FIZIOLOGIA VENTILAȚIEI PULMONARE.

FIZIOLOGIA CIRCULAȚIEI PULMONARE.

RAPORTUL VENTILAȚIE-PERFUZIE

Debitul respirator(ventilator) reprezintă cantiatea totală de aer

care intră în căile respiratorii în fiecare minunt. O putem
obține înmulțind volumul curent(VC) cu frecvența respirațiilor
pe minut.
Volumele(debitele) ventilatorii includ:
1. Volumul expirator maxim într-o secundă (VEMS sau
FEV1)
2. Fluxurile expiratorii forțate (FEF)
3. Ventilația de repaus(Vrepaus)
4. Ventilația maximă (Vmax)

1. Volumul expirator maxim într-o secundă(VEMS/FEV1) se

obține în timpul unui expir forțat maxim, după un inspir
profund. Volumul de aer expirat în prima secundă reprezintă
aproximativ 70-80% din valorea capacității vitale, respectiv
2800-3000 ml.
Depinzând de capacitatea vitală, forța musculară și
permeabilitatea căilor respiratorii, VEMS oferă indicații utile
despre funcția ventilației pulmonare.
VALOREA NORMALĂ: >80% din valorea ideală
corespunzătoare vârstei, taliei, sexului
ROL:
- dacă VEMS<80% din ideal, se evidențiază severitate unei
DV( disfuncție ventilatorie)
-cu ajutorul VEMS-ului, putem calcula valorea IPB(indice de
permeabilitate bronșică/indicele Tiffeneau)
IPB=VEMS/CV x 100
*Valorile normale ale IPB > limita inferioară corespunzătoare
vârstei
*valorea scăzută a IPB duce la DV obstructivă( astm bronșic,
emfizem, bronșita cronică) și DV mixtă( BPOC)
2. Fluxurile expiratorii forțate (FEF) cuprind 3 fluxuri:
a. Fluxul expirator maxim instantaneu de vârf(PEF, FEFmax)
reprezintă fluxul maxim care este atins în cursul expirului
maximal forțat( măsoară cât de repede poate respira un
individ)
VALORI NORMALE: PEF bărbați= 9,5-10 l/s
PEF femei= 7-8 l/s
Prezența vârfului pe curba flux-volum, certifică corectitudinea
efectuării expirului forțat
● FEF 25-75% reprezintă volumul de aer eliminat între
primul sfert din CV și până la eliminarea celui de al treilea
sfert din CV, fiind mai sensibil în aprecierea îngustării
căilor aeriene mici decât FEV1, dar este mai puțin
reproductibil decât FEV1 și dificil de interpretat atunci
când CV (sau CVF) este scăzută sau crescută.
● FEF 50-75% constituie volumul de aer eliminat între al
doilea sfert din CV și până la eliminarea celui de al treilea
sfert. De asemenea, cei doi parametri pot fi măsurați și
separat, reprezentând astfel fluxul expirator maxim
măsurat în momentul eliminării a jumătate din CVF,
respectiv a 75% din aceasta. Acest parametru mai este
cunoscut ca Debitul Expirator Forţat (DEF) și reprezintă
capacitatea vitală forţată fie la 25%, fie la 75%, din
volumul de aer din timpul unei expiraţii forţate care
urmează unei inspiraţii forţate.
VALORI NORMALE: FEF25%-75%>65% din ideal
VALORI PATOLOGICE: FEF25%-75<65%, în obstrucția
căilor distale, la începutul astumului sau emfizemului
pulmonar
În funcție de scaderea VEMS-ului, putem aprecia gradul de
severitate al bolii:
-ușoară 70-80% din VEMS
-moderată 60-69% din VEMS
-moderat-severă 50-59% din VEMS
-severă 35-49% din VEMS
-foarte severă <35% din VEMS

b. Fluxuri expiratorii forțate instantanee( FEF25%, FEF 50%,

FEF 75%) se măsoară pe curba flux-volum și sunt efort-
independente, depinzând de rezistența la flux a căilor aeriene
și de reculul elastic pulmonar
Atunci când s-au eliminat, fluxurile de aer instantanee
reprezintă 25%, 50%, respectiv 75% din CVF

c. Fluxul expirator forțat mediu între 25% și 75% din CVF(

FEF 25%-75%) reprezintă fluxul mediu în jumătatea mijlocie
a CVF.
Parametru CVF VEMS IPB% PEF% Ventilatia alveolara reprezinta volumul de aer care
ventilometric FEF patrunde in alveole si care participa la schimburile gazoase
25- timp de un minut.Prin respiratie asiguram inlocuirea continua
75% a aerului alveolar, adica inlocuim aerul care a cedat oxigenul
si este incarcat cu CO2 cu aer proaspat. Aerul sufera deformari
Sindrom N N N N ↓
obstructiv compozitionale doar la nivelul membranei alveolare, prin
distal(SOD) urmare, aerul prezent in caile respiratorii nu poate fii folosit in
Disfuncție N/↓ ↓ ↓ ↓ ↓ schimbul de gaze si ramane neodificat din punct de vedere
ventilatorie al raportului de gaze.
obstructivă(DVO)
Disfuncție ↓ ↓ N ↓ N In timpul respiratiei aerul sufera transformari
ventilatorie compozitionale in ceea ce priveste raportul gazelor:
restrictivă(DVR) ● Odata inspirat aerul devine aer inspirat care este incalzit,
Disfuncție ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ umidifiat si curatat
ventilatorie ● Ajuns in alveole se amesteca cu aerul prezent si devine
mixtă(DVM)
aer alveolar
● In final este expulzat sub forma de aer expirat (iese
4.a) Ventilația de repaus(Vrepaus) este volumul de aer prima data aerul prezent in caile respiratorii, urmat de un
ventilat de plămâni într-un minut, IN REPAUS asigurând amestec de aer alveolar si cel din caile respiratorii, iar la
necesarul de oxigen al organismului. finalul unui expir fortat va iesii numai aer alveolar
Vrepaus= f x VT
În repaus: f=12-18/min, VT=500 ml => gazul Aer inspirat Aer expirat Aer alveolar
Vrepaus=6-8l/min Vol% mmHg Vol% mmHg Vol% mmHg
În condiții normale, rezultă că, pentru a O2 20,9 158 16 116 14 100
CO2 0,05 0,2 4 29 5,5 40
livra organismului 1 ml de O2 sunt necesari 20 ml aer.
În patologic, , rezultă că, pentru a livra Aerul inspirat este alcatuit din
organsimului necesarul de O2 în condiții de repaus trebuie să ● Ventilatia alveolara (aerul care participa la
se ventileze o cantitate mai mare de aer, rezultând TAHIPNEE schimbul de gaze)
● Spatiul mort functional (aerul care desii este
inspirat nu participa la schimbul de gaze)
b) Ventilația maximă(Vmax) este volumul de aer ventilat de Spatiul mort este impartit in:
plămâni într-un minut, IN EFORT MAXIM ● Spatiul mort anatomic --> volumul de aer ce
Vmax= VT’ x f’ ramane in caile respiratorii
VT’ crește până la 1/3 din CV, iar frecvența maximă este de
80-90 respirații/min, astfel că, Vmax= 100-150l/min
Spatiul mort alveolar -->volumul de aer ce se gaseste in
Vmax se poate determina atât direct, prin înregistrarea
centrul alveolelor normale, la care se adauga aerul din
spirografică a respirației maximale forțate a pacientului pt 15-
alveolele hipoventilate si aerul din alveolele hipoperfuzate
20 sec, cât și indirect, pe baza VEMS-ului. Astfel că: dacă
(sunt ventilate normal dar nu sunt irigate suficient). In
fiecare ciclu ventilayor durează 2 sec(1sec inspir+ 1sec expir)
concluzie, spatiul mort alveolar reprezinta aerul prezent in
=> pe minut, sunt posibile doar 30 respirații cu amptitudinea
alveole (fie ele functionale sau nu) dar care nu participa la
VEMS-ului(VEMS x 30)
schimburile de gaze
Normal, Vmax indirect trebuie sa fie mai mare sau egal cu
80% din valorea ideală
Patolofic, nivelul scăzut al Vmax indirect este un semn al
severității afecțiunilpr respiratorii

Rezerva ventilatorie- pe baza calcului putem aprecia cât % din

ventilație se utilizează în repaus și care este capacitatea de
creștere a ventilației în cursul efortului, în vederea asigurării
unor schimburi gazoase mai mari .
x 100
Dacă valorea normală a RV>90% , există posibilitatea de
creștere a ventilației de 10-15 ori față de repaus, adică de la 6-
8l/min la 100l/min.
Patologic, RV se reduce in afecțiunile pulmonare
Ventilatia alveolara (VA)
Parametrii hemodinamici ai circulației pulmonare sunt:
1. Fluxul sanguin pulmonar Q(=debitul cardiac=5l/min)
2. Volumul sanguin central, care reprezintă volumul de
sânge din circulația pulmonară fiind rezervorul
sanguin rapid mobilizabil(aproximativ 500-600ml);
este 10% din DC și are rol în reglarea rapidă a
volemiei
3. Presiunea în circulația pulmonară, este mult mai
redusă decât cea din circulația sistemică
vas presiune
Artera pulmonară(sistolică) 15-20 mmHg(de 6
ori mai redusă ca în
aortă
Arteriole 12 mmHg
Capilare 10 mmHg
Venule 9 mmHg
Atriul stâng 8 mmHg
4. Schimburile în capilarele pulmonare
Datorită presiunii histrostatice de 20 mmHg si
presiunii oncotice de 25 mm Hg, reabsorbția
predomină față de filtrare, filtrarea neavând loc, astfel
că, plasma nu se varsă afară în alveole( nu apare
edemul pulmonar)
În patologie, dacă Presiunea hidrostatică> Presiunea
oncotică, apare edemul pulmonar.
5. Rezistența vasculară și pulmonară totală (RVP)
reprezintă 1/10 din rezistența circulaței sistemice
fiind foarte scăzută. Reglarea ei depinde în principal
de factorii chimici locali (O2, CO2, Ph), astfel:
răspunsul este declanșat de modificarea Po2 și a
PCO2 din aerul alveolar și nu din sânge, iar
răspunsul fibrelor musculare netede din vasele
pulmonare este opus celui din vasele sistemice
Mecanismul reglator este benefic, dacă hipoxia este
regionalp, rezultând VC locală și redirecționarea
sângelui spre alveolele ventilate normal.
Mecanismul este patologic, dacă hipoxia este globală,
rezultând VC generalizată și o hipertensiune
pulmonară.
6. Diametrul vaselor pulmonare depinde de:
a) Timpii respiratori, care infulențează presiunea
pleurală. Astfel că, în inspir când presiunea
pleurală este scăzută, avem diametrul mare, iar in
expir, când presiunea pleurală este ridicată,
diametrul este mic.
b) Gravitația are efect crescut în ortostatism,
inflențând fluxul sangvin si modificând astfel
diametrul: la apex avem flux foarte scăzut de
sânge și diametrul vaselor mic, iar la baze avem
un flux sangvin foarte crescut de aproximativ 10
ori și deci, un diametru mare al vaselor.
Reglarea circulației pulmonare este influențată de:
1. Factorii chimici locali(O2, CO2, Ph) având rol
principal in modificarea PO2 și PCO2 din aer,
NU din sânge
2. Factorii umorali VC (catecolamine, angiotensina
II, histamina, serotonina)
3. Reglarea nervoasă: SNVS produce VC, iar
SNVP produce VD. Sistemul NANC elibereaza
mediatori VC și VD
4. Reglarea pasivă în funcție de DC
� Scăderea rezistenței vasculare pulmonare ca
răspuns la creșterea fluxului sanguin
pulmonar este explicația faptului că
presiunea din artera pulmonară va crește
doar cu câțiva mmHg într-un efort fizic,
unde DC va crește de 5 până La 7 ori.
� Mecanismele prin care se reglează sunt
recrutarea și distensibilitatea
Raportul ventilatie perfuzie
Ventilatia reprezinta cantitatea de aer ce trece prin
plamani in timpul respiratiei si are valoarea de 6l/min. Din
acesti 6l/min, 2l/min reprezinta ventilatia din spatiul ort, iar
restul de 4l/min reprezinta ventilatia alveolara (cea care
participa in schimbul de gaze si pe care o vom nota cu V).
Perfuzia, se refera la cantitatea de sange care este
pompat la nivelul alveolelor pentru a participa in schimbul de
gaze. Il notam cu Q si are valoarea de 5l/min.
Astfel, raportul ventilatie perfuzie este V/Q=4/5=0,8.
Insa aceasta reprezinta valoarea optima a raportului. La
nivelul plamanilor, valoarea raportului difera in functie de
zonele plamanului. Raportul V/Q este mai mare la varful
plamanilor si scade catre baza acestora. Principalul factor care
determina aceasta diferenta este gravitatia. Aceasta determina:
● presiune pleurala scazuta la varful plamanilor -->
determina alveole mult mai destinse --> fiind deja
destinse, in timpul respiratiei acestea sufera o
destindere mai usoara decat cele de la baza, ceea ce
inseamna ca patrunde mai putin aer proaspat in ele si
de acceea avem o ventilatie mai scazuta la varful
plamanului fata de baza
● Un flux sanguin mult mai crescut la nivelul bazei (Q
foarte crescut) fata de varf. Stim ca inima se afla intre
cei doi plamani, la nivelul zonelor mijlocii ale
acestora. De aceea, atunci cand ea pompeaza sange
catre plamani prin arterele pulmonare, acestea se
indreapta spre zona mijlocie a plamanilor, iar apoi
 sangele trebuie sa urce catre varf (gravitatia i se
opune si astfel avem un flux mai scazut) si sa coboare
catrea baza ( gravitatia il ajuta si astfel avem un flux
foarte crescut)

Variatia raportului V/Q in functie de zona

plamanului:

La nivelul varfului plamanului:

Datorita gravitatiei la nivelul varfului raportul nostru
este afectat astfel:
● Ventilatia este scazuta deoarece alveolele noastre sunt destinse
datorita presiunii pleurale scazute
● Perfuzia este de asemenea scazuta datorita pozitiei inimii, mai
jos fata de varful plamanului (sangele urca mai greu)
● Desii amandoua valori scad, raportul este mai crezut la varful
plamanului ( V/Q>0,8). Explicatia consta in simplul fapt ca:
desi ventilatia scade, perfuzia intimpina o scadere mult mai
mare.
La nivelul zonei medii a plamanului:
● Ventilatia prezinta o crestere, deoarece alveolele incep sa
fie mai putin destinse datorita cresterii presiunii pleurale.
● Perfuzia creste, deoarecce acum sangele circula la aceeasi
inaltime ca inimia (nu mai trebuie sa urce)
● Valoarea raportului V/Q=0,8. Desii ambele valori au
crescut, perfuzia a avut o crestere mai mare decat
ventilatia, astfel raportul a scazut.
La nivelul bazei plamanului:
● ventilatia creste si mai mult (fiind in acest moment de 3
ori mai mare decat cea de la nivelul varfului). Alveolele
mai putin destinse de la acest nivel permit patrunderea
unei cantitati mai mari de aer proaspat.
● Perfuzia creste foarte mult deoarece sangele trebuie sa
coboare spre baza, gravitatia ajutandu-l.
● Raportul V/Q<0,8. Motivul este ca desii ventilatia a
crescut de 3 ori fata de varf, perfuzia a crescut de 10 ori
fata de varf, astfel determinand scaderea raportului sub
valoarea de 0,8
Apical:
● Apical se prezinta o zona hiperventilata
(avem mult aer dar nu avem destul sange
care sa transporte oxigenul). Desii ventilatia
este mai scazuta decat la baze, nu uitam ca
perfuzia este cu mult mai scazuta, astfel
consideram zona aceasta drept hiperventilata
● Prin scaderea presiunii dioxidului de
carbon se determina bronho-constrictie ce
duce la scaderea ventilatiei (aducand astfel
raportul la valoarea optima de 0,8 la care pot
avea loc schimburile de gaze)
Bazal:
● bazal, consideram zona ca fiind
hipoventilata (avem prea putin aer in
comparatie cu cantitatea de sange ce ajunge
in aceasta zona
● prin scaderea presiunii oxigenului alveolar
se determina vasoconstrictie hipoxica
(astfel fluxul sanguin scade iar raportul
ajunge la valoarea de 0,8)
!! Fara aceste mecanisme de reglare, cele 2 zone ar
fii considerate zone de spatiu mort alveolar !!

Pentru ca plamanii sa functioneze cat mai eficient,

avem nevoie de un raport V/Q=0,8 in cea mai mare parte a
acestora. In obtinerea acestui lucru intervin mecanismele
locale de reglare a raportului V/Q: