Pronumele de întărire ține locul unui substantiv și are rolul de a întări și de a scoate în evidență persoana la I. care face referire. DEFINIȚIE Ex: Însuți crezi în miracole!
Formele pronumelui de întărire se formează din pronumele vechi însu, însa, înși, înse (la fel ca în cazul pronumelui personal dânsul, dânsa), la care se adaugă formele neaccentuate ale pronumelui personal la cazul dativ: -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -le.
Ex. Deștept așa cum însuți ești.
Însămi am sunat la salvare.
II. FORMELE PRONUMELUI DE ÎNTĂRIRE
! Prima parte a pronumelui de întărire arată genul (masculin: însu/înși, feminin: însă/înse), iar a doua parte numărul și persoana pronumelui (mi, ți, și, ne ...).
CAZ PERS SINGULAR PLURAL
OANĂ MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ N – pers. I însumi însămi înșine însene Ac. pers. însuți însăți înșivă însevă a II-a pers. însuși însăși înșiși înseși a III-a însele
CAZ PERS SINGULAR PLURAL
OANĂ MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ D – pers. I însumi însemi înșine însene G pers. însuți înseți înșivă însevă a II-a pers. însuși înseși înșiși înseși a III-a însele • Formele pronumelui de întărire se foloseau des în limba veche. În limba vorbită în prezent, pentru a întări referirea la o persoană, se folosesc construcțiile cu adverbul chiar + pronumele personal (chiar eu, chiar tu, ..., chiar ei) sau cele cu pronume personal + adjectival singur (eu singur, tu singur, ..., ei OBSERVAȚII! singuri).
ex. Însuți ai vorbit cu ei. (Însuți pronume de întărire)
Chiar tu ai vorbit cu ei. (Chiar tu ‒ adverb + pronume personal) Tu singur ai vorbit cu ei. (Tu singur ‒ pronume personal + adjectiv) III. FUNCȚII SINTACTICE
Pronumele de întărire a dispărut din uzul limbii române fiind azi
archaism. În cazul folosirii acestuia în vorbire, are doar cazul nominativ și funcția sintactică de subiect: Însăși se credea mai presus de lege! ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE Pronumele de întărire, prin schimbarea valorii gramaticale, este folosit în mod frecvent ca adjectiv pronominal de întărire, caz în care însoțește și determină substantive și pronume personale. Ex. Ea însăși a scris compunerea. (Însăși determină pronumele personal ea) Maria însăși a scris compunerea. (Însăși determină substantivul Maria) Acordul adjectivului pronominal de întărire • Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele personal pe care îl determină și îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival. ex. Dificultatea problemei a fost confirmată de însuși profesorul nostru. (Însuși – adjectiv pronominal de întărire, profesorul – substantiv)