Modelul narativ este construit de Balzac.
Reprezentanți: L. Rebreanu, G. Călinescu, I. Slavici
Romanul obiectiv/ tradițional/ realist
Raportul dintre realitate și ficțiune artistică se
întemeiază pe actul oglindirii, pe un model de mimesis:
„Romanul e o oglindă purtată de-a lungul unui drum.
Câteodată ea reflectă cerul albastru, altădată noroiul
din băltoacele dumneavoastră. Vreți să acuzați de
imoralitate omul care poartă oglinda?”(Stendhal)
Așadar, romanul obiectiv își propune să redea cu
fidelitate realitatea, universul surprins fiind unul
verosimil și coerent (cu descrieri și detalii
semnificative);
Orientat spre o lume obiectivă, văzută în
determinările ei social-istorice; transfigurată artistic,
această lume devine purtătoare de sens: L. Rebreanu:
„M-am sfiit întotdeauna să scriu la persoana I.”
Atenția lectorului e orientată spre obiect, spre lumea
povestită (primează faptele, lumea exterioară);
Teme: problematica pământului, averea, familia,
moștenirea, banul, viața țărănimii, viața burgheziei etc.
Narațiunea este obiectivă, heterodiegetică, la
persoana a III-a; narator detașat obiectiv, omniscient,
omniprezent, auctorial.
Personajul în romanul realist: reprezintă o tipologie
(țăranul, parvenitul, avarul), personaj „plat”,
determinat social, cu evoluție previzibilă. (Ion)
 Structură narativă echilibrată, circulară;
Evenimentele sunt distribuite cronologic.
Tehnici narative: înlănțuire, contrapunct, circularitate,
narațiune, descriere, dialog.
Incipit clasic (descriptiv, enunțiativ) care generează
„efectul de real”, autentificând ficțiunea;
Final închis;
Scriptural, apelează la un discurs de notație
succintă, lipsită de comentariile autorului; registru
stilistic unic, elaborat.
Romanul doric: „...înfățișează o vârstă a iluziilor și
a inocenței genului. Lumea […]este omogenă, coerentă
și plină de sens. Apar miturile luptei, vigorii și
cuceririi. Valoarea dominantă: economicul. Narator
supraindividual. Magia artei, iluzionism, creație.[…]
Formă închisă. Tirania semnificației. Construcția:
modelul lumii răsturnat.[…] Preponderența moralului
asupra psihologicului: subiectul se pierde în obiect.
Eroul ca obiect. Caracteriologie, tipicitate. Epic, logic,
continuitate. Frescă, cronică, istorie.”
(Nicolae Manolescu –„Arca lui Noe”)
Romanul subiectiv/ modern/ modernist
Raportul realitate-ficțiune artistică: lumea,
colectivitatea se oglindesc în conștiința subiectivă a
eroului: „Literatura presupune probleme de
conștiință.”(C. Petrescu) Așadar, romanul subiectiv
își propune „să absoarbă” lumea în interiorul
conștiinței (să-și integreze lumea sieși).
Orientat spre universul interior, spre eul subiectiv,
spre orizontul conștiinței, considerat unica realitate
verificabilă, autentică: Camil Petrescu: „Eu nu pot
vorbi onest decât la persoana I.”
Atenția lectorului este orientată spre subiect, spre eul
narator, spre actul povestirii. (primează conștiința,
lumea interioară);
Teme: cunoașterea, condiția intelectualului, drama
existențială etc.
Narațiunea este subiectivă, homodiegetică, relatare
la persoana a I.-a, narator implicat, subiectiv, actorial.
Personajul în romanul modernist: este o
individualitate, personaj „rotund”, intelectual, cu
evoluție imprevizibilă. (Ștefan Gheorghidiu)
Structură narativă complexă, discontinuă;
Evenimentele nu sunt redate cronologic, ci în funcție
de memoria involuntară.
Tehnici narative: introspecție, memorie involuntară,
autenticitate, analepsă, decupaj, etc;
Incipit modern ex-abrupto;
Final deschis, indeterminat;
Scriitura de amprentă subiectivă, în registre stilistice
variate (scindare în „voci”); inserții de „documentare”.
Romanul ionic: „Naratorul este, de data aceasta, fie
un Personaj în carne și oase, cu biografie și psihologie
proprie (persoana întâi ca narator), fie o voce neutră,
asemănătoare cu aceea impersonală, dar care își
însușește până la identificare punctul de vedere al
vreunui personaj (persoana a treia ca protagonist).
„Valorile dominante sunt de ordin personal.
Subiectivitate și fragmentarism, autenticitate,
interioritate, intimitate. Eroul ca subiect. Naratorul-
personaj. „Reflectorii”. Jurnalul, confesiunea,
biograficul. Autoscopie.Formă deschisă […]” (Nicolae
Manolescu – „Arca lui Noe”)
Modelul narativ este construit de Proust.
 Reprezentanți: C. Petrescu, M. Eliade etc.