8.

Metode de calculație a
costurilor

1
1
 Metode de calculație a costurilor

Metoda de calculaţie a costurilor poate fi definită ca ansamblul de

procedee şi tehnici de calcul specifice utilizate într-o anumită succesiune
pentru afectarea purtătorilor de costuri numai cu cheltuielile de producţie
ocazionate de obţinerea sau de producerea acestora.
Clasificare
a. În funcţie de apariţia lor în timp şi de formele lor evolutive, metodele de
calculaţie a costurilor se pot încadra în două mari categorii, şi anume:
 metode clasice de calculaţie, cum sunt: metoda globală, metoda pe
faze şi metoda pe comenzi;
 metode moderne (evoluate) de calculaţie a costurilor, şi anume:
metoda standard-cost, metoda direct-costing, metoda costurilor
marginale, metoda PERT-cost, metoda T.H.M., metoda G.P. etc., fiecare
din ele având diferite variante.
 Metode de calculație a costurilor
b. După legătura lor cu obiectul calculaţiei se disting:
 metode de calculaţie pe purtători de costuri, cum sunt: metoda pe
comenzi, metoda standard-cost, metoda T.H.M., metoda G.P.,
metoda PERT-cost ş.a.;
 metode de calculaţie pe sectoare de cheltuieli sau pe locuri de
cheltuieli. De asemenea, aceste metode mai sunt cunoscute şi sub
denumirea de „metode de calculaţie pe centre de
responsabilitate”;
 metode de calculaţie cu caracter mixt, şi anume: metoda globală
şi metoda pe faze.
 Metode de calculație a costurilor
c. În funcţie de obiectivele urmărite, metodele de calculaţie pot fi
grupate astfel:
 metode de calculaţie care au ca unic obiectiv stabilirea costului
produselor, lucrărilor şi serviciilor, cum ar fi: metoda globală,
metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda G.P. ş.a.;
 metode de calculaţie care urmăresc şi alte obiective, cum sunt:
metoda standard-cost, metoda T.H.M., metoda PERT-cost, metoda
direct-costing ş.a.
 Metode de calculație a costurilor
d. Dacă avem în vedere partea din sfera cheltuielilor de producţie absorbită în
determinarea costului de producţie distingem două mari grupe de metode:
 metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a
costurilor totale sau integrale (full-costing), cuprinzând:
 metode de bază sau fundamentale (metoda globală sau a calculaţiei simple,
metoda pe faze, metoda pe comenzi);
 metode derivate evoluate (metoda T.H.M., metoda G.P., metoda PERT-cost);
 metode de evidenţă complexă şi control operativ (metoda standard-cost,
metoda ABC, metoda costului-ţintă etc.).
 metode de evidenţă analitică a cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a
costurilor parţiale, denumite şi metode limitative, cuprinzând: metoda direct-
costing, metoda costurilor directe şi metoda costurilor specifice.
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

1. Specificul tehnologiei de fabricaţie determină împărţirea unităţilor

patrimoniale în două categorii:
 cu producţie simplă (omogenă), cum ar fi unităţile producătoare de
zahăr, ulei, sticlă, ciment etc., în cadrul cărora produsele finite se obţin
prin prelucrarea materiei prime într-un lanţ de operaţii succesive;
 cu producţie complexă, în cadrul cărora produsele finite se obţin prin
combinarea unor operaţii sau şiruri de operaţii relativ independente,
care se pot desfăşura simultan (cum ar fi cele constructoare de maşini).
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

2. Tipul de producţie şi modul de organizare al acesteia, în funcţie de care

entităţile economice se grupează în trei categorii: cu producţie
individuală, de serie şi de masă, influenţează modul de organizare a
calculaţiei costurilor prin:
 modul de organizare a producţiei pe care-l presupune: pe comenzi, în
flux şi pe şarje, pe loturi etc.;
 metoda de calculaţie utilizată (metoda globală, pe comenzi, pe faze
etc.);
 documentaţia necesară etc.
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

3. Mărimea entităţii este factorul care determină modalitatea generală de

organizare şi efectuare a lucrărilor de colectare a cheltuielilor de producţie
şi de calculaţie a costurilor, şi anume:
 în mod centralizat, dacă entităţile fac parte din categoria celor mici şi
mijlocii;
 în mod descentralizat, dacă entităţile sunt mari, cu subunităţi dispersate
în spaţiu şi dacă aceste subunităţi funcţionează după principiul
autonomiei economico-financiare. În acest caz, toate lucrările de
calculaţie a costurilor se organizează la nivelul acestor subunităţi,
centralizat, urmărindu-se doar cheltuielile generale de administraţie şi
costurile unitare pe purtători finali.
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

4. Structura organizatorică a entităţii (de producţie şi funcţională)

influenţează cadrul general, organizatoric şi funcţional al calculaţiei
costurilor. Astfel, structura producţiei impune delimitări de cheltuieli pe
zone de cheltuieli, mai mult sau mai puţin extinse, în funcţie de
omogenitatea sau complexitatea operaţiilor care se execută în fiecare
secţie, atelier, centru de producţie etc., şi pe purtătorii de costuri
intermediari şi finali (sau numai finali). Structura funcţională poate reclama,
la rândul său, organizarea calculaţiei costurilor fie la nivelul tuturor
sectoarelor funcţionale luate împreună, fie pe compartimente funcţionale
distincte.
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

5. Organizarea procesului de producţie constituie un alt factor ce influenţează

alegerea metodei de calculaţie a costurilor. Ea se răsfrânge puternic asupra
organizării culegerii datelor din toate locurile generatoare de cheltuieli de
producţie, putându-se opta pentru o metodă de calculaţie tradiţională sau
modernă. Modalităţile de organizare socială a producţiei, cum ar fi specializarea,
concentrarea şi combinarea, influenţează principalele caracteristici ale
organizării calculaţiei costurilor, astfel:
 specializarea entităţilor economice simplifică modul de organizare a calculaţiei
costurilor, acestea putându-se efectua centralizat, direct pe purtătorii de
costuri finali;
 combinarea, comparată cu specializarea, poate complica organizarea
calculaţiei, determinând descentralizarea acesteia şi organizarea ei pe
semifabricate şi pe alte categorii de purtători intermediari de costuri;
 influenţa gradului de concentrare a producţiei este similară cu cea a mărimii
entităţii.
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

6. Progresul tehnic, prin gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei,

îngreunează sau înlesneşte posibilităţile de urmărire a rezultatelor
producţiei şi a consumurilor de valori pe care acestea le presupun pe
locurile de muncă. Astfel, în cazul producţiei caracterizate printr-un grad
înalt de mecanizare şi automatizare, cu ajutorul aparatelor se pot urmări
atât parametrii de fabricaţie, cât şi cheltuielile de producţie, precum şi
rezultatele producţiei, ceea ce contribuie la simplificarea formularisticii şi a
muncii de obţinere a datelor necesare calculaţiei costurilor. Pe de altă
parte, progresul tehnic, prin mijloacele de prelucrare automată a datelor,
face posibilă centralizarea calculaţiei costurilor chiar şi în cazul entităţilor
mari şi a celor cu o structură organizatorică foarte complexă.
 Factorii care determină alegerea metodei de calculație a costurilor

7. Caracterul procesului de producţie (continuu sau sezonier) îşi exercită şi

el influenţa asupra organizării evidenţei cheltuielilor de producţie şi a
calculaţiei costurilor. Astfel, în cazul entităţilor cu activitate continuă,
calculaţia costurilor se efectuează la finele fiecărei perioade de gestiune
(de obicei lunar), luându-se în considerare întreaga nomenclatură de
fabricaţie. În cazul entităţilor cu activitate sezonieră, pe timpul cât
procesele de producţie sunt întrerupte, nu se efectuează calculaţii propriu-
zise de costuri, urmărindu-se doar cheltuielile ocazionate de remontul
utilajului, de pregătirea producţiei viitoare etc., care sunt considerate
cheltuieli anticipate.
Metode de calcul a costurilor totale
Exprimă modul de organizare a colectării cheltuielilor de producție în scopul
determinării costurilor pe produs.
Criteriul de bază în alegerea unei metode de calculație a costurilor este cel al
caracteristicilor procesului tehnologic şi tipul de producţie.
Din punct de vedere tehnologic, procesul de producție poate fi:
 simplu - în cazul în care produsul rezultă prin prelucrarea succesivă a
materiei prime;
 complex - atunci când produsul este fabricat prin combinarea (asamblarea)
părţilor componente.
Tipul de producţie - vizează organizarea şi repetabilitatea produselor fabricate:
 producţia de masă;
 producţia de sorturi;
 producţia de serie;
 producţia individuală;
 producţia cuplată.
Metoda globală

Metoda globală sau metoda calculaţiei simple este cunoscută şi

sub denumirea de metoda diviziunii, atât în literatura de
specialitate cât şi în practica economică. Metoda globală se
aplică de către entităţile care fabrică un singur produs, la care, de
regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, nu există semifabricate
sau producţie neterminată, iar dacă există acestea sunt constante
de la un exerciţiu la altul. Calculaţia globală constă în colectarea
tuturor cheltuielilor de producţie (directe şi indirecte) ocazionate
de obţinerea producţiei, la nivelul întregii entităţi economice şi
raportarea lor, la finele perioadei de gestiune, la cantitatea de
produse finite obţinute. Relaţia de calcul se poate, deci, exprima
astfel: m
 Chp j
j=1
cu i =
Qi
 Aplicaţie
O societate comercială își desfășoară activitatea într-o secție de bază și o secție auxiliară
centrală electrică (CE). Din procesul de producţie se obţine produsul A și energie electrică
folosită intern (80% secția de bază, 15% administrație, 5% desfacere). În cursul perioadei s-au
înregistrat următoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materiile prime 100.000 lei pentru produsul A
 combustibil folosit pentru centrala electrică de 8.000 lei și 2.000 lei distrus de inundații
 cheltuieli cu materialele consumabile: pentru secția de bază 2.000 lei, secția auxiliară
1.000 lei, pentru administrație 473 lei și 300 lei pentru distribuție
 cheltuielile cu apa 1.000 lei: 70% pentru producție, 20% pentru secția auxiliară, 5%
administrație și 5% distribuție
 chirie echipamente: 8.000 lei pentru secția de bază și 2.000 lei pentru secția auxiliară
 reparațiile executate de terți 14.700 lei pentru secția de bază și 2.300 lei pentru secția
auxiliară
 serviciile de telefon și internet 980 lei
 comisionul bancar 250 lei
 Aplicaţie
 cheltuieli cu salariile directe la secţia de bază 165.000 lei, salariile pentru maiştri, ingineri
45.000 lei, salarii CE 9.000 lei, salariile pentru administrație 8.000 lei și 6.000 lei pentru
distribuție
 CAM 2,25%
 amortizarea utilajelor 9.000 lei, amortizarea halei de producţie 3.250 lei, amortizarea CE
1.800 lei, amortizarea pavilionului administrativ 1.500 lei, amortizarea mijloacelor de
transport 3.000 lei
Din procesul de producţie s-au obţinut 4.000 buc produs A, și s-au vândut în totalitate cu
prețul de 105 lei/buc. Costul prestabilit este de 90 lei/buc pentru produsul A.
Producția neterminată la începutul perioadei a fost evaluată la 2.850 lei, iar cea de la
sfârșitul perioadei la 1.760 lei.
Să se determine costul de producție și costul complet, total și unitar și să se realizeze
reflectarea în contabilitatea de gestiune.