Unitatea de învăţare nr.

CLASIFICAREA ŞI CODIFICAREA MĂRFURILOR

Cuprins
pag.
6.1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 6 ....................................................... 62
6.2 Clasificarea mărfurilor – concept şi tipologie .............................................................. 63
6.3 Codificarea mărfurilor – definire, elementele de bază ale codificării cu bare .............. 65
6.4 Principalele coduri cu bare utilizate ............................................................................. 67
6.5 Verificarea cunoştinţelor .............................................................................................. 71
6.6 Rezumat ........................................................................................................................ 72
6.7 Bibliografie ................................................................................................................... 73

6.1. Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 6

 Definirea conceptelor utilizate în clasificarea mărfurilor;
 Cunoaşterea sistemelor de clasificare a mărfurilor;
 Însuşirea cunoştinţelor privind codificarea mărfurilor;
 Cunoaşterea sistemelor de codificare a mărfurilor.

Competenţe:
 abilitatea de a înţelege criteriile de clasificare a mărfurilor;
 identificarea tipurilor de coduri utilizate în cazul mărfurilor la nivel internaţional, european
şi naţional;
 argumentarea importanţei clasificării şi codificării mărfurilor.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare nr. 6 este de 2 ore.

62
6.2. Clasificarea mărfurilor – concept şi tipologie

Clasificarea mărfurilor:
 Operaţie tehnico-economică;
 Grupează produsele în funcţie de anumite criterii ştiinţifice;
 Vizează identificarea mărfurilor şi analiza calităţii;
 A contribuit la dezvoltarea comerţului;
 Generează efecte economice pozitive: facilitează evidenţa contabilă, conferă un limbaj comun
partenerilor din ţări diferite şi contribuie la facilitarea aplicării politicilor vamale;
 S-a adaptat şi îmbunătăţit permanent, punând accent în special pe aplicabilitatea practică a
acestora;
 Vizează corelarea structurii producţiei cu comerţul, având în vedere cerinţele particulare ale
fiecărui domeniu de activitate.
Almedinger A. (1901) – 10 grupe:
1. Combustibili
2. Materiale de construcţie
3. Produse pentru iluminat şi lubrifianţi
4. Produse textile
5. Produse din sticlă şi ceramice
6. Produse din piele şi blănuri
7. Produse metalice
8. Produse chimice
9. Produse de papetărie
10. Produse alimentare
Poschl V. (1947) – 3 sectoare:
1. Mărfuri pentru satisfacerea nevoilor de bază
ex: alimente, îmbrăcăminte, locuinţă
2. Mărfuri ale progresului
ex: produse pentru păstrare, transport, înfrumuseţare
3. Mijloace pentru obţinerea produselor incluse în sectoarele anterioare
ex: materii prime, utilaje

63
Grundke G. (1988)

În prezent, modelele de clasificare folosite în ştiinţele naturii nu mai sunt considerate

corespunzătoare deoarece:
 Apariţia noilor materii prime se produce într-un ritm rapid;
 S-au introdus tehnologii perfecţionate;
 Produsele s-au diversificat considerabil;
 Nivelul tehnic al produselor a crescut.
Stabilirea criteriilor de clasificare – principii de bază (Grundke G., 1997):
 Cu cât produsul este mai puţin prelucrat, cu atât este mai mare numărul posibilităţilor de
utilizare;
 Îndepărtarea produsului de origine şi de stadiul de materie primă se înregistrează odată cu
gradul de prelucrare;
 Numărul posibilităţilor proprii de clasificare este invers proporţional cu gradul de
specializare a domeniului de utilizare a unui produs.
În funcţie de criteriul destinaţiei – după tipul nevoilor satisfăcute (Olaru M. coord., 2005):
 Nevoia de hrană – prepararea hranei şi gospodăria personală;
 Nevoia de apărare împotriva factorilor de mediu – îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă;
 Nevoia de cunoaştere – dezvoltare spirituală şi educaţie;

64
 Nevoi estetice – estetica cotidiană;
 Nevoia de recreere – recreere activă şi recreere pasivă;
 Nevoia de asigurare a sănătăţii – dezvoltarea fizică a personalităţii şi profilaxie şi vindecare.
Olaru M., Korka M. (1992) – 3 categorii:
1. Clasificări sistematice:
- pentru gruparea pe categorii relativ omogene;
- stabilesc relaţii de interdependenţă;
- sunt arborescente.
2. Clasificări nesistematice:
- pentru gruparea produselor în ordinea apariţiei;
- nu iau în considerare categorii omogene, înrudite.
3. Clasificări combinate:
- grupează produsele pe categorii omogene (clasificarea sistematică) în cadrul cărora se
grupează produsele în ordinea apariţiei (clasificarea nesistematică).
Indiferent de tipul clasificării utilizat, produselor le sunt asociate şi sisteme de codificare specifice.

Gradul de interdependenţă sau de suprapunere a acestora

Diversitatea mare de clasificări a impus identificarea unor soluţii de uniformizare a acestora.

6.3. Codificarea mărfurilor – definire, elementele de bază ale codificării cu bare

CODIFICAREA = operaţiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor

obiecte, servicii sau fenomene.
Principalul obiectiv al codificării identificarea
CODUL = o combinaţie de elemente simbolice folosită pentru transmiterea unor informaţii.
Elementele simbolice pot să fie:
 Litere (cod alfabetic);
 Cifre (cod numeric);
 Litere şi cifre (cod alfanumeric).
CODUL CU BARE = modalitatea de reprezentare grafică a caracterelor numerice sau
alfanumerice prin alternarea unor bare albe şi negre, cu dimesiuni predefinite.

65
 Codul cu bare prezintă o serie de avantaje pentru toate părţile implicate în tranzacţiile
comerciale – producători, comercianţi şi consumatori.
Avantajele sistemului codificării cu bare (Vasile D. coord., 2008):
 pentru producător:
 Urmărirea şi controlul producţiei în punctele de lucru şi pe flux;
 Managementul intrărilor, ieşirilor şi stocurilor de mărfuri în magazii şi depozite;
 Inventarierea stocurilor, mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar;
 Controlul accesului şi înregistrarea prezenţei personalului.
 pentru comercianţi:
 Gestionare mai eficientă a stocurilor;
 Înregistrare mai rapidă şi mai precisă a produselor;
 Obţinerea de beneficii importante prin instalarea unui sistem de scanning.
 pentru consumator:
 Dispariţia erorilor de preţ;
 Reducerea timpului petrecut la casele de marcat;
 Eliminarea facturii şi înlocuirea ei cu un bon.
Codificarea cu bare:
 A debutat în 1952 - Joseph Woodland;
 Prima aplicaţie importantă s-a înregistrat în anii `60 – vagoane de cale ferată;
 Poate fi aplicat pe orice marfă, pe ambalaj sau pe etichetă;
 Se bazează pe citire optică – echipamente informatice specializate;
 Culegerea, decodificarea şi transmiterea informaţiilor – dispozitive numite cititoare barcode
(creioane de citire, scanner).

Codificarea informației – două tipuri de coduri:

 Coduri cu bare liniare – codificare într-o singură direcţie (de regulă, pe orizontală);
 Coduri cu bare bidimensionale – codificare pe verticală și pe orizontală.
În funcţie de particularităţile şirului de caractere pe care-l codifică:
 Coduri numerice (UPC şi EAN);
 Coduri alfanumerice (codul 128 şi codul 39);
 Coduri cu lungime fixă (codul EAN 13 sau 8);
 Coduri cu lungime variabilă (codul 128).

66
 Structura codurilor liniare cu bare (www.gs1md.org)

Pentru imprimarea codului cu bare, standardele europene vizează:

 Tehnologia de imprimare a codului;
 Cerneala;
 Culorile utilizate;
 Materialele etichetelor;
 Poziţia etichetei pe ambalaj.

6.4. Principalele coduri cu bare utilizate

Uniformizarea a fost realizată prin elaborarea sistemelor de codificare:

 UPC – Universal Product Code
 EAN – European Article Numbering
Codul UPC
 Anii `70 – creșterea eficienței activităților din rețeaua comercială cu amănuntul → a dus la
înfiinţarea Consiliului pentru Codificarea Produselor;
 A fost adoptat în anul 1972;
 Folosit mai ales în economia SUA şi Canada;
 Este format din 12 caractere numerice.

67
Cheia clasificării (indică familia de produse) poate să fie:
- 0 pentru produse de băcănie şi coloniale
- 2 pentru produse de cerere neuniformă
- 3 pentru produse cosmetice şi farmaceutice
- 4 pentru produse nealimentare
- 5 pentru solduri

Smuckers Goober Peanut Butter & Grape Jelly Stripes

Codul EAN
 Replica europeană a codului UPC (fiind compatibil cu acesta);
 Necesitatea uniformizării sitemelor de clasificare și codificare;
 Format din 13 caractere exclusiv numerice sau 8 prin excepţie (când ambalajul produsului nu
permite tipărirea codului EAN 13 în condiţiile impuse).

68
 - la unele coduri, prefixul (codul ţării) are 3 cifre, iar codul producătorului 4 cifre
- Cod producător = Codul Naţional al Producătorului → în momentul aderării, este atribuit de
organizaţia naţională abilitată
- Cod produs = Codul Interfaţă al Produsului

After Eight

Codul (http://www.compusoft.ro):
 Prefixul - este codul ISO al ţării respective (pentru România 642) sau prefixul EAN de ţară al
Organizaţiei Naţionale EAN (pentru România este 594).
 Cod producător - este atribuit în mod unic fiecărui producător de către organizaţii
neguvernamentale ale utilizatorilor de coduri de bare.
 Numărul de articol este alocat de producători produselor proprii.

Alte coduri cu bare

Codul 39 şi Codul 128 (http://www.barcodesoft.com)
Codul 39:
→ este un cod folosit pe scară largă;
→ este definit în standardul ISO / IEC 16388:2007;

69
→ acceptă numai 43 de caractere valide: 26 majuscule alfa (A-Z), 10 cifre (0-9), cratimă (-), punct
(.), spaţiu, semnul dolar ($), (/), plus (+) şi procent (%);
→ alte caractere vor fi omise de sistemul de codificare.
Codul 128, descris în ISO/IEC 15417, este bun la codificarea datelor alfanumerice și
numerice. Codul 128 are trei subseturi:
Codul 128A – este folosit pentru codificarea caracterelor majuscule alfa şi de control;
Codul 128B – este folosit pentru codificarea datelor majuscule şi minuscule alfa şi numerice;
Codul 128C – este folosit pentru codificarea datelor numerice.

Codul CALRA
 este sistem de codificare japonez;
 nu este „un cod cu bare”; a
 are capacitate de cuprindere mai mare decât EAN;
 oferă posibilitatea unor combinaţii numerice de ordinul a
1012;
 format din şiruri de pătrate albe şi negre;
 poate fi citit de echipamente simple.

Caz particular de codificare EAN

 ISBN – International Standardized Book Number – folosit pentru cărți;
 ISSN – International Standardized Series Number – folosit pentru publicații periodice.

ISBN
 Format din 10 caractere numerice, grupate în 4 segmente de lungimi variabile separate de
cratimă:
- Primul segment reflectă codul ţării (România are 973 şi 606);
- Al doilea segment reprezintă codul de identificare al editurii;
- Al treilea segment reprezintă numărul de ordine al cărţii (dimensiunea segmentului
variază în funcţie de numărul cărţilor publicate);
- Al patrulea segment este cifra de control.
 Uneori se întâlnesc 13 cifre – cele 10 cifre au un prefix care reflectă producţia editorială de
carte la nivel internaţional (978).

70
 Sunt identificate prin cod ISBN documentele editate pe teritoriul României, accesibile
publicului larg, care nu sunt personalizate şi nu apar cu periodicitate sub acelaşi titlu
(http://www.bibnat.ro):
 cărţi şi broşuri tipărite;
 cărţi şi broşuri electronice offline (CD-ROM sau DVD-ROM) sau online;
 cărţi şi broşuri în alfabet Braille;
 cărţi audio pe casete, CD-ROM sau DVD-ROM;
 publicaţii microformate;
 atlase şi hărţi geografice;
 copii digitizate ale publicaţiilor monografice tipărite;
 programe de calculator educaţionale sau didactice;
 publicaţii multimedia în care principalul constituent este un text scris.

ISSN
 Acordat de agenţiile naţionale ISSN;
 Format din 8 caractere numerice, grupate în 2 segmente separate de cratimă:
- Primele 7 cifre evidenţiază codul publicaţiei;
- Ultima este cifra de control (poate să fie înlocuită de X).
 Este o codificare a titlului publicaţiei, independentă de ţară, limba în care este redactată sau
de conţinut;
 Este folosit pentru publicaţiile seriale şi seriilor de monografii.

6.5. Verificarea cunoştinţelor

Teme şi întrebări pentru discuţie
◦ Evoluţia preocupărilor pentru elaborarea unor sisteme de clasificare
◦ Prezentaţi principalul obiectiv al codificării
◦ Ce reprezintă codul Calra?
◦ Menţionaţi avantajele ale utilizării codului cu bare

Test de autoevaluare
1. Gruparea produselor în funcţie de ordinea apariţiei lor este realizată în cadrul clasificărilor:
a) sistematice

71
 b) nesistematice
c) combinate
d) complexe
2. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?
a) în prezent, clasificarea mărfurilor are la bază modelele de clasificare folosite în ştiinţele
naturii
b) principalul obiectiv al codificării îl reprezintă studiul calităţii produselor
c) cu cât produsul este mai puţin prelucrat, cu atât este mai mare numărul posibilităţilor de
utilizare
d) utilizarea codului cu bare prezintă avantaje doar pentru producător
3. Clasificările sistematice ale mărfurilor grupează produsele pe categorii relativ:
a) omogene
b) eterogene
c) complexe
d) diverse
4. Codul ISSN este folosit pentru:
a) servicii
b) cărţi
c) produse
d) publicaţii periodice
5. Pentru codificare, în Japonia se foloseşte codul:
a) EAN
b) ISSN
c) CALRA
d) UPC
Răspunsuri: 1 – B, 2 – C, 3 – A, 4 – D, 5 – C.

6.6. Rezumat
Unitatea de învăţare nr. 6 prezintă noţiuni referitoare la conceptele
utilizate în clasificarea mărfurilor, sistemele de clasificare a mărfurilor şi la
codificarea mărfurilor. Clasificarea mărfurilor presupune gruparea acestora după
anumite criterii ştiinţifice.

72
 De-a lungul timpului, odată cu dezvoltarea comerţului, au apărut noi criterii de clasificare.
Astfel, se regăsesc clasificări sistematice (sunt arborescente şi grupează produsele pe categorii
relativ omogene), clasificări nesistematice (grupează produsele în ordinea apariţiei) şi clasificări
combinate (grupează produsele pe categorii omogene în cadrul cărora se realizează gruparea în
ordinea apariţiei).
Clasificările şi dorinţa de simplificare au determinat apariţia codificării. Codificarea este o
operaţiune prin care sunt transmise unele informaţii prin intermediul unui cod. Principalul obiectiv
al codificării îl reprezintă identificarea elementelor unei mulţimi. Cel mai utilizat cod este codul cu
bare (o reprezentare grafică realizată prin alternarea unor bare albe şi negre care a debutat în 1952 -
Joseph Woodland).
Uniformizarea codificării s-a realizat prin intermediul sistemelor de codificare cu bare: UPC
– Universal Product Code (format din 12 caractere numerice şi se utilizează mai ales în economia
SUA şi Canada) şi EAN – European Article Numbering (format din 13 sau 8 caractere exclusiv
numerice, este varianta europeană a codului UPC). Alte coduri cu bare sunt Codul 39 şi Codul 128.
Un alt sistem de codificare este codul japonez CALRA.
Cazuri particulare de codificare EAN sunt ISBN – International Standardized Book Number
– folosit pentru cărți (format din 10 sau 13 caractere numerice) şi ISSN – International Standardized
Series Number – folosit pentru publicații periodice (format din 8 caractere numerice).

6.7. Bibliografia Unităţii de învăţare Nr. 6

 Dinu V. (coord.), Fundamentele ştiinţei mărfurilor, Editura ASE, București, 2008
 Olaru M. (coord.), Fundamentele ştiinţei mărfurilor – ediţia a doua, Editura
Economică, București, 2005

 Stănescu D., Voicu O.L., Stan R.E., Bazele Merceologiei, Editura Universitară, Bucureşti, 2008
 www.gs1md.org
 www.compusoft.ro
 www.barcodesoft.com
 www.bibnat.ro
 upcdatabase.org

73