Fragmentul ales deschide capitolul XI al romanului, in

care cei doi tineri, Allan si Maitreyi, traiesc emotiile si

temerile de a nu fi deconspirati, fiind nevoiti sa faca fata
tuturor adversitatilor sau prejudecatilor legate de
casatoria a doi oameni apartinand unor religii diferite.

Alarmata de consecintele pe care le-ar putea avea

dezvaluirea legaturii lor, Maitreyi ii cere lui Allan sa se
logodeasca cu ea imediat. Allan nu prea intelege despre
ce logodna este vorba, considerand ca ei se legasera de
mult printr-o iubire trainica: "- Dar nu suntem noi logoditi
de atata vreme? ma mirai eu. Nu mi-ai dat ghirlanda si
nu te-am strans in brate?". intreaga scena – cat si
urmatoarea - traieste mai ales prin puterea ei de
sugestie. Aflati intr-o iubire tulburatoare, cei doi
indragostiti sunt inca nedumeriti in legatura cu modul
complicat de realizare a unui cuplu in care protagonistii
apartin unor traditii diferite. Allan nu este intru totul
strain de modul de a trai si gandi al indienilor, dar ii sunt
inca neformate cunostintele despre forma de exprimare a
acestora. Allan se lasa initiat in tainele iubirii asa cum
este ea inteleasa in India. El distinge, treptat, doua
manifestari complementare in comportamentul indienilor.
Una este legata de convingerea acestora ca prin iubire
omul participa la universalitate, iar cealalta dezvaluie
credinta ca in dragoste trebuie sa te daruiesti total si sa-
ti depasesti egoismul. Cu alte cuvinte, iubirea
transfigureaza si converteste. Allan intelege ca logodna si
casatoria trebuie sa urmeze si sa respecte un anumit
ritual. Cea care il initiaza pe Allan in aceste ritualuri este
tot Maitreyi, care este convinsa ca orice abatere de la
respectarea lor va duce la tulburarea "ritmului": "Trebuie
sa intarim unirea noastra, sa nu fim blestemati, sa nu
suparam ritmul".

Iubirea lui Maitreyi este mai nuantata. Ea crede ca

dragostea este conditionata de contopirea cu marele tot,
ca forta ei magica trebuie sa te converteasca si sa te
initieze in tainele sacrului.
Allan este uimit si contrariat ori de cate ori descopera in
dragostea iubitei sale "jungla superstitiilor".
Casatoria implica o serie de practici ceremoniale care ii
sunt straine lui Allan. El afla de la Maitreyi ca si inelul de
logodna va fi lucrat dupa un ceremonial anume. Fata se
teme insa sa nu fie gresit inteleasa, sa nu fie judecata
"crestineste", "printr-un criteriu moral sau civil.
Urmeaza ceea ce am putea numi cea mai misterioasa si
interesanta pagina a cartii in care Allan este nevoit sa
participe la ritualul fascinant al propriei sale logodne.
Ajunsi in preajma lacurilor - loc mult indragit de Allan,
caci avea ceva artificial, desi este in jungla - Maitreyi ii
scoate inelul din deget (pe care il inchide in pumnii ei
mici) si ii comunica solemn ca se vor logodi. Allan, mereu
lucid si atent la tot ce se petrece in jur, nu scapa din
vedere nici un amanunt, cu toate ca inceputul acesta il
irita putin. In constiinta lui prinde contur ideea ca s-ar
putea sa asiste la o scena desueta de roman sentimental,
care ii va altera viziunea despre iubire. Maitreyi il
cucereste cu simplitatea ei nedisimulata, cu implicarea ei
totala in ritualul pe care-l imagineaza si-l practica. Ea se
adreseaza cerului si pamantului, legandu-se pe vesnicie
in iubire si fidelitate. Invocarea are ceva magic care-I
fascineaza pe Allan. El urmareste ceremonialul stupefiat
de transfigurarea ei totala, de febra mistica ce o
cuprinsese. "O ascultam tot mai fascinat, pana ce nu i-
am mai putut intelege cuvintele. Vorbea o bengaleza de
prunc, simplificata, aproape cifrata. Cand a tacut, parca
mi-era teama s-o ating, intr-atat mi se parea de
fermecata, de inaccesibila."

Cand ceremonialul s-a terminat, Allan se simte el insusi

patruns de taina mistica a logodnei lor, convertit la
credinta ca o mare iubire inseamna participarea la tot si
contopirea cu esenta mistica. Iubirea a savarsit si in
sufletul lui o magica schimbare.