Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 1 Farmacologie
Curs 1 Farmacologie
Definiţie
Medicamentul (med) = orice substanţă de origine naturală (vegetal, animal, mineral),
semisintetică sau sintetică care administrată unui organism viu, singură sau în asociere cu
altele, în doză corespunzătoare, în timp util şi la intervale de timp potrivite, previne,
ameliorează sau vindecă o boală sau unele simptome ale ei sau o diagnostichează. s.a. –
substanţa activă sg – sânge org – organism
Farmacologia = ştiinţa care se ocupă cu studiul med din toate punctele de vedere.
Farmacologia
Ramuri cu caracter fundamental Ramuri cu caracter aplicativ
↓ ↓
Farmacocinetica → Farmacografia
↓ ↓
Farmacodinamia → Farmacoterapia
↓ ↓
Farmacotoxicologia → Farmacoepidimiologia
Farmacodinamia = studiul efectelor med asupra org sănătos sau bolnav, locul şi mecanismul
de acţiune, factorii care le influenţează, relaţii structură chimică – activitate biologică –
interacţiuni medicamentoase.
Farmacoterapia = indicaţiile med în cadrul trat dif boli (ex de alte tipuri de terapii: fizioterapia,
homeopatia, psihoterapia, kinetoterapia, reflexoterapia)
Farmacocinetica – etape:
- absorbţia: un proces complex prin care med trec de la locul de adm în sânge
- transportul: vehicularea med de către sg în tot sist circulator
- difuziunea şi distribuţia: trecerea med din sg în ţesuturi şi distrib lui în org; la niv
ţesuturilor med poate acţ selectiv asupra receptorilor sau se poate prod acumularea,
depozitarea sa
- biotransformarea: modif struct chim a molec iniţiale cu apariţia metaboliţilor
activi/inactivi
- eliminarea: ultima etapă a evoluţiei med în org în care se produce excreţia lui,
neschimbat sau sub
f de metaboliţi
Definiţii:
(Wagner): Biodisponibilitatea Bd = parametru farmaceutic specific fiecărui med, parametru
ce poate fi exprimat prin două variabile:
- cantit de s.a. elib dintr-o formă farm şi absorbită în circ sistemică
- viteza cu care s.a. este elib şi absorbită
Bioechivalenţa med (Be): postulatul echivalenţei prevedea că doza indicată pe eticheta med
este şi doza abs de org; insuccesele terap datorate subdozărilor + accidentele datorate
supradozărilor → au infirmat postulatul echivalenţei.
Postulatul Be: - stabileşte că doza indicată pe etichetă nu este egală cu doza abs
- este fondat pe un nou pareametru farmaceutic: Bd
- pot fi considerate echivalente numai preparatele cu aceeaşi Bd
Importanţa Bd pt farmacoterapie:
- efectul med poate fi modif în privinţa param: latenţă, durată şi intensitate
- consecinţe toxicologice: r. adverse, intoxicaţii
Filtrarea
- presupune existenţa unui flux de apă
- este determ de pres osmotică / hidrostatică de o parte şi de alta a membranei
- prin filtrare trec subst hidrosolub cu molec mici în sensul gradientului de conc
Difuziunea simplă
- are loc în sensul gradientului de conc dat solubilit în dublul strat lipidic
- molec neionizate sunt în gen liposolubile în timp ce ionii (având solubilit mică în
lipide) nu pot trece prin membr
Transportul activ:
- are loc împotriva gradientului de conc, necesită energie
- este selectiv, este limitat (pt că se saturează)
- poate fi inhibat competitiv de compuşi cu o struct asemănăt
Difuziunea facilitată:
- tot prin sist transportor, nu necesită energie
- deplas med are loc în sensul gradientului de conc sau de potenţial electric - mec este
f selectiv
Pinocitoza
- constă în formarea şi deplas unei vezicule prin invaginarea unei porţiuni de
membrană care înglobează picături de med dizolvat
- veziculele traversează membrana şi se deschid în interiorul celulei sau după
traversarea celulei la polul opus (ex: bulele de aer din sucul carbonatat)
ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR
- este prima etapă a farmacocineticii, reprez fen de pătrundere a s.a. în mediul intern
al org prin căi nat / artif.
- este proc de trecere a unui med de la locul de admim în sânge
- reprez gradul cu care un med părăseşte locul de admin, precum şi viteza cu care
acesta se produce
1. Abs prin muc bucală: - sublingual → efectul se instalează în 1-3 min - circ venoasă de la
acest nivel se varsă în vena cavă super.
- Avantaje: abs. rapidă, med este protejat de degrad suc gastric şi de trecerea prin „primul
pasaj hepatic” (ex: nitroglicerina)
2. Abs prin muc gastrică – se conformează legilor gen de trec a med prin membr biol
- membr gastrică se comportă ca o membr lipidică ce separă plasma de sucul gastric
- diferenţe de pH: pH suc gastric = 1, pH plasmă = 7,4
2. forma farm
Avantajele căii orale: - comodă, riscuri mici, subst se abs lent, progresiv
Dezvantaje: abs variabilă, nu poate fi admin în urgenţe, med pot prod iritaţii gastrice / intest,
inutiliz la pacienţii inconştienţi/ sugari, necesită cooperarea
Se pot absorbi subst hidro si liposolubile care nu au fost abs in intestin subtire
Se pot abs subst din forme farm admin pe cale rectala (ex supozitoare, clisme)
Admin med se face in sacul conjunctival; admin med este pt acţiune locală: antimicrob,
anestezice locale, vasoconstrict, miotice, midriatice.
De nedorit: abs în circ sistemică prin drenarea med prin canalul lacrimo-nazal.
Se pot utiliza forme farm moderne: sist terap cu elib continua, implante, lentile.
Prin pielea intactă abs este redusă, dar este posib la niv glandelor sudoripare şi este favoriz
de masaj local
Abs poate fi mărită prin pielea lezată (arsuri), inflamaţii
Med se utiliz pt acţiune locală (antipruringinoase, antiinflam, antimicrob, antifungice,
keratolitice) Pt acţiune generală: STT (sisteme transdermice)
a. Mucoasa rinofaringiană
- vascularizaţie bună
- se abs subst lipo/hidrosolubile în sol apoase, uleioase, pulberi pt prizat
- acţiune locală: antiseptice, decongestionante, antimicob, rinite, infecţii, inflamaţii
- acţiune generală: pulbere de hipofiză posterioară (hormon)
b. Calea pulmonară
Mucoasa bronşiolară – adaptată pt protecţie şi secreţie de mucus protector Epiteliul alveolar
– prez o supraf mare de abs şi o reţea capilară f bogată
Subst med absorbite sunt: - lipo/hidro solubile – prin mucoasa bronşiolară (aerosoli)
-gazoase şi volatile – prin epiteliul alceolar (ex anestezice
generale)
A. Calea subcutanată
- abs se prod lent dat vascularizaţiei reduse
- injecţiile sunt dureroase dat inervaţiei bogate
- se admin sol neutre şi izotone, subst greu solub sub f de preparate retard (insuline
lente), implante plate / sferice, micropompe osmotice (insulină)
- abs poate fi: - grăbită prin: masaj local, căldură locală, asociere cu vasodilatat
- întârziată prin: răcire locală, aplicare de garou, asociere cu vasoconstrictoare/subst
greu absorbabile
- riscuri: durere, abcese, lezare de vase/nervi
B. Calea intramusculară
- este mai rapidă decât calea s.c.
- inervaţia senzitivă mai rdusă
- echilibrul osmotic se reface rapid
- injecţiile profunde sunt m puţin dureroase
- med trec din ţes conjunctiv în sânge: - molec mici trec direct în capilare
- molec volumin trec mai întâi în limfatice
- abs are loc în 15 – 30 min
- se pot adm i.m. : sol / suspensii apoase / uleioase, în volume: 5- 20 ml, sol izotone
pe cât posibil
- nu se admin i.m.: sol iritante hipo/ hiper tone prea acide / alcaline deoarece provoacă
durere, abcese
sterile, complicaţii infecţ cu anaerobi
C. Calea intravenoasă
- med sunt introduse direct în sânge
Avantaje: - efectul apare rapid, uneori imediat
- este util în sit de urgenţă (antidoturi în intoxicaţii, tonice cardiace, pt anestezie gen)
- permite perfuzia continuă, picăt cu picăt, pt a asigura un nivel sanguin constant timp
îndelungat sau pt introd unei cantit mari de lichid
- se pot admin sol iritante (clorura de calciu)
- nu se pot admin: suspensii / emulsii, subst hemolizante, subst toxice care lezează
muşchiul cardiac
- Atenţie: - se pot produce r. adv. prin inject rapidă dat invadării bruşte a inimii
- pot apărea frisoane/ febră (dat prezenţei pirogenilor în sol injectabile incorect prep şi
steril)
- se recom admin lentă (cel puţin 1 min, timp necesar unui circuit complet al sg)
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR
Transportul med este afectat de st fiziol / patol a org (stare de graviditate sau în post) →
cantit de proteine este scăzută, med nu are unde să se fixeze, med rămâne în formă liberă.
1. Bariera hematoencefalică
Celula nerv transmite un impuls nervos; intervine teaca de mielină care întârzie pătrunderea
med (din nod în nod).
În general compuşii cu sulf sunt liposolubili (merg către materiile grase - ex. creierul) -
tiopentalul (anestezic)
2. Placenta
- are permeabilitate crescută
Tipuri de distribuire
- distribuire uniformă (alcoolul)
- distribuire neuniformă (selectivă): - iod → are afinitate către glanda tiroidă
- anestezice locale → către ţes bogate în lipide
- calciu, fosfor → în oase
- tetraciclina → dinţi (îngălbenire)
- distribuire urmată de redistribuire (tiobarbiturice - anestezicul după transportul către
creier se depozit în ţes adipos → de aceea pers obeze îşi revin mai greu din anestezie)
BIOTRANSFORMAREA MEDICAMENTELOR
Etapa în care org intervine asupra med. Au loc modif de struct chim favorizând elim med din
org.
În urma metab în ficat → alte structuri - active = metaboliţi activi "prodrug"
- inactive → se elimină
În urma metab:
1. proces de biometaboliz a med (biodetoxifiere):
- metaboliţii rezultaţi sunt mai puţin activi, mai puţin toxici, mai puţin liposolubili
- se pot obţine metaboliţi inactivi, dar toxici
ex de metab activi: fenilbutazona: 2 metab: activ antiiflam + activ antigutoasă
ex. med prodrug: hidrocortizon hemisuccinat - hidrocortizon
Mecanismele biotransformărilor
Viteza de eliminare - depinde de propriet fiz-chim ale subst, abs med (calea de admin),
profilul farmacocinetic al subst, vârsta
Forma sub care se elimină med: - netransformate
-transformate sub f de metaboliţi
Viteza de eliminare pe cale renală depinde de: struct chim, diureza, starea funcţională a org,
mec de eliminare, distrib med în cele 3 compartimente hidrice
Eliminarea renală poate fi - grăbită prin: creşterea diurezei, împiedicarea reabsorbţiei
tubulare
- încetinită prin: scăderea diurezei, inhibarea proc de secreţie
tubulară
Elimin med pe cale pulmonară - prin epiteliul alveolar (subst volatile şi gazoase: protoxid de
azot)
-prin secreţii bronşice
Elimin med pe cale cutanată - prin secreţie sudorală: metale grele, uleiuri volatile - pot
realiza depozite în celule
- persistenţa timp îndelungat a unor med (As, Hg) în fanere - toxicitate
FARMACODINAMIE GENERALĂ
1. Sensul AF - stimulator
- inhibitor
Med pot stimula o funcţie deprimată de boală, fără să aibă acţ pe funcţiile normale
(antipireticele scad T crescută în febră, dar nu infl T normală).
2. Potenţa AF - o subst este mai potentă decât alta cu cât este mai activă în doze mai
mici.
4. Selectivitatea - propriet unui med de a infl un teritoriu cât mai limitat din org.
Există subst med cu un singur efect, majorit având "spectru de acţiuni".
Ex. receptorii pt simpatic (α1, α2, β1, β2, β3) : β1 - la nivel cardiac, β2 - arborele bronşic,
nivel vascular
5. Latenţa - timpul scurs de la admin med până la apariţia efectului - depinde de abs,
transport, difuz, biotransform.
- în cazul admin i.v. timpul de abs = 0.
6. Durata acţiunii
- timpul de înjumătăţire în sânge (T1/2) Cu cât T1/2 este m mare, cu atât durata dintre
administrări este m mare.
Tipuri de AF
- după utilitate terap şi intensit:- acţ principală (ex. acţ antipiretică a aparacetamolului)
- acţ secundară (hiposecreţia salivară - poate fi utilă la pacienţii intubaţi)
Mec chimice
- r de neutralizare (antiacidele)
- r de complexare (chelare)
Efector = enzimele.
Interacţiunea med-receptor:
Med pot acţ ca agonişti (un agonist se fix pe receptor şi îl activează) - are afinitate şi
activitate intrinsecă Un antagonist se fix pe receptor, dar nu îl activează - nu are activitate
intrinsecă. Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade pres intraoculară
atropina → fixare pe receptor, îl blochează, nu mai lasă acetilcolina să se fixeze → creşte
pres intraoculară
Antagoniştii pot fi competitivi (se leagă de receptori la niv situsurilor de legare ale agoniştilor)
Antagoniştii necompetitivi se fixează de receptori pe un situs diferit de un situs de legare al
agonistului, blochează receptorii şi împiedică legarea agonistului.
Tipuri de receptori
1. Structura chimică
Doza: reprez cantit de med prin a cărei admin obţinem un efect biologic.
Subst pot fi: - inactive farmacodinamic (nu au potenţă)
- cu potenţă mică
- cu potenţă medie
- puternic active (DE - doza eficace)
Indicele terapeutic reprezintă o margine de siguranţă; cu cât este mai mare cu atât este mai
uşor de mânuit terapeutic.
Asocierea medicamentelor
Interacţiuni medicamentoase = interacţ farmaceutice = incompatibilităţi.
Este ramura cu caracter predominant care stud efectele / reacţiile adverse la med, patologia
med, precum şi intoxicaţiile acute / cronice.
Tipuri de r adv:
- efecte sec
- efecte adv toxice
- intoleranţa
b. biodisponibilit anumitor preparate / forme farm care poate fi variată pt aceeaşi subst
de la un producător la altul. (ex fen a fost semnalat pt fenitoină-anticonvulsivant, antiepileptic
şi pt glicozide cardiotonice)
d. interacţ med - pot fi prin mec farmacocinetic sau farmacodinamic (med care nu se
vor asocia cu alcool: opioide, tranchilizante, neuroleptice, antibiotice)
Ef adv toxice sunt urmărite prin det de toxicit la dif specii de animale de lab în studii
preclinice:
- toxicit acută: evaluată după admin unică şi obs după 7-14 zile
- toxicit subacută: după admin repetată, zilnică
- toxicit cronică: după admin repetată 3-12 luni
Riscul de apariţie a r alergice este m mare pt preparatele cu aplic locală şi m mică pt calea
orală. Pe lângă subst active, ca alergene mai pot fi incriminate dif impurităţi sau subst auxil
conţinute de dif forme farm (ex coloranţii).
3) r alergice prin complexe imune (de tip 3) - se datorează formării de complexe între
antigeni şi anticorpi circulanţi (imunoglobuline G şi M). Complexele imune solubile care se
form se fix în vasele mici şi în membranele bazale declanşând fen inflamatorii.
Manif clinice m frecvente: boala serului (caract prin febră, urticarie, adenopatie=ganglioni
măriţi), unele forme de pneumonii.
Ex: peniciline, sulfamide, nitrofurantroina
4) r alergice mediate celular (de tip 4): fac parte din categ reacţiilor întârziate, se dat
intervenţiei limfocitelor sensibilizate, care elib limfochine provocând fenomene inflamatorii.
De obicei, manifestările acestui tip de r alergice sunt cutanate: dermatita de contact (apare
prin admin locală de neomicină, gentamicină)
4. Toleranţa: - congenitală
- dobândită
Constă într-o sensibilitate redusă / absenţa sensibilităţii la unele acţiuni ale unui med. T.
congenitală - apare imediat după naştere, poate fi: de specie sau de grup.
T dobândită - poate avea la bază un mec fcinetic/ fdinamic cu desensibilizarea receptorilor.
T adevărată se dezvoltă lent şi nu este niciodată completă. Se cunosc câteva aspecte ale
toleranţei: - obişnuinţa - constă în diminuarea treptată a unor efecte ale unui med în urma
admin repetate; fenomenul este reversibil.
- mitridatismul -reprez capacit unui org de a suporta fără simptome deosebite, ca
urmare a admin de cantităţi progresiv crescânde dintr-o subst, doze, care la prima admin pot
prod ef toxice. (ex fumătorii care suportă doze mari de nicotină)
- toleranţa încrucişată - se poate prod între 2 sau m multe med (ex: alcoolicii sunt m
puţin sensibili la anestezice gen) - tahifilaxia (toleranţa acută) - constă în dimin progresivă a
intensit efectului unor doze constante dintr-o subst prin admin repetată la intervale scurte de
timp. Prin întrerup admin se ajunge repede la redobândirea sensibilit iniţiale. (ex efedrina,
nafazolina). Toleranţa nu treb confundată cu efectele farmacodependenţei (cei care se
droghează).