Prof. Univ. Dr.

Daniel Cochior
MD, PhD, Cercetător ştiinţific grd I
 Metoda ştiinţifică:
• Instrumentul utilizat de
cercetător pentru
rezolvarea unei
probleme
• Proces de prefigurare a
unor posibile soluţii la o
problemă
• Testarea fiecărei soluţii
pentru a o găsi pe cea
mai bună
 Metodologia cercetării:
• Metoda cea mai
generală de cunoaştere
• Abordarea generală
asumată de cercetător în
procesul de investigaţie
Ştiinţa este o uşă a cărei cheie
este cercetarea”
Anton Pann
Metoda < grec. meto = spre
odos = cale, drum

Metoda
ansamblu coerent

Procedee Tehnici

Metoda ştiinţifică
 Identificarea problemei
 Formularea unor ipoteze
 Decizia asupra procedurii
(rationament deductiv)
 Colectarea datelor şi
analiza
 Formularea concluziilor
Procesul cercetării
ştiinţifice
Selectarea ariei de interes
Formularea de ipoteze
Studiul bibliografic de
specialitate
Conturarea unei metodologii
de lucru
Colectarea şi analiza datelor
experimentale
Interpretarea rezultatelor
 6
Interpretarea 1
datelor Cercetarea
rezolvă începe cu o
problema: problemă: o
confirmă/ întrebare
respinge fără răspuns
ipotezele;
alte
probleme
5
Analiza 2
datelor în Definirea
funcţie de scopului prin
CERCETAREA ESTE
ipoteze ; precizarea
colectarea, UN PROCES CICLIC clară a
organizarea problemei
datelor

4
3
Cercetarea
Cercetarea
dă soluţii
divide
posibile la
problema în
problemă prin
subprobleme
ipoteze
adecvate
 Cum rezolvăm o problemă

Etape Conţinut Întrebări

- Care este necunoscuta ?
1 Pătrunderea în conţinutul
- Care sunt datele
Înţelegerea problemei ?
problemei.
problemei - Care sunt condiţiile de
lucru?
- În ce măsură se cunoaşte
Legătura între datele o problemă înrudită şi
problemei şi rezolvată anterior ?
2
necunoscută. - Cum s-ar putea utiliza
Întocmirea
Posibilitatea utilizării rezultatul acesteia ?
unui plan de lucru
tuturor datelor aflate la - Se poate întocmi un plan
dispoziţie. al rezolvării sau al
soluţiei problemei ?
 Cum rezolvăm o problemă (continuare)
Se realizează planul şi se
derulează rezolvarea
3 problemei. - În ce măsură se poate
Realizarea Se verifică fiecare pas demonstra că fiecare
planului de lucru pentru a controla etapă este corectă?
corectitudinea fiecărei
etape de rezolvare.
- Cum s-ar putea verifica
rezultatul obţinut ?
- Cum se poate verifica
argumentarea ?
4 Se analizează rezultatul - Se poate obţine rezultatul
Privire retrospectivă obţinut. şi pe altă cale ?
- S-ar putea folosi
rezultatul sau metoda la o
altă problemă ?
Operaţii mentale specifice Întrebări şi recomandări în
parcurgerea operaţiilor
- Ce spune problema ?
- Ce trebuie aflat ?
Înţelegerea – - Care ar fi o altă formulare a problemei?
sensului problemei - Există o legătură cu o problemă
anterioară rezolvată sau care se poate
rezolva mai simplu ?
Analiza – - Enunţarea relaţiei (relaţiilor) dintre
găsirea căii de la necunoscută la date necunoscută şi date.
- Rezolvarea parţială a problemei.
- Verificarea corectitudinii fiecărui pas, cu
Sinteza – păstrarea numai a ceea ce se concepe
realizarea ideii asupra soluţiei cu maximă claritate şi cu deplină
certitudine.
- Este rezultatul plauzibil? De ce ?
Verificarea – - Se poate face o verificare ?
rezultatului - Există o altă cale care să ducă la acelaşi
şi aprecierea critică rezultat ?
- Ce rezultate se mai pot obţine pe această
cale ?
 Inducţie şi deducţie
• INDUCŢIA:Operație mintală constând în trecerea de la particular la general.
• DEDUCŢIA: Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii
particulare.

 Cu toate acestea:
 - Să lăsăm teoria să ne ghideze !

 Teoria ghidează cercetarea:

 Care este problema de cercetat
 Care sunt conceptele sau variabilele de lucru
 Ce rezultate ar trebui sa se obţină
 Există puţine teorii (testate).
 Se poate începe cu o problemă “de fiecare zi”, din domeniul
propriu de activitate.
 Sublinierea problemelor “de fiecare zi” poate conduce la o nouă
teorie.

 Problema de cercetat = chestiune/întrebare “cu final deschis” ,nu

doar prin DA sau NU.
 Limitarea clară a problemei de cercetat.
 Selectarea de probleme care pot fi rezolvate experimental.
 Multe probleme de cercetat încep cu o descriere, prezentare
generală (ceea ce şi trebuie), dar multe nu duc mai departe
investigaţiile.
 “Acţiunea Cercetare” = cercetări pentru a acţiona, a se lua decizii
într-o manieră mai mult informativă/formală.
 O bună înţelegere a fenomenului presupune mai multă muncă.
 Într-o abordare formală:
• - “ Mă întreb dacă …”
• - “ Intuiesc, bănuiesc …”
• - “ Cum ar fi dacă, cum este să …”
• - “ Ce ar mai fi de făcut aici …”
• …
  OBSERVARE, DESCRIERE a unui
fenomen sau grup de fenomene
 Formularea unei IPOTEZE pentru
OBSERVAŢIE explicarea fenomenului
 Utilizarea ipotezei pentru
PREFIGURAREA altor fenomene,
sau cantitativă a rezultatelor unor
noi Observaţii
 Derularea unui PROGRAM
EXPERIMENTAL (experimente
EXPERIMENT IPOTEZĂ independente)
 Confirmarea experimentală a
ipotezelor poate conduce la o
nouă TEORIE (LEGE, MODEL)
 Teorie

Consis-
tente

Observaţii Ipoteze Predicţii

Ne-consistente:
Modificare ipoteze

Teste
 Ipoteza de lucru

Idee asupra solutionarii problemei

Cunostinte Anterioare Cercetari Preliminarii Studiu Bibliografic

 Scopul proiectului de cercetare:
• Exprimarea unei probleme;
• Propunerea unor răspunsuri = ipoteza de lucru;
• Proiectarea programului experimental

 Proiectul ştiinţific

Experimente pentru testarea

ipotezei
 Caracteristicile unor bune ipoteze de lucru:
• Reprezintă afirmaţii asupra legăturii dintre două sau mai multe
variabile (factori, categorii)
• Conţin informaţii asupra etapei de testare (experimentare)
 Baza : experienţe anterioare sau observaţii.

 Notarea ipotezelor se face înaintea începerii programului experimental;

 Experiment eşuat --- se reia experimentarea sau se proiectează un nou
experiment înaintea modificării/reformulării ipotezei de lucru
iniţiale.
 Selectarea ipotezelor:
 Interes într-un anumit domeniu ;
 Fezabilitate ;
 Etică .

 Sursa pentru formularea de ipoteze:

 Experienţa personală ;
 Cărţi de specialitate ;
 Periodice ştiinţifice.
 NON-Direcţionale
 “La sfârşitul primului an de studiu, va exista o diferenţă din punct de vedere a
pregătirii ştiinţifice între doctoranzii care urmează acest curs şi cei care nu au
urmat acest curs”.
 Direcţionale
 “La sfârşitul primului an de studiu, doctoranzii care urmează cursul vor fi mai
pregătiţi din punct de vedere ştiinţific faţă de cei care nu au urmat acest curs”.
 Ipoteze de nul
 “La sfârşitul primului an de studiu, nu va exista o diferenţă din punct de vedere a
pregătirii ştiinţifice ….”.

 De tip chestiuni/întrebări de cercetat

 “Vor fi mai pregătiţi din punct de vedere ştiinţific doctoranzii care urmează cursul
faţă de studenţii care nu au urmat acest curs ?? ”.
 1. Stabilirea TEMEI (PROBLEMA) de cercetat
 2. Derularea STUDIULUI BIBLIOGRAFIC
 3. Formularea IPOTEZEI / IPOTEZELOR
 4. Proiectarea experimentelor (PROGRAM
EXPERIMENTAL) – statistic
 5. Derularea experimentelor. Achiziţia DATELOR
 6. INTERPRETAREA rezultatelor
 7. Formularea CONCLUZIILOR
 Greşeli frecvente în aplicarea metodelor ştiinţifice

• Etapa preliminară: minimizarea influenţei active a altor cercetători în derularea

sau rezultatele experimentelor iniţiale
 Testarea ipotezei sau teoriei – preferinţă pentru anumite rezultate sau
interpretări
 Formularea greşită a unei ipoteze în vederea explicării unui fenomen, fără
derularea testelor experimentale.
 “De bun simţ” sau “logic” - pot influenţa în a nu efectua anumite teste.

• Ignorarea sau eliminarea datelor care nu se încadrează în ipoteza formulată.

(presiuni interne sau externe pentru obţinerea unui rezultat specific, “ceva nu
merge”). Datele care convin ipotezei nu sunt atent verificate.
• Ne-estimarea corectă, cantitativă a erorilor sistematice (sau a tuturor erorilor).
Descoperiri adevărate interpretate ca “zgomote de fundal” şi invers.
• Ignorarea importanţei experimentării repetate de mai multi cercetători dintr-un
grup (anularea reciprocă a erorilor sistematice) şi a comunicării.
 Ignorarea importanţei replicării rezultatelor şi de către alţi
cercetători (independent) = rutină
 Idealismul cercetătorilor . Frumuseţea adevărului ştiinţific =
propria vocaţie
 Cercetarea medicală – companii care distorsionează/suprimă date
pentru promovarea propriilor produse
 1. Cercetarea fundamentala - activitatea
desfasurata, in principal, pentru a dobandi
cunostinte noi cu privire la fenomene si
procese, precum si in vederea formularii si
verificarii de ipoteze, modele conceptuale
si teorii.
 2. Cercetarea aplicativa - activitatea
destinata, in principal, utilizarii
cunostintelor stiintifice pentru
perfectionarea sau realizarea de noi
produse, tehnologii si servicii.
 3. Dezvoltarea tehnologica este formata din activitatile
de inginerie a sistemelor si de inginerie tehnologica,
prin care se realizeaza aplicarea si transferul
rezultatelor cercetarii catre agentii economici, precum
si in plan social, avand ca scop introducerea si
materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme si
servicii, precum si perfectionarea celor existente, si
care cuprinde:
a) cercetarea precompetitiva, ca activitate orientata spre
transformarea rezultatelor cercetarii aplicative in planuri, scheme
sau documentatii pentru noi produse, procese ori servicii,
incluzand fabricarea modelului experimental si a prototipului,
care nu pot fi utilizate in scopuri comerciale;
b) cercetarea competitiva, ca activitate orientata spre
transformarea rezultatelor cercetarii precompetitive in produse,
procese si servicii care pot raspunde, in mod direct, cererii pietei,
incluzand si activitatile de inginerie a sistemelor, de inginerie si
proiectare tehnologica.
 4. Inovare - activitate orientata catre generarea,
asimilarea si valorificarea rezultatelor
cercetarii-dezvoltarii in sfera economica si
sociala.
 5. Inovarea de produs - introducerea in circuitul
economic a unui produs nou sau cu unele
caracteristici imbunatatite in mod semnificativ,
astfel incat sa se ofere consumatorului servicii
noi sau imbunatatite.
 6. Inovarea tehnologica - introducerea in
circuitul economic a unui proces sau a unei
tehnologii ori ameliorarea semnificativa a celor
existente, inclusiv imbunatatirea metodelor de
gestiune si organizare a muncii.
 7. Transfer tehnologic - ansamblul de activitati
desfasurate cu sau fara baza contractuala, pentru a
disemina informatii, a acorda consultanta, a
transmite cunostinte, a achizitiona utilaje si
echipamente specifice, in scopul introducerii in
circuitul economic a rezultatelor cercetarii,
transformate in produse comerciale si servicii.
 8. Valorificare - procesul prin care rezultatele
cercetarii competitive ajung sa fie utilizate,
conform cerintelor activitatii industriale sau
comerciale, in viata sociala, economica si culturala.
 9. Diseminare - transmiterea informatiilor, a
experientei si a bunelor practici, precum si
cooperarea pentru promovarea inovarii, pentru
sprijinirea celor care vor sa-si creeze intreprinderi
inovative si pentru sprijinirea proiectelor inovative.
 10. Absorbtia inovarii - capacitatea mediului socio-
economic de a ingloba inovarea, in mod deosebit
in intreprinderi, de a utiliza, de a transforma si de a
largi cunostintele despre rezultatele inovarii, in
scopul de a se extinde posibilitatea aplicarii
acestor rezultate in noi produse, procese sau
servicii.
 11. Plan national de cercetare-dezvoltare si inovare
- instrumentul prin care statul realizeaza politica
generala in domeniul cercetarii-dezvoltarii, al
inovarii si prin care asigura corelarea acestora.
 12. Plan sectorial - instrument prin care organele
administratiei publice centrale si locale, precum si
academiile realizeaza politica de cercetare menita
sa asigure dezvoltarea domeniului coordonat si
cresterea eficientei activitatilor.
 13. Program de cercetare-dezvoltare-inovare -
component al Planului national de cercetare-
dezvoltare si inovare, alcatuit dintr-un set de
obiective care au legatura intre ele si carora le
pot corespunde subprograme. Prin program se
urmareste implementarea unei politici intr-un
domeniu specific. Realizarea programului se
efectueaza prin intermediul proiectelor.
 14. Obiectiv in program - necesitate a unui
sector sau domeniu al societatii, a carei
rezolvare implica mai multe discipline in
domeniul cercetarii-dezvoltarii. Realizarea
obiectivului se face prin intermediul
proiectelor de cercetare-dezvoltare.
 15. Proiect de cercetare-dezvoltare -
modalitatea de atingere a unui obiectiv al unui
program, cu un scop propriu bine stabilit, care
este prevazut sa se realizeze intr-o perioada
determinata utilizand resursele alocate si
caruia ii este atasat un set propriu de reguli,
obiective si activitati.
 16. Program-nucleu de cercetare - program
propriu al institutelor nationale sau al
institutiilor publice de cercetare-dezvoltare
care fac parte din sistemul de cercetare de
interes national, care poate fi finantat direct de
catre autoritatea de stat pentru cercetare-
dezvoltare.
 17. Lucrare de cercetare-dezvoltare -
componenta a proiectelor de cercetare-
dezvoltare care are un obiectiv concret ce
trebuie atins in cursul unui an.
 18. Raport de cercetare-dezvoltare - document
tehnico-stiintific care prezinta obiectivul si
rezultatele activitatilor desfasurate in cadrul
unei lucrari de cercetare, precum si actiunile
concrete pentru valorificarea rezultatelor
obtinute.
 19. Atestare - proces de confirmare a unui nivel
de competenta acceptabil unei unitati in
domeniul cercetarii-dezvoltarii, conform unei
proceduri specifice bazate pe criterii si
standarde.
 20. Acreditare - proces prin care se recunoaste
si se garanteaza ca o unitate de cercetare-
dezvoltare corespunde unor criterii si
standarde de competenta in domeniu, care-i
permit sa faca parte din sistemul de cercetare-
dezvoltare de interes national.