Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nervul Glosofaringian
Nervul Glosofaringian
Nervul glosofaringian este unul dintre cei mai mici nervi cranieni și este format din cinci
componente funcționale:
–aferente viscerale speciale -> conduc senzații gustative din treimea posterioară a limbii;
Fibrele motorii își au originea reală în porțiunea mijlocie a nucleului ambiguu, care se află în
coloana motorie ventrală a trunchiului cerebral.
– Ganglionul lui Ehrenritter care este situat medial față de ganglionul lui Andersch.
Acești ganglioni îi sunt anexați glosofaringianului în momentul în care acesta trece prin gaura
jugulară. Ganglionii prezintă două tipuri de prelungiri: periferice și centrale. Cele periferice se
îndreaptă spre mucoasa linguală, spre cea faringiană, a trompei lui Eustache și a casei timpanului.
Prelungirile centrale care conțin fibrele senzitive ale glosofaringianului se termină în porțiunea
mijlocie a nucleului fasciculului solitar din trunchiul cerebral.
Aceasta se află în porțiunea superioară a șanțului retroolivar, înapoia olivei bulbare și deasupra
emergenței nervilor vag și accesor. Emergența glosofaringianului cuprinde cinci sau șase filete ce se
unesc într-un singur cordon nervos.
Nervul glososfaringian se îndreaptă de la origine orizontal către anterior și lateral până la gaura
jugulară, apoi părăsește cutia craniană și face un unghi drept orientându-se vertical. Apoi trece între
mușchii stilofaringian și stiloglos, ajungând la baza limbii. Aici se distribuie la mucoasa linguală
printr-un buchet de ramuri terminale.
Sub gaura jugulară: la început nervul se află situat posterior de artera carotidă internă și anterior
de nervii vag și accesor. Ulterior încrucișează fața laterală a carotidei interne, trecând medial de
vena jugulară internă. În continuare, glosofaringianul trece între mușchii stilofaringian, situat
medial și stiloglos, situat lateral.
La baza limbii, nervul glosofaringian dă naștere unui buchet de ramuri terminale. Acestea se
anastomozează cu ramurile de pe partea opusă formând plexul lingual. Din acesta pornesc filete
pentru mucoasa limbii situată posterior de „V”-ul lingual, precum și pentru mucoasa limbii din jurul
papilelor „V”-ului lingual.
– Paralizia mușhiului constrictor superior al faringelui duce la jenă la deglutiția solidelor.
– Hipoestezia sau anestezia palatului moale posterior, faringelui și treimii posterioare a limbii.
Poate să apară aguezia, mai ales pentru gustul amar.
– Când pacientul pronunță vocalele A sau E, apare semnul cortinei (Vernet): peretele posterior
al faringelui și vălul palatin se deplasează spre partea sănătoasă.
– Leziunea bilaterala a glosofaringianului se asociază frecvent cu leziuni ale nervului vag.
Acest lucru face ca vălul palatin să fie căzut, flasc, cu lueta (omușorul/uvula) atârnată la baza
limbii. De asemenea, vălul palatin nu se mai ridică la pronunțarea vocalei A, reflexele faringiene
sunt abolite și apar tulburări de deglutiție chiar și pentru lichide.
Nevralgia glosofaringiană