Ce-mbelșugat plătește Toamna

Ce-mbelșugat plătește Toamna

întreaga datorie-a ei
pămîntului răsplata muncii
cu sacii plini și mulți și grei.

Ce darnic e mereu pămîntul

muncit la timp și iubitor,
cu omul harnic și destoinic
umplîndu-și curțile cu spor...

... Ce minunată va fi-odată

răsplata Sfîntului Cules
pentru acei ce-n hărnicie
trudesc să strîngă rod ales.

Ce-mbelșugat va umple Cerul

cu rodul veșnic fericit
viața celor ce cu lacrimi
spre mîntuire s-au trudit.

Să nu te temi de bătrînețe
cînd rădăcina ți-e-n Hristos
a-hărniciei tale fețe
întineri-vor mai frumos.

Cum soarele nu-mbătrînește

ci-i tot mai viu și cald mereu
și-mprospătat întinerește
- așa-i și cel din Dumnezeu.

Să nu te temi de toamna plină

de rod și de belșug cules
- așa-i cuprinsul de lumină
și strînsul unui om ales.
Cum un izvor nu-mbătrînește
ci-i tot mai proaspăt și voios
așa-i și cel ce-ntruna-și crește
tulpina vieții din Hristos.

Să nu te temi că vine bruma

cînd har din Sfîntul Duh îți iai
cînd toate gîndurile numa’
spre viața veșnică le ai.

Scriptura cum nu-mbătrînește

cum Sfîntul Duh e viu mereu
cum zilnic harul se-nnoiește
- așa-i și cel din Dumnezeu.