Sunteți pe pagina 1din 5

1.

INTRODUCERE

Educatia este perceputa ca o functie vitala a societatii, iar scoala drept principala
institutie prin care societatea isi perpetueaza existenta.. Astfel scoala este un “ factor cheie “ al
dezvoltarii. De la scoala se asteapta astazi totul : sa ii ajute pe tineri sa cunoasca trecutul si sa
inteleaga prezentul, sa ii ajute sa constientizeze si sa isi asume responsabilitatea pentru a se
implica in orientarea destinului colectivitatilor catre un viitor dorit. Din acest punct de vedere
orice problema cu care se confrunta acest sistem de invatamant trebuie analizata, dezbatuta si
trebuie cautate solutii pentru o eventuala ameliorare. Pe aceasta linie se inscriu si problemele de
risc de abandon scolar si problemele comportamentale.

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea


frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea
obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de
studii început. ( Cristina Neamtu. Devianta scolara.Editura Polirom, Iasi, 2003)

Eşecul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în
plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va
pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă
de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează”,
„etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente
deviante şi infracţionale.

Abandonul Şcolar reduce semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate


licite, legale. Forta de munca necalificata, presiuni crescute pe sistemul de protectie sociala,
delincventa, exploatarea minorilor, munca “la negru” – sunt doar cateva dintre efectele
fenomenului de parasire de catre elevi a sistemului educational.

Înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, însă imediat după schimbarea
regimului s-a constat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii. Astăzi România, din
pãcate, se situeazã mult peste nivelul celor mai multe dintre statele membre sau care au aderat
recent la Uniunea Europeană în ceea ce priveşte abandonul şcolar. România şi Bulgaria sunt
printre primele ţări europene în ceea ce priveşte rata abandonului şcolar, potrivit unui raport
european realizat recent. Înaintea noastră se mai află doar Malta şi Portugalia, state care
înregistrează cea mai mare rată a abandonului şcolar.

In anii de dupa 1989, circa 750.000 de copii romani au parasit scoala inainte de
incheierea clasei a opta. Recensamantul din 2002 a descoperit ca circa 70.000 de tineri intre 15 si
25 de ani erau analfabeti. Unii dintre ei nu au calcat, de fapt, niciodata intr-o clasa, altii s-au
multumit cu doi-trei ani de invatatura, altii au mers ceva mai departe, fara sa obtina insa
certificatul de absolvire a cursurilor gimnaziale. Dupa o scurta perioada de scadere la sfarsitul
deceniului trecut, rata de abandon scolar a ajuns din nou la cote ingrijoratoare in ultimii ani.

In 2010 criza economică a dus la creşterea numărului copiilor săraci din România, dar şi
la triplarea ratei abandonului şcolar, circa 40.000 de copii, majoritatea din mediul rural,
renunţând în fiecare an să mai meargă la şcoală, dupa cum susţin reprezentanţii World Vision
România.

Abandonul scolar este un indicator important prin care se evalueaza performantele


sistemului educational, pe niveluri de educatie, insa acesta semnaleaza si unele aspecte ale vietii
sociale si economice, care pot influenta accesul populatiei la educatie.

In lipsa unui sistem educational performant, care sa reuseasca sa-i atraga si sa-i tina
aproape pe copii si tineri, ne putem astepta ca o parte importanta din forta de munca tanara sa fie
necalificata. Lucru care nu va face decat sa scada sansele de succes ale companiilor locale si sa-i
indeparteze pe investitorii straini.

Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a


unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre „inadaptarea elevului la
activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de altă parte, despre
„inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici,psihologici) şi externi (socio-economici,socio-
culturali)”.

Abandonul şcolar este rezultanta unei combinaţii de cauze interne şi externe, de factori interni şi
factori externi. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se apli
că diferenţiat principiul dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori
cauzali aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la
rândul ei mai multe consecinţe imediate dar şi de durată.

Cauze psihologice :

1. Imaturitatea şcolară
2. Instabilitatea psiho-afectivă a elevului
3. Tulburări instrumentale
4. Tulburări comportamentale

Cauze sociale :

1. Situaţia economico-financiară a familiei (asigurarea hranei zilnice, lipsa îmbrăcămintei şi


încălţămintei, condiţiile de locuit, starea de sănătate, etc.)
2. Dezagregarea familiei, lipsa ajutorului la învăţătură, lipsa controlului asupra activităţilor
copilului
3. Exploatarea copiilor prin muncă

CAUZE PSIHOLOGICE

Imaturitatea şcolară :

Imaturitatea şcolară constă în incapacitatea, mai mult, sau mai puţin temporară şi reversibilă, de
a face faţă sarcinilor şcolare. Ea reprezintă o neconcordanţă între dezvoltarea copilului şi
sarcinile şcolare.

Se întâlnesc mai multe forme ale imaturităţii şcolare, şi anume:

a) imaturitate şcolară exprimată prin diminuarea trebuinţei de apartenenţa la grup şi prin conduita
socială inadecvată în condiţiile de grup;
b) imaturitate mintală exprimată prin incapacitatea de analiză şi planificare a sarcinilor didactice;
c) imaturitate morală exprimată prin neformarea sentimentului datoriei şi prin capacitatea redusă
de analiză şi de planificare a sarcinilor didactice;
d) imaturitate prin muncă exprimată prin incapacitatea de concentrare a atenţiei si de prelungire a
efortului voluntar;
e) imaturitate fizică exprimată prin forţa de rezistenţă redusă în condiţii de efort necesar în
context şcolar;
f) imaturitate volutivă exprimată prin incapacitatea de autoreglare a acţiunilor necesare în regim
şcolar.

Instabilitatea psihoafectivă :

Instabilitatea şi tulburarile de natură psihoafectivă conduc la anxietate. Aceasta este exprimată


prin una sau mai multe fobii, reacţii de teamă care în condiţii normale dispar de la sine, dar în
condiţii educative neadecvate (părinţi prea autoritari, camarazi de joacă agresivi, profesori duri,
lipsiţi de empatie pedagogică, etc.) devine o trăsătură de personalitate durabilă, cu efecte
negative majore înregistrate în planul nereuşitei şcolare şi implicit conduce la abandonul şcolar.

Tulburările instrumentale sunt cele legate de realizarea insuficientă a funcţiei semiotice a unor
obiecte indispensabile în acitvitatea de învăţare (textul scris, desenul, hârtiile, diagramele, etc.).

Tulburările de compotament sunt legate de trăsăturile de personalitate afectiv-emoţionale şi


volativ-caracteriale, aptitudinale care reglează conduita elevului, se formează şi se cristalizează
în procesul interacţiunilor sociale.

CAUZE SOCIALE :

Evoluţia socio-economică a României după anul 1989 a fost influenţată de schimbările de


democratizare a societăţii şi de procesul de tranziţie de la economia socialistă la economia de
piaţă, în contextual unei crize economice prelungite, al unor presiuni structurale puternice, al
întârzierilor în procesul de restructurare şi al unor importante tensiuni şi conflicte sociale.

Mecanismele de redistribuire ce au functionat în ultimii ani au condus la crearea de elite în


diferite domenii, care au contribuit în final la polarizarea socială, izolare şi agravarea sărăciei în
societatea românească.

Urmare a acestor schimbări şi transformări, nevoia de asistenţă socială focalizată pe grupurile


afectate a crescut.

Educaţia copiilor proveniţi din familiile sărace este o problemă atât de natură educaţională, cât şi
socio-economică.

Cauzele pentru care aceşti copii întâmpină dificultăţi în parcurgerea procesului educaţional sunt
în egală măsură legate de disfuncţiile existente în sistemul educaţional cât şi de problemele de
natură socio-economică pornind de la imposibilitatea asigurării hranei zilnice corespunzătoare, a
îmbrăcămintei şi încălţămintei adecvate fiecărui anotimp şi terminând cu cheltuielile care
depăşesc cu mult posibilităţile materiale ale părinţilor.

Conform studiilor de specialitate efectuate s-au identificat o serie de factori sociali care conduc
la apariţia fenomenului de abandon şcolar.

Asigurarea hranei zilnice :

Imposibilitatea părinţilor de a asigura copiilor alimentaţia corespunzătoare favorizează


insuccesul şcolar, conducând în cele mai multe cazuri la abandon.

Copiii aflaţi într-o astfel de situaţie nu se pot concentra asupra lecţiilor din cauza subalimentaţiei.

Prin implicaţiile pe care le poate avea o alimentaţie insuficientă şi neadecvată, actul educaţional
în sine devine direct dependent de acest factor, putând creşte sau diminua.

Lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei :

Lipsa banilor pune în dificultate părinţii în sensul că nu pot asigura copiilor hainele şi
încălţămintea pentru ca aceştia să poată merge la şcoală.

Deşi s-au identificat mai multe surse de procurare a acestora cum ar fi ajutoare primite de la
O.N.G.-uri, ajutoare de la vecini sau rude, magazine second-hand, majoritatea familiilor dispun
doar de un schimb de haine pentru fiecare copil, în cazuri extreme copiii din aceeaşi familie fiind
îmbrăcaţi pe rând în aceleaşi haine.

Calitatea locuinţei :

Calitatea locuinţei are o influenţă foarte mare asupra rezultatelor şcolare.

Datorită lipsei spaţiului fizic, dotării precare, precum şi a lipsei utilităţilor, copiii nu dispun de
condiţiile necesare studiului şi efectuării temelor. Din aceste motive rezultatele şcolare scad,
acest fapt împlicând creşterea numărului cazurilor de insucces şi de abandon şcolar.

Dezagregarea familiei :

Mediul familial dezagregat, caracterizat prin certuri frecvente, violenţa şi consumul de alcool şi
droguri au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacităţii lui de asimilare, influenţând
comportamentul la şcoală şi în societate.

Mulţi dintre aceşti copii ajung într-un final pe străzi, pentru ei viitorul devenind sumbru, iar
societatea îi va îndepărta.

Lipsa ajutorului la învăţătură

Indiferenţa părinţilor cu privire la educaţia şi activitatea şcolară a copiilor conduce la apariţia


fenomenului de insucces sau abandon şcolar.

Read more: http://articole.famouswhy.ro/abandonul_scolar_-


_esecul_integrarii_sociale/#ixzz0f54KO5eC