Sunteți pe pagina 1din 9

Lucrări practice Fiziologie I

EXPLORAREA PROTEINELOR PLASMATICE

Plasma, mediul lichidian al sângelui, are în componenţa sa apă în proporţie de aproximativ 90% şi substanţele solvite organice şi anorganice în proporţie de 10%. Substanţele organice sunt azotate şi neazotate iar cele anorganice sunt reprezentate de electroliţi şi oligoelemente. Dintre toate substanţele solvite, proteinele plasmatice reprezintă principalul constituent (8%) şi îndeplinesc roluri variate.

1. ROLURILE PROTEINELOR PLASMATICE

le

îndeplinesc:

Suport plastic şi nutritiv pentru ţesuturi, unele proteine fiind preluate şi utilizate de către celule pentru sinteza unor constituenţi proprii;

Transportul unor compuşi:

transcortina

Importanţa

proteinelor

plasmatice

reiese

din

numeroasele

funcţii

pe

care

acestea

- hormoni:

de

exemplu,

prealbumina

(TBPA)

transportă

tiroxina

(T4),

transportă cortizol;

- vitamine:

- metale: de exemplu, ceruloplasmina transportă cuprul; transferina transportă fierul;

- lipide: de exemplu, α2-lipoproteina și β-lipoproteina transportă lipide;

- medicamente şi metaboliţi: albumina leagă acidul acetilsalicilic, lidocaina și diazepamul.

de exemplu, transcobalamina transportă vitamina B12;

Rol de enzime:

- unele enzime sunt active la nivel plasmatic: de exemplu, renina degradează angiotensinogenul în angiotensină, plasmina degradează fibrina;

- alte enzime doar tranzitează plasma: ASAT (aspartat aminotransferaza), ALAT (alanin aminotransferaza), FA (fosfataza alcalină), LDH (lacticodehidrogenaza), CK (creatinkinaza).

Rol de hormoni: de exemplu, insulina, hormonul de creştere (STH), glucagonul, prolactina sunt polipeptide;

Intervin în procesul de coagulare (factorii plasmatici ai coagulării sunt proteine) şi în fibrinoliză (plasminogenul este proteină);

Intervin în apărarea organismului: imunoglobulinele (IgA, IgG, IgM, IgE, IgD) și complementul (factorii C 3 şi C 5 ) sunt proteine;

Intervin în echilibrul acido-bazic prin sistemul tampon al proteinaţilor;

Asigură presiunea coloid-osmotică (π p ), contribuind la menţinerea volumului sanguin şi realizarea schimburilor transcapilare;

Influenţează vâscozitatea și densitatea sângelui;

Influențează viteza de sedimentare a hematiilor (VSH-ul).

Tehnicile moderne precum imunoelectroforeza, RIA (Radio Immuno Assay), spectofotometrie de masă au permis identificarea câtorva mii de proteine plasmatice (câteva exemple se găsesc în Tabelul I.).

1

Lucrări practice Fiziologie I

Tabelul I. Fracţiuni proteice plasmatice.

Principalele proteine serice

Rol

Simbol

Concentraţia

serică (mg%)

Prealbumin, Thyroxine- binding protein

Leagă T4 (tiroxina)

TBPA

10-40

Retinol-binding protein

Leagă retinolul

RBP

3-6

Albumine

 

Alb

3500 - 5000

α-Globuline

     

α 1 -Antitripsina

Inhibă enzime serice

α 1 AT

200-400

α 1 -Fetoproteina

Marker tumoral

α 1 F

~1µg

Ceruloplasmina

Transportă Cu

Cp

15-60

α 2 -Macroglobulina

Antiprotează

α 2 M

150-420

α 1 -Antichimotripsina

Inhibă enzime serice

α 1 X

30-60

Colinesteraza Serică

Hidrolizează Acetilcolina

CE

0.5-1.5

Thyroxine-binding globulin

Leagă T4

TBG

1-2

Transcortina

Transportă cortizolul

TC

~7

β-Globuline

     

Transferina

Transportă Fe

Tf

200-320

β

2 -Microglobulina

Componentă a sistemului HLA I

β

2 m

Urme

Proteina C Reactivă

Marker inflamator

CRP

<1

Fibronectina

Adeziune intercelulară

Fn

25-40

γ – Globuline (Imunoglobuline)

Anticorpi

Ig

 

Imunoglobulina G

Traversează placenta

IgG

800-1800

Imunoglobulina A

Apar în special la nivelul mucoaselor

IgA

90-450

Imunoglobulina M

Apar primele după stimulare antigenică

IgM

60-250

Imunoglobulina D

Receptor antigenic pe limfocitele B

IgD

<15

Imunoglobulina E

Reagine (în alergii)

IgE

<0.06

Proteine patologice

     

Proteina κ Bence Jones

Apare în mielom

κBJP

Urme

Proteina γ Bence Jones

Apare în mielom

γBJP

Urme

2. EXPLORAREA PROTEINELOR PLASMATICE

Datorită rolului fiziologic deosebit pe care îl au şi modificării concentraţiei lor în diferite stări patologice, explorarea proteinelor plasmatice este foarte utilă şi constă în determinarea proteinemiei şi a concentraţiei diferitelor fracţiuni proteice plasmatice.

2.1. DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI PROTEINELOR PLASMATICE (VALORI ABSOLUTE)

2.1.1. DETERMINAREA PROTEINEMIEI

DEFINIȚIE. Proteinemia reprezintă concentrația totală a proteinelor în plasma sanguină, exprimată în g/l sau g% (g/dl).

2

Lucrări practice Fiziologie I

TEHNICI DE DOZARE. Se foloseşte sânge recoltat pe anticoagulant utilizând următoarele metode:

Metoda biuretului: proteinele şi peptidele în prezenţa ionului de cupru, în soluţie alcalină, formează un complex de culoare violetă a cărui extincţie se citeşte ulterior spectroscopic determinându-se concentraţia proteică;

Metoda refractometrică: se determină indicele de refracţie al serului după tratarea cu acid acetic şi ulterior după coagularea proteinelor prin încălzire, diferenţa dintre cele două determinări reprezentând concentraţia proteinelor;

VALORI NORMALE. Proteinemia variază între 5,5 – 8 g% sau 55 – 80 g/l. Valoarea normală este menţinută prin mecanisme complexe, fiind rezultatul unui echilibru dinamic între procesele de sinteză, în principal la nivel hepatic şi intestinal, şi cele de utilizare din diferite organe.

MODIFICĂRI PATOLOGICE

Scăderea proteinemiei sub 5,5 g% se numește hipoproteinemie. Cauze:

- Administrarea intravenoasă de lichide în cantități excesive (scădere relativă);

- Aport insuficient (înfometare, malnutriţie protein-calorică);

- Malabsorbţie intestinală (enteropatie exudativă, rezecţii de intestin subţire);

- Sinteza defectuoasă la nivel hepatic (afecțiuni hepatice cronice);

- Catabolism proteic excesiv (neoplasme, hipertiroidism);

- Pierderi de proteine pe cale:

- digestivă (enteropatia exudativă, boala Crohn);

- cutanată (plamoragiile din arsurile severe și extinse ca suprafață);

- renală (glomerulonefrite, sindrom nefrotic).

Creşterea proteinemiei peste 8 g% se numește hiperproteinemie. Cauze:

- Deshidratare severă (creştere relativă);

- Mielomul multiplu (transformarea malignă a limfocitelor B);

- Macroglobulinemia Waldenström (proliferare malignă a limfocitului B care secretă IgM).

2.1.2. DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI PRINCIPALELOR FRACȚIUNI PROTEICE

Principalele fracţiuni proteice au următoarea concentrație plasmatică normală:

Albuminemia: 3,5 - 5,5 g% sau 35 – 55 g/l;

Globulinemia: 2 - 3,5 g% sau 20 – 35 g/l;

Fibrinogenemia: 2 – 4 g/l.

Raportul albumine/globuline are valoarea normală 1,5 - 2.

2.2. DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI FRACȚIUNILOR PROTEICE PLASMATICE (VALORI RELATIVE)

2.2.1. ELECTROFOREZA PROTEINELOR PLASMATICE (ELFO)

PRINCIPIU. Se bazează pe migrarea fracţiunilor proteice în câmp electric, în funcţie de greutatea moleculară şi încărcătura electrică, la un pH dat.

TEHNICI DE DOZARE

ELFO pe hârtie de filtru – serul migrează pe o bandă de hârtie de filtru, oținându-se o electroforegramă. Aceastareprezintă o succesiune de 5 zone ce corespund celor 5 fracţiuni

3

Lucrări practice Fiziologie I

proteice plasmatice majore. Mărimea zonei şi intensitatea culorii sunt direct proporţionale cu cantitatea de proteine din fiecare fracţiune (Fig.1.).

cantitatea de proteine din fiecare frac ţ iune ( Fig.1. ). Fig. 1. Electroforeza proteinelor plasmatice

Fig. 1. Electroforeza proteinelor plasmatice (aspect normal)

ELFO pe gel de agaroză - proteinele migrează în gelul de agaroză spre anod în funcţie de masa moleculară şi după câteva operaţii de colorare, decolorare şi uscare se obţine un film care se introduce într-un densitometru pentru citire (Fig.2.).

un film care se introduce într-un densitometru pentru citire ( Fig.2. ). Fig. 2. Electroforeza în

Fig. 2. Electroforeza în gel de agaroză.

4

Lucrări practice Fiziologie I

REZULTATE Prin ambele metode se obţine un grafic cu ajutorul căruia, fie prin calcule (în cazul electroforezei pe hârtie de filtru), fie automat (la electroforeza pe gel de agaroză), rezultă proteinograma.

VALORI NORMALE

Denumire Albumine α 1 -globuline α 2 -globuline β-globuline γ-globuline

VARIAŢII

Valori absolute (g/l) 35 – 55 2 – 4 5 – 9 6 – 11 7 – 17

PATOLOGICE.

Modificările

Valori relative (%) 50 - 60 4,2 - 7,2 6,8 - 12 9,3 - 15 13 - 23

concentraţiei

proteinelor

plasmatice

sau

a

diverselor fracţiuni se încadrează în câteva tipuri de disproteinemie (Tabelul II.):

Inflamaţia acută (exemplu: abcesul dentar, panariţiul)

Inflamaţia cronică (exemplu: tuberculoză)

Hipogamaglobulinemia

Sindromul nefrotic (pierdere urinară de proteine de peste 3,5g/24h)

Enteropatia exsudativă (pierdere de proteine la nivel intestinal)

Afecţiuni hepatice cronice (ciroza hepatică)

Paraproteinemia (hipergamaglobulinemia)

Tabelul II. Tipuri de disproteinemii.

Tipul de disproteinemie

Proteinemia

Alb.

αααα 1 -glob.

αααα 2 -glob.

ββββ-glob.

γγγγ-glob.

Inflamaţie acută

 

   

Inflamaţie cronică

Normală

     

Hipo-γγγγ-globulinemie

     

↓↓

Sindrom nefrotic

 

 

↑↑

 

Enteropatia exsudativă

 

Afecţiuni hepatice cronice

↓↓

     

↑↑

Paraproteinemie (mielom multiplu)

     

 

5

Lucrări practice Fiziologie I

Lucr ă ri practice Fiziologie I Fig. 3. Aspectul electroforezei în cazul disproteinemiilor. 2.2.2. IMUNOELECTROFOREZA

Fig. 3. Aspectul electroforezei în cazul disproteinemiilor.

2.2.2. IMUNOELECTROFOREZA PROTEINELOR PLASMATICE

PRINCIPIU Se bazează pe separarea electroforetică în gel de agar a proteinelor din ser, cuplată cu difuzarea perpendiculară pe axa de migrare a unui imunoser poli- sau monovalent. Imunoserurile au proprietatea de a reacţiona specific cu una sau mai multe din componentele specifice din plasma de cercetat. Reacţia antigen-anticorp între antigenul plasmatic şi imunoser (anticorpi), se evidenţează prin apariţia unor arcuri de precipitare ce pot fi colorate, permiţând identificarea mai multor fracţiuni proteice plasmatice (Fig.4.).

ţ ând identificarea mai multor frac ţ iuni proteice plasmatice ( Fig.4 .). Fig.4. Principiul imunoelectroforezei.

Fig.4. Principiul imunoelectroforezei.

6

Lucrări practice Fiziologie I

3. CALCULAREA PRESIUNII COLOID-OSMOTICE (ONCOTICE) A PLASMEI

DEFINIȚIE. Presiunea coloid-osmotică (π p ) este presiunea dată de proteinele plasmatice, în special de albumine, care se calculează după formula:

π p = 5,5 ×××× Albumine (g%) + 1,4 ×××× Globuline (g%)

VALOAREA NORMALĂ. Presiunea coloid-osmotică (π p ) a plasmei are valoarea normală de 25 – 30 mm Hg.

IMPORTANŢA. Presiunea coloid-osmotică (π p ) este foarte importantă în schimburile transcapilare, reprezentând forţa care se opune filtrării (la capătul arterial) şi care favorizează reabsorbţia (la capătul venos). Scăderea concentraţiei proteinelor sub 5,5 g% determină scăderea π p cu producerea edemelor hipoproteice (Fig.5.).

π p cu producerea edemelor hipoproteice ( Fig.5 .). Fig.5. Rolul presiunii coloid-osmotice la nivelul circula

Fig.5. Rolul presiunii coloid-osmotice la nivelul circulaţiei capilare

BULETINE DE INTERPRETARE

Să se interpreteze următoarele buletine:

1.

Proteine totale = 79 g/l Albumine = 55g/l α 1 -globuline = 2g/l α 2 -globuline = 5g/l β-globuline = 7g/l γ-globuline = 10g/l

2.

Proteine totale = 63 g/l Albumine = 48% α 1 -globuline = 7% α 2 -globuline = 13% β-globuline = 9% γ-globuline = 23%

3.

Proteine totale = 50 g/l Albumine = 45% α 1 -globuline = 5% α 2 -globuline = 15% β-globuline = 19% γ-globuline =16%

4.

Proteine totale = 48 g/l Albumine = 40% α 1 -globuline = 6% α 2 -globuline = 11% β-globuline = 13% γ-globuline = 30%

Să se calculeze şi să se interpreteze presiunea coloid-osmotică şi raportul albumine/globuline în următoarele situaţii:

5. Proteine totale = 8 g%, din care albumine = 58% şi globuline = 42%.

6. Proteine totale = 50 g/l, din care albumine = 46% şi globuline = 54%.

7

Lucrări practice Fiziologie I

TESTE (CU UN SINGUR RĂSPUNS CORECT)

1. Proteinemia are valoarea normală:

A. 55 - 80 mg/l

B. 5,5 - 8 g%

C. 60 - 80 g/l

D. 40 - 50 g/l

2. Hipoproteinemia se poate întâlni în:

A. Inflamaţii acute

B. Mielom multiplu

C. Aport exagerat de proteine

D. Sindrom nefrotic

3. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. Proteinemia reprezintă concentraţia proteinelor din urină

B. π p are valoarea normală 25 - 30 mm Hg

C. π p este dată în special de globulinele plasmatice

D. Creşterea proteinemiei determină scăderea π p

4. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. În afecţiunile hepatice cronice gama-globulinele sunt scăzute

B. În afecţiunile hepatice cronice albuminele sunt scăzute

C. Scăderea proteinelor plasmatice sub 7 g% duce la apariţia edemelor hipoproteice

D. Proteinele plasmatice nu influenţează VSH-ul

5. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. Majoritatea proteinelor plasmatice sunt produse de rinichi

B. În inflamaţia acută proteinele totale au valori scăzute

C. În sindromul nefrotic proteinele totale şi albuminele au valori normale

D. π p are importanţă în schimburile de la nivel capilar

6. Care răspuns, din următoarele, este corect?

A. Valoarea absolută a albuminelor este 50 – 60%

B. Fibrinogenul are valoarea absolută de 2 – 4 g/l

C. Γ globulinele au valoarea relativă de 7 – 17 g/l

D. Valoarea absolută a proteinemiei este de 50 – 80 g/l

7. Următoarele afirmaţii despre disproteinemii sunt corecte:

A. Reprezintă variaţii fiziologice ale concentraţiei fracţiunilor proteice

B. Inflamaţia acută reprezintă un proces cu evoluţie lentă şi de lungă durată

C. În afecţiunile hepatice cronice proteinemia are valoare crescută

D. În sindromul nefrotic se pierd albumine la nivel renal

8. Următoarele afirmaţii despre disproteinemii sunt false:

A. În inflamaţia acută proteinele totale au o valoare normală

B. În afecţiunile hepatice cronice γ globulinele sunt crescute

C. În mielomul multiplu γ globulinele sunt scăzute

D. În enteropatia exsudativă se pierd proteine la nivel intestinal

9. Care dintre următoarele răspunsuri despre hipoproteinemie este corect?

8

Lucrări practice Fiziologie I

A. Reprezintă o creştere a proteinemiei peste 8 g%

B. Poate să apară în rezecţiile intestinale

C. Apare în mielomul multiplu

D. Apare în deshidratare

10. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false?

A.

Concentraţia totală a proteinelor plasmatice poartă denumirea de proteinemie

B.

Proteinele au rol nutritiv şi plastic pentru ţesuturi

C.

Proteinele asigură presiunea coloid-osmotică

D.

Imunoglobulinele nu intervin în apărarea organismului

Răspunsuri:

1-B, 2-D, 3-B, 4-B, 5-D, 6-B, 7-D, 8-C, 9-B, 10-D

9