Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Într-o zi, un om văzu din întâmplare un cocon şi se opri să-l studieze. În mica lui gaură,
omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind
fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieşi prin gaura care
rămânea mereu la fel de mică.
Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă un cuţit, deschise coconul şi fluturele ieşi
imediat. Totuşi, trupul lui era slab şi amorţit, iar aripile mici şi fragile abia se
mişcau. Omul continuă să-l observe, spunându-şi că aripile fluturelui se vor deschide,
dintr-o clipă în alta, şi că atunci insecta va putea să-şi ia zborul. Dar nu se întâmplă nimic!
Fluturele îşi petrecu restul vieţii târându-se pe pământ, cu trupul lui slab şi aripile chircite.
Niciodată n-a putut să zboare.
Ceea ce omul nu a înţeles, în intenţia lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul
coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale
din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare.
Ca şi fluturii, copiii învaţă să-şi deschidă aripile iar cei care îi înconjoară ştiu să le fie
aproape, păstrând însă distanţa potrivită.” (“Lectia fluturelui” adaptare după un text
italian anonim)
Această poveste este o metaforă și pentru părinți.
Uneori este bine să îți lași copilul să se descurce singur, așa va căpăta încredere în el,
va învăța și ce este reușita, dar și ce este eșecul. Va învăța cum să treacă peste
lucrurile mai puțin placute, să se mobilizeze, să nu se lase doborât, să aibă o gândire
de învingător. Va învăța cum să se mobilizeze, să treacă peste obstacole, să își
dezvolte abilitățile de viață, să “zboare” și să aibă “aripi puternice”.