Universitatea Lucian Blaga, Sibiu

Facultatea de Teologie Andrei Şaguna, Sibiu

Melchisedec. Tip al lui Hristos, în Epistola către Evrei .

Coordonator:
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc

Masterand:
Ciobotă Ovidiu Constantin
Anul II

~Sibiu – Martie 2011~

 Melchisedec. Tip al lui Hristos, în Epistola către Evrei .

Pentru o mai bună înţelegere a lucrurilor s-au folosit întotdeauna asemănări sau
tipizări simbolice sau reale ale unor persoane, lucruri sau evenimente adevărate. Acestea dau
o exemplificare şi o luminare pentru înţelegerea tipului primar. Cuvântul „τύπος” derivă de la
verbul „τύπτω” care înseamnă a greva, a sculpta, a imprima printr-o lovitură, şi apoi forma
rezultată v-a avea aceleaşi particularităţi.1 Τύπος este o schiţă gravată în piatră, un model după
care se execută o operă de artă, un chip abia conturat, schiţat, care apoi devine obiectul de artă
terminat, desăvârşit de mâna sculptorului; această operă de artă desăvârşită este antitipul.2
Astfel este Vechiul Testament care are un caracter tipologic ce constă în faptul că
anumite evenimente, obiecte, fiinţe şi persoane din Vechiul Testament, în afară de
semnificaţia lor proprie, prefigurează o altă realitate, superioară.3 Legea Veche îşi dezvăluie
astfel valoarea şi eficacitatea ei ca „pedagog spre Hristos” (Gal 3, 24).
De multe ori asemănarea covârşitoare dintre tip si antitip ne face să nu mai cunoaştem
limitele lor, chiar să le confundăm. Aşa este Teofania Treimii, de la Stejarul Mamvri (Fac 18)
prin arătarea a trei Oameni care din tip ajung să fie chiar Persoanele Sfintei Treimi. Des
întâlnit în Vechiul Testament este şi tipul lui Hristos: în Adam, apoi Abel, Noe, Avraam,
Melchisedec, Moise, Iosua, Iov, David şi mulţi alţii până la întrupare, toţi aceştia pun în
evidenţă câte puţin din ceea ce este Iisus Hristos şi din lucrarea Lui. Raportul dintre tip şi
antitip îl stabileşte încă Tertulian: „Niciodată umbra nu există înaintea corpurilor, nici copia
nu precede originalul.” Modelul este făcut dintr-o materie mai puţin preţioasă şi executarea lui
este mai puţin îngrijită decât însăşi opera de artă.4
De explicarea tipurilor întâlnite în Vechiul Testament s-au ocupat şi scriitorii Noului
Testament, fiecare urmând exemplul Învăţătorului şi Domnului lor Iisus Hristos, de a arăta că
există o continuitate a Vechii Legi şi tot ce s-a întâmplat în ea a fost în vederea întrupării
Fiului lui Dumnezeu. La fel şi autorul5 epistolei către Evrei nu s-a lăsat mai prejos de ceilalţi

1
Theological Dictionary of the New Testament (Abridged), by Gerhard Kittel, Gerhard Friedrich, and Geoffrey
W. Bromley. Copyright © 1985 by William B. Eerdmans Publishing Company, p. 1194, in BibleWorks, version
7.0.012g, 2006.
2
Piere Gerlot, Sens chrétien d’Ancien Testament, 2-éme éd., Pris, 1962, p. 17, apud Pr. Asists. Vasile Mihoc,
„Sensul tipic al Vechiului Testament după 1 Cor 10, 1-11”, în rev. Mitropolia Ardealului, XXI/4-6, 1976, p. 274.
3
Ibidem, p. 214, apud. V. Mihoc, art.cit., p. 275.
4
Ibidem, apud Ibidem.
5
Din cauza necunoaşterii exacte a numelui autorului epistolei nu voi da nici eu pe parcursul întregii lucrări nici
un nume de autor.

2
scriitori şi la rândul lui a folosit în scrierea sa diferite tipuri pentru înţelegerea lui Iisus Hristos
şi a mântuirii aduse de El. „Aici tipul cultului Vechiului Testament, cu locul său sfânt, riturile,
preoţii săi este descoperit în jertfa lui Hristos, care intră prin înălţare în altarul ceresc (8, 5) şi
astfel marele preot al Legii mozaice închipuia pe Hristos (3, 1. 14, 15; 5, 1), Moise era tip al
lui Hristos (3, 3), sabatul anunţa odihna în creştinism (4, 3-11), preotul Melchisedec era tipul
Marelui Preot Hristos (5, 5-6) etc.”.6
Printre cei folosiţi ca tipuri pentru Hristos în Vechiul Testament este şi Melchisedec,
care serveşte pentru adeverirea misiunii preoţeşti a lui Hristos.
Pe parcursul acestei lucrări voi arăta cu ajutorul lui Dumnezeu cum şi în ce măsură se
poate vorbi de o asemănare între cei doi şi cât de revelatoare sunt prezenţa şi acţiunile lui
Melchisedec pentru înţelegerea Antitipului său mult superior.
Melchisedec este pomenit în Sfânta Scriptură în trei cărţi importante: Facere, cartea
Psalmilor lui David şi epistola către Evrei. Fiecare pomenire a lui ne aduce un aport în
cunoaşterea lui Hristos. Noi ne vom ocupa de cele prezentate în epistola către Evrei însă vom
face referire şi la celelalte două cărţi, sprijinindu-ne pe ele.
Autorul epistolei foloseşte de zece ori numele lui Melchisedec (5, 6,10; 6, 20; 7,
1,6,10,11,15,17,217) creându-şi discursul pe trimiterile din Vechiul Testament. Deşi se ştiu
foarte puţine lucruri despre el în Vechiul Testament autorul epistolei alege să-l asemene cu
Hristos ca şi tip al lui. Aşadar spune că Melchisedec era rege al Salemului, preot al lui
Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea
regilor şi l-a binecuvântat, Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai
întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, fără tată, fără mamă,
fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind
Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea... care nu-şi trage neamul din ei (7, 1-3,6a).
Din această prezentare vedem că autorul epistolei avea cunoştinţe bune despre Melchisedec
luate din cartea Facerii, Psalmi poate şi din alte locuri: fără tată, fără mamă, fără spiţă de
neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii...şi nu-şi trage neamul din ei (v 3,6).
De unde avea informaţiile acestea autorul? Cine era de fapt Melchisedec?
Ca şi mărturie internă ştim despre Melchisedec8 că era rege al Salemului şi preot al
Dumnezeului celui Preaînalt (Fc 14, 18), apoi de-a lungul istoriei biblice au existat mai multe

6
Pr. Asist. V. Mihoc, art.cit., p 277.
7
„Numai anumiţi codici redau mumele lui Melchisedec şi în 7, 21” Pr. Asist. Vasile Mihoc, „Iisus Hristos
Arhiereu după epistola către Evrei”, în rev. Ortodoxia, XXXV\2, 1983, p. 187.
8
Simplul lui nume (malki-tsedheq) ne este tâlcuit în Evrei 7, 2 ca rege al dreptăţii dar malki-tsedheq s-ar traduce
mai corect Tsedheq este regele meu. The International Standard Bible Encyclopedia, 1915, 1st Edition, from Dr.
Stanley Morris, IBT, 1997, in BibleWorks, version 7.0.012g, 2006.

3
supoziţii la adresa originii lui, unii închipuindu-şi că a fost un înger, alţii că a fost Duhul
Sfânt, dar opiniile s-au concentrat în trei părţi: 1. Rabinii şi scriitorii evrei cred că el este Sem
fiul lui Noe, care a fost rege şi preot al străbunilor săi, după felul de a fi al celorlalţi patriarhi;
dar este puţin probabil că şi-a schimbat astfel numele şi nu avem nici o informaţie cu privire
la stabilirea lui în ţara Canaanului. 2. Mulţi scriitori creştini l-au considerat ca fiind Iisus
Hristos, ce apare înaintea lui Avraam în carne, şi este cunoscut de Avraam cu numele de
Melchisedec, care se potriveşte foarte bine cu Hristos şi cu ce s-a zis în In 8, 56 Avraam,
părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Multe se pot
spune despre această opinie, dar ce se spune în Evr 7, 3 arată clar că nu poate fi vorba de
aceasta, dar aici tinde să-L arate pe Melchisedec tip al lui Hristos. 3. Cea mai generală părere
este acea că ar fi fost un rege canaanit, al Salemului, ce a ţinut adevărata religie şi slujire a
Dumnezeului celui adevărat, arătându-se ca tip al lui Hristos, cinstit de Avraam în acest mod.9
Din aceste informaţiile pe care le avea autorul Epistolei (Facere 14, 18-20 şi în
Psalmul 109, 4) îl „frapează trei împrejurări: etimologia numelor, comportarea lui Avraam
fată de preotul-rege al Salemului şi tăcerea Scripturilor cu privire la originea sa”.10 Aceste trei
împrejurări se pot împărţii în alte subcategorii pentru înţelegerea tipului şi diferenţele faţă de
Hristos: 1. Melchisedec este rege; 2. Rege al dreptăţii; 3. Rege al Salemului, adică rege al
păcii; 4. Preot al Dumnezeului cel Preaînalt; 5. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam,
neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; 6. L-a binecuvântat pe Avram; 7. Avram îi
dă zeciuială din prada de război; 8. Preot în veac11.Autorul vede în aceste caracteristici pe
care le dă ca având „semnificaţie spirituală care aparţine originalului context istoric”12, în
cazul nostru lui Hristos.
După aceste opt caracteristici vom face şi noi profilul mai detaliat al lui Hristos aşa
cum ne este arătat prin tipul lui Melchisedec:

9
Matthew Henry, Commentary on the Whole Bible, Volume VI (Acts to Revelation), Grand Rapids, MI:
Christian Classics Ethereal Library, 2007, p 1438.
„Melchisedec rămâne o figură fascinantă pentru tradiţia ebraică; el apare în literatura de la Qumran (11 Qmelch)
şi în falsa scriere a Vechiului Testament 2 Enoh 71-72. Materialul de la Qumran îl prezintă ca pe un prinţ ceresc
care acţionează ca un agent al răscumpărării din ultimele zile. Apocalipsa 2 Enoh spune povestea miraculoasei
naşteri a lui Melchisedec şi continuă cu mutarea lui în paradis. Literatura gnostică de la Nag Hammadi
(Melchisedec IX, 1) îl arată pe Melchisedec ca reîntors în Iisus Hristos”. The Collegeville Pastoral Dictionary of
Biblical Theology, Gen. Edit. Carroll Stuhlmueller, Collegeville, Minnesota, 1996, pp. 607, 608.
„Invocarea Dumnezeului creator, în cadrul binecuvântării date lui Avraam, a permis dezvoltarea unei legende în
jurul lui Melchisedec, preot păgân, idolatru, care a avut brusc viziunea creării cerului şi pământului, descoperind
existenţa unui Dumnezeu Creator”, Septuaginta, Colegiul Noua Europă, Polirom, 2004, nota Fc 14, 19, p 85.
Vezi „Istoria vieţii lui Melchisedec” în Prologul cu slovă veche, luna Mai, ziua 22, Ed. Sf. Măn. Neamţ, 1855,
apud Arhim. Cleopa Ilie, Valoarea Sufletului, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001, pp. 121-125.
10
V. Mihoc, art.cit., p 187.
11
Matthew Henry, op.cit., p. 1439.
12
Donald Guthrie, The Letter to the Hebrews, Inter-Varsity Press, Leicester, 2001, p 155.

4
 1. La fel ca şi Melchisedec, Iisus Hristos este rege, uns de Dumnezeu (Lc 4, 18), a
Cărui stăpânire e pe umărul Lui...şi mare va fi stăpânirea Lui (Is 9, 5,6). Ce intervine
deosebit faţă de ceilalţi regi pământeşti este că „aşa cum Melchisedec nu a fost rege al
iudeilor, ci al neamurilor, tot aşa este şi Hristos”13.
2. Rege al dreptăţii, este Melchisedec, aşa cum reiese din numele lui. Regele cel drept
este opusul tiranului, pentru că el introduce şi instituie legea, în timp ce tiranul introduce fără-
de-legea. Hristos este regele care plineşte legea14 în toată dreptatea ei şi nu o desfiinţează.
Prorocia lui Zaharia ţine să întărească dreptatea Regelui Hristos: Bucură-te foarte, fiica
Sionului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor (9, 9). „El a ţinut ca nimeni altul
să împlinească tot ceea ce cerea dreptatea absolută a lui Dumnezeu, pentru ca să Se dea
împăcat cu omenirea căzută”15
3. Melchisedec este numit rege al Salemului, cetate care ne este localizată de către
Iosif Flaviu ca fiind Hierosolima16, Sfânta Solima, adică Ierusalim. Scriptura ţine neapărat să
traducă numele cetăţii Salemului prin pace (Evr 7, 2) şi face din Melchisedec rege al păcii.
Hristos, pe lângă că a făcut cu noi dreptate17, a dat pacea celor de pe pământ, nu precum dă
lumea, pace care tulbură şi înfricoşează (Io 14, 27) ci a desfiinţat orice zid ce-i despărţea pe
oameni, prin legi sau învăţături (Ef 2, 14-15), si mai mult „a împăcat pe cele din cer cu cele
de pe pământ”18 prin jertfa de pe Golgota (Ef 2, 16), „aducând pentru toţi şi pentru totdeauna
factica şi reala împăcare cu Dumnezeu”19
4. Ca Preot al Dumnezeului Celui Preaînalt este ceva surprinzător, într-adevăr, să se
găsească printre canaaniţii şi amoriţii nelegiuiţi din vremea lui Avram, un conducător local
care nu numai că a fost credincios faţă de adevăratul Dumnezeu, dar a avut şi calitatea de

13
Teodoret, Episcopul Cirului, Tâlcuirea psalmilor împăratului prooroc David, Trad. de Iosif, episcopul
Argeşului, 1840, îndreptare şi note de fratele Florin, Sf. Măn. Sf. Arhangheli, PETRU VODĂ, 2003, p. 364.
14
Philon din Alexandria, Comentariu Alegoric al Legilor Sfinte după Lucrarea de Şase Zile, Traducere,
introducere şi note de Zenaida Anamaria Luca, Ed. Paideia, Bucureşti, 2002, p. 100.
„Trebuie înţeles bine termenul lege şi la ce se referă el. Nu întotdeauna se referă la întreaga lege a lui Dumnezeu.
Aşa este şi cazul din Evr 7, 12”, unde se face referire directă la schimbarea legilor cu privire la preoţie, Matthew
Janzen, Understanding Hebrews 7, 12, f.l., f.a.
15
Dr. V. Gheorghiu, Explicarea Epistolei către Ebrei, (curs ţinut cu studenţii anului II), editat de C: i. Mălăescu
şi I. I. Hurduc, Universitatea Cernăuţi, 1933-1934, p. 220.
16
Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, vol 1, Cuvânt, trad. şi note de Ion Acsan, Ed. Hasefer, Bucureşti, 1999, X, 2,
p 34; „Toţi scriitorii vechi identifică Salemul cu oraşul Ierusalim. Excepţie face numai Fer. Ieronim care este de
părere că Melchisedec ar fi fost rege al Sichemului, oraş care s-ar fi numit în vechime Salim sau Salem”, conf.
A. Maunoury, Comentariu asupra Epistolei Sfântului Apostol Pavel către Ebrei, prelucrare de Pr. F. Ceauşeanu,
Craiova, f.a., p. 38-39, apud Pr. Asist. V. Mihoc, atr.cit., nota 60, p 187.
17
„Roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea” (Iac 3, 18).
18
Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicare epistolei către Evrei, (Expusă din însemnări după moartea
lui, de Constantin presviterul Antiohiei), Trad. din greacă, ediţia de Oxonia, 1862, de Theodosie Athanasiu
episcopul Romanului, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1923, p 177.
19
Dr. Vasile Gheorghiu, Introducerea în sfintele cărţi ale Testamentului Nou, Tipografia Mitropolitului Sivestru,
Cernăuţi, 1929, p 603.

5
preot (compară cu Exod 2,16). Aceasta dovedeşte că Dumnezeu mai avea credincioşi ai Săi
risipiţi ici şi colo. Deşi în minoritate, adevăraţii robi ai lui Dumnezeu nu pieriseră cu nici un
chip de pe faţa pământului. Legătura ce se face cu Hristos este că la fel ca şi Melchisedec El
este preot20 al Dumnezeului cel Preaînalt, preot al celor dintre neamuri. Cum nici Melchisedec
nu era din neamul evreilor dar slujea întru dreptate şi cu pace Dumnezeului adevărat tot aşa
Hristos a venit în lume nu numai pentru poporul ales ci şi pentru cei dintre neamuri (Ef 3, 6).
Prin întrupare Hristos devine „Preotul prin excelenţă al creaţiunii, al readucerii ei la
Dumnezeu, al readunării oamenilor risipiţi din unitatea lor primordialã, în Dumnezeu”21.
Mai este o caracteristică care face din Melchisedec preot Dumnezeului Preaînalt şi totodată
asemănător cu Hristos Marele Arhiereu: l-a întâmpinat pe Avraam cu pâine şi vin (Fc 14, 18).
Această mâncare nu este alta decât o „mâncare sfinţită în chip de euharistie”22. Dar şi aici
Hristos depăşeşte în asemănare pe tipul său pentru că El nu numai că a sfinţit pâinea şi vinul
la Cina cea de taină, ci s-a dat pe Sine ca jertfă pe cruce, unde pâinea şi vinul sunt trupul şi
sângele Lui.
„Păşeşte deodată ca preot fără ca genealogia lui să fie cunoscută”23 ceea ce la evrei era un
factor indispensabil pentru un preot. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici
început al zilelor, nici sfârşit al vieţii (Evr 7, 3). Chiar dacă Scriptura nu ne dă genealogia lui
Melchisedec şi noi ştim că el a murit deşi nu-i cunoaştem sfârşitul vieţii, aceasta nu înseamnă
că nu a existat ci din contră întăresc realitatea lui şi asemănarea cu antitipul. Dar ca să vedem
că antitipul nu este tip ci-l depăşeşte, observăm că şi Hristos este „ca om fără tată şi ca
Dumnezeu fără mamă”24, fără început şi fără sfârşit „căci precum nu ştim nici începutul
zilelor vieţii aceluia, şi nici sfârşitul lui, pentru că nu găsim scris, tot aşa şi despre Hristos, nu
pentru că nu s-a scris, ci pentru că nu sunt, pentru că Melchisedec este tip iar Hristos este
adevărul, după cum reiese şi din numirile întrebuinţate, care sunt numai nume pentru unul iar

20
„Epistola către Evrei dă acest titlu Mântuitorului – cu toate că primii creştini dădeau alte denumiri preoţilor,
pentru a evita orice confuzie între preoţia creştină şi cea iudaică sau păgână – deoarece ea îşi propune să
demonstreze superioritatea preoţiei lui Hristos faţă de preoţia mozaică (aaronită).”, Pr. Asist. Vasile Mihoc,
„Preoţia sacramentală”, în rev. MA, XXVIII/1-2, 1983, Sibiu, p 37.
21
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003, p.
152.
22
Clement Alexandrinul, Scrieri 2. „Stomata 4”, XXV, Trad., cuv., note şi indici de pr. D. Fecioru, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1982, p 305.
„Hristos numeşte Biserica „trup” al Său, şi prin aceasta preoţeşte ca om, dar primeşte cele aduse ca Dumnezeu.
Iar Biserica îi aduce semnele trupului şi ale sângelui Său şi prin pârga aceasta sfinţeşte toată frământătura”,
Teodoret, Episcopul Cirului, op.cit., p 364.
23
Dr i. Olariu, Explicarea Epistolelor Sf. Ap. Pavel către Filipeni, Coloseni, 1, 2 Tesaloniceni, 1, 2 Timotei, Tit,
Filimon şi Evrei, Ed. autorului, Tiparul Tip. Diecezane, Caransebeş, 1913, p 385.
24
Matthew Henry, op.cit., p 1439.

6
pentru Celălalt este însuşi adevărul lucrurilor”25. Hristos, preot fără genealogie din Levi, „nu
şi-a luat preoţia de la El. Numai omul sfinţit de Dumnezeu poate intra la Dumnezeu, iar
sfinţirea nu şi-o poate da el însuşi. Hristos ca om a fost sfinţit de Dumnezeu, întrucât S-a făcut
om curat prin iniţiativa Cuvântului lui Dumnezeu şi prin lucrarea Duhului Sfânt, cu vrerea
Tatălui”.26 Şi ca o concluzie Sfântul Ioan spune: „Priveşte pe Fiul fără început, nu pentru că
nu are pricină sau cauză, căci aceasta este cu neputinţă, deoarece are Tată, fiindcă de
almintere cum putea fi Fiu? – ci pentru că nu are început vieţii şi nici sfârşit”27.
5. Fără nici o îndoială cel mai mic i-a binecuvântare de la cel mai mare scrie autorul
Epistolei către Evrei 7, 7, dar se întâmplă ca Avraam, părintele poporului ales să i-a
binecuvântare de la Melchisedec, preot dintre păgâni. Avraam i-a binecuvântare de la cineva
mai mare deoarece el este un „mic rege; un emir-conducătorul tribului de nomazi, sau de
păstori călători, dar chiar dacă avea un număr mare de membri totuşi nu avea rangul lui
Melchisedec. Chiar dacă este numit prooroc (Fc 20, 7) tot nu este numit nicăieri preot sau
rege”28 Această acţiune nu face decât să întărească demnitatea de preot pe care o are tipul, dar
şi Hristos, căci tot aşa „Iisus întâlnea poporul său, în timpul conflictelor lor spirituale, îi
întărea cu hrană, le reînnoia puterile şi îi binecuvânta”29. O mai bună înţelegere a acţiunilor
preotului Hristos şi a tipului său vom dobândi din următoarea însuşire:
6. Avraam i-a dat zeciuială din toate (Evr 7, 2) lui Melchisedec şi indirect lui Hristos
adevăratul tip şi Dumnezeu. Se ştie bine că porunca de a se da zeciuială s-a dat mai târziu de
Avraam, în vremea lui Moise, leviţilor (Lv 27, 30-33), dar aceasta s-a făcut pentru a ne arăta
altceva: Avraam a dat zeciuială unui preot al Dumnezeului cel Preaînalt, dinainte de a se da
porunca ei şi care nu era din seminţia leviţilor, şi astfel a dat zeciuială chiar şi Levi care se
afla în coapsele lui Avraam, toate acestea pentru a arăta că trebuie să fie ceva mai mare decât
preoţia leviţilor, acea a tipului lui Melchisedec, adică a lui Hristos. Această nouă preoţie este
întărită mai târziu în Psalmul 109, 4 unde se face referire la schimbarea preoţiei. Dar ca preot
după altă rânduială decât cea a lui Levi nu este nicidecum David care poate atrage mânia dar
nu şi ispăşirea păcatelor poporului său (2 Rg 24, 17) şi nici vreun urmaş al său la tron, cum ar
fi Ozia care se umple de lepră pentru că vrea să tămâieze în templul Domnului (2 Par 26,

25
Sf. Ioan Gură de Aur, op.cit., p 178.
26
Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, op.cit., p 153.
27
Sf. Ioan Gură de Aur, op.cit.
28
Albert Barnes, Notes on The New Testament. Explanatory and practical. Hebrews, Edited by Robert Frew,
Baker Book House, Michigan, 1951, p 156.
29
Matthew Henry, op.cit.

7
18)30. Acest preot nu este nici Iezechia (Is 37, 33-38; 4 Reg 19, 32-37), după cum spuneau
învăţătorii evrei, chiar dacă i s-a poruncit să şadă de-a dreapta templului, atunci când
împăratul asirienilor, plin de ameninţare a trimis soli la el şi i s-a semnalat prin Isaia să nu se
teamă de ei. Dar se ştie lămurit că el nu a fost preot şi nici nu este preot în veac după
rânduiala lui Melchisedec31. Deci această preoţie nu s-a dat vreunui rege ci Celui ce este
menţionat în versetul 1 din Psalm cu numele de Domn. Acesta nu este altul decât Iisus Hristos
care foloseşte acest Psalm în apărarea şi identificarea lui în faţa fariseilor (Mt 22, 42-45),
devenind astfel preot după rânduiala lui Melchisedec, fiind şi el dintr-o altă seminţie, a lui
Iuda, şi nu a lui Levi.
7. În finalul însuşirilor lui Melchisedec se află cea a veşniciei preoţiei (Evr 7,17), căci
la fel cum nu se ştie începutul ei tot aşa nu se ştie nici sfârşitul. Această preoţie asemănătoare
cu cea a lui Melchisedec, a lui Hristos, s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu
puterea unei vieţi nepieritoare (v 16), o preoţie netrecătoare (v 24) care poate să mântuiască
desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească
pentru ei (v 25). „Legea este văzută, peste tot în Evrei, sub aspectul ei cultic, ca ineficientă şi
înlocuibilă, cu toate că are autoritatea sa în timpul său. În acest context vechii mari preoţi erau
ineficienţi pentru că erau slabi, fiind supuşi păcatului şi morţii.32 Nu puteau arhiereii şi preoţii
din Levi prin jertfele lor zilnice să mântuiască poporul, de aceea era nevoie de un alt preot
sfânt fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile (v
26) care în urma jurământului lui Dumnezeu (Ps 109, 4a) este pus ca Arhiereu desăvârşit în
veacul veacului (v 28).
Acestea au fost însuşirile cele ce se găsesc în Epistola către Evrei şi prin care am
realizat un portret al lui Hristos ca antitip al lui Melchisedec, şi trecând prin ele şi cu ajutorul
lor am realizat, aşa cum spunea şi Sfântul Ioan Gură de Aur în omilia sa că Melchisedec nu
poate fi asemănător întru totul cu Hristos, deoarece Acesta din urmă nu poate fi îngrădit în
personalitatea unui om, chiar dacă asemănarea este mare, ci le depăşeşte pe toate şi le
desăvârşeşte. În finalul acestei lucrări putem spune că Hristos este antitipul tipului desăvârşit.

30
Fausset’s Bible Dictionary, Circa.1888, Electronic edition by IBT (International Bible Translators), Inc., 1998,
2385 „Melchizedek”.
31
Iustin Martirul şi Filozoful, Apologeţi de limbă greacă, „Dialog cu iudeul Trifon”, în col. PSB, vol. 2, Trad.,
intr. Şi note de T. Bodogae, O. Căciulă, D. Fecioru, Ed IBMBOR, Bucureşti, 1980, LXXXIII, XXXIII.
32
Paul Ellingworth, The Epistle to the Hebrews: a commentary on the Greek text, (NIGTC), William B.
Eerdmans Publishing Company Grand Rapids, Michigan, The Paternoster Press Carlisile, 1993, p 397.

8
Bibliografie generală:

A. Dicţionare:
1. Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de
Lingvistică „Iorgu Iordan, Ed. Univers Enciclopedic, 1998.
2. Fausset’s Bible Dictionary, Circa.1888, Electronic edition by IBT
(International Bible Translators), Inc., 1998, 2385 „Melchizedek”.
3. The Collegeville Pastoral Dictionary of Biblical Theology, Gen. Edit.
Carroll Stuhlmueller, Collegeville, Minnesota, 1996,
4. The International Standard Bible Encyclopedia, 1915, 1st Edition, from
Dr. Stanley Morris, IBT, 1997, in BibleWorks, version 7.0.012g, 2006.
5. Theological Dictionary of the New Testament (Abridged), by Gerhard
Kittel, Gerhard Friedrich, and Geoffrey W. Bromley. Copyright © 1985 by
William B. Eerdmans Publishing Company, p. 1194, in BibleWorks,
version 7.0.012g, 2006.

B. Izvoare:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2001.
2. Biblia Hebraica Stuttgartensia (Hebrew Bible, Masoretic Text or Hebrew
Old Testament), edited by K. Elliger and W. Rudoph of the Deutsche
Bibelgesellschaft, Stuttgart, Fourth Corrected Edition. Copyright © 1966,
1977, 1983, 1990 by the Deutsche Bibelgesellschaft (German Bible
Society), Stuttgart.
3. Greek New Testament UBS4/Nestle-Aland 27th Ed. and Rahlfs' LXX,
Copyright © 1999-2001 BibleWorks, LLC.
4. Septuaginta, Colegiul Noua Europă, Polirom, 2004.
5. Clement Alexandrinul, Scrieri 2. „Stomata 4”, Trad., cuv., note şi indici de
pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982.
6. Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicare Epistolei către Evrei,
(Expusă din însemnări după moartea lui, de Constantin presviterul
Antiohiei), Trad. din greacă, ediţia de Oxonia, 1862, de Theodosie
Athanasiu episcopul Romanului, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti,
1923.

9
 7. Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, vol 1, Cuvânt, trad. şi note de Ion Acsan,
Ed. Hasefer, Bucureşti, 1999.
8. Iustin Martirul şi Filozoful, Apologeţi de limbă greacă, „Dialog cu iudeul
Trifon”, în col. PSB, vol. 2, Trad., intr. Şi note de T. Bodogae, O. Căciulă,
D. Fecioru, Ed IBMBOR, Bucureşti, 1980.
9. Philon din Alexandria, Comentariu alegoric al Legilor Sfinte după
lucrarea de şase zile, Traducere, introducere şi note de Zenaida Anamaria
Luca, Ed. Paideia, Bucureşti, 2002.
10. Teodoret, Episcopul Cirului, Tâlcuirea psalmilor împăratului prooroc
David, Trad. de Iosif, episcopul Argeşului, 1840, îndreptare şi note de
fratele Florin, Sf. Măn. Sf. Arhangheli, PETRU VODĂ, 2003.

C. Lucrări:
1. Barnes, Albert, Notes on The New Testament. Explanatory and practical.
Hebrews, Edited by Robert Frew, Baker Book House, Michigan, 1951.
2. Ellingworth, Paul, The Epistle to the Hebrews: a commentary on the Greek
text, (NIGTC), William B. Eerdmans Publishing Company Grand Rapids,
Michigan, The Paternoster Press Carlisile, 1993.
3. Gheorghiu, Dr., V., Explicarea Epistolei către Ebrei, (curs ţinut cu
studenţii anului II), editat de C: i. Mălăescu şi I. I. Hurduc, Universitatea
Cernăuţi, 1933-1934.
4. Idem, Introducerea în sfintele cărţi ale Testamentului Nou, Tipografia
Mitropolitului Sivestru, Cernăuţi, 1929.
5. Guthrie, Donald, The Letter to the Hebrews, Inter-Varsity Press, Leicester,
2001.
6. Ilie, Arh., Cleopa, Valoarea Sufletului, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001.
7. Henry, Matthew, Commentary on the Whole Bible, Volume VI (Acts to
Revelation), Grand Rapids, MI: Christian Classics Ethereal Library, 2007
8. Janzen, Matthew, Understanding Hebrews 7, 12, f.l., f.a.
9. Olariu, Dr., I., Explicarea Epistolelor Sf. Ap. Pavel către Filipeni,
Coloseni, 1, 2 Tesaloniceni, 1, 2 Timotei, Tit, Filimon şi Evrei, Ed.
autorului, Tiparul Tip. Diecezane, Caransebeş, 1913.
10. Stăniloae, Pr. Prof. Dr., Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III,
Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003

10
D. Studii:
1. Mihoc, Pr. Asist., Vasile, „Iisus Hristos Arhiereu după epistola către
Evrei”, în rev. Ortodoxia, XXXV\2, Bucureşti, 1983.
2. Idem, „Preoţia sacramentală”, în rev. Mitropolia Ardealului, XXVIII/1-2,
Sibiu, 1983.
3. Idem, „Sensul tipic al Vechiului Testament după 1 Cor 10, 1-11”, în rev.
Mitropolia Ardealului, XXI/4-6, Sibiu, 1976.

11