Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE


DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

LUCRU INDIVIDUAL
la disciplina

ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

SUBIECTUL: Implicarea factorilor de mediu în activitatea întreprinderii.

A EFECTUAT: Dima Cornel, MK-1902


AUTOR: Ina Dombrovschi, dr. lect.univ.

CHIŞINĂU, 2020

1
CUPRINS:

1) INTRODUCERE………………………………………………………………………………….3
2) SUBIECTUL I: COMPONENTELE MEDIULUI AMBIANT AL ÎNTREPRINDERII.........4

1.1. - Factorii economici

1.2. - Factorii tehnici si tehnologici

1.3. - Factorii de management

1.4. - Factorii socio-culturali

1.5. - Factorii naturali, ecologici

1.6. - Factori politici

1.7. - Factori demografici

1.8. - Factori juridici

3) SUBIECTUL II: MICROMEDIUL ÎNTREPRINDERII ȘI INFLUENȚA FACTORILOR


ASUPRA ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII……………………………………………………….10

2.1. - Furnizorii de mărfuri

2.2. - Prestatorii de servicii

2.3. - Furnizorii forţei de muncă

2.4. - Clienţii

2.5. - Concurenţa

2.6. - Organismele publice

4) SUBIECTUL III: RELAȚIA ÎNTREPRINDERE - PIAȚĂ ȘI OBIECTIVELE ECONOMICE


ALE ÎNTREPRINDERII ÎN CONDIȚIILE PIEȚEI CONCURENȚIALE………………………...13

3.1. - Studiul pieţei

3.2. - Succesiunea logică

5) CONCLUZII………………………………………………………………………………………17
6) BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………. 18

2
INTRODUCERE

Întreprinderea este o unitate economica si de productie, un agent economic a carui functie


principala este producerea de bunuri si servicii destinate vanzarii.

Întreprinderea are o forma juridica, deci este o persoana juridica, care poate fi intreprinzatorul
individual sau societatea. În aceasta calitate intreprinderea are un patrimoniu, cont la
banca, contabilitate proprie si incheie bilant contabil. Întreprinderea este o entitate juridica ce nu
trebuie confundata cu forma sub care functioneaza la un moment dat. În decursul existentei
sale, intreprinderea poate cunoaste mai multe forme juridice (societate cu raspundere limitata,
societate pe actiuni etc.).

Productia intreprinderii este destinata vanzarii pe piata, deci este comercializabila. Prin aceasta
caracteristica, intreprinderea se delimiteaza de alti agenti, cum ar fi administratiile publice
(ministere, organisme neguvernamentale, colectivitati locale etc.) care efectueaza servicii
nemarfare.

Pentru a putea produce, intreprinderea are nevoie de diferiti factori de productie (munca, materii
prime, semifabricate, energie, utilaje si echipamente de productie etc.) care-i servesc la
obtinerea de bunuri sau la efectuarea de servicii destinate clientilor sai. În acelasi timp,
intreprinderea are nevoie de informatii, de resurse financiare, de rezultatele cercetarii stiintifice
etc., toate aceste inputuri procurandu-le de pe diferite piete ale factorilor de productie, din
sectorul financiar-bancar etc. Fiind o unitate producatoare de marfuri, intreprinderea este si un
agent de repartitie a veniturilor. Din valoarea produsa de intreprindere se scade valoarea
consumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie etc.) si rezulta valoarea
adaugata. O mare parte din valoarea adaugata a intreprinderii revine altor agenti economici
(impozite, cotizatii la asigurari sociale si fondul de somaj, dobanzi, dividende etc.) si salariatilor
sub forma salariilor si participarea la profit. Din valoarea adaugata revine intreprinderii partea
destinata fondului de amortizare si provizioanelor, ca si cea destinat constituirii fondurilor de
investitii si de rezerva.

Actualitate: Actual, sub raportul obiectivelor, întreprinderea este un organism


complex care are ca obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ea se confruntă cu
o mulţime de obiective contradictorii ce ţin de tactica şi strategia dezvoltării sale
şi de satisfacerea intereselor proprietarilor, managerilor, salariaţilor, interese
care pot fi uneori divergente.

Analiza concurenţei şi a factorilor de monopol nu gravitează numai în jurul


problemei preţului. Profitul nu poate fi considerat singura motivaţie în
funcţionarea mecanismului economiei de piaţă, oricât ar fi el de important.

3
Scopul cercetarii:
Ca agent economic firma îsi organizeaza si desfasoara activitatea sub impactul conditiilor
concrete ale mediului sau ambiant.In mod cat mai succint vom analiza Componentele mediului
ambiant al întreprinderii care necesita încadrarea acestora în macromediul si micromediul
întreprinderii. Micromediul firmei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intră în
relaţii directe dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale prezente şi de perspectivă,astfel
analiza acestui factor duce la imbunatatirea activitatii intreprinderii si la dezvoltarea ei. Piaţa şi
obiectivele economice ale întreprinderii are ca scop incadrarea intreprinderii pe pietele de
desfacere si promovarea produselor catre anumite puncte de vanzare.In urmatoarele etape veti
vedea mai accentuat toate subiectele desfasurate.

Structura lucrarii: este alcătuită din introducere, trei capitole şi concluzii.

SUBIECTUL I: COMPONENTELE MEDIULUI AMBIANT AL ÎNTREPRINDERII

Analiza componentelor mediului ambiant necesita încadrarea acestora


în macromediul si micromediul întreprinderii.

Ca sistem dinamic si socio-economic întreprinderea preia din mediul ambiant extern resursele,
le introduce în procese specifice din care rezulta produse, servicii sau lucrari care vor fi
transferate aceluiasi mediu ambiant.

Deci, în acest sens, firma este o componenta de baza a mediului ambiant ca un sistem de
intrari în mediul ambiant (materii prime, materiale) rezultînd procese si iesirea catre mediul
ambiant (servicii, produse).

Prin intrarile din mediul ambiant întreprinderea se adapteaza la mediu, iar prin iesiri influenteaza
mediul.

Mediul ambiant extern în care întreprinderea se constituie si se dezvolta este reprezentat de


ansamblul unitatilor economice, a institutiilor financiar-bancare, juridice, administrative,
organizatii politice, de ocrotire a sanatatii, învatamînt, a tuturor unitatilor exogene care
influenteaza si sunt legate de activitatea economica a întreprinderii.

Întreprinderea functioneaza în conditii de eficacitate ridicata cînd iesirile corespund sub toate
aspectele cerintelor mediului ambiant extern.

4
Macromediul întreprinderii cuprinde ansamblul factorilor de ordin general al mediului ambiant
cu actiune economica, pe termen lung asupra activitatii firmei si asupra agentilor economici cu
care aceasta se afla în contact nemijlocit.

Componentele macromediului întreprinderii sunt:

 factorii economici

 factorii tehnici, tehnologici

 factorii de management

 factorii socio-culturali

 factorii ecologici naturali

 factorii politici

 factorii demografici

 factorii juridici

FACTORII ECONOMICI

Între factorii economici ai mediului ambiant extern pot fi mentionati: piata, puterea de
cumparare, nivelul si ritmul dezvoltarii economice, potentialul financiar.

Piata interna si externa influenteaza întreprinderea productiva pentru ca pe baza studiului cererii
aceasta îsi va stabili produsele ce urmeaza a fi fabricate, cît va produce, pentru cine, calitatea,
pretul produselor, precum si elemente ale strategiei acesteia.

Dezvoltarea activitatii de marketing presupune o schimbare de optica în sensul orientarii


productiei firmei catre ceea ce se cere pe piata. Prin intermediul pietei interne si externe
întreprinderea influenteaza si ea mediul în sensul schimbarii exigentelor consumatorilor ca
urmare a lansarii pe piata a unor noi produse care satisfac unele nevoi.

Potentialul financiar al unei tari influenteaza activitatea unei întreprinderi în sensul ca un


potential ridicat va favoriza activitatea întreprinderilor si invers. Ridicarea activitatii colective,
învatamîntului, culturii, a sanatatii ocrotive influenteaza activitatea firmelor.

Pe de alta parte o activitate eficienta desfasurata în cadrul întreprinderilor, a institutiilor de


învatamînt, în cercetare, contribuie la cresterea potentialului financiar al mediului national
respectiv.

5
Prin intermediul factorilor economici se realizeaza un schimb permanent organizatie - firma -
mediu; aceasta interdependenta trebuie cunoscuta, analizata si influentata în mod favorabil de
managementul firmei, organizatiei.

FACTORI TEHNICI ȘI TEHNOLOGICI

Factorii tehnici si tehnologici sunt reprezentati în principal de nivelul tehnic al echipamentelor,


masinilor, utilajelor, instalatiilor furnizate întreprinderilor din tara sau din strainatate, nivelul
tehnologiilor folosite, numarul si nivelul licentelor si brevetelor înregistrate, capacitatea de
documentare si inovare s.a.

Mediul ambiant tehnic, tehnologic prin ansamblul factorilor specifici influenteaza nivelul
productivitatii, costului de productie, calitatea productiei, nivelul profitului; în general rezultatele
economice finale ale întreprinderii.

În conditiile impactului rezultatelor cercetarii stiintifice, acesti factori au o influenta crescînda ca


urmare a accelerarii uzurii morale a tehnologiilor, a reducerii duratei de aplicare a cunostintelor
în toate domenii de activitate. Analizînd dotarea tehnica si tehnologica utilizata de întreprindere
în comparatie cu alte întreprinderi din tara si din strainatate, cu obiect de activitate similar, se
poate constata ca aceasta se afla la un nivel egal, peste sau sub nivelul acestora.

Decalajele tehnice, tehnologice care apar în astfel de situatii genereaza decalaje economice
între întreprinderi, care la rîndul lor genereaza decalaje economice între tari. Rolul
managementului este luarea unor decizii care sa vizeze eliminarea decalajelor nefavorabile
întreprinderii în scopul cresterii competitivitatii acesteia

6
FACOTRII SOCIO-CULTURALI

 raportul dintre populatia urbana si cea rurala;


 nivelul de dezvoltare al învatamîntului;
 nivelul de ocrotire al sanatatii;
 ponderea si calitatea activitatilor cultural artistice;
 mentalitatea

În cadrul societatilor în care ponderea cea mai mare o detine populatia rurala, în general
cu un nivel de calificare redus, activitatea întreprinderii este influentata negativ sub
aspectul calitatii productiei, nivelul productivitatii muncii, în general prin prisma
eficientei economice si invers.

Nivelul de dezvoltare al învatamîntului favorizeaza pregatirea fortei de munca si implicit


eficienta activitatii unei întreprinderi. (Ex: un învatamînt tehnic înalt calitativ reprezinta
premisa favorabila cresterii numarului de inventii, inovatii si aplicarea acestora în
activitati productive si invers).

Un rol decisiv îl joaca învatamîntul, care contribuie atît la îmbunatatirea structurii socio-
profesionale a populatiei, cît si, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al acesteia, la
formarea unei mentalitati specifice economiei de piata. În acest domeniu trebuie actionat
gradual, în sensul ca, pe de o parte, se impune pregatirea de specialisti de catre firmele
romînesti pentru rezolvarea unor probleme realmente noi, derivate din tranzitia la
economia de piata si, pe de alta parte, amplificarea ponderii populatiei cu studii
superioare, prin sporirea corespunzatoare a cifrei de scolarizare în învatamîntul superior,
cu deosebire economic si juridic.

Asemenea transformari, corelate cu altele din sfera stiintei, culturii si ocrotirii sanatatii
vor da noi dimensiuni rolului factorilor socio-culturali în functionarea firmei si
managementului sau.

Mentinerea capacitatii fortei de munca prin actiuni de ocrotire a fortei de munca printr-un
sistem sanitar bine dotat, structurat contribuie la buna desfasurare a activitatii în cadrul
firmei si invers.

Activitatile cultural-artistice pentru cei fara nici o legatura cu activitatea firmei contribuie
la stimularea creativa a personalului, favorizeaza eficacitatea activitatii desfasurate de
respectivul personal care a participat la astfel de activitati.

Mentaliatea, ca ansamblu de concepte, convingeri care determina gîndirea si


comportamentul influenteaza activitatea desfasurata de persoanlul din întreprindere. (Ex:
în contextul national în care predomina conceptia ca timpul se masoara în zile, luni, ani -
utilizarea timpului de personalul unei firme este mult inferioara fata de contextele
nationale în care predomina conceptia ca timpul se masoara în minute, secunde - “timpul
costa bani”))

Relatia între firme si mediu poate fi exemplificata si în sensul influentei prin aceleasi
grupe de factori a firmei asupra mediului.

7
De exemplu:

 O buna functionare a întreprinderilor productive din cadrul unui mediu national


reprezinta premisa favorabila pentru ca acestea sa contribuie cu o cota mai mare
la dezvoltarea învatamîntului, a sustinerii activitatilor social-culturale, de ocrotire
a sanatatii.
 Buna functionare a întreprinderilor conduce la cresterea veniturilor salariatilor si
implicit a capacitatii acestora de a participa la diferite actiuni social-culturale, la
ridicarea nivelului si calitatii pregatirii de specialite si în domeniul
managementului.

FACTORII NATURALI, ECOLOGICI

Factorii naturali - ecologici sunt reprezentati de componentele mediului


înconjurator omului: relief, clima, flora, fauna, resursele subsolului, în general cadrul natural de
desfasurare a vietii materiale.

Înca din faza de proiecatre a unei întreprinderi si apoi în faza de constructie se tine seama de
conditiile de relief, clima, de necesitatea amplasarii în apropierea surselor de materii prime,
functionarea întreprinderii depinzînd în primul rînd de resursele de materii prime. Astfel,
existenta unor materii prime indigene reprezinta conditiile favorabile dezvoltarii unei întreprinderi
dintr-un anumit domeniu prin influenta favorabila asupra eficientei.

De asemenea, alegerea mijlocelor de transport care se vor utiliza într-o anumita zona
geografica va depinde de conditiile de relief, de clima. Dintre factorii ecologici, resursele
naturale în special, apele au cea mai mare influenta asupra întreprinderii. Caracterul practic
neregenerabil al unor resurse, combinat cu cresterea galopanta a preturilor înfluenteaza costul
productiei, rentabilitatea si pretul de vînzare.

Prin activitatea desfasurata firma influenteaza si ea mediul înconjurator în sensul mentinerii si


protectiei mediului înconjurator sau prin degradarea si poluarea lui. Astfel, se impune o crestere
a preocuparilor pentru actiuni pe termen mediu si lung în vederea cunoasterii si protejarii
mediului înconjurator: folosirea unor tehnologii care reduc poluare, mentinerea echilibrului
ecologic, elaborarea de strategii bazate pe resurse regenerabile.

8
FACTORI POLITICI

În aceasta grupa pot fi incluse ritmurile de dezvoltare ale unei ramuri, optiunile privind
ponderea proprietatii private si publice, politicile de creditare, de sustinere a import-exportului,
impozitarea. Cu cît ritmurile de dezvoltare sunt mai mari, cu atît activitatea întreprinderii va fi
influentata favorabil si invers.

O activitate eficienta desfasurata de catre întreprinderile productive favorizeaza ritmuri înalte de


dezvoltare ale ramurii din care fac parte acestea si invers.

Important este ca managerii firmei sa sesizeze aceste influente si sa ia deciziile care se impun.

FACTORI DEMOGRAFICI

Mediul demografic reprezinta totalitatea elementelor demografice ce actioneaza asupra firmei,


direct sau indirect.

Indicatori specifici care definesc mediul demografic sunt: numarul populatiei, stratificarea


populatiei pe vîrste si sexe, stratificarea socio-profesionala, populatia activa si ocupata,
ponderea acesteia în populatia totala, repartizarea teritoriala a populatiei pe mediul urban -
rural.

Analiza acestor indicatori permite o evaluare corecta a dimensiunii cererii potentiale, a pietei
întreprinderii.

FACTORI JURIDICI

Factorii juridici reprezinta ansamblul reglementarilor de natura juridica prin care este vizata
direct sau indirect activitatea întreprinderii.

Cei mai semnificativi factori juridici sunt: legile, decretele, hotarîrile guvernamentale,
ordonantele, ordinele ministrilor, deciziile prefecturii ce cuprind o serie de norme de drept de a
caror realizare raspund agentii economici.

Influenta factorilor juridici se manifesta atît în ceea ce priveste constituirea firmelor cît si
functionarea si dezvoltarea lor (Legea nr.31/1990)

9
SUBIECTUL II: MICROMEDIUL ÎNTREPRINDERII ȘI INFLUENȚA
FACTORILOR ASUPRA ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII.

Micromediul firmei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intră în relaţii directe


dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale prezente şi de perspectivă.

Componentele micromediului sunt:

 furnizorii de mărfuri
 prestatorii de servicii
 furnizorii forţei de muncă
 clienţii
 concurenţa
 organismele publice

FURNIZORII DE MĂRFURI

Furnizorii de mărfuri sunt reprezentaţi de diverşi agenţi economici care, în baza relaţiilor


contractuale asigură întreprinderii resursele necesare de materii prime, materiale, mărfuri
echipament, maşini, utilaje etc.

În contractarea acestor agenţi întreprinderea trebuie să dispună de informaţii referitoare la


dimensiunea ofertei şi calitatea ei, preţurile furnizorilor, politicile comerciale practicate,
cunoaşterea unor aspecte referitor la climatul intern al întreprinderilor furnizoare - stabilitatea
economică, disciplina tehnologică, alte informaţii referitoare la factori perturbatori care ar putea
afecta aprovizionarea corespunzătoare a firmei.

PRESTATORII DE SERVICII

Prestatorii de servicii reprezintă persoanele juridice sau fizice care oferă o gamă largă de
servicii utile realizării obiectului de activitate al firmei.

Exemple de prestatori de servicii:

 firme de transport, telecomunicaţii;


 firme de publicitate;
 servicii bancare

10
FURNIZORII FORȚEI DE MUNCĂ

Furnizorii forţei de muncă sunt agenţii de mediu care influenţează considerabil activitatea


întreprinderii datorită rolului factorului uman în procesul muncii. În sfera acestor factori intră:

 oficiile pentru plasarea forţei de muncă;

 bursa locurilor de muncă pentru studenţi

CLIENȚII

În această categorie intră:

 consumatorii, utilizatorii
 întreprinderile comerciale
 agenţii guvernamentale etc.

Clienţii alcătuiesc cercul firmelor, instituţiilor şi al persoanelor individuale cărora le sunt oferite


pentru consum / utilizare mărfuri, produse realizate de întreprindere.

CONCURENȚA

Concurenţa poate fi reprezentată de firme sau persoane fizice care îşi dispută aceeaşi
categorie de clienţi, iar în situaţii frecvente, aceeaşi furnizori sau prestatori de servicii.

Competitorii se deosebesc între ei prin rolul pe care-l au în raport cu clienţii, atitudinea faţă de
noutăţi, formele de comunicare cu utilizatorii, stilul de intervenţie pe piaţă.

Prin aceste elemente de diferenţiere competitorii pot fi delimitaţi astfel:

 lideri
 inovatori
 conservatori
 timizi.

11
ORGANISMELE PUBLICE

Organismele publice sunt reprezentate de asociaţiile profesionale, ale consumatorilor,


organismele de stat publice şi locale, faţă de care întreprinderile au obligaţii legale.

În concluzie, mediul ambiant determină o multitudine de efecte asupra întreprinderilor:

1. adoptarea de stategii organizatorice suple, flexibile, adecvate frecvenţei, complexităţii şi


amplitudinii schimbării;

2. multiplicarea punctelor de contact între întreprinderi şi mediu pentru sesizarea operativă


şi corectă a schimbărilor;

3. diferenţierea modului de definire a atribuţiilor în cadrul activităţilor întreprinderilor în


funcţie de gradul de afectare a acestora la schimbările mediului;

4. creşterea rolului activ de prognoză a schimbării.

12
SUBIECTUL III: RELAȚIA ÎNTREPRINDERE - PIAȚĂ ȘI OBIECTIVELE
ECONOMICE ALE ÎNTREPRINDERII ÎN CONDIȚIILE PIEȚEI CONCURENȚIALE

Principala componentă ale mediului în care o firmă apare atât în calitate de producător
(ofertant) cât şi în calitate de consumator (cumpărător) este piaţa. Piaţa mijloceşte activităţile
firmei cu mediul ambiant. Ea reprezintă sistemul de coordonare şi cooperare ce are la bază

schimbul şi contractul.

Piaţa forţei de muncă Piaţa financiară


Populaţia activă Bănci
Populaţia în căutarea unui loc de muncă Bursă, Creditori
Oficiile de plasare a locurilor de muncă Societăţile de investiţii
Furnizorii de materii prime, materiale, echipamente, Clienţii
maşini, utilaje Concurenţa
Piaţa de aprovizionare Piaţa de desfacere

În relaţia complexă întreprindere-mediu în general, respectiv, întreprindere piaţă în particular pot


fi subliniate următoarele aspecte:

STUDIUL PIEȚEI

13
Studiul pieţei constituie premisa, punctul de plecare în activitatea firmei..

Mecanismul pieţei reprezintă pentru întreprindere terenul de confruntare a situaţiei prezente


cu cea de perspectivă; sursa de idei pentru realizarea de produse şi servicii noi sau
modernizarea celor existente; mediul de testare a serviciilor noi, a metodelor noi de distribuţie
şi promovare a produselor şi serviciilor.

Pentru fundamentarea deciziilor privind aprovizionarea, producţia, desfacerea sunt necesare


următoarele informaţii:

 piaţa;
 consumatorii actuali şi potenţiali;
 structura şi caracteristicile canalelor de distribuţie;
 întreprinderile concurente (gama de produse şi servicii oferite, segmentele de
consumatori);
 nivelul preţurilor practicate de concurenţă.
În fluxul aprovizionării, producţiei, desfacerii - primul stadiu (aprovizionare) şi ultimul stadiu
(desfacere) reflectă legătura întreprinderii cu piaţa.

SUCCESIUNEA LOGICĂ

Succesiunea logică în fundamentarea activităţii întreprinderii trebuie să fie: desfacere →


aprovizionare → producţie→ desfacere.

Iniţial trebuie să se identifice cererile nesatisfăcute ale pieţei, produsele şi serviciile cu cerere
certă şi desfacere asigurată.Se va iniţia planul de desfacere, se va desfăşura planul de
producţie, după care se va realiza programul de desfacere urmând planul de aprovizionare.

În general pentru a fi eficientă cercetarea de piaţă trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

 Ce pieţe oferă cele mai bune perspective pentru produsul/serviciul respectiv?


 Ce modificări trebuiesc aduse produselor/serviciilor pentru a se vinde mai bine?
 Ce servicii sunt cerute pe piaţă?
 Ce venituri se obţin prin vânzări de produse/prestări de servicii pe piaţa externă/internă?
 Orientarea activităţii întreprinderii către obiectivele prioritare:

 satisfacerea în condiţii optime a nevoilor consumatorilor prin produsele realizate şi


serviciile prestate;
 creşterea rentabilităţii şi eficienţei economice pe baza creşterii productivităţii şi a
volumului vânzărilor.
Obiectivele economice ale întreprinderii în condiţiile pieţei concurenţiale definesc scopul şi
însăşi raţiunea existenţei întreprinderii iar realizarea lor este condiţionată de:
14
 creşterea adaptabilităţii, flexibilităţii întreprinderii raportată la mediu;
 promovarea unui mamagement anticipativ;
 prevederea şi cunoaşterea permanent a modificărilor în perspectivă ale pieţei;
 stabilirea strategiilor optime de acţiune.

O firmă bine condusă trebuie să fie putenic polarizată către următoarele obiective:

 creşterea solvabilităţii, a cifrei de afaceri, a profitului;


 menţinerea pe piaţă;
 pătrunderea pe noi pieţe.

Actual, sub raportul obiectivelor, întreprinderea este un organism complex care are ca
obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ea se confruntă cu o mulţime de obiective contradictorii
ce ţin de tactica şi strategia dezvoltării sale şi de satisfacerea intereselor proprietarilor,
managerilor, salariaţilor, interese care pot fi uneori divergente.

Analiza concurenţei şi a factorilor de monopol nu gravitează numai în jurul problemei preţului.


Profitul nu poate fi considerat singura motivaţie în funcţionarea mecanismului economiei de
piaţă, oricât ar fi el de important.

Concurenţa este determinată de multitudinea de forme de comportament ce se realizează în


cadrul relaţiei dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele numeroase.

Pentru definirea acestor forme trebuie avute în vedere următoarele:

 Interesele şi aspiraţiile clientelei. Clientela reprezintă consumatorii


productivi/neproductivi cu diverse disponibilităţi financiare ce formează segmente
diferenţiate pe piaţă.
 Libertatea de a acţiona, interesele şi aspiraţiile producătorilor în calitate de ofertanţi.
Firmele nu acţionează după primul impuls, ci pe baza unor scenarii strategice, căutând să
coreleze interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare şi
consolidare a poziţiei lor pe piaţă, recurgând la un set diversificat de căi şi metode.

Existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice, reguli cutumiare, a unor stări
psihosociale care impun/favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor
economici.

15
În economia de piaţă concurenţa apare ca o necesitate obiectivă făcând parte din regulile
de joc ale pieţei. Activitatea de piaţă a întreprinderii este marcată de prezenţa întreprinderilor
concurente care îşi dispută oportunităţile oferite de aceleaşi pieţe.

În dubla ipostază, de cumpărător-vânzător, întreprinderile îşi plasează competiţia dintre ele în


două planuri:

 îşi dispută furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatea forţei de muncă;


 dispută clienţii urmărind obţinerea celor mai avantajoase condiţii în asigurarea resurselor
şi plasarea produselor pe piaţă.
Competitivitatea agenţilor economici este determinată în principal de calitate, preţ, politica de
promovare a produselor, reducerea costurilor.

Sistemul relaţiilor de concurenţă este format din ansamblu raporturilor de interacţiune în


care intră agenţii economici în lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţei de
desfacere.

Gradul de intensitate al concurenţei este impus de raportul cerere-ofertă, de măsura


echilibrării acestui raport şi raportul de forţe în care se plasează pe piaţă agenţii economici.

În general, mijloacele şI instrumentele utilizate în relaţia de concurenţă se pot delimita în jurul a


patru piloni ai politicii de marketing:

 produs
 preţ
 promovarea produselor
 distribuţia produselor
Concurenţa directă se manifestă între firmele ce apar pe piaţă cu bunuri identice sau puţin
diferenţiate, destinate satisfacerii aceluiaşi segment de consumatori. Între aceştia diferenţierea
se realizează prin imaginea de marcă, prin concurenţa dintre mărci.

Concurenţa indirectă apare între firmele ce se adresează aceloraşi nevoi sau nevoi diferite,
prin oferta unei game variate de bunuri. Forţa competiţiei şi implicaţia ei asupra rezultatelor
întreprinderii depinde de mărimea şi poziţia economică a celor ce se confruntă.

CONCLUZII:

16
În concluzii pot spune ca ceea ce am prezentat pe parcurs este o actualitate în baza
factorilor medii asupra activității întreprinderilor și cât de bine sunt implicate și dobîndite
aceste metode și factori la dezvoltarea unei întreprinderi. Actual, sub raportul
obiectivelor, întreprinderea are ca obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ea se
confruntă cu o mulţime de obiective contradictorii ce ţin de tactica şi strategia dezvoltării
sale şi de satisfacerea intereselor proprietarilor, managerilor, salariaţilor, interese care
pot fi uneori divergente, iar pentru a putea produce, intreprinderea are nevoie de diferiti
factori de productie (munca, materii prime, semifabricate, energie, utilaje si echipamente
de productie etc.) care-i servesc la obtinerea de bunuri sau la efectuarea de servicii
destinate clientilor sai.

BIBLIOGRAFIE:

 https://conspecte.com/marketing/implicarea-factorilor-de-mediu-in-activitatea-
intreprinderii.html
 https://www.rasfoiesc.com/business/management/INTREPRINDEREA-SI-FACTORII-DE-
98.php

17
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!

18

S-ar putea să vă placă și