Unitatea de învăţare nr.

Ştiinţa mărfurilor/Merceologia – noţiuni de bază

Cuprins
pag.
1.1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 1 ....................................................... 7
1.2 Ştiinţa mărfurilor/Merceologia – obiect de studiu, începuturi şi etape de dezvoltare .. 8
1.3 Concepte utilizate, elemente specifice şi funcţiile Ştiinţei mărfurilor/Merceologiei ... 10
1.4 Tendinţe în dezvoltarea Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei şi conexiunea cu alte 11
domenii
1.5 Verificarea cunoştinţelor .............................................................................................. 13
1.6 Rezumat ........................................................................................................................ 14
1.7 Bibliografie ................................................................................................................... 15

1.1. Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 1

 Principalul obiectiv al acestui modul este reprezentat de prezentarea
noţiunilor teoretice referitoare la obiectul de studiu al Ştiinţei
Mărfurilor/Merceologiei;
 Însuşirea cunoştinţelor privind caracterul dinamic şi complex al ştiinţei
mărfurilor/merceologiei;
 Identificarea importanţei merceologiei pentru oferirea unor produse şi servicii
de calitate;
 Însuşirea cunoştinţelor privind evoluţia şi tendinţele Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei.

Competenţe:
 capacitatea de a explica importanţa ştiinţei mărfurilor;
 utilizarea corectă a noţiunilor de marfă, calitate, utilitate, competitivitate;
 argumentarea caracterului dinamic şi complex al ştiinţei mărfurilor.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare nr. 1 este de 4 ore.

7
8
1.2. Ştiinţa Mărfurilor/Merceologia – obiect de studiu, începuturi şi etape de dezvoltare

MERCEOLOGIE …..

Cuvântul „Merceologia” provine din:

 termenul latin „mercis” = al mărfii
 termenul grecesc „logos” = ştiinţă, cunoaştere
Se poate spune că „Merceologia” este ştiinţa care are ca obiect de studiu marfa.
Merceologia = Ştiinţa mărfurilor
„Ştiinţa Mărfurilor/Merceologia cuprinde ansamblul conceptelor, metodelor, tehnicilor de
analiză şi apreciere a calităţii şi finalităţii produselor şi de adaptare şi reproiectare a acestora în
vederea unei satisfaceri eficiente cu sisteme noi şi cuprinzătoare de produse” (Dicţionarul de
Merceologie)
Ştiinţa Mărfurilor/Merceologia este ştiinţa care, într-o manieră complexă, studiază mărfurile
din punct de vedere al aspectelor tehnice, economice, sociale, ecologice etc.
Marfa = produs al muncii omeneşti care satisface o necesitate socială şi este destinat
schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. (Breban V., 1980)
În literatura existentă în domeniu, specialiştii menţionează începuturile merceologiei ca fiind
în perioada medievală, respectiv în scrierile detaliate ale călugărilor referitoare la medicamente,
ierburi (efectele asupra sănătăţii – pozitive sau negative, recomandări de utilizare, falsificări).
Iniţial cercetările s-au concentrat asupra alimentelor şi materiilor prime. Ulterior, s-au extins
asupra tehnologiei şi economiei; iar, în ultimele decenii, s-a orientat şi către ştiinţele naturale prin
abordarea problemelor de mediu, dezvoltării durabile (ecologie, impactul produselor şi proceselor
asupra sănătăţii oamenilor).
Nevoia cunoaşterii mărfurilor a apărut încă din momentul schimbului în natură. Odată cu
apariţia banilor (care a generat un real progres) şi cu dezvoltarea comerţului, calitatea mărfurilor a
devenit din ce în ce mai importantă pentru comercianţi.
Ştiinţa mărfurilor, în perioada clasică, avea ca principal scop informarea comercianţilor,
consumatorilor şi a tuturor celor implicaţi în procesul de comercializare, referitor la originea,
caracteristicile, componentele mărfurilor.

9
 Atenţia a fost îndreptată asupra bunurilor de lux şi a produselor care afectează sănătatea,
după descoperirea Americii, când noi tipuri de mărfuri (de exemplu, mâncărurile exotice) au pătruns
în Europa.
Primele lucrări în domeniu au fost realizate sub forma unor enciclopedii.
În Europa, una din cele mai vechi lucrări cu fond merceologic datează din secolul al XIV-lea
şi îi aparţine lui Francesco Balducci Pegolottis. Acesta descrie mărfurile comercializate cu China
(dimensiuni, greutate etc.).
În Germania, Johann Beckmann (1739-1811), profesor la universitatea din Göttingen, este
cunoscut ca fiind fondatorul Ştiinţei Mărfurilor şi Tehnologiei. Printre subiectele abordate se
regăsesc: bunurile de lux străine, ghiduri tehnologice, meşteşugurile, procesul de fabricaţie.
Comparativ cu situaţia actuală (în care materia primă şi substanţele sunt mai diversificate),
lumea mărfurilor, în perioada clasică, era mai simplă.

Figura 1.1 Evoluţia Ştiinţei Mărfurilor şi Tehnologiei

Sursa: Waginger E., 2009

Principalele perioade din evoluţia merceologiei în spaţiul european şi care au imprimat un

caracter sau altul perioadei respective se prezintă astfel (Dinu V., 2008):
 Perioada precursorilor, caracterizată de eforturile depuse pentru crearea unui domeniu nou de
studiu, specializat, reclamat imperios de dezvoltarea economiei şi îndeosebi a comerţului;

10
  Perioada de întemeiere a Merceologiei, în care se clarifică raporturile cu ştiinţele înrudite şi
în special cu tehnologia, în care se urmăreşte constituirea şi consacrarea terminologiei specifice şi
precizarea sarcinilor acestei noi discipline;
 Perioada Merceologiei generale, în care s-au obţinut progrese în metodologia recunoaşterii
falsificărilor, în perfecţionarea metodelor de păstrare şi îngrijire a mărfurilor ş.a.;
 Perioada studiului tehnic al materiilor prime – conturată odată cu înflorirea comerţului în
colonii. (...) Foarte mult s-au dezvoltat cercetările asupra materiilor prime vegetale şi în mod
deosebit, cercetarea microscopică;
 Perioada curentelor moderne, care s-a manifestat începând cu deceniul al treilea al secolului
al XX-lea, cuprinde două curente asociate Merceologiei:
→ Merceologia Tehnologică caracterizată de descrierea largă a proceselor de producţie, a
maşinilor şi a uneltelor necesare – manifestă dezinteres pentru proprietăţile mărfurilor şi tehnicile de
recunoaştere a acestora;
→ Merceologia Teleologică se caracterizează prin accentuarea scopului întrebuinţării prin
tratarea subiectului predominant din punct de vedere merceologic şi limitarea corespunzătoare a
descrierilor tehnologice.

1.3. Concepte utilizate, elemente specifice şi funcţiile Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei

Între cei mai folosiţi termeni de specialitate care se utilizează în Merceologie se regăsesc:
proprietăţi şi caracteristici de calitate, parametri, funcţiile mărfurilor, valoare de întrebuinţare.
 Proprietăţi – trăsături, însuşiri ale unui produs care îl deosebesc de altul;
 Caracteristici – proprietăţile esenţiale ale unui produs;
 Parametri – mărimea caracteristicilor, exprimată cifric (în special a celor tehnico-funcţionale);
 Funcţiile – expresii care reflectă sinteza calităţii loturilor de produse şi care evidenţiază
destinaţia sau utilizarea produselor (estetică, de diferenţiere, economică, logistică, utilitară, social
simbolică);
 Valoarea de întrebuinţare (Utilitatea) – reflectată de totalitatea funcţiilor unui produs, indică
aptitudinea unui produs de a satisface o anumită necesitate individuală sau socială.
Principalele elemente specifice Merceologiei implică toate aspectele care au legătură cu
mărfurile, respectiv:
 calitatea şi asigurarea calităţii;
11
  standardizarea;
 clasificarea şi codificarea;
 ambalarea şi etichetarea;
 marcarea;
 comportamentul în consum;
 efectele asupra mediului;
 protecția consumatorului.
În concepţia modernă asupra calităţii vieţii, Merceologiei i se atribuie următoarele funcţii
(Veşteman L., Veşteman I., 2002):
a) funcţia propulsivă, care se manifestă mai ales în sfera producţiei şi se referă la ameliorarea
calităţii produselor, la reproiectare, la înnoirea produselor;
b) funcţia de ierarhizare a valorilor de întrebuinţare şi de corelare a lor cu calitatea şi costurile
produselor. Această funcţie este deosebit de importantă, deoarece preţul de cost şi calitatea
mărfurilor constituie factori esenţiali în competitivitatea produselor pe piaţă;
c) funcţia economică, manifestată prin influenţa merceologiei asupra producţiei, în direcţia
adaptării acesteia la cerinţele consumatorilor, respectiv la comanda socială;
d) funcţia socială, rezultată din rolul merceologiei în sporirea gradului de utilitate al produselor
fabricate şi deci a satisfacerii cerinţelor consumatorilor;
e) funcţia educativă, exercitată prin explicarea caracteristicilor calitative ale produselor şi în
funcţie de ele, posibilitatea utilizării corecte a produselor, prin introducerea de produse noi în
consum, prin crearea de noi necesităţi de produse;
f) funcţia raţionalizatoare în consum, deoarece prin merceologie se pot conştientiza masele de
consumatori pentru ca să cumpere cele mai indicate produse, conform dorinţelor şi necesităţilor lor.

1.4. Tendinţe în dezvoltarea Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei şi conexiunea cu alte domenii

Schimbările intervenite în modul de viaţă şi în comportamentul de consum al oamenilor au

impus adaptarea permanentă a Merceologiei.
Merceologia studiază calitatea mărfurilor din punct de vedere al caracterului:
 complex – utilizează metode care se aplică diferenţiat, în funcţie de natura cercetării, precizia
rezultatelor, resursele de care dispune.

12
  dinamic – presupune o continuă înnoire şi adaptare la schimbările care apar în viaţa
economică, în comportamentul de consum.
Evoluţia rapidă a tehnologiei şi reducerea ciclului de viaţă al produselor au determinat noi
orientări în domeniul ştiinţei mărfurilor.
Ştiinţa mărfurilor îşi extinde aria de cuprindere şi asupra:
 analizei mărfurilor existente în prezent pe piaţă, precum şi identificarea cerinţelor şi ofertei
viitoare;
 cuprinderii în cadrul ariei de studiu şi a serviciilor;
 protecţiei mediului;
 protecţiei consumatorului;
 vămuirii mărfurilor.
Ştiinţa Mărfurilor/Merceologia este o ştiinţă de graniţă cu caracter multi şi pluridisciplinar.
Această ştiinţă foloseşte informaţii şi cunoştinţe din ştiinţe clasice şi moderne:

fizica

chimia tehnologia

informatica
biologia
Ştiinţa
Mărfurilor/
Merceologia

managementul matematica

marketingul dreptul

Figura 1.2 Conexiunea Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei cu alte domenii

13
 Pentru realizarea unor produse şi prestarea unor servicii competitive şi eficiente, managerii
întreprinderilor, prin intermediul informaţiilor furnizate de merceologie, trebuie să conştientizeze
importanţa calităţii şi funcţiilor acesteia.

1.5. Verificarea cunoştinţelor

Teme şi întrebări pentru discuţie
◦ Care este obiectul de studiu al Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei?
◦ Prezentaţi începuturile şi etapele de dezvoltare ale Merceologiei
◦ Explicaţi conexiunea Ştiinţei Mărfurilor/Merceologiei cu alte domenii

Test de autoevaluare
1. Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o nevoie individuală sau socială
reprezintă:
a) calitatea
b) aptitudinea
c) utilitatea
d) abilitatea
2. Mărimea caracteristicilor tehnico-funcţionale exprimată cifric reprezintă:
a) indici
b) parametri
c) proprietăţi
d) indicatori
3. În merceologie se studiază calitatea mărfurilor din punct de vedere al caracterului:
a) general şi dinamic
b) dinamic şi complex
c) complex şi static
d) nu se studiază mărfurile
4. Merceologia este ştiinţă:
a) independentă
b) tehnică
c) filosofică
d) multidisciplinară
14
5. Cercetarea microscopică s-a dezvoltat, pe parcursul evoluţiei ştiinţei merceologice, în special în
perioada:
a) de întemeiere a merceologiei
b) curentelor moderne
c) studiului tehnic al materiilor prime
d) merceologiei generale
Răspunsuri: 1 – C, 2 – B, 3 – B, 4 – D, 5 – C.

1.6. Rezumat
Unitatea de învăţare nr. 1 prezintă noţiuni referitoare obiectul de studiu al
merceologiei, etapele şi tendinţele în dezvoltarea merceologiei, conceptele
utilizate, elementele specifice, funcţiile şi conexiunea merceologiei cu alte ştiinţe.
Merceologia este o ştiinţă de graniţă, multi şi pluri disciplinară.
De-a lungul timpului, merceologia (denumită şi ştiinţa mărfurilor) a înregistrat o serie de
etape, studiind treptat: descrierea produselor naturale şi produselor de bază realizate de om,
cercetarea şi testarea produselor de bază, orientarea spre consumator şi adecvarea pentru utilizare,
cercetarea impactului produselor asupra sănătăţii şi mediului, efectele sociale.
Merceologia este ştiinţa care:

Competitivitatea şi supravieţuirea pe piaţă implică analiza permanentă a reacţiei

consumatorilor faţă de produsele şi/sau serviciile oferite de o întreprindere, precum şi satisfacerea şi
depăşirea aşteptărilor consumatorilor.

15
1.7. Bibliografia unităţii de învăţare nr. 1
 Atanase I., Ionaşcu I., Pâslaru C. (coord.), Dicţionar de merceologie –
terminologie generală, Editura ASE, Bucureşti, 1996
 Breban V., Dicţionar al Limbii Române Contemporane, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1980
 Dima D., Pamfilie R., Mărfurile alimentare în comerţul internaţional, Editura Economică,
București, 2000
 Olaru M. (coord.), Fundamentele ştiinţei mărfurilor, Editura Economică, București, 2000
 Stănescu D., Voicu O.L., Stan R.E., Bazele Merceologiei, Editura Universitară, Bucureşti, 2008
 Veşteman L., Veşteman I., Bazele merceologiei, 2002
 Waginger E., Evolution of Commodity Science in Central Europe with special consideration to
the development in Austria and Germany and new European Perspectives, Proceedings on the
60th Anniversary of the Commodity Science Department Conference „Tradition and
Perspectives”, University of Economics Varna, Bulgaria, 2009
 *** Orientări actuale în Merceologie şi managementul calităţii, Editura ASE, București, 2000

16