Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul „conducere” este tot mai mult inlocuit cu „management“, datorita nu doar
predispozitiei specialistilor si publicului spre completarea limbii cu neologisme, determinate
de tendinta evidenta de deschidere a statelor spre exterior, dar si ca acest termen a capatat
recunoastere inernationala
Mangementul a aparut, s-a dezvoltat si perfectionat cu referire directa la economie, dar treptat
s-a impus in toate domeniile activitatii umane: politica, invatamant, stiinta, cultura etc.
Dimensiunea performantelor atat in unitatile economice cat si din celelalte domenii depinde
de calitatea conducerii.
Managementul constituie unul dintre cei mai semnificativi factori care conditioneaza
dimensiunile performantelor obtinute de intreprideri, de catre alte institutii, precum si de
economiile nationale, tarile lumii.
Fie si numai din cele aratate in ceea ce priveste formarea termenului de management si a
definirii conceptului, se poate trage concluzia ca acestea au parcurs un timp indelungat. Nu-i
mai putin adevarat ca in formele sale incipiente, empirice, managementul l-a insotit pe om,
am putea spune, in decursul istoriei sale.
Fenomenul este firesc daca ne gandim la faptul ca pentru a supravietui, pentru a obtine cele
necesare existentei, pentru a-si imbunatati traiul, omul a inceput sa-si puna intrebari de felul :
- Ce sa fac? , - Cum sa fac?
Managementul l-a ajutat sa obtina raspunsul la aceste intrebari, chiar daca el a fost mai mult
sau mai putin cunoscut. S-a dedus, totusi, ca exista „ceva” care, bine stapanit permite unor
oameni sa obtina rezultate mai bune decat ale altora. Acest „ceva “ perceput de catre om s-a
conturat sub forma unor elemente de conducere. Cu timpul, desi ele au constituit un anumit
secret, considerat ca atare de catre cei care le receptasera si le sesizasera importanta, au
inceput sa devina cunoscute, sa constituie „apanajul” multora dintre cei care manifestau
initiative in domeniul economic si nu numai.
Peter Drucker
„Managerul directioneaza activitatea celorlalti si isi realizeaza activitatea determinandu-i pe ceilalti sa si-o realizeze pe
a lor.”
Jean Gerbier
“Managementul reprezinta realizarea prin altii a obiectivelor propuse, managerii operand cu idei, lucruri, oameni.”
Joseph Massie
Managementul reprezinta arta conducatorilor de a realiza unele lucruri folosind eforturile altor oameni.”
Konosuka Matsushita
“Managementul este arta de a mobiliza si de a canaliza intreaga inteligenta a tuturor in serviciul scopului urmarit de
intreprindere.”
Leslie W. Rue
Managementul implica ghidarea sau orientarea unui grup de oameni spre scopuri sau obiective organizationale.”
Abordarea interdisciplinara, deci, din diferite unghiuri de vedere a unei probleme, ofera sanse
mult mai mari pentru solutionarea ei optime.
FUNCTIILE MANAGEMENTULUI
Peter Druker in 1955 a aratat pentru prima oara ca managementul este preocupat de
organizarea sistematica a resurselor economice iar scopul sau este ca aceste resurse sa devina
productive. Prin exercitarea functiilor sale, se confirma ca managementul este orientat in
egala masura catre rezultate dar si catre modul de a actiona pentru acumularea acestora.
Functiile managementului alcatuiesc un sistem, fiecare functie in parte si toate luate impreuna
contribuie la asigurarea unor performante cat mai ridicate in conducere
Functiile managementului
Functiile managementului sunt parti inseparabile ale unui sistem, iar imbinarea lor depinde de numerosi factori:
specificul domeniului condus (economie, invatamant, cultura, politica etc.), nivelul dezvoltarii fortelor de productie,
modul de organizare a relatiilor sociale si de grup, caracteristicile tehnico-economice ale ramurilor, domeniilor sau
intreprinderilor, competenta managerilor, pregatirea de specialitate si gradul de civilizatie a colectivitatilor conduse.
Aceasta functie presupune: selectarea si incadrarea unitatii conduse cu personal avand calitati
profesionale si morale corespunzatoare, perfectionarea acestuia, motivatia salariatilor in
vederea obtinerii unor performante cat mai ridicate, promovarea pe criterii corecte si
obiective, sanctionarea daca necesitatile o impun.
Functia de prognoza face legatura intre situatia in care o intreprindere se afla in prezent si
telul pe care doreste sa-l atinga in viitor
In modul in care se realizeaza aceasta functie, se constata mai mult decat in orice alta situatie
calitatile managerului: competenta, discernamant, curaj, probitate morala, clarviziune intr-un
orizont cat mai larg si cat mai indelungat. Ca atare, se poate considera ca decizia este mai
mult decat o functie a managementului, ea reprezinta insasi esenta procesului de conducere
Stilul de conducere are un rol deosebit intr-o organizatie, cel putin din urmatoarele
considerente:
Folosind drept criteriu de clasificare stilul de conducere, conjugat cu raportul dintre talentul
nativ si competenta formativa, dobandite prin studiu si experienta, distingem urmatoarele
tipuri de manageri:
1. Conducatorii autocrati – sunt energici, au mare capacitate de a lua decizii, dar practica un
management tehnicist, subestimeaza rolul participativ al subordonatilor.
3. Managerul autoritar – are o bogata experienta si o personalitate solida, este corect, sever,
exigent.
Managerul este o persoana care ocupa un post formal de conducere, care are in subordine cel
putin un subordonat si care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor,
sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice postului pe care il ocupa
Tabloul nr. 1
Cuantific
area bidimensionala a tipologiei manageriale
Asa cum rezulta din tabloul nr. 1, de regula, managerul participativ – reformist obtine
rezultatele cele mai bune atat in ceea ce priveste problema personalului, cat si performantele
unitatii conduse. La polul opus se afla managerul incompetent, aceasta categorie, de fapt, nu
ar trebui sa existe. Managerul autoritar poate obtine performante ridicate, dar pe termen lung
acestea pot fi subminate de conflictele cu subalternii. Managerul populist, agreat de personal,
prin performantele modeste submineaza pe termen mediu sau lung aceasta aderenta la
subalterni. Pe o pozitie medie se afla managerul reconciliator.
Clasificarea managerilor, atat dupa criteriul stilului de conducere, cat si in functie de treapta
ierarhica, nu este o problema formala, ci una avand consecinte de fond asupra metodelor
folosite in conducere, a stratificarii informatiilor, a competentelor si a deciziilor.
Metode de conducere
Stiinta managementului s-a cristalizat si dezvoltat pe parcursul mai multor etape, activitatea
de management imbogatindu-se cu noi teze si concluzii, cu metode si tehnici perfectionate.
Managementul se clasifica tinand seama de conceptiile cu privire la metodelor de conducere,
raporturile conducator-subordonat, modul de fundamentare a deciziei.
In functie de aceste criterii se disting diferite scoli si curente, precum si metode si instrumente
specifice de conducere.
Tabloul nr. 2
Metode de conducere
Alegerea unuia
sau a altuia
dintre sistemele
de management
dintre metodele
de conducere,
depinde de mai
multi factori:
calitatile si
pregatirea
managerilor;
Intre diferitele metode manageriale nu exista o ruptura totala ci, dimpotriva, componente care
se suprapun.
Adeseori sunt diferite proportiile in care se iau in considerare unele sau altele dintre
componentele, dintre instrumentele folosite in conducere.
sa stabileasca responsabilitati cat mai exacte, atat in randul conducatorilor, cat si al celor
condusi;
sa previna riscurile si sa asigure corectarea deciziilor gresite, cu pierderi si sacrificii cat mai
putine;
Managerii capabili au posibilitatea si, totodata, datoria fata de ei si fata de colectivele pe care
le conduc, sa-si stabileasca strategia de conducere prin alegerea corecta metodelor de
conducere care se potrivesc cel mai bine situatiei date si sa nu considere alegerea ca fiind
imobila, tinand cont ca traim intr-o lume dinamica, in care viteza schimbarii s-a accelerat
foarte mult.
Aceasta metoda de conducere prezinta o serie de avantaje precum si unele limite. Dintre
avantaje putem aminti:
- scopurile pot fi vagi, nerealiste sau nepotivite, iar managerilor le este imposibil sa li se
adapteze;
- stabilirea obiectivelor poate sa fie mai dificila decat orice alt tip de planificare, fiind necesar
mult studiu si munca deosebit de competenta pentru a fixa obiectivele esentiale.
3. Conducerea previzionala
Aceasta metoda consta intr-un ansamblu de eforturi facute sistematic si de studii aprofundate,
cu scopul detectarii cu anticipatie a problemelor intreprinderii, in vederea pregatirii solutiilor
care sa reziste in viitor.
Metoda are ca element esential, in procesul decizional, efortul de innoire continua a activitatii
unitatii, a produselor si serviciilor sale, conform cerintelor pietei acordandu-se o atentie
prioritara stimularii introducerii ideilor novatoare in activitatea unitatii conduse.
6. Conducerea colectiva
Conducerea colectiva se realizeaza fie prin participarea tuturor membrilor unitatii conduse,
fie prin delegati alesi de colectivitate.
7. Conducerea participativa
Aceasta metoda, ca si metoda precedenta, porneste de la ideea participarii directe sau prin
colective cat mai largi de reprezentare la fundamentarea deciziei.
Managerii capabili au posibilitatea si, totodata, datoria fata de ei si fata de colectivele pe care
le conduc, sa-si stabileasca strategia de conducere prin alegerea corecta a metodelor de
conducere care se potrivesc cel mai bine situatiei date si sa nu considere alegerea ca fiind
imobila, tinand cont ca traim intr-o lume dinamica, in care viteza schimbarii s-a accelerat
foarte mult.
Ion Stancioiu, Gheorghe Militaru – Management. Elemente fundamentale – Ed. Teora, Bucuresti, 1999, p. 21
Alexandru Puiu – Management. Analize si studii comparative – Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2004, p. 19
J.L. Massie, The Study of Management, in „Management in a International Context”, New York, Harper & Row
Publishers, 1972, p. 5.
Leslie W. Rue, Lloyd L. Bayrs, Management, Theory and Aplication, Homewood Richard D. Irwin Inc., 1983.
Viorel Cornescu, Ion Mihailescu, Sica Stanciu – Management. Baze generale – Ed. Actimi, Bucuresti, 1998
Radu Mihalcea, Armenia Androniceanu – Management: fundamente, interferente, studii de caz, solutii – Ed.
Economica, Bucuresti, 2003, p. 21
Ioan Popa, Radu Filip – Management international – Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 31
Alexandru Puiu – Management . Analize si studii comparative – Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2