Elemente de flexiune în limba latină și în limba română

Dativul singular

În limba latină substantivele au terminații diferite pentru cazul dativ (Nervae, filio, imperatori).
Același lucru se poate observa și în limba română, comparând, de exemplu, formele următoare:
Latină – N. Roma murus rex
Latină – D. Romae muro regi
Română – N. Roma zid(ul) rege(le)
Română – D. Romei zidului regelui

Exemplele de terminaţii pentru cazuri sunt grupate pe trei categorii de substantive. În exemplele
de mai sus, atât în latină, cât şi în română, un substantiv are o anumită terminaţie pentru caz şi
număr, în funcţie de categoria din care face parte. Observă în tabelul următor relaţia dintre
formele de bază (de dicţionar) ale substantivelor şi terminaţia lor la cazul dativ.

Categoria de I II III
substantive
Forme de bază Roma, -ae murus, -i rex, -gis
(N. sg., G. sg.) templum, -i corpus, -oris
imperator, -is
Dativul Romae muro regi
singular templo corpori
imperatori

• Terminațiile de dativ, ca la celelalte cazuri, se adaugă la finalul temei (partea fixă a

substantivului). O terminație o înlocuiește pe alta:
- N. Roma, D. Romae
- N. murus, D. muro
• Prin excepție, în cazul unor substantive, terminația de D. sg. se adaugă la finalul formei de N.
sg.:
- N. puer, D. puero
- N. imperator, D. imperatori
• La unele categorii de substantive, D. sg. poate avea terminația -ui sau -ei.
• Dativul se poate traduce în română și cu prepoziţia pentru + Ac.:
- imperatori = împăratului/pentru împărat