Cetatea Buzău

Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și

punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile
arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei
creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele  Mousaios, aceasta fiind cea
mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se
află. În secolul IV, goții, care ocupau și spațiul buzoian, sunt alungați de aici de huni. În perioada
medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în
documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu
episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.

Nu s-au păstrat nici măcar ruine vizibile din perioada medievală, dar există referințe la o cetate
medievală a Buzăului. În Mică enciclopedie istorică, lucrare publicată de Muzeul Județean
Buzău, este citat raguzanul Giacomo di Pietro Luccari, care face referire la această cetate într-un
paragraf din Copioso Ristretto de gli Annali di Rausa. Urme ale acestei cetăți medievale, datate
secolul al XIII-lea, au fost descoperite în urma unor săpături în zona centrală a
orașului.Gheorghe Petcu îl citează în monografia sa pe Gustav Treiber, despre care afirmă că,
în Siebenbürgische Vierteljahresschrift scria că în secolul al XII-lea orașul era înconjurat de un
zid cu patru porți în cele patru direcții principale.
În 1507, Buzăul figurează (sub numele de Boza) pe o hartă a Lituaniei și a
regatelor Poloniei, Boemiei și Ungariei, realizată de Marcus Beneventanus și Bernard Wapowski.
La acea vreme, orașul era al patrulea ca mărime din Țara Românească, și partener comercial
al Brașovului. Între 1503 și 1515, negustorii din Buzău au comercializat marfă în valoare de
2.245.835 aspri (o monedă otomană). Un document datat 1536 arată că orașul era administrat
de un județ (primar) și 12 pârgari aleși. Complexul episcopiei este legat de centrul orașului și
de parcul Crâng (la vremea aceea, o pădure mare aflată lângă oraș) de o rețea subterană de
tunele, care datează din secolul al XVI-lea. Rolul acestor tunele era acela de stocare a proviziilor
și de a furniza o cale de evacuare a cetățenilor în caz de pericol.
Stema actuală a Buzăului. Simbolurile reflectă istoria orașului: pasărea Phoenix simbolizează renașterea
orașului după distrugerile succesive; armele încrucișate și coroana arată luptele duse în zona orașului;
palatul reprezintă Palatul Comunal, clădire–simbol reprezentativă pentru perioada de înflorire din secolele
al XIX-lea–al XX-lea.