ordinea zilei” din data de 25.11.2012, „Q&A” din data de
19.01.2013 şi în cadrul emisiunilor de ştiri din data de 25.11.2012, în cadrul conferinţei de
presă susţinută la Bucureşti la data de 23.11.2012 cât şi pe blog-ul pârâtului. Existenţa acestor
afirmaţii a fost probată atât cu ajutorul înregistrărilor audio, cât şi al înscrisurilor administrate
în cauză.
Aspectul cu privire la care părţile au opinii divergente vizează caracterul ilicit al faptei, în
raport de dispoziţiile ce ocrotesc viaţa privată pe de o parte şi libertatea de exprimare pe de
altă parte. Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în soluţionarea
conflictului dintre dispoziţiile art. 8 privitoare la viaţa privată şi cele ale art. 10 privitoare la
libertatea de exprimare prin intermediul mijloacelor mass-media, instanţa a reţinut că în
temeiul art. 10 alin 2 din convenţie, exercitarea libertăţii de exprimare cuprinde „îndatoriri şi
responsabilităţi” care sunt valabile pentru mass-media, chiar şi atunci când este vorba despre
chestiuni de un mare interes general şi care pot avea o importanţă deosebită în cazul în care
există riscul de a se aduce atingere reputaţiei unei persoane menţionate nominal şi de a fi
încălcate „drepturile altora”.
Astfel, trebuie să existe motive specifice pentru a putea scuti mass-media de obligaţia care îi
revine de obicei de a verifica declaraţiile factuale defăimătoare la adresa persoanelor
particulare. Existenţa acestor motive depinde în special de natura şi gradul defăimării în
cauză, precum şi de măsura în care mass-media poate considera în mod rezonabil sursele sale
ca fiind credibile în ceea ce priveşte alegaţiile . Totodată, dreptul la protejarea reputaţiei este
un drept care este ocrotit de art. 8 din convenţie, fiind un element care ţine de viaţa privată .
Atacul asupra reputaţiei unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate şi să fie
realizat într-o manieră care să prejudicieze beneficiul personal al dreptului la respectarea
vieţii private . De asemenea, Curtea a hotărât că nu poate fi invocat art. 8 pentru a se plânge
de o atingere adusă reputaţiei care este o consecinţă previzibilă a propriilor acţiuni, precum
săvârşirea unei fapte de natură penală .
În cadrul examinării necesităţii unei ingerinţe în drepturile garantate de art. 10 din convenţie,
în vederea „protejării reputaţiei sau a drepturilor altora”, a reţinut instanţa, aceasta este
obligată să asigure păstrarea unui echilibru just între protejarea celor două valori garantate de
convenţie ce se află în conflict, respectiv, pe de o parte, libertatea de exprimare, astfel cum
este protejată de art. 10, şi, pe de altă parte, dreptul la respectarea vieţii private, astfel cum
este garantat de dispoziţiile art. 8. În acest sens, Curtea Europeană a stabilit unele criterii în
raport de care instanţele naţionale îşi pot fundamenta soluţiile, respectiv: contribuţia
informaţiilor comunicate la o dezbatere de interes general; notorietatea persoanei vizate şi
obiectul reportajului; comportamentul anterior al persoanei în cauză; modalitatea de obţinere
a informaţiilor şi veridicitatea acestora; conţinutul, forma şi consecinţele publicării; gravitatea
sancţiunii impuse pentru divulgarea respectivelor informaţii.
În ceea ce priveşte contribuţia informaţiilor prezentate de pârât la o dezbatere de interes
general, instanţa a constatat că acestea au vizat activitatea reclamantei în calitate de raportor
al Parlamentului European pentru descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului Agenţiei
Europene de Mediu pentru anul 2010. Publicul are un interes să fie informat şi să se poată
informa cu privire la activitatea reclamantei în calitate de europarlamentar.
În aprecierea gradului de notorietate al reclamantei, instanţa a avut în vedere conţinutul
înscrisurilor depuse la dosar, respectiv curriculum vitae, extrase din mass media,
concluzionând că reclamanta, în calitate de actual membru al Parlamentului European şi fost
Ministru de Justiţie al României, este o persoană foarte cunoscută publicului prin activitatea
desfăşurată pe plan intern şi internaţional, ale cărei acţiuni sunt de natură să suscite un interes
deosebit şi actual. Aşa cum reiese din probatoriul administrat, numele reclamantei a apărut în
emisiuni televizate, în conferinţe de presă la care a fost invitat pârâtul şi pe blog-ul personal
al acestuia, în legătură cu activitatea desfăşurată în calitate de raportor privind descărcarea de
gestiune pentru execuţia bugetului Agenţiei Europene de Mediu aferent anului financiar
2010. Totodată, prin conduita sa anterioară, reclamanta nu a încercat împiedicarea difuzării în
public a informaţiilor privind activitatea Agenţiei, mai ales că rapoartele întocmite de aceasta
au fost dezbătute şi analizate atât de Comisia de Control Bugetar cât şi de Parlamentul UE.
Cu privire la modalitatea de obţinere a informaţiilor şi veridicitatea acestora, instanţa a avut
în vedere două aspecte. În primul rând, la momentul divulgării de către pârât a informaţiilor
aşa-zis „mincinoase” pe care reclamanta le-ar fi făcut în cuprinsul rapoartelor privind Agenţia
Europeană de Mediu, acestea fuseseră supuse analizei Parlamentului European, care, pe baza
acestora, iniţial a decis amânarea descărcării de gestiune şi, ulterior, prin Decizia din data de
23.10.2012 a aprobat închiderea conturilor Agenţiei Europene de Mediu pentru exerciţiul
financiar 2010. Aşadar, la momentul apariţiei în spaţiul public a afirmaţiilor pârâtului (luna
noiembrie 2012 şi ianuarie 2013), conţinutul rapoartelor era public. Cu privire la veridicitatea
afirmaţiilor pârâtului, instanţa reţine că acestea nu se circumscriu unor critici punctuale ale
constatărilor cuprinse în rapoarte, prin prezentarea unor date concrete, contrarii ci, au un
caracter general, tinzând să acrediteze ideea că reclamanta ar fi prezentat aspecte nereale în
considerarea unui interes personal, acela de a ocupa funcţia de Procuror European (extras
emisiunea „La Ordinea zilei” din data de 25.11.2012). Instanţa reţine că intensitatea cu care
pârâtul a transmis în spaţiul public ideea că reclamanta ar fi acreditat informaţii nereale în
considerarea ocupării unui post de procuror european, prin repetarea acestui mesaj în cadrul
emisiunilor de ştiri din data de 25.11.2012 şi prin publicarea unui post pe blog-ul propriu, a
fost de natură să producă un impact deosebit în rândul opiniei publice.
Plecând de la aceste premise, instanţa a reţinut că afirmaţiile pârâtului nu pot fi considerate
simple critici la adresa reclamantei şi a activităţii acesteia, întrucât, pe de o parte, lipsesc
elementele factuale criticate, iar pe de altă parte, aşa cum reclamanta a dovedit, afirmaţiile
pârâtului sunt nereale. În acest sens instanţa a reţinut că deşi pârâtul a afirmat în cadrul
Conferinţei de presă din data de 23.11.2012 că reclamanta este „…în analiza Comisiei de
etică din Parlamentul European”, reclamanta a probat că această comisie nu există.
Faţă de modul în care au fost formulate, nu s-a putut reţine că afirmaţiile pârâtului au
constituit judecăţi de valoare prin raportare la activitatea de europarlamentar şi om politic a
reclamantei, fiind depăşite limitele dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 10 din
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului. Faţă de aceste aspecte, instanţa a
constatat că în cauză sunt suficiente motive pentru a stabili că o ingerinţă în dreptul la liberă
exprimare prin mijloace mass-media al pârâtului este necesară pentru a proteja dreptul
reclamantei la imagine. Instanţa a apreciat că faptele pârâtului au fost de natură să lezeze
onoarea, demnitatea şi prestigiul de care reclamanta se bucură în societate, fiind îndeplinite
condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 şi urm. C. civ. Fapta pârâtului a
adus reclamantului un prejudiciu moral care poate fi reparat prin obligarea la plata sumei de
25.000 euro cu titlu de daune morale, cuantum considerat proporţional cu gradul de atingere
adus prestigiului reclamantei.
Împotri va acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C______ S____ I___ , criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, deoarece
nu a analizat excepţiile invocate în apărare de către pârât, respectiv excepţia insuficientei
timbrări a acţiunii precizate şi completate, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport cu disp.
art. 35 din Regulamentul Parlamentului european, raportat la disp. art. 8,9 10 din Protocolul
nr.7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene(J.O.1967 152, P.13), având în vedere
că obiectul acţiunii reclamantei îl reprezintă repararea prejudiciului ce ar rezulta din
declaraţiile politice ale pârâtului în exercitarea mandatului său de europarlamentar, recurentul
pârât beneficiind de imunitatea prevăzută de dispoziţiile menţionate.
Instanţa de fond nu a analizat nici excepţia inadmisibilităţii cumulului reparaţiei prin
echivalent cu reparaţia în natură sa prejudiciului, solicitate în acelaşi timp de intimata
reclamantă, ţinând cont de finalitatea comună a celor două capete de cerere, care sunt astfel
incompatibile şi urmăresc acoperirea aceluiaşi prejudiciu( de imagine) de două ori, în natură
şi prin echivalent.
Hotărârea atacată este netemeinică, arată apelantul deoarece nu sunt întrunite şi nici probate
elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită,
raportul de cauzalitate şi vinovăţia, conform disp. art. 998 şi 999 C.civ. privind răspunderea
civilă delictuală pentru fapta proprie.
Prejudiciul constând în „atingerea adusă imaginii publice a reclamantului” trebuie să fie cert,
determinat sau determinabil, or, prejudiciul moral prin natura sa intrinsecă nu este
comensurabil şi nu poate fi acoperit în bani. Deci, care este raportarea între pretinsa
„suferinţă” şi suma de 50.000 euro solicitată de reclamantă, dacă repararea prejudiciului are
drept scop înlăturarea integrală a urmărilor faptei ilicite, iar nu constituirea şi dobândirea de
venituri suplimentare, disproporţionate pozitiv, comparativ cu paguba suferită?
Regula este repararea prejudiciului în natură iar atunci când nu este posibil, repararea
prejudiciului se face prin echivalent, sub forma acordării de despăgubiri sau daune care
trebuie stabilite în raport de prejudiciul cauzat efectiv de persoana prejudiciată, iar nu prin
apreciere, deci este nevoie de un criteriu sigur de referinţă folosit de instanţă pentru a aprecia
mărimea daunelor morale. În speţă însă nu se aduc probe cu privire la situaţia negativă în care
a fost pusă reclamanta, sau privind suferinţa, durerea, frustrarea, afectarea personalităţii
acesteia, care ar rezulta într-o pierdere financiară sau o declasare pe plan profesional, caz în
care ar fi admisibilă acoperirea în bani a prejudiciului moral. Instanţa a făcut o apreciere pur
subiectivă, fără criterii justificative a prejudiciului moral, în cuantum de 25.000 euro, aceasta
nefiind de ajuns pentru a constitui un motiv de obligare la repararea daunelor morale, iar pe
de altă parte acordarea sumei de 25.000 euro, jumătate din suma solicitată, necesita o
explicaţie bazată pe argumente probatorii, care însă nu există, hotărârea nefiind motivată sub
acest aspect.
Instanţa de fond în mod netemeinic, se arată, a stabilit că sunt suficiente motive pentru a
stabili ca o ingerinţă în dreptul la libera exprimare prin mijloace mass media al pârâtului este
necesară pentru protejarea dreptului reclamantei la imagine, având în vedere că jurisprudenţa
CEDO tratează diferit pârâţii, în funcţie de persoane, respectiv oamenii politici sau
personalităţile publice şi criticii acestora, în special ziariştii, statuând pentru ambele categorii
că nu se poate încălca principiul libertăţii de exprimare, iar opiniile pârâţilor nu pot fi
caracterizate ca fapte ilicite care să atragă răspunderea materială.
Conform doctrinei şi jurisprudenţei CEDO expresia politică beneficiază alături de exprimarea
prin presă de un regim special, iar libertatea discursului politic poate chiar să decadă uşor în
atacuri la persoană şi insulte, acest fapt fiind considerat un rău necesar pentru protejarea
obiectivelor unei societăţi democratice. Din cauza funcţiei lor, anumiţi politicieni trebuie să
suporte limite ale drepturilor ataşate persoanei acestora, mai ridicate decât în cazul unui
particular, iar în contextul situaţiei generate de alegerile referendumului şi alegerile
parlamentare din anul 2012, disputa politică între formaţiunile din care fac parte cele două
părţi din litigiu a conţinut aserţiuni care s-au dovedit a fi nereale, contrazise de realităţile
juridice, politice şi diplomatice din perioada următoare, aşa încât opiniile exprimate de pârât
în cadrul tribunei politice europene nu pot fi considerate ca fapte ilicite. Instanţa de fond a
stabilit astfel greşit „ingerinţa legitimă” în cenzurarea opiniilor politice exprimate de pârât
despre activitatea reclamantei în Parlamentul european, iar trimiterile la jurisprudenţa CEDO
ale instanţei nu îşi găsesc aplicarea în speţă.
Mai mult, doctrina a observat că dacă afirmaţia litigioasă este exprimată prin presă, nu pot fi
cenzurate decât afirmaţiile extrem de grave, aşa cum a stabilit CEDO în câteva cauze
similare, în care declaraţiile politice nu au fost considerate a fi echivalente cu faptele ilicite,
chiar şi atunci când exprimarea ad literam ar fi putut să fie interpretată ca fiind la limita
lexiconului admisibil, toate aceste exemple fiind o expresie a importanţei dreptului la
libertatea de expresie, ca atribut fundamental al societăţii democratice.
Mai arată recurentul pârât că instanţa fondului a omis să analizeze ca probă în apărarea sa
scrisoarea depusă la dosar prin care directorii Agenţiilor UE au subliniat că activitatea
Agenţiei Europene pentru Mediu a fost controlată pe anul 2010 pe baza unui Audit, fiind
corectă şi legală, iar refuzul de descărcare de gestiune propus de reclamantă este bazat pe
alegaţii şi nu pe o analiză obiectivă, instanţa neţinând cont nici de faptul că martorul audiat a
confirmat că propunerea reclamantei a fost infirmată de plenul Parlamentului UE, preluând ca
atare afirmaţii ale reclamantei privind pretinsul scop al campaniei de denigrare, respectiv
aceea de a accede la funcţia de procuror european, această afirmaţie neavând o bază reală,
întrucât nu există o asemenea funcţie. Pe de altă parte, reclamanta avea posibilitatea să ia
poziţie în mod public cu privire la opiniile exprimate de pârât, scrisoarea depusă de
reclamantă la dosar nereprezentând o poziţie oficială a Parlamentului european, aşa cum a
susţinut aceasta, întrucât semnatarul scrisorii face parte din acelaşi grup politic cu reclamanta.
Afirmaţiile pârâtului au fost confirmate de Hotărârea PE care a admis descărcarea de
răspundere şi a respins propunerea reclamante, iar emisiunea şi conferinţa de presă susţinute
de pârât sunt ulterioare acestei hotărâri .
În fine, arată recurentul, este greşită interpretarea instanţei privind faptul că reclamanta ar fi
fost lezată prin simpla afirmaţie că ar putea fi subiect al unor proceduri privind conduita în
PE, ţinând cont de faptul că acestea nu pot constitui în sine un afront, atâta timp cât pârâtul ca
membru al PE dar şi al comisiilor de specialitate ale PE este îndreptăţit să emită opinii
politice şi luări de poziţie critice faţă de activitatea reclamantei înscrisă în aceeaşi sferă de
activitate, ingerinţa instanţei privind limitarea unui astfel de discurs fiind nelegală şi
nejustificată.
Intimata M______ M_____ L____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat
a recursului, invocând excepţia insuficientei timbrări a recursului.
Prin întâmpinare se solicită în primul rând respingerea excepţia inadmisibilităţii cererii de
chemare în judecată în raport de imunitatea parlamentară, invocată de recurentul pârât la
fondul cauzei, faţă de faptul că nu sunt aplicabile disp. art. 8 şi art. 9 din Protocolul 7 privind
privilegiile şi imunităţile UE, întrucât pârâtul nu şi-a exprimat opinii politice, ci a afirmat în
mod mincinos că reclamanta face obiectul unei anchete a Comisei de etică a PE privind
activitatea desfăşurată de reclamantă, deşi în calitate de europarlamentar pârâtul avea
cunoştinţă de faptul că această comisie nu există. În acest sens, intimata menţionează
jurisprudenţa CEDO cu privire la interpretarea imunităţii.
Intimata arată că nu este fondat recursul pârâtului, deoarece acesta a transmis informaţii
mincinoase opiniei publice privind anchetarea intimatei reclamante de Comisia de etică a PE,
acuzaţiile sale fiind denigratoare şi cu atât mai grave cu cât sunt formulate de un
europarlamentar care are cunoştinţă de procedurile PE, singurul scop al acestor afirmaţii fiind
încercarea de a modifica imaginea reclamantei şi de a distruge credibilitatea profesională a
acesteia.
Intimata prezintă contextul factual al declaraţiilor făcute de pârâtul recurent, declaraţiile
mincinoase ale acestuia fiind desfăşurate în cadrul unei largi campanii intenţionale de
denigrare a reclamantei, prin intervenţii în mai multe emisiuni TV şi reproduceri ale
afirmaţiilor sale în publicaţii sau interviuri on line.
Intimata arată că s-a reţinut în mod corect de către instanţa fondului că sunt întrunite
condiţiile răspunderii civile delictuale în cauză, conform art. 1357, art. 72 şi art. 73NCC,
respectiv fapta ilicită, vinovăţia , prejudiciul şi raportul de cauzalitate.
Mai arată intimata că este nefondat motivul privind discursul politic al pârâtului, iar nu
afirmaţiile mincinoase privind pe reclamantă, precum şi motivul de recurs referitor la
aplicarea art. 10 privind libertatea de exprimare, cu privire la care Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că libertatea de exprimare garantată de art. 10
din Convenţia privind drepturile fundamentale ale omului, conferită persoanelor cu privire la
relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiţiei ca cel interesat să
acţioneze cu bună credinţă, în aşa fel încât să ofere informaţii exacte şi demne de crezare, iar
cu privire la buna credinţă s-a stabilit că există o distincţie importantă între fapte determinate,
a căror existenţă poate fi demonstrată, şi judecăţile de valoare, adevărul acestora nefiind
susceptibil de dovedit, or, în speţă, despre fapte concrete este vorba, care nu s-au putut
demonstra, iar pârâtul nu a făcut dovada bunei sale credinţe.
Recurentul a depus la dosar NOTE DE ŞEDINŢĂ privind recursul, calificat de tribunal drept
apel.
Examinând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că prin
cererea de la fond reclamanta M______ M_____ L____ a solicitat instanţei în contradictoriu
cu pârâtul I___ C______ S____ să constate încălcarea drepturilor sale nepatrimoniale ,
constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine , prin acuzaţiile mincinoase şi prin
declaraţiile denigratoare şi defăimătoare susţinute de pârât în mod public , referitoare la
activitatea desfăşurată de reclamantă în cadrul Parlamentului European, obligarea pârâtului la
plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale în
valoare de 50.000 euro, obligarea la publicarea hotărârii în cadru a trei ziare Jurnalul
N_______, R i ng, Ziarul Financiar precum şi în cadrul blog-ului personal aflat la adresa de
internet catalinivan.ro şi blog.catalinivan.ro, pe cheltuiala exclusivă a pârâtului . Prin cererea
precizatoare reclamanta a solicitat oblig area pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu
de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale
constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, prin declaraţiile denigratoare şi
defăimătoare susţinute de către pârât în mod public privitoare la activitatea desfăşurată de
reclamantă în cadrul Parlamentului European şi obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a
trei ziare: Jurnalul N_______, Ring, Ziarul Financiar, precum şi în cadrul blog-ului personal
aflat la adresa de internet catalinivan.ro şi blog.catalinivan.ro, pe cheltuiala exclusivă a
pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la situaţia de fapt din cauză, se constată că pârâtul, având funcţia de
europarlamentar, ca şi reclamanta, a făcut mai multe afirmaţii la adresa reclamantei, în cadrul
emisiunilor difuzate la postul de televiziune Antena 3, respectiv „La ordinea zilei” din data de
25.11.2012, „Q&A” din data de 19.01.2013 şi în cadrul emisiunilor de ştiri din data de
25.11.2012, de asemenea în cadrul conferinţei de presă susţinută la Bucureşti la data de
23.11.2012 şi pe blog-ul său, aceste afirmaţii fiind dovedite prin înregistrările audio şi
înscrisuril e administrate în cauză şi nefiind contestate de pârât. Pârâtul a făcut afirmaţii cu
privire la activitatea reclamantei în cadrul Parlamentului european în calitate de raportor
pentru descărcarea de gestiune aferentă anului 2010 pentru Agenţia Europeană de Mediu ,
precum şi în legătură cu presupusa analiză a activităţii reclamantei de către Comisia de Etică
din PE , acestea fiind apreciate de reclamantă ca in formaţii mincinoase către opinia publică,
privind anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică din cadrul Parlamentului European,
acuzaţii denigratoare şi defăimătoare care lezează în mod grav drepturile nepatrimoniale ale
reclamantei constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, drepturi fundamentale
exercitării mandatului de membru în Parlamentul European. P ârâtul a construit elemente
strategice mincinoase , a arătat reclamanta, ce pot fi identificate ca părţi componente ale unei
campanii de denigrare şi defăimare a sa, iar transmiterea informaţiilor mincinoase sau
trunchiate către opinia publică prin intermediul mass-media a determinat o atingere gravă
drepturilor nepatrimoniale reclamantei.
Instanţa fondului a apreciat în mod corect că afirmaţiile făcute de pârât reprezintă o faptă
ilicită, întrucât sunt încălcate disp. art. 30 din Constituţia României, art. 10 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 252, 253, 1349, 1357cod civil . În cauză sunt
aplicabile disp. art. 252C.civ. , conform cărora orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea
valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică,
demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică,
literară sau tehnică , precum şi disp. a rt. 253 alin. 4 C.civ. conform cărora persoana
prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul,
chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei
prejudiciabile. Consecinţa aplicării acestor dispoziţii este antrenarea răspunderii civile
delictuale a pârâtului, în cauză fiind dovedite condiţiile necesare pentru a opera această
răspundere, respectiv fapta ilicită a pârâtului privind afirmaţiile neadevărate, prin care s-a
produs un prejudiciu reclamantei, fiind depăşite limitel e libertăţii de exprimare şi fiind
încălca te normel e constituţionale.
Tribunalul nu poate reţine apărările apelantului pârât constând în aceea că a exprimat doar
nişte opinii politice, opinii care pot fi exprimate în mod normal cu privire la adversarii
politici, în cazul persoanelor publice sau politice, fiind mai largi limitele în care se manifestă
libertatea de exprimare, aşa cum a statuat CEDO, astfel că nu pot fi caracterizate ca o faptă
ilicită afirmaţiile pe care acesta le-a făcut în emisiunile TV şi în mass media scrisă sau online.
Astfel, l a momentul divulgării de către pârât a informaţiilor aşa-zis „mincinoase” pe care
reclamanta le-ar fi făcut în cuprinsul rapoartelor privind Agenţia Europeană de Mediu,
acestea fuseseră supuse analizei Parlamentului European, care, pe baza acestora, iniţial a
decis amânarea descărcării de gestiune şi, ulterior, prin Decizia din data de 23.10.2012 a
aprobat închiderea conturilor Agenţiei Europene de Mediu pentru exerciţiul financiar 2010 .
Aşa fiind, la momentul apariţiei în spaţiul public a afirmaţiilor pârâtului (luna noiembrie 2012
şi ianuarie 2013), conţinutul rapoartelor era public.
Cu privire la veridicitatea afirmaţiilor pârâtului, tribunalul constată, aşa cum a apreciat şi
instanţa fondului, că acestea nu se circumscriu unor critici punctuale ale constatărilor
cuprinse în rapoarte, prin prezentarea unor date concrete, contrarii , ci au un caracter general,
tinzând să acrediteze ideea că reclamanta ar fi prezentat aspecte nereale în considerarea unui
interes personal, acela de a ocupa funcţia de Procuror European (extras emisiunea „La
Ordinea zilei” din data de 25.11.2012). P ârâtul a comunicat în spaţiul public ideea că
reclamanta ar fi acreditat informaţii nereale în considerarea ocupării unui post de procuror
european, prin repetarea acestui mesaj în cadrul emisiunilor de ştiri din data de 25.11.2012 şi
prin publicarea unui post pe blog-ul propriu, fapt ce a fost de natură să producă un impact
deosebit în rândul opiniei publice.
Tribunalul constată că instanţa fondului a înlăturat în mod just şi apărările pârâtului privind
imunitatea sa parlamentară, având în vedere că afirmaţiile pârâtului nu pot fi considerate
opinii politice sau simple critici la adresa reclamantei , exprimate în cadrul activităţii
parlamentare a pârâtului cu privire la activitatea unui coleg din Parlamentul european,
întrucât lipsesc elementele factuale criticate, iar , pe de altă parte , afirmaţiile pârâtului sunt
nereale , aşa cum s-a dovedit de către reclamantă prin probele administrate . În acest sens,
pârâtul a afirmat în cadrul Conferinţei de presă din data de 23.11.2012 că reclamanta este „…
în analiza Comisiei de etică din Parlamentul European”, dar reclamanta a probat că această
comisie nu există.
De asemenea, în mod corect a înlăturat instanţa susţinerile pârâtului conform cărora a emis
judecăţi de valoare privind activitatea de europarlamentar şi om politic a reclamantei, în
cadrul exercitării dreptului la liberă exprimare, ţinând cont de faptul că au fost depăşite
limitele dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 10 din Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului , fiind suficiente motive pentru a stabili că este necesară o
ingerinţă în dreptul la liberă exprimare prin mijloace mass-media al pârâtului , în vederea
protej ării dreptul ui reclamantei la imagine . În acest context, faptele pârâtului au fost de
natură să lezeze onoarea, demnitatea şi prestigiul de care reclamanta se bucură în societate,
având o natură ilicită, aşa cum am menţionat mai înainte, iar j urisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului a stabilit în soluţionarea conflictului dintre dispoziţiile art. 8 privitoare la
viaţa privată şi cele ale art. 10 privitoare la libertatea de exprimare prin intermediul
mijloacelor mass-media că, în temeiul art. 10 alin 2 din convenţie, exercitarea libertăţii de
exprimare cuprinde „îndatoriri şi responsabilităţi” care sunt valabile pentru mass-media, chiar
şi atunci când este vorba despre chestiuni de un mare interes general , atunci când există
riscul de a se aduce atingere reputaţiei unei persoane menţionate nominal şi de a fi încălcate
„drepturile altora”. Deci, trebuie să existe motive specifice pentru a putea scuti mass-media
de obligaţia care îi revine de obicei de a verifica declaraţiile factuale defăimătoare la adresa
persoanelor particulare , iar e xistenţa acestor motive depinde în special de natura şi gradul
defăimării în cauză, precum şi de măsura în care mass-media poate consider ă în mod
rezonabil sursele sale ca fiind credibile în ceea ce priveşte alegaţiile .
În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai înainte, tribunalul va înlătura ca
neîntemeiate susţinerile din apel privind neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile
delictuale în speţa de faţă, apreciind că singurul motiv întemeiat din apelul formulat de pârât
este acela privind cuantumul daunelor la care a fost obligat pârâtul, în sumă de 25.000 euro ,
cu titlu de daune morale, considerat proporţional de către instanţa fondului, cu gradul de
atingere adus prestigiului reclamantei. În acest sens, tribunalul constată că sunt corecte
susţinerile din apel privind faptul că reclamanta nu a probat situaţia negativă în care a fost
pusă, sau privind suferinţa, durerea, frustrarea, afectarea personalităţii acesteia, care ar rezulta
într-o pierdere financiară sau o declasare pe plan profesional, caz în care ar fi admisibilă
acoperirea în bani a prejudiciului moral. Instanţa a făcut o apreciere pur subiectivă, fără
criterii justificative a prejudiciului moral, în cuantum de 25.000 euro, aşa încât tribunalul va
admite în baza art. 480C.pr.civ. apelul şi va schimba în parte sentinţa civilă atacată, în sensul
că va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 5000 euro, în echivalent lei la cursul
BNR din ziua efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri, urmând să menţină restul dispoziţiilor.
În aplicarea art. 453C.pr.civ. tribunalul va lua act că s-au solicitat cheltuieli de judecată pe
cale separată de către apelantul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apel formulată de apelantul-pârât I___ C______-S____ , cu
domiciliul ales la C__. Av. D______ F____ D_____, în Bucureşti, __________________. 7,
corp I, parter, Birou 1, sector 6, în contradictoriu cu intimata-reclamanta M______ M_____-
L____ , cu domiciliul ales la C__. Av. N_______ P______, în Bucureşti,
____________________, _______________, ________________, împotriva sentinţei civile
nr.xxxxx/29.06.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că:
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 5000 euro în echivalent lei la cursul BNR
din ziua efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.
Menţine restul dispoziţiilor.
Ia act că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelantul-pârât pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.04.2016.
PR EŞEDINTE JUDECĂTOR
S__ ona M_______ P______ C________ M_______
GREFIER
M_______ V________ B___
Red. C.M.
Dact. VS
4 ex.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Judecător fond: M____ A______ C___________
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro