Cursul 1.
Anatomia inimii și a pericardului
Pericardul ( peri = ” în jurul “ → pericard = “ în
jurul inimii “ )
Pericardul este un sac fibros care înconjoară inima și
rădăcina vaselor mari.
Are două foițe : pericardul fibros și pericardul seros.
Pericardul fibros este un sac, ce are o bază, un vârf și
patru fețe : anterioară, posterioară, laterală dreaptă și
stângă .
Baza se leagă de diafragm prin ligamentul
pericardofrenic.
Vârful se continuă cu adventicea vaselor mari care
intră și ies din inimă.
Fața posterioară este în raport cu structurile din
mediastinul posterior.
Fața anterioară se prinde de fața posterioară a sternului
prin ligamentele sternopericardice superior și
inferior.
Fețele laterale vin în raport cu regiunile
pleuropulmonare.
Aceste atașamente ale pericardului la structurile
înconjurătoare ajută la fixarea poziției inimii, previn
distensia excesivă și oferă protecție.
Pericardul seros este o membrană seroasă, fiind
alcătuit din două foițe: foița parietală, externă,
tapetează pericardul fibros și foița viscerală, internă,
aderă la inimă și se mai numește epicard. Între cele
două foițe se găsește cavitatea pericardică, cavitate
virtuală care conține o cantitate mică de lichid.
Cele două foițe se reflectă una pe cealaltă în două
locuri: superior, înconjurând arterele (aorta și
trunchiul pulmonar ) și inferior, înconjurând venele
(vena cavă superioară și vena cavă inferioară, venele
pulmonare ).
Zona de reflexie care înconjoară venele are forma
literei ”J” , iar fundul de sac care se formează,
posterior de atriul stâng, poartă numele de sinus
pericardic oblic.
Între cele două zone de reflexie se găsește sinusul
pericardic transvers. Acesta este localizat în spatele
aortei ascendente și trunchiului pulmonar, în fața venei
cave superioare și deasupra atriului stâng.
Când se deschide anterior pericardul în timpul unei
operații, chirurgul poate plasa un deget în sinusul
transvers, astfel separând arterele de vene.
Cavitatea pericardică. Lichidul pericardic care se
găsește în această cavitate are rolul de a reduce
frecarea dintre foițele parietală și viscerală ale
pericardului seros în timpul contracției inimii.
În mod normal există 15 – 50 ml de fluid. Creșterea
acestei cantități poate fi dată de o inflamație a
pericardului și se numește pericardită. Dacă fluidul
depășește 250 de ml poate duce la tamponadă
cardiacă, deoarece acea cantitate de lichid va apăsa
asupra inimii.
Inervația și vascularizația pericardului
Artere : ramuri din artera toracică internă, artera
frenică inferioară și superioară și arterele bronhice și
esofagiene.
Vene : dinspre pericard intră în sistemul venei azigos
și hemiazigos, în vena toracică internă, în venele
frenice superioare și în trunchiurile venoase
brahiocefalice.
Nervi : nervul vag, trunchiul simpatic toracic și fibre
din nervul frenic drept.

Inima
Inima este un organ musculo-cavitar reprezentând
forța mortice a sistemului circulator.

Generalități și structură externă

Se găsește în mediastin, învelită de pericard și are
forma unei piramide, culcată pe una din părți. Apexul
se proiectează anterior și spre stânga, iar baza se opune
apexului, proiectându-se posterior.
Peretele inimii este alcătuit din 3 straturi : epicard
(extern), miocard (muscular, mijlociu), endocard
(intern).
Fețele piramidei sunt : diafragmatică (inferior),
sternocostală (anterior), pulmonară dreaptă și
pulmonară stângă.
Baza are formă patrulateră, este împărțită în două
porțiuni de către șanțul interatrial și este constituită
din: atriul stâng, partea proximală a venelor pulmonare
și a venelor cave superioară și inferioară și o parte
mică din atriul drept.
Apexul este format de partea inferioară și laterală a
ventriculului stâng, și este situat posterior de spațiul
intercostal 5 stâng.

Fața sternocostală este împărțită de către șanțul

Localizarea inimii în torace, între vertebre și stern,
permite utilizarea compresiunilor toracice în situații de
urgență, dacă inima pacientului nu se mai contractă.
Această tehnică se face prin aplicarea de presiune pe
stern, între liniile ce trec prin vertebrele T4 și T9.
Presiunea va face ca o parte din sângele din inimă să
treacă în circulația pulmonară și sistemică.
Compresiunile trebuie să se facă la o rată de 100 de
compresiuni pe minut, o rată egală cu ritmul piesei
“Staying Alive”, scrisă de Bee Gees în 1977.
atrioventricular într-o zonă superioară și una
inferioară. Partea superioară este reprezentată de cei
doi auriculi, drept și stâng, artera aortă și trunchiul
arterei pulmonare, sinusul transvers al lui Henle și
pereții atriilor. Partea inferioară este formată de
ventriculul stâng și cel drept.

Fața diafragmatică este fața pe care inima se sprijină
și este constituită din ventriculul stâng și o mică parte
din ventriculul drept. Cei doi ventriculi sunt separați
de șanțul interventricular posterior. Șanțul coronar
posterior separă artiile de ventriculi pe fața
diafragmatică a inimii. în poțiunea stângă a acestui
șanț se localizează sinusul coronar.
Fața pulmonară stângă este situată spre plămânul
stâng și este formată de ventriculul stâng.
Fața pulmonară dreaptă este situată spre plămânul
drept și este formată de atriul drept.
Șanțul coronar înconjoară inima, separând atriile de
ventriculi. Conține artera coronară dreaptă, vena
cardiacă mică, sinusul coronar și ramura circumflexă
a arterei coronare stângi.
Șanțul interventricular anterior și posterior separă cei
doi ventriculi. Șanțul interventricular anterior este
situate pe fața sternocostală a inimii și conține artera
interventriculară anterioară și vena cardiacă mare.
Șanțul interventricular posterior este localizat pe fața
diafragmatică a inimii și conține artera
interventriculară posterioară și vena cardiacă mijlocie.
Structura internă
Din punct de vedere funcțional, inima este alcătuită
din două pompe.
Pompa dreaptă primește sânge fără oxigen de la
țesuturi, pe care îl trimite la plămâni, în timp ce pompa
stângă primește sânge cu oxigen de la plămâni și îl
trimite spre țesuturi.
Fiecare pompă este alcătuită dintr-un atriu și un
ventricul. Atriile și ventriculi sunt separate de septul
atrio-ventricular.
Atriile primesc sânge, de aceea pereții lor sunt mai
subțiri, în timp ce ventriculii pompează sângele din
inima, deci pereții lor vor fi mai groși.
De asemenea, forța cu care este pompat sângele pentru
a ajunge în tot corpul trebuie să fie mai mare decât cea
cu care sângele este pompat în plămâni, astfel peretele
muscular al ventriculului stâng este mai gros decât cel
al ventriculului drept.
Septurile interatriale, interventriculare și
atroventricular formează cele patru camere ale inimii.
Atriul drept
● Atriul drept este situat în partea dreaptă a inimii și
primește sângele care vine prin vena cavă inferioară,
vena cavă superioară și sinusul coronar (aduce sângele
chiar de la pereții inimii). Comunică cu ventriculul
drept prin orificiul atrioventricular, care prezintă valva
tricuspidă. Are formă de cub, cu 6 pereți :
● pe peretele superior se deschide vena cavă superioară;
● pretele inferior prezintă orificiul venei cave inferioare,
cu valvula sa ( Eustachio ), orificiul sinusului coronar,
cu valvula sa ( Thebesius ), banda sinusală și triunghiul
lui Koch, delimitat de: banda sinusală, valvula
sinusului coronar și valva septală a tricuspidei ( în el
se găsește nodul atrioventricular Aschoff-Tawara );
● peretele medial este corespunzător septului interatrial
și prezintă fosa ovală, care marchează locul în care la
făt s-a găsit gaura ovală, parte importantă a circulației
materno-fetale. Gaura ovală permite trecerea directă a
sângelui cu oxigen din atriul drept în cel stâng, astfel
ocolindu-se plămânii, deoarece nu sunt funcționali
până la naștere. Neînchiderea completă a găurii ovale
poate duce la un defect septal atrial, în care sângele cu
oxigen de la plămâni trece din atriul stâng în atriul
drept;
● peretele anterior prezintă orificiul atrioventricular
drept cu valva tricuspidă și orificiul de comunicare cu
auriculul drept;
● peretele posterior prezintă tuberculul intercave
(Lower);
● peretele lateral prezintă creasta terminală (Hiss), de la
care pleacă mușchii pectinați mușchi pectinați.

Atriul stâng
Atriul stâng are 6 pereți.
● peretele posterior prezintă orificiile celor patru vene
pulmonare
● peretele medial prezintă plica semilunară, care
corespunde fosei ovale, din atriul drept
● peretele anterior prezintă orificul atrioventricular
stâng, prevăzut cu valva bicuspidă sau mitrală
● pereții superior, inferior și lateral sunt netezi

Ventriculul stâng
Ventriculul stâng este de aproape două ori mai gros
Ventriculul drept
decât cel drept. Pereții au trabecule, mai numeroase,
Ventriculul drept conține trei mușchi papilari : septal,
doi mușchi papilari, anterior și posterior, care se prind
anterior și posterior, de la care pleacă cordaje
de valva mitrală prin cordaje tendinoase. Orificiul de
tendinoase și se atașează de valvele tricuspidei;
deschidere al arterei aorte este localizat postero-
conșine trabecula sptomarginală (banda moderatoare),
superior și este înconjurat de un inel fibros, de care
care conține fibre Purkinje.
sunt atașate cele 3 cuspide semilunare ale valvei
Este separat de atriul drept prin orificiul
aortice.
atrioventricular drept cu valva tricuspidă.
Prezintă conul arterial, la nivelul căruia se deschide
trunchiul pulmonar, cu valva pulmonară, ce conține 3
cuspide semilunare.

Scheletul fibros
Scheletul fibros al inimii este format din patru inele
fibroase, inerconectate printr-un plan situat între atrii
și ventriculi, corespunzător septului atrioventricular.
Cele patru inele fibroase înconjoară cele două orificii
atrioventriculare, orificiul aortic și deschiderea
trunchiului pulmonar.
Zonele de interconectare cuprind :
o trigonul fibros drept, între inelul aortic și cel
atrioventricular drept;
o trigonul fibros stâng, între inelul aortic și cel
atrioventricular stâng.
Acest schelet ajută la menținerea integrității orificiilor
și oferă puncte de prindere pentru cuspide.
Miocardul
Mușchiul inimii poartă numele de miocard. Acesta
este stratul mijlociu al peretelui inimii, cel mai gros,
alcătuit în cea mai mare parte din celule musculare
cardiace.
Este de două tipuri : embrionar și propriu-zis.
Miocardul embrionar formează sistemul excito-
conductor al inimii, alcătuit din nodul sinoatrial, nodul
atrioventricular și fasciculul atrioventricular cu cele
două ramuri și rețeaua Purkinje.
Miocardul propriu-zis este alcătuit dintr-o porțiune
atrială și una ventriculară. Cea atrială cuprinde fibre
proprii și fibre comune atriilor ( ansiforme și
transversale ). Cea ventriculară este mai bine
dezvoltată și cuprinde fibre spirale ( trandafirul lui
Senac ) și circulare.
Vascularizația și inervația
Artere : arterele coronare dreaptă și stângă, care iau
naștere în sinusul aortic corespunzător.
Artera coronară stângă trece printre auriculul stâng și
trunchiul pulmonar. Are ca ramuri principale: a.
circumflexă, a. interventriculară anterioară.
Vascularizează : atriul stâng, majoritatea ventriculului
stâng, o parte din ventriculul drept și cele 2/3
anterioare ale septului interventricular.
Artera coronară dreaptă trece prin șanțul
atrioventricular. Are ca ramuri principale : ramura
nodul sinoatrial, ramura nodul atrioventricular, a.
interventriculară posterioară. Vascularizează : atriul
drept, majoritatea ventriculului drept, fața
diafragmatică a ventriculului stâng, 1/3 poterioară a
septului interventricular, nodul atrioventricular și
sinoatrial.
Vene : sinusul coronar, care primește sânge de la vena
cardiacă mare, mijlocie, mică, vena marginală stângă
și vene cardiace anterioare, care intră direct în atriul
drept.
Nervi : plexul cardiac, care primește fibre de la ambele
diviziuni ale sistemului nervos autonom.
Idei esențiale
- pericardul are două foițe : fibroasă și seroasă,
cea seroasă are la rândul ei alte două foițe
între care se află cavitatea pericardică
- inima este o pompă, formată din patru
camere, două atrii și doi ventriculi
- orificiul atrioventricular drept conține valva
tricuspidă, iar cel stâng, valva bicuspidă sau
mitrală
- în atrii se deschid venele cave superioară și
inferioară și cele pulmonare, iar din ventriculi
pleacă artera aortă și trunchiul pulmonar
Bibliografie
Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts R, Fig.8 -Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts
Richardson P et al. Gray's anatomy for students. R, Richardson P et al. Gray's anatomy for students.
Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 195

Heart Anatomy | Anatomy and Physiology [Internet].
Courses.lumenlearning.com. 2021 [cited 25 March
2021]. Available from:
https://courses.lumenlearning.com/nemcc-
ap/chapter/heart-anatomy/
Moore K, Dalley A. Clinically oriented anatomy.
Philadelphia, PA: Lippincott Williams and Wilkins;
2018.
Netter. Atlas of Human Anatomy, Sixth Edition.
Elsevier; 2014.
RA Anatomy [Internet]. Wesleytodd.blogspot.com.
2021 [cited 25 March 2021]. Available from:
http://wesleytodd.blogspot.com/2014/09/ra-anatomy-
1.html?m=1
Tortora G, Derrickson B. Principles of anatomy and
physiology. Hoboken, N.J.: Wiley; 2006.
Sursa imaginilor
Fig.1 - Tortora G, Derrickson B. Principles of anatomy
and physiology. Hoboken, N.J.: Wiley; 2006. pp. 438
Fig.9 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts
R, Richardson P et al. Gray's anatomy for students.
Philadelphia (PA): Elsevier; 2020.pp. 196
Fig.10 - http://wesleytodd.blogspot.com/2014/09/ra-
anatomy-1.html?m=1
Fig.11 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H,
Tibbitts R, Richardson P et al. Gray's anatomy for
students. Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 198
Fig.12 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H,
Tibbitts R, Richardson P et al. Gray's anatomy for
students. Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 200
Fig.13 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H,
Tibbitts R, Richardson P et al. Gray's anatomy for
students. Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 201
Fig.14 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H,
Tibbitts R, Richardson P et al. Gray's anatomy for
students. Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 203

Fig.2 -Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts

R, Richardson P et al. Gray's anatomy for students.
Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 188

Fig.3 - Moore K, Dalley A. Clinically oriented

anatomy. Philadelphia, PA: Lippincott Williams and
Wilkins; 2018. pp. 858

Fig.4 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts

R, Richardson P et al. Gray's anatomy for students.
Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 190

Fig.5 - https://courses.lumenlearning.com/nemcc-
ap/chapter/heart-anatomy/

Fig.6 -Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts

R, Richardson P et al. Gray's anatomy for students.
Philadelphia (PA): Elsevier; 2020. pp. 190

Fig.7 - Drake R, Vogl W, Mitchell A, Gray H, Tibbitts

R, Richardson P et al. Gray's anatomy for students.
Philadelphia (PA): Elsevier; 2020.pp. 191