Farmecul Soimului

S` presupunem c` un povestitor se apropie de
dumneavoastr` [i cu o voce cald` \ncepe s`-[i depene

amintirile.
Fantezia v` poate transpune \ntr-o lume de vis,
fermec`toare, cu \ntâlniri de neuitat [i clipe de pasiune.
|n acest fel v` propunem s` v` \ndep`rta]i pu]in de
via]a de zi cu zi, pentru a v` \ng`dui o scurt` vacan]` de
neuitat.
Iat` ce v` poate oferi aceast` carte!
Editor: Aurelian Micu
Lector: Ioan Dr`ghici
Tehnoredactor: Ana Croitoru
Macheta colec]iei: Andy
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

BRIGHT, LAUREY
Farmecul [oimului / Laurey Bright
Bucure[ti: Alcris, 2004.
p.; cm. – (El [i Ea)
Tit. orig. (eng): Affairs of the heart
ISBN 973-580-213-9
821.111. 31=135.1
Colec]ia „ EL [i EA “
LAUREY BRIGHT
Farmecul
[oimului
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ELENA MITU
ALCRIS
M94
V` recomand`m ultimele apari]ii ale colec]iei „EL [i EA“:
494. San Francisco dup` furtun` – Kate Freiman
Când Jordan \i murmur` numele la ureche, când \[i apropie

buzele de ale sale pentru a o s`ruta cu tandre]e, Lise \[i uit` temerile
[i co[marurile...
495. Umbra – Denise Robins
Trecutul \[i arunc` umbrele asupra Candidei, rodul unei leg`turi

ilicite, asupra Violetei Wellingham, cea care va pretinde c` este mama
ei [i a Prudencei Mostyn, adev`rata mam`, pentru care na[terea feti]ei
constituie un adev`rat [oc.
p`catele trecutului p`rin]ilor par s` amenin]e fericirea Candidei,
de[i ea nu le cunoa[te; dar dac` alesul ei le va afla...?
496. S` nu dai niciodat` totul – Denise Robins
Patricia Fleming, o tân`r` frumoas`, virtuoas`, educat`, afl` abia

dup` c`s`torie c` numai experien]a o poate \nv`]a pe o femeie c` nu
trebuie s`-i ofere niciodat` totul unui b`rbat. Tot din aceast`
experien]` trist` ea \nva]` c` nu trebuie s` iubeasc` la nesfâr[it un so]
iresponsabil [i necredincios. Zilele petrecute la Santa Rosca difer`
mult de via]a sordid` pe care o va duce la Londra, \ntr-un apartament
mic, f`r` slujb`, f`r` bani. „Nu m` cic`li“ \i repeta Tim, dar Pat
descoper` c` era singurul lucru pe care-l mai putea face pentru el. {i
\n mod inevitabil, \n via]a ei apare b`rbatul pe care-l merit`.
Capitolul 1
– }ine-mi locul, Wyn.

|n vocea lui Bill Stapleton nu mai r`suna cunoscuta \ncredere
[i, \n patul de spital, p`rea stingher.
– O simpl` opera]ie de apendicit` nu te va ]ine chiar atât de
mult la pat, r`spunse Wyn cu voce hot`rât`. Când vei ie[i de aici,
continu` ea, \ncre]indu-[i nasul mic [i cârn din cauza mirosului
de antiseptic care domnea \n camer`, o s`pt`mân` sau dou` de
catalogat antichit`]i la– cum se nume[te locul acela? – va fi exact
genul de convalescen]` care \]i prie[te.
– Nici pomeneal`! interveni cu hot`râre din cealalt` parte a
patului so]ia lui Bill. Nu vreau s` fiu v`duv` de anticar! continu`
ea, oprind protestele so]ului ei. A[ vrea, dac` se poate, ca \nsu[i
so]ul meu s` devin` o antichitate… A[a c`, dup` ce i se va da
drumul de aici, va petrece o bun` perioad` acas`, ca orice
persoan` normal`.
So]ia lui Bill nu acceptase niciodat` cu adev`rat faptul c`
meseria de anticar \l lua deseori de lâng` ea, uneori pentru
s`pt`mâni \ntregi, purtându-l prin toat` lumea. Datorit` acestui
6 LAUREY BRIGHT
fapt, dar [i pentru c` era foarte bun` \n ceea ce f`cea, Wyn

\ncepuse s` accepte din ce \n ce mai multe delega]ii \n
strìn`tate. Tocmai se \ntorsese dintr-o astfel de c`l`torie, ca s`
descopere o criz` pe care se p`rea c` e singura persoan` care
poate s-o rezolve.
– Nu poate a[tepta, Wyn, este o problem` legat` de asigur`ri.
Vocea lui Bill avea un accent de disperare v`zând-o c` ezit`, a[a
c` fu nevoit` s` accepte.
– Nu te nelini[ti, m` voi duce, spuse ea repede. Cu toate
acestea, va trebui s`-mi spui o mul]ime de lucruri, adu-]i aminte
c` am aterizat abia azi diminea]` [i n-am avut timp s` aflu ce s-a
mai \ntâmplat.
Fusese plecat` trei s`pt`mâni, a[a c` era dornic` s` petreac`
un sfâr[it de s`pt`mân` prelungit, \mpreun` cu familia, \n care
s` leneveasc`…dar va trebui s` mai a[tepte.
– De la aeroport m-am dus direct la magazin, povesti ea.
Iubea acel mic magazin, dar de renume mondial, de]inut de Bill
[i de tat`l lui. Ace[tia doreau s`-i propun` s` le fie partener`.
Acolo aflase, de la un angajat, despre boala lui Bill [i luase
imediat un taxi spre spital.
– {tii, s-ar fi dus tata, spuse Bill, a c`rui fa]` se luminase
miraculos, dar trebuie s` se ocupe de sortarea unei colec]ii de
monede. A[a c` n-ai r`mas decât tu… reu[i el s` zâmbeasc`.
– {i ce trebuie s` fac?
Resemnat`, Wyn \[i trase scaunul mai aproape de pat,
\ndep`rtându-[i cu un gest obosit [uvi]a de p`r [aten de pe
frunte [i-l privi pe b`rbat cu ochii ei de culoarea chihlimbarului
cu toat` aten]ia [i seriozitatea, cum f`cea de fiecare dat` când era
vorba despre serviciu.
– Trebuie s` cataloghezi toate valorile de peste o sut` de ani care
se pot g`si la ferma Tylar [i s` oferi o estimare a pre]ului actual…
FARMECUL {OIMULUI 7
– Evaluarea \l include [i pe proprietar? \ntreb` Wyn cu un

zâmbet.
– Nu pe proprietarul actual, chicoti Bill. Russell Tylar a
mo[tenit proprietatea de la unchiul lui. Se pare c` acesta era cam
singuratic. Poate a fost vorba despre o poveste de dragoste care
s-a terminat prost…Oricum, ceea ce conteaz` este c` Tempest
Tylar – unchiul lui Russell, fostul proprietar – s-a refugiat \n
aceast` cas` [i [i-a cheltuit venitul, deloc modest, colec]ionând
antichit`]i. De fapt, ar trebui s` spun c` a adùgat la colec]ia deja
existent`, se corect` el. Conacul este foarte vechi, construit \n
stil Tudor, probabil c` avea destule obiecte apar]inând
perioadei, \nainte ca b`trânul s` se stabileasc` acolo.
– |l cuno[ti pe mo[tenitor? \ntreb` Wyn, constatând c` Bill
p`rea destul de informat.
– L-am cunoscut când eram amândoi la Oxford, r`spunse
b`rbatul. |ntr-un fel, mi-ar fi pl`cut s` pot face acest lucru pentru
el, adùg` el cu p`rere de rù. Ar fi fost pl`cut s` ne vedem din
nou. Ne \n]elegeam foarte bine, era un b`rbat adev`rat, \[i
aminti el, genul sportiv.
Pentru Bill, oricare b`rbat care f`cea sport era un b`rbat
adev`rat.
– Pì atunci, de ce nu…! \ncepu s` spun` Wyn, dintr-o dat`
nesigur` pe ea.
Din descrierea lui Bill, p`rea c` mo[tenitorul conacului Tylar
l-ar fi primit mult mai bine pe vechiul lui prieten.
– Sunt sigur` c` o s`pt`mân` sau dou` \n plus n-au nici o
importan]`– chiar dac` ]inem cont de convalescen]a ta…
adùg` ea, aruncând o privire rapid` spre figura \ncruntat` a
celeilalte vizitatoare a lui Bill.
– Nu, e urgent, spuse Bill cu hot`râre, spulberându-i toate
speran]ele. Russell a mo[tenit o adev`rat` comoar` [i, când a
8 LAUREY BRIGHT
verificat poli]ele de asigurare [i toate celelalte acte, a descoperit

c` cea mai mare parte a acestor obiecte nici m`car nu sunt
asigurate, iar cele care sunt asigurate, au fost evaluate \n urm`
cu treizeci de ani. |]i dai seama la ce sum` trebuie s` se ridice
acum acele poli]e, mai ales dac` iei \n calcul rata infla]iei, \ncheie
el nelini[tit.
– Dumnezeule, dac` izbucnea un incendiu? exclam` Wyn.
– Exact acela[i lucru a spus [i Russell când mi-a trimis o
cerere de ajutor s`pt`mâna trecut`, r`spunse b`rbatul.
Compania lui de asigurare a aranjat o asigurare \n bloc,
temporar`, cu rezerva ca evaluarea con]inutului casei s` se fac`
urgent. Se pare c` aceast` companie a \ncercat de ani buni s`-l
fac` pe unchiul lui s` vad` cum stau lucrurile, dar \ncerc`rile lor
n-au fost deloc bine primite.
Se pare c` [i aceast` \ncercare a ei este la fel de prost primit`,
\[i spuse Wyn cu triste]e, sus]inând privirea cenu[ie [i sumbr` a
lui Russell Tylar a doua zi dup`-amiaz`, dorindu-[i ca Bill
Stapleton s` fie \n obi[nuita stare de s`n`tate \n aceste zile, sau
cel pu]in s` fi fost suficient de s`n`tos ca s` poat` face singur
evaluarea pentru prietenul lui.
– Bill Stapleton a promis c` vine el.
Strângerea de mân` a lui Russell era puternic`, dar rapid`, iar
degetele lui Wyn tremurar` \n strânsoarea lui. |[i vâr\ mâna \n
buzunarul hainei, \ntinzându-[i degetele ca s` le dezmor]easc`,
observându-i privirea atent` cu care \i urm`rea mi[c`rile.
Imediat, \[i strânse pumnii [i \[i \ndrept` spatele, având impresia
clar` c` ochii lui cenu[ii puteau s` vad` dincolo de haina de lân`.
– Bill este \n spital, explic` Wyn. N-a avut timp s` te anun]e
[i, pentru c` treaba pare urgent`, m-a trimis pe mine \n locul lui.
Vocea ei era la fel de hot`rât`, \n timp ce-i explica faptul c`
Bill insistase s`-i fac` acest serviciu. {tiind acest lucru, nu cred c`
FARMECUL {OIMULUI 9
poate s` m` dea afar`, \[i spuse ea nelini[tit` iar binecuvântarea

lui Bill Stapleton ar trebui s` fie de-ajuns ca s`-l conving` de
capacitatea ei de a se ridica la \n`l]imea slujbei. |[i aminti
cuvintele colegului ei [i, cu toate c` nu-l cuno[tea pe Russell
Tylar, era de acord cu ce spusese acesta. Era un b`rbat
adev`rat… hot`r\ Wyn. Judecând dup` atitudinea de acum, nu
prea se schimbase din anii studen]iei. Era o atitudine demn` de
feudalism s` refuzi serviciile unui expert, pe motiv c` acesta este
o femeie. Dac` ieri ar fi crezut c` a[a ceva este imposibil, azi se
sim]ea tentat` s`-i explice gazdei c` exist` legi \mpotriva
discrimin`rii sexuale. Numai c`, privind cu aten]ie figura lui,
hot`r\ c` e mai bine s` nu fac` acest lucru. Sprâncenele
b`rbatului, la fel de \ntunecate ca p`rul, se uneau deasupra
nasului acvilin aproape \n linie dreapt`, descurajând orice
\ncercare de discu]ie.
– Trebuie s` mai existe anticari. Acest Stapleton nu poate fi
singurul din ]ar`.
O voce dispre]uitoare \ndrept` aten]ia lui Wyn spre ocupanta
unui scaun cu sp`tar \nalt, a[ezat \n penumbra salonului. Femeia
se ridic` \n picioare cu o mi[care languroas`, aruncându-[i pe
spate p`rul blond [i dezv`luind o pereche de ochi alba[ti [i reci.
Ochii alba[tri n-ar trebui s` fie atât de reci, se gândi Wyn,
str`b`tut` de un fior, sim]ind privirea a]intit` asupra ei cu
aceea[i ostilitate pe care o v`zuse [i \n ochii b`rbatului.
Amândoi vor s` m` vad` plecând, pentru c` sunt femeie!
realiz` ea, f`r` s`-[i cread` ochilor. Dac` mândria ei profesional`
n-ar fi fost \n joc, Wyn ar fi putut s` râd`. Russell Tylar voia s-o
vad` plecând datorit` prejudec`]ilor de mod` veche, dar
femeia– oare e so]ia lui?– ac]ioneaz` de team`, ghici ea. Orice
femeie de vârst` apropiat`, cu o aparen]` prezentabil`, e
considerat` de aceast` femeie un pericol, se gândi ea, \ntristat`.
10 LAUREY BRIGHT
Dac` ar fi fost numai Russell Tylar \mpotriva ei, ar fi putut s`-i

fac` fa]`, cu ajutorul recomand`rilor lui Bill Stapleton. Mai
fusese \n situa]ii asem`n`toare, silueta ei gra]ioas` producând de
obicei reac]ii de ne\ncredere; nimeni nu credea c` este un
anticar de renume, dar reu[ea s`-i fac` s`-[i schimbe p`rerea.
Dar, dac` femeia c`reia Russell \i spunea Diane, era de asemenea
\mpotriva ei, indiferent din ce cauz`, ar fi mai degrab` cazul s`
nu-[i mai desfac` bagajele [i s` se \ntoarc` acas` cu primul tren.
Numai c` urm`torul tren era abia a doua zi, \[i d`du ea seama,
dezam`git`, iar conacul Tylar era la distan]` foarte mare de orice
zon` locuit`. Mersese o jum`tate de or` cu un taxi din Tylar
Barrow, cel mai apropiat sat din zon`.
– M` scuza]i, domnule, Russell, am adus ceaiul.
Clinchetul unei m`su]e de ceai urm` sunetului \nfundat al
deschiderii u[ii, iar cei trei se \ntoarser` \n acela[i timp, v`zând
o femeie rotunjoar`, cu aparen]` matern`, care se opri brusc,
descoperind c` \n camer` erau oaspe]i.
– Nu-i nimic, Nanny, oricum terminasem, spuse b`rbatul, iar
vocea lui devenise blând`, la fel ca [i expresia fe]ei.
Acum o s` m` trimit` s`-mi fac bagajul, pe loc. F`r` m`car o
cea[c` de ceai! Wyn privi cu jind frumosul serviciu de ceai din
argint, dorindu-[i m`car o cea[c` de ceai. Pentru c` Bill o
gr`bise, nu avusese timp s` ia prânzul, a[a c` era \n acela[i timp
fl`mând` [i \nsetat`. A[a mi se mul]ume[te pentru efort, \[i
spuse ea cu triste]e.
– }i-a[ fi recunosc`tor dac` i-ai ar`ta domni[oarei Warwick
camera ei, spuse Russell, ar`tând-o cu un semn din cap. Cea care
a fost preg`tit` pentru domnul Stapleton, adùg` el cu voce
blând`. Din nefericire, dumnealui este bolnav, a[a c`
domni[oara Warwick l-a \nlocuit.
A acceptat-o, pân` la urm`! Wyn \l privi uimit` câteva
secunde, luat` prin surprindere de aceast` schimbare a p`rerii,
FARMECUL {OIMULUI 11
pân` când \i veni o idee. Probabil c` b`rbatul [tia c` nu va fi un

tren cu care ar putea s` plece, pân` a doua zi diminea]`, a[a c`
nu avea alt` solu]ie decât s`-i ofere ospitalitatea conacului
pentru o noapte. Era sigur` c` nu va r`mâne mai mult de o
noapte; Russell Tylar nu p`rea genul de persoan` care s`-[i
schimbe prea repede p`rerea, iar privirea sumbr` a tinerei femei
\i confirma ideea c` va face tot ce era \n puterea ei s` se asigure
c` Wyn va lua primul tren de diminea]`.
– Veni]i cu mine, domni[oar` Warwick.
Femeia pe care Russell o numise Nanny \i zâmbi cu prietenie,
apoi adùg`, privindu-l pe b`rbat:
– Oricum, ceaiul va fi servit cu câteva minute \ntârziere,
domnule. Doamna Tylar [i domnul Val au ie[it la plimbare cu
copiii, a[a c` au cerut s` fie servit cu zece minute mai târziu.
– Sper c` ve]i putea s` coborâ]i \n zece minute, domi[oar`
Warwick.
Cerin]ele ospitalit`]ii \l oblig` pe Russell Tylar s` fie mult mai
amabil decât [i-ar dori, \[i spuse Wyn cu am`r`ciune. Poate c` a
surprins privirea pe care o aruncase spre serviciul de ceai, dar
era mai probabil c` nu voia s` par` nepoliticos \n fa]a cuiva care
f`cea parte din personalul casei, mai ales c` era vorba despre o
doic`. Se \ntreba cine erau celelalte persoane despre care
vorbise femeia. P`rea c` dou` familii diferite locuiau la conac:
Russell Tylar [i so]ia lui [i \nc` o alt` pereche. Ridic` din umeri.
Nu era treaba ei, cu atât mai mult cu cât a doua zi putea s` fie
chiar nevoit` s` plece, a[a c` n-avea nici un rost s` se preocupe
de componen]a familiei Tylar.
– Valizele o s` v` fi aduse \n camer`, domni[oar`.
|nso]itoarea ei o conduse pe scara larg`, cu o curbur`
elegant`, care \ncepea din holul imens. Preocupat` de r`suflarea
tìat` a femeii, Wyn \ncetini pasul, ceea ce-i permise s` admire
12 LAUREY BRIGHT
portretele \n[irate pe peretele de lâng` scar`. Erau, f`r` \ndoial`,

\nainta[ii familiei Tylar, originea familiei mergând multe sute de
ani \n urm`, dac` judeca dup` costumele personajelor, specifice
fiec`rei epoci. Numele faimo[ilor pictori ai timpurilor \i venir` \n
minte \n timp ce privea. Dac` ar r`mâne, ar putea s`-[i confirme
b`nuielile privitoare la arti[tii care mânuiser` penelul cu atât de
mult timp \n urm`, dar nu era sigur` c` va avea aceast` [ans`.
Bill va trebui s` se descurce cum [tie mai bine, dup` ce \[i va
mai reveni, se gândi ea, sup`rat`, \n ciuda hot`rârii de a nu lua
\n seam` primirea rece [i faptul c` cineva era \n stare s` ri[te
asemenea comori din pricina unor prejudec`]i. Numai pe acest
perete era o avere, \[i d`du ea seama, urm`rind portretele de-a
lungul holului lung, tipic pentru casele construite \n acea
perioad`, cu ferestre care se deschideau spre ceea ce, \n
vremurile de demult, trebuie s` fi fost gr`dinile \ngrijite ale
parcului, dar care acum l`sau s` se \ntrevad` consecin]a anilor \n
care fuseser` neglijate. Peretele interior al galeriei era, din loc \n
loc, str`puns de u[ile dormitoarelor, \[i d`du seama Wyn,
oprindu-se când femeia \n vârst` \ntinse mâna spre clan]a unei u[i.
– O s` v` sim]i]i foarte bine aici, domni[oar`, \i spuse Nanny,
cu toate c` din vocea ei r`zb`tea o u[oar` \ndoial`. Desigur, este
un dormitor preg`tit pentru un b`rbat…
– N-o s` fie nici o problem`.
Oricum, pentru o noapte, chiar n-avea nici o importan]`, iar
camera era foarte pl`cut`, cu mobil` masiv`, cu toate c` avea o
aparen]` auster`. A[a \[i imagina c` este [i camera lui Russell
Tylar. O camer` pentru un b`rbat. Un b`rbat adev`rat…
– Ceaiul se va servi \n salon peste zece minute, domni[oar`,
spuse Nanny, atr`gându-i aten]ia.
|i zâmbi drept mul]umire. |n zece minute n-are timp decât s`
fac` o baie rapid` [i s` se schimbe. Prosoape moi erau aliniate pe
marginea c`zii moderne. Uitându-se \n oglind`, hot`r\ c` n-are

nici un rost s`-[i mai schimbe costumul u[or de lân`. De fapt,
n-avea nevoie nici s` despacheteze. Cu toate acestea, cea[ca de
ceai va fi binevenit`. Cu gândul la ceai cobor\ repede, nedorind
s` atrag` asupra ei criticile gazdei, nefiind punctual`.
U[a de la salon era \ntredeschis` când ajunse la cap`tul
sc`rilor, verificând dac` ceasul ei de la mân` ar`ta aceea[i or` ca
marele ceas din hol. Zgomotul de voci din interior era acoperit
de o voce mai puternic`:
– Trimite-o s`-[i fac` bagajele!
Vocea Dianei era la fel de rece ca privirea ei, \[i spuse Wyn.
– Trebuie s` mai existe anticari capabili s` fac` acest lucru.
– Nu exist` firm` mai priceput` decât cea a familiei Stapleton.
Nu \n aceast` zon`, oricum. Iar s` caut pe cineva din strìn`tate
ar fi o pierdere de timp.
|n vocea lui Russell se putea sim]i tensiunea [i ner`bdarea.
– Ea nu face parte dintre ei, interveni Diane. Nu e decât o
angajat` a firmei lor.
Wyn \[i mu[c` buzele. I-ar fi pl`cut s` le spun` c`-i fusese
f`cut` oferta de a fi partenerul lui Bill [i al tat`lui lui, doar pentru
c` era priceput`. Dar n-ar fi fost de nici un ajutor \n aceast`
situa]ie. Se trase câ]iva pa[i \napoi, dorindu-[i s` nu se fi gr`bit
s` respecte limita de zece minute.
– Nu po]i s-o trimi]i \napoi doar pentru c` este femeie,
interveni o voce masculin`. Dac` ar vrea s` riposteze, ar putea s`
te dea \n judecat` pentru discriminare sexual`.
Cel`lalt b`rbat, probabil cel numit Val, spusese exact ceea ce
ar fi vrut s` spun` ea, iar Wyn aplaud` \n gând sinceritatea lui,
pentru c` folosise un argument la care ea n-ar fi avut curajul s`
apeleze.
14 LAUREY BRIGHT
– Nu pot s` las o feti[can` s` fac` acest lucru, r`spunse

Russell Tylar cu asprime. E prea important.
– Propun s` nu mai discut`m acest subiect, interveni vocea
unei femei, blând` [i melodioas`, dar cu un accent de fermitate
care nu l`sa loc de proteste.
|ncurajat`, Wyn re\ncepu s` coboare treptele ezitând,
\ndreptându-se spre u[a salonului. |i era foarte foame, iar starea
de nelini[te \i uscase gâtul.
– Domni[oara Warwick va sosi \n orice clip` [i nu vreau s` se
simt` jenat` de \ndoielile voastre. Vocea femeii era [i mai ferm`.
Nu vrei s` r`mâi s` bei un ceai cu noi, Diane? E[ti foarte
binevenit`.
Dac` este invitat` s` r`mân` la ceai, nu poate s` fie so]ia lui
Russell Tylar, \[i spuse Wyn. Observase inelul de pe degetul
tinerei femei [i presupusese c` este o verighet`, dar nu putea s`
fie decât un inel de logodn`, cu toate c` ar`ta destul de vechi,
probabil o mo[tenire de familie.
– Nu, trebuie s` plec.
Punând mâna pe clan]`, Wyn observ` c` tân`ra nici m`car nu
mul]umise pentru invita]ie. Vru s` deschid` u[a larg, când o v`zu pe
femeia \n vârst` care \i ar`tase camera apropiindu-se \ncet. Aceasta
purta un platou imens, pe care \l ]inea cu grij`, cu ajutorul unei
m`nu[i, ca [i cum ar fi con]inut ceva fierbinte. Wyn sim]i aroma:
– Pâine pr`jit`?
– Cl`tite. Copiii le ador`… oh, ai grij`.
Avertismentul ei sosi prea târziu, iar Wyn se trase repede
\napoi, masându-[i um`rul r`nit.
– Ascultai la u[`? Diane deschise u[a larg [i p`[i cu hot`râre
afar`, f`r` s`-i pese c` \n graba ei o lovise pe Wyn.
– |n nici un caz! r`spunse Wyn, \mbujorându-se de furie,
incapabil` s` mai spun` vreun cuvânt.
– }inea u[a deschis` pentru mine, domni[oar` Diane.

Privirea lui Nanny ar fi fost \n stare s` ]in` la respect o \ntreag`
armat`, se gândi Wyn, brusc \nveselit`, iar tonul ei sugera c`
tân`ra cu p`rul auriu nu era \n stare de o astfel de polite]e.
– O s-o ]in eu pentru amândou`, se auzi vocea lui Russell
Tylar, ap`rut brusc \n spatele Dianei. Zâmbi c`tre femeia \n
vârst` [i f`cu un semn scurt din cap spre Wyn, semn care o l`s`
nehot`rât` dac` s`-i vorbeasc` sau nu. Pân` la urm` rosti un
„mul]umesc“ rapid, f`r` s` zâmbeasc`, dar b`rbatul se \ntorsese
deja spre Diane.
– Te conduc la ma[in`. Unde ai parcat?
– |n curtea din fa]a grajdului.
Cei doi se \ndep`rtar` \mpreun`, vocile lor auzindu-se tot
mai \ncet, iar Wyn o urm` pe Nanny \n salon.
– Aceasta este doamna Tylar, domni[oar` Warwick. {i
domnul Val.
Nanny a[ez` platoul cu cl`tite pe m`su]` [i le f`cu semn celor
doi copii, un bìat [i o fat`, care st`teau pe covor lâng` un terier
cu p`r sârmos.
– Haide]i s` v` be]i ceaiul.
Cei doi se ridicar` imediat, observ` Wyn pl`cut impresionat`
[i-i zâmbir` timid, apropiindu-se de m`su]` cu mare interes. Wyn
r`mase singur` [i se \ntoarse spre o femeie \nalt`, c`runt`, cu o
aparen]` aristocratic`, a[ezat` pe un scaun opus celui pe care
st`tuse Diane mai devreme.
– Vino [i stai lâng` mine, rosti posesoarea vocii blânde,
ar`tând cu un gest scaunul de lâng` ea [i \ntinzându-i \n acela[i
timp mâna cu un gest prietenos. Cred c` \]i doreai de mult o
cea[c` de ceai.
Femeia f`cu un gest din cap spre Nanny, care \ncepu s`
toarne ceaiul \n ce[ti, apoi ar`t` spre un b`rbat [aten care se
ridicase de pe scaunul din cealalt` parte a mesei.
16 LAUREY BRIGHT
– Val este fiul meu cel mai tân`r. Desigur, l-ai cunoscut pe Russell.
Din câteva cuvinte, doamna Tylar \i l`murise lui Wyn rela]iile
de rudenie dintre membrii familiei. Tân`ra se \ntoarse, \ntâlnind
o pereche de ochi cenu[ii, asem`n`tori celor ai lui Russell, dar
zâmbitori [i cu o expresie care ar`ta c`-i place ce vede. Era ciudat
cum ap`ruse acest b`rbat [aten \ntr-o familie de brune]i, se
gândi ea, pl`cându-l pe Val Tylar la prima vedere. Poate c-am fost
impresionat` c` s-a ridicat de pe scaun când m-a v`zut, \[i spuse
ea imediat, dar se sim]ea bine s` [tie c` are un aliat \n aceast`
familie. Doamna Tylar era destul de prietenoas`, dar era greu de
spus ce gânde[te cu adev`rat. Figura ei prelung` purta \nc`
marca unei frumuse]i deosebite, cu toate c` vârsta \i argintase
tâmplele , f`când-o pe Wyn s` se gândeasc` la petalele unui
trandafir \n pragul unei zile geroase de iarn`.
– Ace[tia sunt Jonathan [i Jane, zâmbi femeia spre cei doi
copii, care \[i reluaser` locul pe covor [i o priveau pe Wyn cu o
curiozitate vizibil`. Ea arunc` o privire spre câinele care p`rea c`
pânde[te ocazia potrivit` s` [terpeleasc` bucata de cl`tit` din
mâna bìatului [i s-o \nghit` pe loc.
– Treci \n co[ul tù, Scamp, interveni Val, f`când-o pe Wyn
s` zâmbeasc`. Va veni [i rândul lui dup` ce termin` restul
lumii, zâmbi el, iar tân`ra femeie \[i dori ca fra]ii s` fi sem`nat
mai mult \ntre ei. Ar fi fost probabil primit` cu mai mult`
c`ldur`, iar munca ei ar fi fost mult mai u[oar`. Da, dac` va
r`mâne… Se \ntreb` nelini[tit` cum se va desf`[ura discu]ia cu
Russell.
Pentru moment, se bucur` de ceaiul care era delicios. Alese
ceai chinezesc, f`r` zah`r [i f`r` lapte. Era favoritul ei, de care se
bucura de câte ori avea ocazia, cu toate c` munca pe care o
desf`[ura \i permitea mai degrab` gust`ri rapide pe drum, decât
mese \n astfel de locuri elegante. Ar fi fost foarte bine dac-ar fi
stat acas`. |i lipsea casa ei, o cl`dire imens` care \i ad`postea pe

p`rin]ii ei [i pe cei doi fra]i c`s`tori]i, fiecare cu familia lui, astfel
c`, de[i casa era \mp`r]it` \n trei, devenea \n general o locuin]`
ai c`rei ocupan]i erau atât de lega]i unul de cel`lalt, \ncât doreau
s` petreac` o mare parte a timpului \mpreun`. Prin urmare,
locul era \ntotdeauna un loc vesel, plin de râsete [i discu]ii
animate. Meseria ei o aducea, de regul`, \n compania adul]ilor,
deseori \n case care ar`tau ca ni[te muzee, adesea neocupate [i
sim]ea lipsa copiilor. |n aceast` cas` ar fi fost altfel, \[i spuse ea
\n gând, dac` n-ar fi avut de \nfruntat prejudec`]ile
proprietarului [i ale logodnicei lui.
– |mi cer scuze c-am \ntârziat atât de mult, spuse Russell,
a[ezându-se la mas`. Nu-]i face griji, m` descurc, r`spunse el
gestului doamnei Tylar care voia s`-l ajute. Ridic` ceainicul cu o
mân` expert`, adùg` [i lapte, f`r` s` pun` zah`r. E p`cat, se
gândi Wyn, ar putea s`-i fie de folos s` se mai \ndulceasc` pu]in.
Diane n-a reu[it s`-[i porneasc` ma[ina, explic` el, [i era
nelini[tit` c` va avea probleme pe drum.
– Despre ce era vorba? \ntreb` Val.
– Numai un joc al tobei de e[apament, spuse Russell,
\ntinzându-se [i luând o cl`tit`. Am luat o [urubelni]` din cutia
ta de scule [i am rezolvat problema. Am pus-o la loc, adùg` el.
– De când o deranjeaz` pe Diane zgomotul f`cut de toba de
e[apament? \ntreb` Val, ridicând sprâncenele mirat. Unde este
fata care participa la curse de ma[ini, tot timpul cu vaselin` pe
mâini? glumi el, iar Wyn ridic` privirea, surprins`. Nu [i-o putea
imagina pe Diane ca o tân`r` interesat` de mecanic`.
– Logodnica ta particip` la curse de ma[ini? \l \ntreb` Wyn pe
Russell.
Nu se [tia niciodat` cu ce se pot ocupa oamenii, oricum [i ea
avea o meserie neobi[nuit`.
18 LAUREY BRIGHT
– Diane nu mai particip` acum la curse, r`spunse Russell

scurt. A fost numai o pasiune adolescentin`.
– Unchiule Russell, e[ti logodit? \ntreb` feti]a cu interes.
– Nu, p`pu[`– ai grij`, curge untul! se \ntinse repede [i,
sco]ându-[i batista din buzunar, \ncepu s`-i [tearg` degetele.
– Nu e, \nc`!
Murmurul venise de la Val, ajungând la urechile lui Wyn,
care-i mul]umi \n gând doamnei Tylar pentru \ncrunt`tura pe
care o adres` fiului ei. Din fericire, Russell nu auzise, ocupat
fiind cu cei doi copii.
– Cu toate acestea, s` fii anticar este o meserie neobi[nuit`
pentru o femeie, chiar \n aceste timpuri, nu-i a[a? interveni
femeia \n vârst`, \ntrerupând clipa de stânjeneal`. A fost alegerea
ta, sau pur [i simplu o \ntâmplare? continu` ea cu un zâmbet
care \i ar`ta lui Wyn c` interesul ei era real.
– Câte pu]in din fiecare. A \nceput cu pasiunea pentru
antichit`]i, iar p`rin]ii mei sunt prieteni cu Bill Stapleton [i cu
tat`l lui. Acesta a fost doar \nceputul…explic` Wyn.
– Probabil au mare \ncredere \n capacit`]ile tale, dac` te-au
trimis \ntr-o astfel de misiune.
– M-au invitat s` devin partenerul lor, spuse Wyn cu calm,
adresându-se femeii, dar vorbind pentru urechile lui Russell.
Trebuia s`-l fac` s`-[i dea seama c` nu e o „feti[can`“.
Amintindu-[i cuvintele lui, sim]i c` se \nfurie din nou.
– |ntr-adev`r? |nseam` c` e[ti foarte valoroas` pentru ei. {i
foarte preocupat` de ceea ce faci, spuse doamna Tylar, vizibil
impresionat`. Poveste[te-mi despre ce faci, \i ceru ea. A, Nanny,
po]i s` strângi masa. Iar copiii pot s` mearg` s` se joace pân` la
ora de culcare, zâmbi ea spre cei doi. Ave]i grij` ca Scamp s` nu
fac` vreo boroboa]`, \i aten]ion` ea. Acum… se \ntoarse femeia
spre Wyn, putem s` vorbim \n lini[te. Vorbeam despre munca ta…
– Pentru noi, munca este via]a noastr`, r`spunse Wyn.

La fel sim]eau [i cei doi Stapleton. De aceea, era p`cat c` so]ia
lui Bill \i crea probleme.
– {i prime[ti des astfel de \ns`rcin`ri? \ntreb` Val, p`rând la
fel de interesat ca [i mama lui.
– Destul de des. Uneori avem comenzi de la firme de
asigur`ri, cum este cazul acum. Alteori, este vorba despre
persoane care vor s` vând` o proprietate [i fiecare obiect trebuie
evaluat separat \nainte de licita]ie.
Conacul Tylar era o cas` minunat`, un loc de vis. Wyn se
\ndr`gostise deja de mica parte pe care o v`zuse, dar nu era
unic`, iar arogantul ei proprietar trebuia s` afle acest lucru.
– {i, desigur, mai este [i problema micii anchete aproape
poli]iene[ti… [tia c` arunc` o momeal` tân`tului Val [i era
sigur` c` acesta \i va c`dea \n plas`. Lipsa de reac]ie a fratelui lui
era nemaipomenit`, iar tonul sever cu care \i r`spunsese la
\ntrebarea despre Diane o l`sase nemul]umit`. |ntrebase mânat`
de un impuls, dar privirea lui fusese o acuza]ie de indiscre]ie, la
fel de evident` ca acuza]ia Dianei c` ascult` la u[i.
– Anchet` poli]ieneasc`? exclam` Val. Nu [tiam c` anticarii au
o via]` atât de aventuroas`, continu` el, r`spunzând a[tept`rilor
ei. Dar, de altfel, nici nu [tiam c` anticarii pot s` arate ca tine,
zâmbi el.
Wyn se \mbujor`. Ar fi vrut s` nu-l fi ademenit s` participe la
discu]ie, p`rea c` aceast` idee se \ntorcea \mpotriva ei. Russell se
\ncrunt`, dar fratele lui nu-i acord` nici o aten]ie. Da, el putea
s`-l ignore, dar ea nu-[i putea permite acest lux.
– Spune-ne mai multe, o rug` Val.
– Da, e foarte interesant ce poveste[ti, interveni [i mama lui,
iar Wyn nu avu alt` solu]ie decât s`-[i continue povestirea, lucru
20 LAUREY BRIGHT
pe care-l f`cu \ncântat`. Dac` pe Russell nu-l interesa, nu avea

decât s` nu asculte. |n aceast` sear` va fi la dispozi]ia celor doi,
care p`reau mul]umi]i de prezen]a ei.
– De obicei, zâmbi ea spre Val, este o munc` legat` de
picturi. Falsuri, mai precis.
P`rea dramatic, dar acesta era adev`rul, iar dac` Russell \[i
\nchipuia c` nu vrea decât s` se simt` \n centrul aten]iei, era
problema lui [i n-avea cum s`-l \mpiedice.
– De obicei, reu[im s` descoperim adev`rul, dar nu este
\ntotdeauna \n favoarea proprietarului.
– Este trist s` te gânde[ti c` anumite case, la fel de vechi ca
aceasta, sunt vândute, iar obiectele din ele sunt scoase la
licita]ie, interveni doamna Tylar.
– {i eu m` gândesc la acela[i lucru, r`spunse Wyn repede.
Deseori, m` \ntreb ce simte o pies` de mobilier care, dup` ce a
stat dou` sute de ani lâng` altele, este vândut` altcuiva, iar
celelalte sunt \mpr`[tiate \n cele patru vânturi. Presupun c` pare
o prostie s` gândesc a[a…
Nu i se p`rea c` persoanele care o ascultau credeau c` este o
prostie, [i era hot`rât` s` nu-i pese de ce credea al treilea.
– |ntotdeauna m` str`duiesc s` g`sesc case potrivite pentru
piesele care ajung la noi. Cu to]ii \ncerc`m s` g`sim
cump`r`tori care le pre]uiesc pentru ce sunt, nu pentru cât de
mult cost`.
Nu putea s` explice mai bine ce sim]ea, [i avea impresia c`
ascult`torii ei \n]elegeau foarte bine ce voia s` spun`.
– Da, \n]eleg ce vrei s` spui, cl`tin` din cap doamna Tylar. E
vorba despre acei oameni care \[i iubesc trecutul…
– |ntotdeauna ne str`duim s` descoperim istoria fiec`rui
obiect care ajunge \n mâinile noastre.
|[i continu` ideea, pierdut` \n entuziasmul ei [i \ncurajat` de

faptul c` avea un ascult`tor la fel de entuziast, a[a c`, pentru
moment, putea s` ignore prezen]a b`rbatului \ncruntat din
apropiere.
– Cred c`, \n aceste condi]ii, cump`r`torii sunt chiar mai
interesa]i, interveni [i Val, ar`tând impresionat.
Prea impresionat, \[i spuse Wyn cu \ngrijorare, mu[cându-[i
buzele. Ar fi vrut ca ochii lui Val s`-i p`r`seasc` fa]a m`car pentru
o clip`; admira]ia lui pentru p`r [aten [i ochi de chihlimbar, ca
[i pentru o figur` delicat`, era mai mult decât vizibil` [i \ncepuse
s-o deranjeze.
– {i dureaz` mult aceast` cercetare a istoriei unui lucru?
\ntreb` fratele lui brusc, f`când-o pe Wyn s` tresar`. Nu spusese
nici un cuvânt de foarte mult` vreme [i pentru un timp, din
fericire, uitase c` exist`.
– Câteodat`, luni \ntregi, r`spunse tân`ra, \ntorcându-se s`-l
priveasc` [i descoperind, spre marea-i uimire, o umbr` de
interes \n privirea lui \ntunecat`. Oare de ce se obose[te s`
asculte o feti[can`? \[i spuse ea cu ironie, dar continu` s`
vorbeasc`, sigur` pe ea, pentru c` se afla pe propriul teritoriu \n
care era renumit`, cu toate c` ace[ti oameni nu p`reau s` [tie.
– Uneori, antichit`]ile \nsele \[i dezv`luie secretele. Am
descoperit tot felul de lucruri, ascunse \n sertare [i birouri, iar o
dat` am descoperit ni[te documente \n spatele unui tablou.
– |ntr-adev`r?
Wyn \l privi, descump`nit` de brusca aten]ie cu care o
priveau cele trei persoane. Se privir` cu o expresie deosebit` \n
ochi, apoi se \ntoarser` cu to]ii spre ea. Spre marea ei uimire,
descoperi \n privirile lor o lic`rire de speran]`.
– Nu avem, desigur, de fiecare dat` acest noroc.
Sim]ise c` trebuie s` mearg` mai departe, s`-[i avertizeze
ascult`torii, nu [tia nici ea prea bine de ce, dar continu` s`
22 LAUREY BRIGHT
vorbeasc`. |ncerca s` sparg` lini[tea care-i ]inea pe to]i \ntr-o

tensiune ciudat`, intensificat` de privirea lui Russell, care era
sigur` c` n-avea nici o leg`tur` cu admirarea frumuse]ii ei, dar
care p`rea s` treac` dincolo de ea, ca [i cum ar fi v`zut \n
interiorul ei ceva de care ea nu era con[tient`.
– S-ar putea s` mearg`, spuse el, mai mult pentru sine \nsu[i,
\ntorcându-[i privirea spre mama [i fratele lui.
– O s` mearg` numai dac` \i spui domni[oarei Warwick ce
trebuie s` caute. Hot`rârea din vocea doamnei Tylar se f`cu
sim]it` din nou, iar fiul cel mare p`ru s-o asculte. Wyn era sigur`
c` nu f`cea acest lucru pentru c` era un fiu supus, chiar din linia
hot`rât` a maxilarului se putea citi t`ria de caracter. Nu, fusese
de acord cu mama lui pentru c`-i respecta punctul de vedere [i
era de acord cu judec`]ile ei.
– Pentru numele lui Dumnezeu, putem s`-]i spunem pe
nume? protest` Val. Genul `sta de formalitate nu mi se
potrive[te deloc, continu` el ner`bd`tor.
– A[ fi \ncântat`, m`rturisi Wyn, care nu ]inea nici ea la
formalit`]i. Dar Bill Stapleton nu mi-a spus nimic despre o astfel
de cercetare. Trebuia s-o fi f`cut? \ntreb` tân`ra, nelini[tit`.
– Nu, aceast` problem` a ap`rut abia dup` ce am vorbit cu el,
r`spunse Russell, \ntorcându-[i privirea spre ea, cu aceea[i
expresie de speran]` dar [i de ne\ncredere. Trebuie s`… g`sim
un testament, explic` el, vizibil nemul]umit, ca [i cum i s-ar fi
p`rut foarte greu s` vorbeasc` unui strìn– [i \nc` unul pe care
nu-l pl`cea deloc, se gândi Wyn, dar r`mase t`cut`, a[teptând s`
continue.
– Tempest Tylar– unchiul meu– a l`sat un testament \n care
era numit mo[tenitorul lui.
– Credeam c` propriet`]ile ca aceasta se mo[tenesc pe linie
direct`, spuse Wyn, nevenidu-i s` cread`. Mo[tenitorul este \ntot-
deauna cel mai apropiat descendent pe linie masculin`, nu-i a[a?
– Exact acela[i lucru i se \ntâmpl` [i conacului Tylar, iar noi

[tiam c` unchiul n-a avut copii. Numai c` executorul are o
scrisoare a lui, care trebuia s` fie deschis` la o lun` dup`
\nmormântare. |n aceast` scrisoare pomene[te despre un
testament \n care apare numele adev`ratului mo[tenitor. Când
scrisoarea a fost deschis`, executorul testamentar m-a sf`tuit s`
m` mut aici, din motive de securitate. |]i dai seama c` nu poate
fi l`sat neocupat un astfel de loc…
Wyn era de acord; numai gândul c` proprietatea nu era
asigurat` la justa valoare o f`cea s` se \ngrozeasc`.
– Nu ne-am gândit prea mult la aceast` problem`. Unchiul
meu era… pu]in excentric…
Wyn \[i aduse aminte c` Bill povestise c` acesta era retras,
aproape un pustnic, datorit` unei pove[ti nefericite de dragoste.
– Chiar n-a luat \n serios aceast` problem`, continu` Russell,
cu o voce pu]in \ngrijorat`, iar Wyn sim]i o umbr` de simpatie
pentru el, care o lu` prin surprindere. Ce lovitur` trebuie s` fi
fost pentru el s` mo[teneasc` o cas` atât de frumoas`, apoi s`
constate c` nu [tie sigur dac` este proprietarul de drept.
– Este foarte u[or s` afla]i dac` mai exist` cineva care are
preten]ie la aceast` mo[tenire, spuse ea. Nu pute]i s` cere]i un
sfat avoca]ilor dumneavoastr`?
N-avea toate datele, dar era sigur` c` trebuia s` se poat` face
ceva.
– N-avem nevoie de nici un sfat, interveni Russell, iar vocea
lui era nelini[tit`. Cineva– un b`rbat cam de vârsta lui Val – a
pretins c` este fiul lui Tempest Tylar [i deci adev`ratul
mo[tenitor al conacului Tylar, \ncheie el pe un ton amar.
Capitolul 2
– {i, ceea ce este [i mai grav, vrea s` transforme proprietatea

\ntr-un club sportiv, se auzi vocea lui Val \n lini[tea care se
l`sase.
– |n ce? \ntreb` Wyn, crezând c` n-auzise bine.
– Nu numai \ntr-un club sportiv, Val. Vrea s` fie un centru
vacan]`, a[a cred c` i-a spus avocatului, \l corect` mama lui. Un
fel de parc pentru safari, dar f`r` animale…
– Parc pentru safari, centru de vacan]`, club sportiv – ce mai
conteaz`?
Russell se ridic`, \mpingându-[i scaunul cu un gest
ner`bd`tor [i \ncepu s` se plimbe prin camer` cu pa[i mari,
amintindu-i lui Wyn de un tigru \ntr-o cu[c`.
– Dac` ar fi vrut s` foloseasc` conacul \ntr-un mod
corespunz`tor, nu m-ar fi deranjat, dar una ca asta… T`cu,
sufocat de mânie.
– Ideea este \ngrozitoare.
Pentru o clip`, \i p`ruse rù pentru necunoscutul care solicita
proprietatea; Russell Tylar p`rea un adversar formidabil, dar
imediat \l dispre]uise, pentru c` voia s` foloseasc` o astfel de

bijuterie pentru un asemenea proiect.
– P`mântul din jur a fost neglijat, spuse ea, profitând de
experien]a vie]ii la o ferm`, dar cu ceva timp [i mult` munc`, \[i
poate reveni. Nu poate fi irosit atât p`mânt fertil, continu` ea,
ar`tând cu un gest spre fereastr`.
– Parc` aud vorbind o copili]` de la ]ar`, interveni Val cu un
zâmbet viclean, iar Wyn \ncepu s` râd`.
– P`rin]ii mei au o ferm`, m`rturisi ea.
– {i c`l`re[ti? vocea lui Val era ner`bd`toare, uitând pentru
câteva clipe de subiectul pe care-l discutaser` pân` atunci.
Putem s`-]i g`sim un cal, este atât de frumos s` c`l`re[ti prin
\mprejurimi!
Era evident c` se vedea pe el ar`tându-i \mprejurimile, \[i
spuse Wyn cu nemul]umire, a[a c` refuz` imediat:
– Am venit aici s` muncesc, spuse ea cu hot`râre, con[tient`
c` Russell se \ncruntase din nou, de[i fratele lui p`rea s` nu fi
observat.
– Doar n-o s` munce[ti tot timpul? A[a f`cea unchiul nostru,
pustnicul, se plânse Val, dezam`git ca un copil.
– Da, [i ne-a l`sat o avere de asigurat [i de g`sit un testament,
\i reaminti fratele lui cu o voce sever`, iar Val privi \n p`mânt,
vizibil nemul]umit.
– Pot s` v`d scrisoarea l`sat` de unchiul dumneavoastr`?
interveni Wyn cu profesionalism, amintind, spera ea, ambilor
fra]i c`, atâta timp cât era aici, nu avea decât un singur scop –
chiar dou`, dac` trebuia s` g`seasc` [i testamentul. Nu voia
decât s` fac` o treab` cât mai bun`, care s`-l mul]umeasc` pe
Bill.
– N-avem decât o copie xerox, originalul a r`mas la executor.
Russell scoase din buzunarul de la piept o foaie de hârtie care
26 LAUREY BRIGHT
p`rea citit` [i r`scitit`. B`rbatul se a[ez` pe scaunul de lâng` ea

[i puse hârtia pe o mic` m`su]` din apropiere, astfel \ncât ea s`
poat` citi textul scris.
Wyn privi hârtia, ne\ncrez`toare. Mai avusese [i alt` dat`
\ndatoriri bizare, dar acum se sim]ea ca \ntr-un vis. P`rea c` a
intrat mai degrab` \ntr-o poveste. Scrisul de mân`, \ntins ca un
pìenjeni[, f`r` s` ]in` cont de linii, era, cu toate acestea, destul
de u[or de citit. Pe foaia de hârtie scria:
„Proprietatea mea va ajunge la mo[tenitorul de drept, pe care
l-am numit \n testament“. Sub acest rând, subliniat [i mai \nchis
la culoare, ca [i cum cel care scrisese ar fi vrut s` arate
importan]a rândurilor: „ogarii mei vor fi paznicii lui“.
– Nu r`mâne de f`cut decât un singur lucru, ridic` ea privirea
spre interlocutorul ei, care o privea cu acela[i amestec de
speran]` [i ne\ncredere. Când vom cataloga mobila [i ce mai este
\n cas`, trebuie s` examin`m cu mare aten]ie fiecare obiect.
Sertarele secrete nu mai sunt atât de secrete dac` [tii cum s` le
cau]i, continu` ea, iar dac` spatele unei picturi a fost folosit ca
ascunz`toare, va fi destul de u[or de descoperit, dac` examin`m
totul cu mare aten]ie.
Nu era foarte \ncântat` de noua responsabilitate pe care i-o
\ncredin]aser`, nu mai mult decât \l pl`cea pe b`rbatul care
aproape o for]a s`-i salveze casa, dar se sim]ea preg`tit` pentru
o astfel de r`spundere.
– Vom g`si testamentul, adùg` ea cu \ncredere,
nemaisuportând tensiunea care plutea \n camer`.
Ce bine ar fi dac` a[ g`si testamentul singur`, se gândi ea
deodat`, i-a[ ar`ta lui Russell Tylar de ce sunt \n stare. |i venir`
\n minte \ndoielile pe care le exprimase acesta privitor la
competen]a ei [i felul \n care o descrisese: „feti[can`“.
– B`rbatul care pretinde c` este mo[tenitorul unchiului

dumneavoastr` va trebui s` primeasc` o permisiune oficial` dac`
vrea s` foloseasc` terenul a[a cum are de gând, [i cred c` va g`si
acest lucru imposibil. Nimeni \n toate min]ile nu va aproba un
astfel de proiect, era sigur`.
– Nu fi prea sigur`, o \ntrerupse Russell pe un ton rece.
Gânde[te-te la ce se \ntâmpl` \n acest ]inut. Scuz`-m`, se opri el,
am uitat c` nu e[ti familiarizat` cu locurile. Dar putem s` ne
gândim la num`rul caselor foarte vechi care au fost deschise
pentru public \n ultimul timp. Cea mai mare parte dintre
conacele din ]inut, continu` el, iar \ngrijorarea c` acela[i lucru i
se putea \ntâmpla [i casei \n care se aflau se sim]ea \n tonul vocii.
B`rbatul va avea de la cine s` se inspire– [i mai mult decât atât.
Aceasta este o zon` rural`, \n sensul pur al cuvântului. Practic,
nu exist` o pia]` a locurilor de munc`, numai cerere pentru
lucrul la ferm` sau la barurile din sate. |n satele din preajm` sunt
dou`, trei magazine ceva mai mari, dar sunt afaceri de familie.
Nu va fi a[a de u[or s` se refuze o [ans` de apari]ie a multor
locuri de munc`, nu \n aceast` zon`.
Logica lui era p`trunz`toare [i impersonal` [i era con[tient
de concluziile observa]iilor pe care le f`cuse, cu toate c` erau la
fel de dureroase pentru el ca [i pentru ceilal]i.
– |n acest caz, cu cât \ncepem mai repede, cu atât mai bine,
r`spunse ea, f`r` s`-[i piard` cump`tul. Pot s` p`strez aceast`
copie? Mi-ar pl`cea s-o studiez cu mai mult` aten]ie, adùg`,
\mp`turind foaia de hârtie [i privindu-l pe Russell.
– Dac` vrei s-o p`strezi, bine, r`spunse b`rbatul pe un ton
indiferent. Noi cunoa[tem deja foarte bine con]inutul…
– Noi trebuie s` ne ducem la culcare, se auzir` vocile celor
doi copii, care ap`rur` ar`tând ca ni[te \ngera[i, proasp`t
\mbìa]i [i \mbr`ca]i \n pijamale.
28 LAUREY BRIGHT
Wyn \[i privi ceasul, mirat` s` constate cât era de târziu. Nu

putea s` fi trecut o or` de când copiii plecaser` la joac`… Era
aproape ora [ase [i era u[or de \n]eles c` preocup`rile lor le
f`cuser` o bucurie copiilor, amânând ora de culcare.
– Noapte bun`, buni, rostir` copiii \n cor. Se apropiar` de
doamna Tylar, s`rutând-o pe obraz, apoi ajunser` la Val [i, f`r`
nici o ezitare, [i la Wyn. Se l`s` s`rutat` zgomotos pe obraz,
râzând [i mângâindu-i la rândul ei.
– V` plac copiii, domni[oar`? \ntreb` doica acestora, zâmbind
aprobator.
– Da, acas` avem mul]i nepo]i, care alearg` de colo pân`
colo. |mi este dor de ei, recunoscu ea.
– Ne-ai promis c` mergi cu noi sus, spuse Jane, \ntinzându-[i
bra]ele durdulii spre Russell, care o ridic` \n bra]e.
– Da, [i ai spus c` ne vei termina povestirea despre calul tù,
complet` fratele ei. Asear` ai ajuns pân` la curs` [i Pendelico era
\n frunte.
|n mod clar, oricare ar fi fost povestea pe care Russell le-o
spunea nepo]ilor lui, chiar \i impresionase, se gândi Wyn cu un
zâmbet.
– {tiu unde am ajuns, fu el de acord. Era cap la cap cu… oh,
scuz`-m`, se \ntrerupse el, \ntorcându-se spre Wyn ca s`-i
vorbeasc`. Privirea lui era acum cald` [i prietenoas` [i tân`ra z`ri
un cu totul alt b`rbat, unul pe care copiii p`reau s`-l cunoasc`
foarte bine. F`r` \ndoial` c` [i familia lui \l cuno[tea a[a, dar oare
cine altcineva? se \ntreb` Wyn. Probabil c` restul lumii \l vedea
a[a cum \l v`zuse ea, ca o cas` cu ferestrele acoperite de
obloane, care respingea contactul uman \ntr-un fel ce-i amintea
de o statuie de marmur`, neatins` [i de neatins, dar foarte
vulnerabil`.
– Din câte vezi, am o alt` obliga]ie, se scuz` el politicos fa]`

de– oare ce o considera, oaspete sau angajat`? Nu era mai mult
decât atât, [i ar face bine s` nu uite acest lucru. Russell Tylar
nu-i p`rea un b`rbat care s` accepte prea multe libert`]i, iar
buna primire de care se bucurase venise din partea familiei lui,
nu a lui \nsu[i. „Am o alt` obliga]ie…“ Nu risca s` uite asta.
B`nuia c` Diane era o alt` obliga]ie a lui, chiar dac` era sau nu
oficial, [i probabil c` influen]a acesteia, precum [i prejudec`]ile
lui, \l f`cuser` s-o primeasc` atât de rece.
– {i a câ[tigat Pendelico?
Nu-l mai v`zu pe Russell decât la cin` [i, coborând, Wyn se
felicit` pentru faptul c` \mpachetase [i câteva haine de sear`.
Fusta de culoarea ciocolatei [i topul f`r` mâneci de culoare
crem, din m`tase lucrat` manual erau foarte potrivite, se gândi
ea, nici prea elegante, dar de o foarte bun` calitate, care \i
smulse un murmur de \ncântare doamnei Tylar.
– M`tasea e minunat`.
– E lucrat` manual, r`spunse Wyn. A fost un cadou pe care
l-am primit \n Belgia.
De fapt, fusese un cadou foarte special– [i b`nuia c` [i foarte
scump– de la un client recunosc`tor, suficient de bogat ca s`
nu-[i fac` probleme c` acceptase cadoul [i pe care-l salvase de
urm`rile unei \ncerc`ri prost informate de a cump`ra un tablou
cu totul inutil. Nu vru s` spun` toate acestea \nso]itoarei ei, ar fi
p`rut c` a[teapt` un cadou asem`n`tor pentru munca prestat`.
– Pendelico a câ[tigat, r`spunse Russell cu gravitate. Trebuia
s` câ[tige. Nu m-ar fi iertat niciodat` dac` le-a[ fi l`sat personajul
preferat s` piard`.
– Toate personajele din pove[ti trebuie s` fie de ne\nfrânt,
coment` Wyn. Ce bine ar fi dac`, din când \n când, am putea s`
fim ca ei, continu` ea \n gând, con[tient` c` toat` activitatea ei \n
casa Tylar va fi supravegheat` \ndeaproape.
30 LAUREY BRIGHT
– A, dar nu este un personaj de poveste, interveni Val, este

arm`sarul lui Russell.
– E un nume neobi[nuit pentru un cal.
– Când o s`-l vezi, n-o s` ]i se mai par` neobi[nuit, \i spuse
Russell, este alb ca spuma laptelui– i-am dat acest nume dup`
vestita marmur` Pendelico, explic` el, iar Wyn aprob` cu un
semn din cap.
– Am recunoscut numele.
Se pare c`, la un moment dat, va putea s` vad` acest animal
remarcabil. Dar nu \n aceast` sear`. O combina]ie \ntre o cina
delicioas` [i un vin bun, vechi [i tare, o f`cuse somnoroas`. Opri
mâna lui Russell cu un gest când acesta vru s`-i umple din nou
paharul, iar el nu insist`, ceea ce o surprinse pl`cut pe Wyn. |i
pl`ceau oamenii care [tiau s` accepte un „nu“. Folosindu-[i
starea de somnolen]` ca o scuz`, se \ndrept` spre lini[tea
dormitorului ei. Nu voia neap`rat s` doarm`, ci mai ales, voia s`
se gândeasc`. Scoase din buzunar scrisoarea lui Tempest Tylar,
ca s-o studieze la fel de bine cât o studiase familia, pân` când
con]inutul \i va r`mâne \ntip`rit \n minte. O puse pe m`su]a de
toalet`, peria de p`r odihnindu-se nefolosit` \n poal`, \ncercând
s`-[i dea seama despre ce era vorba de fapt \n scrisoare.
Cuvintele erau destul de ira]ionale, dar scrisul era ferm, ar`tând
c` b`rbatul care scrisese, chiar dac` era excentric, era departe de
a fi o minte tulburat`.
– M-am gândit c` poate dori]i ceva cald de bùt, domni[oar`.
O b`taie \n u[` fu urmat` de intrarea lui Nanny, care purta o
tav` \nc`rcat` cu un serviciu de ciocolat` de argint, completat de
o cea[c` de por]elan [i o zaharni]` pe care Wyn le recunoscu
imediat ca apa]inând perioadei Doulton. Cel pu]in \n ce privea
antichit`]ile, familia Tylar era pe gustul ei; preferau s` se bucure
de comorile lor, folosindu-le, \n loc s` le pun` \ntr-un dulap,

cum f`ceau foarte mul]i oameni, un loc unde nu puteau fi de
folos nim`nui.
– Doamna Tylar crede c` e mai bine s` le folosim, riscând
s` le spargem, decât s` le \ncuiem undeva, r`spunse femeie la
exclama]ia ei de pl`cere. Am pus [i câ]iva biscui]i. Am
observat c` v-au pl`cut foarte mult. Sunt f`cu]i de mine,
adùg` ea, iar Wyn \i zâmbi drept mul]umire. |[i f`cuse o
prieten` din Nanny, iar responsabil` de bun`voin]a ei era, cel
pu]in \n parte, acceptarea copiilor. Se \ntreb` dac` Dianei \i
pl`ceau copiii. Oricum, nu conta foarte mult, probabil c`
fratele mai mic al lui Russell se va c`s`tori la timp, producând
un mo[tenitor, dac` acesta nu avea copii. Numele familiei nu
era \n nici un pericol.
– Ce p`cat c` aceast` scrisoare n-a fost ars`, f`cu Nanny un
gest de dezgust spre bucata de hârtie. Oricum, rùl este deja
f`cut [i sunt sigur` c` va mai produce mult` suferin]`, continu`
femeia, \ndurerat`.
– A]i v`zut-o? \ntreb` Wyn, dornic` s` aib` cât mai mul]i ochi
aten]i de partea ei. Cei care o priveau acum erau mai b`trâni, dar
\nc` ageri, iar dragostea pentru familie \i f`cea [i mai ageri.
– Da, am v`zut-o. Am vorbit cu to]ii despre ea, de când a
ap`rut, oft` Nanny. Picioarele ei nu mai erau tinere, probabil c`
sim]ea oboseala la sfâr[itul zilei, a[a c` Wyn \i f`cu un semn spre
un scaun. Femeia \i mul]umi cu un gest din cap, apoi se a[ez` cât
mai confortabil. P`rea c` era preg`tit` pentru o discu]ie mai
lung` [i, pentru c` folosise scuza oboselii ca s` plece din salon,
Wyn se temea c` nu va fi foarte favorabil pentru ea dac` va fi
g`sit` stând la bârfe cu personalul. Cu toate acestea, ce mai
putea s` fac` acum…
32 LAUREY BRIGHT
– Credeam c` acel executor testamentar va avea bunul sim]

s` o distrug`, spuse femeia, p`rând uluit` de lipsa a ceea ce
numea „bun-sim]“ ar`tat` de avocat, iar Wyn se str`dui s`-[i
ascund` zâmbetul.
– Un avocat nu poate s` fac` a[a ceva, \i explic` ea cu r`bdare,
de aceea trebuie s` g`sim testamentul pentru domnul Tylar.
Exist`, \n acest caz, riscul ca numele mo[tenitorului s` fie altul.
Nu voia s`-i dea speran]e false unui suflet atât de credincios.
– {i el care a demisionat din armat` ca s` vin` s` aib` grij` de
conac, se \ngrijor` femeia. {i caporalul Benny, care a venit cu el,
p`r`sindu-[i regimentul! Este nebun dup` cai, [i a fost \ncântat
de aceast` ocazie. Domnul Russell este mai \ngrijorat de cariera
acestui b`rbat, decât de propria carier`. Oare ce-o s` fac` dac`
acest Cedric Plumb este adev`ratul mo[tenitor? cl`tin` ea din
cap cu \ngrijorare.
– Cedric [i mai cum? pentru o clip`, Wyn era pe punctul s`
izbucneasc` \n râs, dar se ab]inu. Nu era timpul cel mai potrivit.
Nu-l pl`cea pe Russell, dar ceea ce auzise despre el \i câ[tig`
simpatia, la fel cum o f`cuse s`-[i doreasc` s`-l ajute. Un b`rbat
ca Russell Tylar era capabil de o carier` militar` str`lucit`, dar la
care renun]ase pentru a veni s` se ocupe de casa familiei lui…
apoi descoperise c` s-ar putea s` nu fie el mo[tenitorul de drept.
Ar fi o dubl` lovitur`. |n]elegea mai bine ce era \n joc.
– Cedric Plumb. Asta era numele tat`lui lui, cu toate c` el
sus]ine c` este fiul lui Tempest Tylar, mormì Nanny, vizibil
deranjat` de preten]iile b`rbatului. Vede]i, domni[oar`, [opti ea,
aplecându-se spre Wyn, so]ia domnului Tempest era actri]`. El
s-a c`s`torit cu ea, cu toate c` era sub pozi]ia lui, [i nu era
potrivit` pentru rolul de st`pân` la conacul Tylar.
Cu toate c` era clar c` b`trâna avea concep]ii \nvechite, Wyn
nu putea s-o condamne, pentru c` vedea foarte clar loialitatea
din spatele acestor cuvinte.
– |ntr-un fel, presupun c` nu era vina ei, \ncerc` Nanny s` fie

corect`. Era obi[nuit` s` fie pe scen`, cu lumini puternice [i cu
oameni la fel de str`luci]i. Aici, pute]i s` vede]i c` via]a este
lini[tit`.
Wyn era de acord, locul era la fel de izolat ca ferma p`rin]ilor
ei, iar pentru cineva neobi[nuit cu o astfel de via]`, efectul
izol`rii putea fi \ngrozitor.
– Pân` la urm` l-a p`r`sit [i s-a \ntors pe scen`, c`s`torindu-se
cu aceast` persoan`, Cedric Plumb. Era actor, ca [i ea, a[a c`
s-au potrivit. Ce l-a am`rât cu adev`rat pe domnul Tylar, a fost
c` au avut un copil, un bìat.
Ochii femeii erau fixa]i pe scrisoare, v`zând \n dep`rtare cì
pe care le voise uitate, dar pe care fusese nevoit` s` p`[easc` din
nou, de dragul viitorului familiei.
– Dac-ar fi fost bìatul lui, ar fi cerut custodia lui, nu-i a[a?
– Desigur, numai c` nu era. Acest Plumb era tat`l lui, toat`
lumea [tia acest lucru. Cu toate acestea, domnul Tempest era
trist. S-a \nchis aici, nici m`car n-a vrut s`-i vad` pe domnul
Russell [i pe domnul Val; cred c` vederea lor, bìe]i fiind, i-ar fi
adus aminte c` el n-avea pe nimeni, cu toate c` ]inea foarte mult
la ei, la amândoi, continu` ea cu regret. |[i petrecea timpul aici,
doar cu un singur servitor, ajutat din când \n când de o femeie
din sat. P`rea s` urasc` toat` lumea pentru ceea ce-i f`cuse
propria so]ie, \ncheie femeia, suspinând [i cl`tinând din cap.
– Trebuie s` g`sim testamentul [i s` afl`m cum stau lucrurile.
Astfel, va afla [i Russell ce trebuie s` fac`, spuse Wyn cu hot`râre.
– Nu e vorba doar despre domnul Russell, e vorba [i despre
ceilal]i, r`spunse \nso]itoarea ei, iar Wyn se \ntreb` ce va mai urma.
Ac]iunile unui singur om par s` devin` ca o piatr` aruncat`
\ntr-un lac, se gândi ea, consecin]ele acestui fapt \ntinzându-se
\n toate direc]iile.
34 LAUREY BRIGHT
– Mai e vorba despre doamna Louise – mama domnului

Russell, pe care a]i cunoscut-o aici, explic` femeia. {i-a vândut
casa, urmând s` locuiasc` aici, \n cl`direa pe care a]i v`zut-o \n
partea de sud a propriet`]ii.
|ntr-adev`r, Wyn v`zuse cl`direa, o cas` spa]ioas`, construit`
\ntr-o zon` mai retras` a propriet`]ii.
– Vede]i, continu` Nanny, trebuie s` aib` grij` de copii
pentru un an sau doi. Mama lor este fiica ei, care este cu câ]iva
ani mai \n vârst` decât bìe]ii.
Wyn \[i d`du seama c` Russell [i Val vor r`mâne \ntotdeauna,
\n ochii doicii lor, „bìe]ii“.
– Ea, \mpreun` cu so]ul ei, este plecat` \n est pe o planta]ie,
iar acolo nu este o zon` potrivit` pentru cre[terea copiilor, care
acum se apropie de vârsta [colar`; acolo este prea cald, nu sunt
condi]ii pentru o bun` educa]ie [i a[a mai departe. Copiii din
acele zone ajung cam s`lbatici.
Cuvintele femeii \i l`muriser` lui Wyn problema copiilor,
pentru c` se \ntrebase ce caut` ei aici.
– Eu am r`mas cu doamna Louise dup` ce bìe]ii au crescut,
\[i urm` femeia [irul gândurilor, a[a c` cei doi copii nu sunt o
problem` pentru amândou`. {i, dac` domnul Val se va hot`r\ o
dat` ce are de gând, ar trebui s` plece [i el pe planta]ie cât de
curând, adùg` ea cu o voce care o f`cu pe Wyn s` \n]eleag` c`,
din punctul ei de vedere, Val ar fi trebuit s` se hot`rasc` mai de
mult.
– Se gânde[te la o anumit` carier`? \ntreb` Wyn, luând o
\nghi]itur` de ciocolat` ca s`-[i ascund` un c`scat.
– O, e nebun dup` avioane, spuse Nanny cu \n]elegere. Dar
aceasta nu este o munc`, nu-i a[a? Face parte dintr-un aeroclub
din apropiere, unde se duce \n toate week-end-urile. Presupun
c`, pentru o pasiune, este ceva foarte potrivit… Scuza]i-m`,
v-am ]inut de vorb` [i dumneavoastr` sunte]i obosit`, spuse

femeiea repede, observând cu coada ochiului un c`scat pe care
Wyn nu mai putuse s`-l ascund` la timp. Micul dejun se serve[te
pe la ora opt.
– Noapte bun`, Nanny, se auzi vocea lui Russell de pe hol,
când femeia deschisese u[a. Wyn tres`ri. |i fusese team` c` se va
\ntâmpla una ca asta, [i chiar se \ntâmplase. Probabil c` el se va
gândi acum c` este distant`, nedorind s` stea la cin` cu ei [i
probabil c` o va acuza [i c` bârfe[te. La acest gând, se \mbujor`.
– Tocmai i-am adus domni[oarei Wyn o cea[c` de ciocolat`.
Tân`ra scoase un suspin de u[urare, pentru care se dispre]ui
imediat, \n timp ce Nanny \[i explica prezen]a \n camer`,
\ntorcându-se spre ea, \nainte de a pleca [i spunându-i cu
c`ldur`:
– Nu cumva s` adormi]i [i s` uita]i de bùtur`, o avertiz` ea
pe Wyn, ca [i cum ar fi fost unul dintre copiii din grija ei.
Tân`ra femeie zâmbi [i se \ndrept` spre pat, l`sându-[i totu[i
peria de p`r pe scrisoarea de pe m`su]`, preg`tit` pentru a fi
studiat` a doua zi diminea]`. Bù cea[ca de ciocolat`, apoi \l l`s`
pe Russell [i problemele lui pe ziua urm`toare, scufundându-se
\ntr-un somn adânc.
D`du peste el, la propriu, chiar când ie[i din camer`, a doua
zi. Razele soarelui se strecurau prin perdele, promi]ând o zi
frumoas`. O zi pe care va trebui s-o petreac` \nùntru, muncind.
O privire aruncat` ceasului de la mân` \i confirm` c`-[i urmase
obiceiul, trezindu-se devreme. Mai era o or` pân` la micul dejun,
a[a c` se gândi c` poate s` fac` o plimbare. |[i strecur` scrisoarea
lui Tempest Tylar \n buzunar [i deschise u[a, inten]ionând s` se
apropie mai \ntâi de largile ferestre de pe hol [i s` arunce o
privire afar`, \nainte s` coboare.
36 LAUREY BRIGHT
– Dumnezeule! |mi pare rù… nu-l auzise pe Russell venind,

pasul lui elastic de sportiv nef`când nici un zgomot pe mocheta
de pe hol. Se ag`]` de el ca s`-[i g`seasc` echilibrul, iar el o
prinse imediat \n bra]e, ridicând-o de parc` ar fi fost o pan`,
mu[chii bra]elor lui sim]indu-se tari ca piatra prin mânecile
puloverului.
– E vina mea, mi-am l`sat sistemul auditiv de avertizare \n
urm`. Se pare c` totu[i m` ajunge, zâmbi el, f`când un gest spre
culoarul din spatele lui, unde vocile celor doi copii puteau fi
auzite \n dep`rtare.
– M` gândeam s` m` bucur de o gur` de aer proasp`t \nainte
de micul dejun, spuse Wyn sim]indu-se confuz`, con[tient` c` se
\mbujorase [i c` el \nc` o ]inea \n bra]e, asigurându-se c` se
putea ]ine pe picioare \nainte s`-i dea drumul. Era mul]umit` c`
Diane nu locuia \n aceast` cl`dire; ar fi fost ultima pic`tur` s`-i
vad` a[a, practic \mbr`]i[a]i [i mai mult ca sigur ar fi interpretat
\ntâmplarea \n dezavantajul lui Wyn. La acest gând, sim]i c` se
\mbujoreaz` mai tare.
– Aleea aceea m`rginit` de copaci pare a fi un loc foarte
potrivit pentru o plimbare, spuse repede primul lucru care-i veni
\n minte, f`când un gest vag spre [irul de copaci, sim]indu-i ochii
a]inti]i asupra ei, cu o expresie ciudat`, pe care n-o \n]elegea [i
nu voia s-o \n]eleag`. Avea deja destule probleme, se gândi ea.
– Acolo mergem [i noi– copiii [i cu mine, spuse el, mergând
cu ea spre ferestre, cu mâinile \n buzunare. |[i ridicase mânecile,
l`sându-[i bra]ele bronzate goale pân` la cot. Doar pân` acolo,
ar`t` el o cl`dire ruinat` care se vedea la cap`tul [irului de
copaci [i pe care Wyn n-o z`rise pân` atunci. Una dintre gre[elile
familiei mele… vocea lui era blând`, dar cu o not` de
am`r`ciune care \i amintea lui Wyn de ce spusese Nanny despre
unchiul lui: „ |l \ntrista…“ Era o stare care putea s` \ntunece
via]a unui om [i tot ce atingea acesta. |n cazul unchiului lui, se

\ntinsese dincolo de via]a lui, tulburându-i pe cei care trìau
acum \n casa lui.
– Vii cu noi? cei doi copii alergar` pe coridor, ajungându-i din urm`.
– Poate c` ea nu se simte la fel de vioaie ca voi, \ncepu
Russell, dar Wyn \l \ntrerupse repede, f`r` s` stea pe gânduri:
– A[ fi \ncântat`. Numai dac`, ezit` ea, nu te deranjeaz`?
|[i dori s` nu fi rostit nici un cuvânt. Ar fi fost pl`cut s` se
plimbe cu cei doi copii, dar prezen]a unchiului lor era cam prea
mult atât de devreme, se gândi ea, nemul]umit`. Apoi, el n-o
invitase, ceea ce \nsemna c` sentimentele puteau fi reciproce.
– Desigur c` po]i s` vii, \]i va fi mai u[or s` te descurci dup`
aceea, r`spunse el, p`rând c` nu se hot`râse peste noapte s`-i
spun` s` plece.
Wyn r`sufl` u[urat`.
– Mai \ntâi, trebuie s` trecem pe la grajduri [i s`-l lu`m pe
Scamp, o inform` Jon. Buni spune c` nu trebuie s` doarm` \n
cas`, este prea neastâmp`rat…
– {i are mare dreptate, zâmbi Russell.
Cât de uman p`rea când era \mpreun` cu cei doi copii, \[i spuse
Wyn, privind expresia relaxat` de pe figura lui, pe care n-o mai
v`zuse, oricum nu seara trecut`, când studiaser` scrisoarea.
– Nu v` lua]i dup` el, \i sf`tui el pe copii, \n timp ce ie[eau
\n soarele dimine]ii, urmându-i pe cei doi copii care a[teptar`
r`bd`tori pân` ce unchiul lor deschise u[a grajdului, l`sându
afar` câinele care l`tra zgomotos. Pute]i s`-l lua]i de curea, sau
s` i-o scoate]i de la gât, adùg` el, prinzând câinele care se
zb`tea [i \ntinzând cap`tul curelei spre Jon, l`sându-l pe el s`
hot`rasc` ce va face. Cei doi copii p`reau foarte ascult`tori, dar
Wyn fu impresionat` c` Russell nu voia s` le impun` copiilor
punctul lui de vedere. Bìatul p`rea foarte hot`rât, sigur pe el, la
cei [ase ani ai lui.
38 LAUREY BRIGHT
– Cred c`-l voi l`sa liber, se hot`r\ Jon, dup` o clip` de

gândire. Vine când este chemat [i, dac` nu vrea s` ne asculte, e[ti
cu noi [i-l vei chema \napoi.
Ochii lui Russell sclipir` amuza]i, dar nu f`cu nici un
comentariu.
– Dac` este liber, putem s`-i arunc`m mingea, se bucur`
Jane, mângâindu-l pe c`]el [i to]i trei se \ndep`rtar`.
– }i-ai adus aminte s` iei zah`rul? se opri Jon la câ]iva pa[i,
\ntorcându-se spre Russell.
Acesta zâmbi, ar`tându-[i buzunarul:
– Da, e aici.
Bìatul se \ndep`rt`, satisf`cut.
– Zah`rul e pentru Pendelico? Wyn ghicise c` era vorba
despre o plimbare zilnic`, pentru a vedea caii.
– Doar o parte, restul e pentru una dintre iepe, r`spunse
Russell, nederanjat de interesul ei, cu toate c` tinerei \i fusese
team` de reac]ia lui. Poate c` re]inuse c` era c`l`rea]` [i nu era
deranjat de \ntreb`rile ei.
Ar trebui s` nu m` mai \ngrijorez la gândul reac]iei lui la
fiecare cuvânt pe care-l rostesc, se cert` Wyn. |n curând, voi
ajunge s`-mi fie team` [i s` gândesc dac` e prin preajm`.
– E favorita cuiva? continu` ea s` \ntrebe.
– Este gestant`, iar mânzul este al lui Pendelico. Este prima
lui progenitur`, r`spunse el cu mândrie, iar Wyn \[i d`du seama
c` dorea s`-l asculte vorbind f`r` rezerve, entuziast, c` dorea
s`-l cunoasc` mai bine pe b`rbatul care se ascundea sub
aparen]a unei statui de marmur`.
– Dac` este \ngrijit cum trebuie, ar putea fi un teren foarte
potrivit pentru p`[unat. A]i putea cre[te cai, f`r` nici o
problem`. Arm`sari Tylar…
– De unde [tii? Vocea lui era tìoas`. }i-a spus Val – sau
Nanny? Deci \[i amintea c` femeia \i f`cuse o vizit` seara trecut`.
– Ce s`-mi spun`? exasperarea se sim]ea \n vocea lui Wyn.

Iar am reu[it s`-l \nfurii, \[i spuse ea. Cu adev`rat, s` stea de
vorb` cu Russell Tylar era ca [i cum ar merge pe un teren minat,
nu [tia peste ce poate s` dea.
– P`rea un nume foarte potrivit, rosti cu voce tare, \ncercând
s` se calmeze. {i m` gândeam ce a[ face dac` a[ avea un astfel de
teren. Privirea ei apreciativ` \mbr`]i[` \mprejurimile, oprindu-se
pe un deal conic, a c`rui simetrie \]i atr`gea aten]ia, iar Russell
se relax` vizibil.
– Este Cimitirul Tylar, situat pe colina cu acela[i nume, dup`
care este numit [i unul dintre satele din zon`, r`spunse el privirii
ei \ntreb`toare. Nu pare o plimbare foarte agreabil` pe lâng` un loc
de \ngrop`ciune dar, din vârf, ai o priveli[te minunat` asupra
locurilor. Este locul favorit de plimbare \n aceast` zon`, po]i s` vezi
c` este [i un drum care duce acolo. Poate c` \ntr-o zi ne vom…
– Haide, unchiule Russell! veni Jane alergând spre ei. Iapa a
venit la noi pentru zah`r.
– |n acest caz, nu trebuie s-o l`s`m s` a[tepte prea mult,
zâmbi Russell, urmând-o pe feti]` cu pas gr`bit, tras de mân` de
ea, pân` când ajunser` la un ocol pentru cai. Jane se urc` pe
gard, ca s` ajung` la \n`l]imea iepei pe care o mângâie pe cap.
– Primi]i fiecare câte un cub ca s` i-l da]i. Russell le \ntinse
celor doi copii cuburile de zah`r, iar ace[tia se \ntoarser`
bucuro[i spre iap`. El porni spre o desp`r]itur` \n gard,
ar`tându-i cu un gest al mâinii spre p`[une. El e Pendelico.
– E minunat, rosti ea, cu r`suflarea tìat`.
Un arm`sar imens, alb ca spuma laptelui [i f`r` nici o pat`, la
fel ca marmura de la care primise numele, galop` spre gard, la
auzul vocilor lor.
– Cred c` are aproape [aptesprezece co]i, estim` ea, lu`nd \n calcul
[i puritatea albului lui, care probabil c`-l f`cea s` par` mai mare.
– Exact [aptesprezece, spuse Russell, sco]ând din buzunar
dou` cuburi de zah`r, dar de data aceasta nu le mai d`du celor
40 LAUREY BRIGHT
doi copii. Au fost \nv`]a]i s` se ]in` la distan]`, explic` el. Iepele

sunt mai lini[tite, dar cu un arm`sar nu [tii niciodat` la ce s` te a[tep]i.
La fel era [i \n cazul st`pânului lui. Gândul \i trecu lui Wyn
prin minte, dar nu spuse nimic, dându-[i seama c` b`rbatul avea
dreptate. {tia c` era c`l`rea]`, a[a c` probabil o avertiza [i pe ea,
cum f`cuse cu cei doi copii. N-avea de unde s` [tie c` practic
fusese crescut` pe spatele calului, c`l`rind \nainte s` poat` s`
mearg` bine [i c`, \n ceea ce privea caii, [tia probabil la fel de
multe ca el. Numai c` era con[tient` c` nu era suficient de
puternic` fizic s` se poat` apropia de un astfel de animal.
–Arm`sarul este un cal potrivit pentru un b`rbat, admise ea,
iar el o privi \ndelung, dând apoi mul]umit din cap, ca [i cum ar
fi fost satisf`cut.
– Singurul lucru pe care pot s`-l fac dac` este nelini[tit, este
acesta.
Pumnii lui p`reau s` aib` o putere formidabil`, dar degetele
care mângâiau urechile calului erau blânde, iar Wyn se sprijini
de gard, privindu-l.
Puteau s` vad` foarte bine \n fa]a lor cl`direa conacului.
C`r`mida zidurilor, care rezistase \ncerc`rii timpului, putea s`
mai reziste la fel de mult, \n mâna unor b`rba]i ca Russell, care
iubea acest loc. Un fuior de fum ie[ea pe horn, tr`dând singura
concesie pe care Louise Tylar o f`cea vârstei ei, pl`cerea de a sta
lâng` fl`c`rile unui [emineu, chiar \ntr-o diminea]` de mai, când
pe aleile de lâng` cas`, flori de toate culorile \ncepuser` s`-[i
deschid` corolele.
P`durea care se \n`l]a pe lâng` drumul spre coline p`stra
\nc`, \n contrast, culorile toamnei.
„Poate c` \ntr-o zi ne vom…“ spusese Russell.
Ce se va \ntâmpla \ntr-o zi? se \ntreb` Wyn. Se vor plimba
\mpreun`, admirând peisajul? I-ar fi pl`cut foarte mult. {i când
spusese „ne“, vrusese s` se refere la ei doi, sau la el [i Diane?
Capitolul 3
– A]i lipsit atât e mult, \ncât am \nceput s` m` tem c` a]i

plecat s` c`l`ri]i; vocea lui Val era sup`rat` când ajunser` la
micul dejun.
Copiii mâncau \n camera lor, unde fuseser` du[i de Nanny
imediat ce se \ntorseser` de la plimbare.
– Doamna Louise nu va cobor\ decât mai târziu, o inform`
Nanny pe Wyn.
Tân`ra femeie fu descump`nit`. O, nu… va fi nevoit` s` ia
masa cu Russell. Iar Val, \n starea de spirit \n care se afla, nu
p`rea de prea mare ajutor. Probabil c`, dintr-un motiv sau altul,
se trezise cu fa]a la cear[af, \[i spuse ea, f`r` s` fie con[tient` c`
propria ei prezen]`, \n pantalon de satin [i pulover asortat,
care-i scoteau \n eviden]` silueta supl` [i se potriveau cu p`rul
ei, era una din cauzele proastei dispozi]ii a lui Val. |i auzise pe
ea [i pe Russell râzând când se \ntorseser` \mpreun`, ne[tiind c`
veselia lor era pricinuit` de viclenia c`]elului, care se hot`râse s`
\ncalce regulile casei [i se strecurase \nùntru ca s` se bucure de
compania copiilor.
42 LAUREY BRIGHT
– N-avem timp de c`l`rit \n aceast` diminea]`, r`spunse

Russell, care \[i lua de pe platou [unc` [i costi]`, acceptând f`r`
comentarii preferin]a lui Wyn pentru cereale [i pâine pr`jit`.
– Ar trebui s` \ncerci ni[te [unc`, este preg`tit` \n cas`,
insist` Val.
– Wyn a spus „nu“, \i r`spunse Russell \n locul ei. Va mânca
ce dore[te.
Vocea lui devenise mai dur`, pentru c` Val murmurase „dar
este…“
Wyn g`si c` e cazul s` intervin`:
– O s` \ncerc alt` dat`, zâmbi ea \n direc]ia fratelui mai mic.
Oricum, nu prea obi[nuiesc s` iau micul dejun.
– Cum planifici s` \ncepi catalogatul? o \ntreb` Russell. Sunt
anumite opera]iuni pe care trebuie s` le faci?
– Pentru \nceput, a[ dori s` arunc o privire fiec`rei camere,
r`spunse Wyn repede, sim]indu-se recunosc`toare c` discu]ia se
\ntorsese spre munc`, unde nu era nici un pericol. Era clar c` Val
putea fi la fel de \nc`p`]ânat ca fratele lui, dac` cineva nu era de
acord cu el. |n domeniul ei era foarte sigur` pe ea, a[a c` prefera
discu]iile legate de munc`.
– Dup` ce voi reu[i s` m` descurc \n cas`, nu v` voi mai
deranja.
Era un mod plin de tact prin care-i spunea lui Russell c`
prefera s` fie l`sat` s`-[i vad` de treaba ei. Era prea pasionat` de
ceea ce f`cea ca s` se simt` singur` [i nu se sim]ea prea
confortabil la gândul c-ar urm`ri-o peste tot.
– O s`-]i ar`t casa, interveni Val, a c`rui figur` se luminase ca
prin minune. Am nevoie de o ocupa]ie, se oferi el.
– Dac` ai vrea \ntr-adev`r s` faci ceva, ai g`si destule lucruri
de f`cut, \l \ntrerupse Russell cu hot`râre. O s`-i ar`t eu casa. |i
\ntoarse spatele fratelui lui, ca [i cum discu]ia era \ncheiat`.
Trebuie s` [tiu [i eu care este con]inutul casei. Pân` acum, n-am

avut timp decât s` arunc o privire gr`bit` prin jur, \i spuse el lui
Wyn. Cercet`rile tale vor fi am`nun]ite?
– Dac` este nevoie, din pod pân` \n pivni]`, \l asigur` ea.
– |n pivni]` nu sunt decât ni[te butoaie de vin, zâmbi
Russell.
– Iar podul a fost cercetat [i golit. Am cùtat [i noi acolo.
U[oara scânteie de mânie din vocea lui Val pieri, o dat` cu noua
idee care-i venise. E atât de mult spa]iu, atât de pl`cut [i nu e
nimic \nùntru, suspin` el. E una din acele camere care ar fi
foarte potrivit` pentru o sal` de biliard.
Sau, mai degrab`, pentru o camer` de joac` pentru copii. La
fel ca podul din casa p`rin]ilor ei, care oferise atâta spa]iu
minunat de joac` atâtor genera]ii de copii din familia lor. Acest
spa]iu ar putea fi pentru copiii lui Russell [i ai Dianei. Dintr-un
motiv ne\n]eles, acest gând o deranj`, a[a c` \l alung`,
concentrându-se asupra a ceea ce avea de f`cut. Am \nceput s`
m` port ciudat, \[i spuse ea. Cu cât m` apuc mai repede de
lucru, cu atât mai bine.
– Dac` ai terminat, putem s` mergem?
Russell a[teptase politicos pân` ce terminase cea[ca de cafea
[i refuzase o a doua. Wyn observase c`, de[i se servise de pe
platoul cu [unc` [i costi]`, nu mâncase o cantitate prea mare de
mâncare.
– Camera mea nu arat` tocmai grozav, \ncepu Val cu \ndoial`
\n voce, iar Wyn se opri \n pragul u[ii [i privi \n urm`.
– Nu trebuie s` invadez camere ocupate, \l asigur` ea, apoi se
\ntoarse spre Russell. O s` v` anun] cu cel pu]in o zi \nainte când
voi dori s` v`d o camer` ocupat`. Ocupantul ei va avea timp la
dispozi]ie s`-[i mute lucrurile personale. Când evaluez mobila–
birouri, cufere, dulapuri– trebuie s` caut prin toate sertarele [i
44 LAUREY BRIGHT
pe toate rafturile, \[i explic` ea activit`]ile. Era foarte dificil s`

fac` o evaluare \ntr-o cas` ocupat`, dar tactul ei \i asigurase
\ntotdeauna cooperarea ocupan]ilor.
– Mul]umesc pentru pont, zâmbi Val, turnându-[i \nc` o
cea[c` de cafea. O s` am grij` s`-mi pun comorile la ad`post,
promise el, iar Wyn râse, mul]umit` c` nu mai era sup`rat,
l`sându-l s`-[i termine masa.
– Oh, Russell, aici erai!
Vocea Dianei \i opri pe amândoi când ie[eau \mpreun` pe
hol, Wyn urmându-l pe Russell.
– Am fost la grajd s` te caut. De obicei nu e[ti \n cas` atât de
târziu, continu` Diane, ar`tând cât de familiar` e cu programul
lui, iar Russell o a[tept` s` urce sc`rile.
– Iar tu, de obicei nu e[ti aici atât de devreme, zâmbi el. Dac`
ai venit pentru o partid` de c`l`rie, po]i s` iei iapa pe care
c`l`re[ti de obicei. O s`-l rog pe caporalul Benny s` ]i-o
preg`teasc`.
– {i tu când e[ti gata? \ntreb` femeia, aruncând o privire
triumf`toare spre Wyn.
– Nu pot s` c`l`resc \n aceast` diminea]`, spuse Russell cu
regret, dar nu v`d de ce tu n-ai face-o.
– Atunci \l voi lua pe Pendelico, are nevoie de exerci]iu,
r`spunse Diane repede, iar Wyn \l privi pe Russell cu
ne\ncredere. Era o mi[care involuntar`, cauzat` de ce spusese
b`rbatul despre frumosul arm`sar.
Russell se \ncruntase.
– Nu, Diane…
– De ce nu m` la[i niciodat`? se \ncrunt` [i femeia, la fel de
\mbufnat` cum fusese Val mai devreme. Pot s` c`l`resc la fel de
bine ca tine, protest` ea, ner`bd`toare.
Wyn nu se \ndoia de calit`]ile ei de c`l`rea]`, sau de faptul c`,

probabil, ar`ta foarte bine pe spatele unui arm`sar, dar
arm`sarul pursânge ar fi avut nevoie de bra]e mai puternice
decât avea Diane numai ca s`-l ]in`, se gândi tân`ra femeie,
\ngrijorat` c` sentimentele lui Russell pentru ea puteau s`-l fac`
s` cedeze.
– Nu trebuie s`-l c`l`re[ti pe Pendelico, [i ]i-am explicat de
ce. B`rbatul era ne\ndur`tor. Nu po]i fi \n siguran]` [i am hot`rât
asta pentru binele tù, \i reaminti el, cu voce mai blând`. Po]i
s-o iei pe iapa despre care vorbeam, \[i re\nnoi Russell oferta.
– Tu [i grija ta permanent`! zâmbi Diane, privindu-l cu
cochet`rie. {tii c` nu trebuie, dar, cu toate acestea, este atât de
frumos din partea ta, dragule, murmur` ea, destul de tare ca
Wyn s`-i aud` cuvintele.
Tân`ra [i-ar fi dorit ca Diane s`-[i fi ales alt loc \n care s`
flirteze; se sim]ea jenat`, dar \n acela[i timp surprins` s`
descopere c`, [i \n aceaste momente, ochii femeii r`m`seser`
reci. Putea z`ri o sclipire calculat`, care ar fi trebuit s`-l
avertizeze pe Russell c` va face tot cum dore[te, indiferent de
p`rerea lui.
– Oricum, n-am venit pentru c`l`rie, \ncet` Diane s` mai
argumenteze. Am venit s`-]i cer ajutorul.
– Te ascult, o invit` Russell, vizibil u[urat c` renun]ase la
subiectul arm`sarului.
– E vorba tot despre ma[in`, se plânse Diane. E vorba despre
suportul \n care st` bateria. E ruginit aproape \n \ntregime, nu
[tiu, cred c` va ceda, \ncheie ea, neajutorat`.
– Probabil c-a fost corodat de acid, râse Russell. Cred c`, la
reumplerea bateriei, ai pus prea mult acid [i nu te-ai obosit s`
[tergi ce a curs pe lâng`. Ar trebui s` [tii c` acidul [i cu metalul
nu se \n]eleg foarte bine, o ironiz` el.
46 LAUREY BRIGHT
Iar ma[ina… Wyn se strâmb`, privind-o cu aten]ie. Da, era

un pretext destul de bun. Erau o mie de lucruri care puteau fi \n
neregul` la o ma[in`, cu tot atâtea urgen]e care s`-l aduc` pe
Russell lâng` ea, departe de orice eventual` rival`, se gândi ea.
Dispre]uia tactica celeilalte femei, dar trebuia s` admit` c` era
foarte priceput`.
– E o tij` de metal potrivit` \n atelierul de lâng` garaj,
interveni Val, care se apropiase [i el, interesat de cele discutate.
Sunt [i scule. Chiar ieri am f`cut ni[te repara]ii la ma[ina mea.
Dac` vrei, pot s`-]i pun un nou suport pentru baterie, se oferi el
cu generozitate.
– L-am rugat pe Russell, r`spunse Diane, cu o voce nu tocmai
recunosc`toare.
– Nu era vorba s`-i ar`]i lui Wyn casa \n aceast` diminea]`? se
\ntoarse Val spre fratele lui, cu o privire inocent`, iar Wyn
suspin`. Era sigur` c` vorbele lui Val nu erau atât de nevinovate
pe cât p`reau. Oricum, Diane reac]ionase imediat la ele. |i
aruncase tinerei femei o privire ucig`toare, care o f`cuse s`
\n]eleag` c` avea un du[man, iar când vorbi, vocea ei era
\nghe]at`:
– Ei, bine, dac` e[ti atât de ocupat… tonul ei sugera c` nu
credea o iot`, iar Wyn era vinovat` de toate acestea.
– E ceva ce trebuie f`cut, \ncerc` Russell s-o fac` s` \n]eleag`,
avoca]ii m` tot \mping de la spate, nu mai pot s` amân.
– Dar ai angajat oameni s` fac` asta \n locul tù, insinu`
Diane.
– Anumite lucruri trebuie s` le fac eu \nsumi, insist` Russell,
iar Diane se bosumfl`.
– Bill Stapleton n-ar fi trebuit supravegheat, se plânse ea,
insinuând c` Wyn nu era decât o \ncep`toare ignorant`.
Aceasta se \mbujor`, mu[cându-[i buzele. Nu se va l`sa târât`

\ntr-o ceart` de adolescente, iar dac` femeia din fa]a ei asta
dorea, n-avea decât s` se duc` \n alt` parte. Se str`dui s` r`mân`
calm` [i t`cut`, de[i clocotea de mânie, iar tremurul ei \l f`cu pe
Russell s`-[i dea seama c` se afla \nc` lâng` el.
– Val o s` pun` un nou suport pentru bateria ta, spuse el cu
calm. Ne-a spus c` vrea s` fac` [i el ceva, [i oricum e priceput la
astfel de lucruri. De ce nu v` duce]i s` rezolva]i acum, iar eu voi
fi liber ceva mai târziu, am putea s` mergem s` c`l`rim. Nu vrei
s` r`mâi la mas`? \ntreb` el, dar femeia cl`tin` din cap.
– Am altceva de f`cut, refuz` ea, dar tonul d`dea de \n]eles c`
avea ceva mai bun de f`cut. Haide, vii? se r`sti ea la Val.
Dac` i s-ar fi vorbit pe acest ton, Wyn ar fi refuzat s` fac`
m`car un pas, dar Val porni dup` Diane, f`cându-i cu ochiul.
Wyn [i Russell se oprir` \n fa]a primei u[i din cap`tul holului.
El se oprise s`-i vorbeasc` doicii celor doi copii, care trecuse pe
lâng` ei cu bra]ele pline de lenjerie proasp`t sp`lat`.
– }i-a[ fi foarte recunosc`tor dac` ai avea timp s` faci asta, \l
auzi ea spunându-i femeii \n vârst`, apoi se \ntoarse spre ea,
conducând-o \ntr-o camer` \nalt` pe care nu o mai v`zuse.
– |n afara camerelor \n care locuiesc membrii familiei, restul
a fost l`sat, mai mult sau mai pu]in, cum l-am g`sit, explic` el.
Nici n-a fost prea mult timp pentru schimb`ri, iar când avocatul
mi-a spus c` nu se [tie sigur dac` voi mo[teni proprietatea,
m-am gândit c` e mai bine s` las totul cum era. Pân` se va l`muri
aceast` problem`, nu sunt decât cel care are grij` de loc…
Vocea lui era lipsit` de emo]ie, expresia fe]ei la fel de
controlat` ca cea a statuii de marmur` cu care \l comparase Wyn.
Numai privirea lui tr`da dragostea pe care o purta locuin]ei
str`mo[ilor lui, dragoste care, dac` ar fi adev`ratul mo[tenitor,
l-ar face s` aib` grij` de ea toat` via]a lui.
48 LAUREY BRIGHT
– Unchiului tù \i pl`ceau lucrurile frumoase, coment` ea.

Cu toate c` adev`ratul pustnic \[i petrecuse via]a
colec]ionând antichit`]i, achizi]iile fuseser` f`cute cu grij`. Nici
una dintre camerele pe care le vizitase nu era mobilat` \n exces.
Pentru c` mul]i colec]ionari ar fi fost tenta]i s` le umple pân` la
refuz, dar camerele pe care le v`zuse erau m`rturia unui bun-
gust des`vâr[it. Fiecare pies` de mobilier era amplasat` astfel
\ncât s` fie pus` \n valoare [i nici picturile nu se ab`teau de la
regul`. |n camera \n care se aflau, nu era decât o pictur` care,
dac` era autentic`, era de nepre]uit.
– Este un original, r`spunse Russell \ntreb`rii ei nerostite. La
fel sunt [i acestea, continu` el, ie[ind din camer` [i ar`tând spre
picturile care se \ntindeau de-a lungul zidurilor.
|n vocea lui nu era mândrie, era doar o declara]ie care \ns`
nu-i putea ascunde admira]ia pentru tablourile care con]ineau
genera]ii ale familiei lui.
– A]i mutat unele dintre tablouri. Ochiul antrenat al lui Wyn
detectase anumite semne apoape imperceptibile c` unele
tablouri fuseser` luate de pe perete– cele care con]in câini.
– Ogari! o corect` Russell cu un zâmbet.
– N-am uitat, r`spunse Wyn ner`bd`toare, deranjat` de
corectura lui.
Scoase scrisoarea lui Tempest Tylar din buzunar, citind din
nou deja cunoscuta propozi]ie: „Ogarii mei vor fi paznicii lui“.
Erau destule tablouri care con]ineau ogari, \[i d`du ea seama
dintr-o privire.
– |n primele [ase tablouri sunt ogari, ca s` nu mai vorbesc
despre acela… ar`t` spre un tabloul care \nf`]i[a o scen` de
vân`toare \n care se vedea o \ntreag` hait`.
– }i-ai luat cam mult de lucru, observ` Russell, iar \n vocea
lui se putea citi provocarea.
– Munca a fost deja \nceput`, coment` ea, ar`tând spre

tablourile care fuseser` mutate. {i ai g`sit ceva interesant \n
spatele lor? \ntreb` Wyn, neputând s` ascund` nota de sarcasm
din voce.
– Nu, ne-a fost team` s` nu provoc`m vreo stric`ciune, a[a c`
n-am cùtat \n am`nunt. Le-am l`sat pentru exper]i, r`spunse
Russell cu promptitudine, ca [i cum voia s`-i arate c`-i
recuno[tea calitatea de expert. Cuvintele lui o f`cur` s`-[i ridice
b`rbia cu mândrie, \n timp ce-l urma prin camerele care se
\ntindeau parc` la nesfâr[it. Pân` [i el \ncepuse s` dea semne de
oboseal`. Wyn recunoscu adev`rul spuselor lui Bill Stapleton:
era o munc` enorm`.
– A, aici era]i, domnule Russell. V-am dus cafeaua \n biroul
dumneavoastr`, spuse Nanny, când \i v`zu coborând sc`rile.
– Va fi foarte binevenit`, recunoscu Wyn cu o grimas`. M`
simt stoars` de puteri!
Se opri, când de afar` se auzi zgomotul unui motor [i
scâr]âitul unor cauciucuri care tr`da fie c` [oferul voia s` se dea
mare, fie c` era \ntr-o stare de iritare. B`nuia c` era vorba de
ultima explica]ie [i-i arunc` o privire pe furi[ lui Russell. Acesta
se \ncruntase, ascultând cu aten]ie.
– Unde sunt copiii? \ntreb` el, brusc \ngrijorat.
– |n gr`din`, domnule. |ncearc` s` g`seasc` drumul afar` din
labirint f`r` s` tri[eze, zâmbi femeia \n vârst`, iar el se relax`.
|i era team` c` vor ie[i cumva \n calea Dianei… \[i spuse
Wyn, cople[it` de mânie la gândul posibilelor consecin]e ale
nes`buin]ei cu care conducea femeia. Privirea lui Nanny era
\n]eleg`toare, dându-i dreptate.
– Neagr` sau cu lapte? \ntreb` Russell, \ntrerupând
momentul de tensiune.
Wyn se a[ez` istovit` \ntr-un scaun.
50 LAUREY BRIGHT
– Cu lapte, te rog. Cel mai mult au nevoie de relaxare gâtul

[i picioarele mele, se plânse ea.
– Gâtul? \ntreb` b`rbatul amuzat.
– Da, este un risc al meseriei, râse tân`ra. Trebuie se ne
uit`m \n sus la anumite lucruri, explic` ea. Mai ales la picturi.
– Ar fi trebuit s` spui – le-a[ fi dat jos.
– |n aceast` diminea]` n-a fost nevoie. Dar dup`-amiaz` voi
avea nevoie de o scar`. Atunci voi \ncepe cu adev`rat munca. Va
trebui s` v`d [i deasupra dulapurilor, precum [i s` dau jos
diverse picturi.
– O s`-]i aduc o scar`, spuse Russell, dar trebuie s` insist: nu
vreau s` atingi tablourile pân` nu vine cineva care s` ]i le dea jos.
– Da, câteva dintre cele mari sunt prea grele pentru mine,
recunoscu Wyn. Pentru acelea voi fi nevoit` s` cer ajutor, dar cu
cele mai mici m` pot descurca.
– Sunt prea sus ca s` ajungi la ele \n siguran]`, o \ntrerupse el.
Nu vreau s` ri[ti o c`z`tur`. Sunt responsabil pentru tine, cât timp
te afli \n casa mea– adic` \n aceast` cas`, se corect` el repede.
– Sunt asigurat`, \ncerc` tân`ra femeie s`-i explice.
Nu voia s` se simt` responsabil pentru ea, se gândi Wyn,
deranjat` de tonul lui, de parc` ar fi vorbit unui copil. Dac` Bill
Stapleton ar fi venit s` fac` acela[i lucru, era sigur` c` Russell
l-ar fi l`sat s`-[i vad` lini[tit de treab`, oferindu-se s`-l ajute doar
dac` avea nevoie.
– Nu despre asta e vorba, se \ncrunt` Russell, iar Wyn
suspin`. Reu[ise din nou s`-l irite…
– Nu vreau s` cazi de pe scar` [i s`-]i rupi gâtul tù cel dr`gu],
se r`sti el.
A[adar, recuno[tea c` avea un gât dr`gu]… Tân`ra femeie \[i
mu[c` buzele ca s` nu zâmbeasc` la complimentul mascat.
Desigur, dac` m` duc \n alt` parte [i-mi rup gâtul, nu-i nici o
problem`…
– Am destule probleme [i f`r` un astfel de accident, adùg`

el pe un ton provocator, iar ea ridic` palmele, \ntr-un gest de
predare.
– |]i promit c` voi cere ajutor.
|[i lu` cea[ca de cafea [i o reumplu, ca s` treac` peste
momentul de stânjeneal`. Privi cu aten]ie tava de argint pe care
se g`sea serviciul de cafea, trecându-[i degetele peste marginea
ei [i \ntorcând-o \ncet ca s` vad` modelul gravat \n centru.
– Blazonul familiei voastre?
El d`du din cap, iar tân`ra admir` [oimul care st`tea cu
aripile pe jum`tate deschise, gata s`-[i ia zborul.
– O dat` cu proprietatea, se mo[tene[te [i titlul?
Cu mul]i ani \n urm`, vân`toarea cu [oimi fusese sportul
regilor [i al nobililor.
– De multe genera]ii, titlul nu mai are nici o valoare,
r`spunse Russell, de parc` ar fi [tiut la ce se gândea. Linia direct`
a fost \ntrerupt`. Numele a supravie]uit, ca [i blazonul, dar
nimeni n-a mai folosit titlul.
Vocea lui p`rea indiferent`. Wyn \[i d`du seama c` mândria
fa]` de numele [i onoarea familiei era pentru el legat` direct de
virtu]ile fiec`rei persoane \n parte. Nu era genul de om care s`
aprecieze onoruri datorate altora.
– Dac` a]i terminat, voi lua acestea de aici [i voi preg`ti
prânzul copiilor, se auzi vocea lui Nanny.
– Nici nu mi-am dat seama c` s-a f`cut atât de târziu, \[i
termin` Wyn foarte repede restul de cafea, sim]indu-se vinovat`
c` prelungise prea mult pauza.
– Mai avem o jum`tate de or`, spuse Russell, privind ceasul
de deasupra capului ei.
– Pân` voi reu[i s`-i aduc \nùntru [i s`-i sp`l pe Jane [i pe
Jon, va fi gata [i masa.
52 LAUREY BRIGHT
– Eu nu r`mân la mas`, anun]` b`rbatul. Am ceva de f`cut. O

s` m` duc doar s`-mi iau jacheta.
Da, s` iau prânzul cu Diane, complet` Wyn \n gând cuvintele
lui. O invitase s` ia masa la conac, iar ea refuzase. Foarte
nepoliticos, de altfel, iar el voia acum s-o \mpace.
– O s` m` duc [i eu sus s` m` preg`tesc, hot`r\ tân`ra. Cred
c` voi \ncepe catalogarea imediat dup` mas`.
– Numai cu lucrurile care sunt la nivelul podelei, \i reaminti
Russell. Când m` voi \ntoarce, o s`-]i aduc [i scara, promise el.
A[adar, se a[tepta s` se \ntoarc` dup`-amiaz`. P`rea foarte
sigur c` va reu[i s-o \mpace pe Diane.
– Voi fi \n prima camer` pe care am v`zut-o diminea]`,
preciz` ea.
– Tempest o folosea ca birou personal, preciz` el, \n timp ce
urcau \mpreun` sc`rile.
– |n acest caz, voi fi foarte atent`. Dac` voia s`-[i ascund`
testamentul, acesta p`rea cel mai potrivit loc.
– O s` vin s` te v`d imediat ce m` \ntorc… poate ai noroc.
|nclinându-se politicos, Russell se \ndrept` spre camera lui,
iar Wyn se refugie \n camera ei, dându-[i seama c`-i era prea cald
\n puloverul de lân`. Soarele devenise mai puternic, a[a c` se
\ndrept` spre sertarul \n care avea hainele, gândindu-se s`-[i ia o
bluz` cu mâneca scurt`.
Deschise sertarul [i \ntinse mâna s` ia bluza, \nainte s`-[i dea
seama c` era gol.
– Ciudat, \[i spuse ea cu voce tare. Eram sigur` c` aici
pusesem ni[te haine.
Poate \ncurcase sertarele. |l deschise pe urm`torul. {i el era
gol. Se \ndrept`, privind spre m`su]a de toalet`, goal` [i ea.
Nedumerit`, se \ndrept` spre dulapul din col], deschizându-l cu
o mi[care larg`. Era gol. Uluit`, se uit` \n jur, iar privirile \i
c`zur` pe pat. Lenjeria fusese luat`, r`m`sese doar salteaua. |n

centrul patului, era una dintre valizele ei, deschis`, cu hainele
\mp`turite cu grij` \n ea, la fel cum fuseser` la venire.
Russell f`cuse una ca asta!
Russell, cel care ordonase ca hainele s`-i fie puse \n valize, s`
fie preg`tit` pentru plecare, \n timp ce, ca s`-i distrag` aten]ia [i
s` nu vad` ce se \ntâmpl`, o plimbase prin cas`. Cealalt` valiz`
nu se vedea nicìeri. F`r` \ndoial`, era undeva lâng` u[`,
preg`tit` pentru plecare.
Mai privi o dat` prin camer`. Orice obiect personal care \i
f`cea sim]it` prezen]a, disp`ruse. A[adar, Russell era hot`rât s`
scape de ea. {i alesese acest mod la[ de a-i spune. N-avusese
curajul s`-i spun` \n fa]`. Chiar plecase de la mas` ca s` n-o mai
vad`. Tremurând de furie, se \ndrept` pe u[`, deschizând-o larg.
Se va duce dup` el, \l va face s` recunoasc`…
– Domni[oar` Wyn! Doar o clip`, v` rog…
Se opri [i se \ntoarse, cu mâna pe clan]`, \n timp ce Nanny se
gr`bea spre ea, cu fa]a ro[ie de efort.
– |mi pare rù, a]i venit [i v-a]i g`sit lucrurile mutate, se gr`bi
ea s` spun`. Cei doi n`b`dìo[i m-au ]inut din treab`, voiam s`
ajung \naintea dumneavoastr`, s` v` spun…
– Ce s`-mi spune]i? vocea lui Wyn era amar`. C` m` mut? V`d
[i singur`…
– Da… vede]i, domni[oar`, a[teptam s` soseasc` un
b`rbat…
Era o atitudine atât de demodat`, aproape feudal`, \[i spuse
Wyn, nevenindu-i s` cread`, mut` de mânie. Russell nu gândea
altfel decât b`rba]ii din portretele de pe hol, care se duceau la
vân`toare cu câinii lor!
– B`rba]ii nu se preocup` prea mult de camera \n care stau.
Dac` au un pat confortabil \n care s` doarm`, nu le pas` de
54 LAUREY BRIGHT
altceva. Cu femeile, lucrurile stau altfel, lor le plac camerele

dr`gu]e. Nanny \[i rec`p`tase r`suflarea [i acum zâmbea fericit`.
Camera \n care v-am mutat este mai mare decât asta. Nu v`
trebuie acum valiza, nu? L`sa]i-o aici, o s-o duc eu. Dac` nu
cumva v` trebuie…
Tân`ra femeie cl`tin` din cap, \ncercând s` \n]eleag` despre
ce vorbea \nso]itoarea ei. O dat` trecut` furia, se sim]ea sl`bit`,
a[a c` o urm` pe femeia \n vârst` de-a lungul holului, \ncercând
s`-[i revin` [i s` \n]eleag` ce se \ntâmpla.
– O s` v` pun [i hainele \n sertare.
Nanny era atât de fericit` de noua ei \ndatorire, \ncât Wyn
\ncepu s` zâmbeasc` pricepând \ncetul cu \ncetul despre ce era
vorba.
– M` muta]i \ntr-o alt` camer`? \ntreb` ea, u[urat`.
Cred c` mândria mea este mult mai puternic` decât credeam,
\[i spuse ea, dându-[i seama cât ar fi fost de greu pentru ea s`
p`r`seasc` conacul Tylar atât de repede.
– Da, domni[oar`, sigur. Privirea lui Nanny era u[or
nedumerit`. Am ajuns, deschise ea o u[`, aproape de cap`tul
galeriei de portrete, f`cându-i semn s` intre. Am aranjat celelalte
lucruri, cred c` le-am pus cam cum erau.
– Mul]umesc. Wyn era z`p`cit`. O, cât e de dr`gu]`!, exclam` ea.
Fusese mul]umit` cu cel`lalt dormitor, care era foarte
confortabil, chiar dac` p`rea auster, dar camera aceasta era un
adev`rat dormitor pentru o femeie.
Pe o m`su]` sculptat` din mahon, o adev`rat` dantel`rie de
lemn, erau puse fotografiile familiei ei, f`r` de care nu pleca
nicìeri. Mai \ncolo era un birou elegant, cu un scaun de piele,
unde putea s`-[i scrie scrisorile. Cea de-a doua valiz` era pus` pe
un cuf`r mare, sculptat, acoperit cu o pânz` brodat`. Un cuf`r
de mireas`. Privirea ei expert` \i d`du cel pu]in dou` sute de ani,
\ntrebându-se pentru care dintre miresele Tylar fusese f`cut [i dac`

aceasta fusese fericit` aici. Ar fi fost greu s` fii nefericit` \ntr-o astfel
de camer`.
Mobilierul era un ansamblu foarte potrivit [i flori proaspete
parfumau \nc`perea.
– Salteaua este modern`, ca \n cealalt` camer`, domni[oar`,
o asigur` Nanny, dar lui Wyn nu-i p`sa. Ar fi dormit [i pe
scânduri, doar ca s` stea \ntr-o astfel de camer`.
– Trebuie s`-i mul]umesc doamnei Tylar, se \ntoarse ea cu o
figur` \ncântat` spre doic`. Ce dr`gu] din partea ei! O s` cobor
imediat…
– Nu a fost doamna Tylar cea care a cerut s` fi]i mutat` \n
aceast` camera, domni[oar`, o privi femeia cu uimire. Domnul
Russell a sugerat c` trebuie s` v` muta]i. Nu l-a]i v`zut când
mi-a spus, de diminea]`?
Doica p`rea sigur` c` Russell \i spusese despre acest lucru, iar
Wyn se sim]i cuprins` de enervare. Russell era un b`rbat ciudat,
nici m`car nu-i vorbise despre mutare.
– Poate voia s` v` fac` o surpriz`, spuse Nanny \ncântat`, iar
tân`ra femeie d`du din cap, relaxându-se.
Dac` dorise s`-i fac` o surpriz`, reu[ise, recunoscu ea,
bucuroas` c` o \ntâlnise pe Nanny la timp, altfel cine [tie ce i-ar
fi spus lui Russell.
– Domnul Russell a spus s` v` muta]i doar dac` vre]i,
domni[oar`, spuse femeia \n vârst`, cu o voce \ngrijorat`, dar
\ngrijorarea i se risipi, v`zând zâmbetul str`lucitor a lui Wyn.
{tiam c` a]i vrea s` v` muta]i. E o camer` atât de frumoas`! E
cunoscut` sub numele de „camera miresei“, [opti ea, privind-o
\n ochi. Toate miresele Tylar [i-au petrecut noaptea nun]ii aici.
Capitolul 4
– Vino s` te joci cu noi \n labirint dup`-amiaz`, o rug` Jane pe

Wyn la prânz. E atât de frumos! Trebuie s` g`se[ti drumul afar`.
– Scamp a reu[it, spuse fratele ei entuziasmat, dar feti]a
cl`tin` din cap cu severitate.
– A tri[at, \l acuz` ea. A s`rit peste margine.
– A s`rit peste? privi ne\ncrez`toare Wyn la c`]el, iar Louise
Tylar \ncepu s` râd`.
– Termin`-]i mai \ntâi masa, se va r`ci toat` mâncarea,
\ndrept` ea aten]ia nepoatei spre mas`. Labirintul este \n gr`dina
din spatele casei, \i explic` ea lui Wyn. Cu toate c` sunt
apropiate, zidurile de verdea]` nu sunt foarte \nalte pentru c`,
de când am ajuns aici, Russell a avut grij` s` le taie vârfurile.
Astfel, cei mici pot s` se joace \nùntru f`r` s` se sperie de
\n`l]imea zidurilor.
Tân`ra femeie trebuia s` recunoasc` faptul c`, \n ce-i privea
pe nepo]ii lui, Russell era cât se poate de atent. Probabil c`,
proasp`t mutat, avusese foarte multe de f`cut, dar el preferase s`
se ocupe mai \ntâi de copii.
– Poate c` dup` ceai voi putea s` ies \n gr`din` [i s` v`d [i eu

labirintul, promise ea. Dup`-amiaz` am destul de multe de f`cut.
Trebuia s` recunoasc` \n sinea ei c` nu ]inea deloc ca Russell,
când se va \ntoarce, s-o g`seasc` \n gr`din` jucându-se cu cei doi
copii, oricât de tentat` ar fi fost oferta. Mai ales c` trebuia [i s`-i
mul]umeasc` pentru mutarea \n alt` camer`. Nu se a[teptase la
atâta aten]ie din partea lui, mai ales dup` primirea rece pe care
i-o f`cuse. Poate c` se simte vinovat, \[i spuse ea, plin` de
speran]`.
– Russell vrea s` fac` atât de multe aici, spuse doamna Tylar
cu regret. Voia s` renoveze [i casa de la cel`lat cap`t al
propriet`]ii…
– Nanny mi-a spus c` a]i renun]at la casa dumneavoastr`…
vocea lui Wyn era plin` de \n]elegere. {tia c` oamenii \n vârst`
nu primesc foarte bine mutarea \ntr-o cas` nou`, iar lipsa de
siguran]` \n care trìa probabil c` era greu de suportat.
– Da, acum \n casa mea trìe[te un cuplu de americani,
r`spunse Louise. Vor sta aici trei sau patru ani– so]ul lucreaz` la
ambasad`, explic` ea. P`rea un aranjament foarte bun. Erau
\ncânta]i s` se mute \ntr-o cas` mobilat`, s-au instalat imediat, iar
noi am fost foarte mul]umi]i s` venim aici, \n casa familiei. Copiii
vor sta cu noi pân` vor termina [coala, iar Russell voia neap`rat
s` stea aici. Nu pot s` le cer acum americanilor s` plece, nu-i a[a?
\ntreb` ea \ngrijorat`. Eram atât de siguri, [tii, Russell era
singurul mo[tenitor… |ntotdeauna mi-a pl`cut casa de aici. E
destul loc pentru copii, când nu sunt la [coal`, [i pentru Nanny.
Iar acum totul este atât de nesigur, cu povestea asta despre
testament. M`car dac` n-am fi renun]at la alte lucruri…
Nelini[tea din vocea ei o urm`ri pe Wyn când se \ndrepta
spre camera din care hot`râse c` va \ncepe lucrul. Hot`rârea lui
58 LAUREY BRIGHT
Tempest Tylar plutea deasupra familiei ca o sabie a lui

Damocles, se gândi ea. Russell [i caporalul Benny \[i sacrificaser`
carierele militare, iar Louise casa. C` so]ia lui Tempest avea un
fiu era cunoscut de to]i, iar cererea lui de stabilire a paternit`]ii
nu putea fi respins` prea u[or.
Se apuc` de lucru, hot`rârea de a g`si testamentul f`când-o
mai \ncordat` decât de obicei. Singura pictur` de pe perete nu-i
d`dea nici un indiciu, era doar un peisaj f`r` nici un ogar. Pentru
o clip`, se sim]i dezam`git`. Biroul lui Tempest p`rea cel mai
potrivit loc pentru ascunderea testamentului.
– Pare locul cel mai logic, \i spuse Louisei, deschizând u[a pe
care o propti cu un scaun ca s` lase aer curat \nùtru [i v`zând-o
pe femeia care tocmai trecea prin fa]a u[ii.
– Mi-e team` c` logica n-o s` te ajute \n acest caz, se opri
Louise, privind-o \n timp ce deschidea z`voarele de metal de la
un birou solid cu dou` u[i. Nefericirea [i-a pus amprenta asupra
cumnatului meu, a[a c` nu cred c` logica a fost cea care i-a dictat
ac]iunile, o avertiz` ea cu delicate]e.
O umbr` \i \ntuneca privirea de obicei senin`. O umbr` din
trecut, amintirea [i regretul unor lucruri de mult uitate…
Privind-o, Wyn se \ntreb` oare cum ar`tase Tempest Tylar.
Figura lui Russell \i veni \n minte, dar era posibil s` nu semene
prea tare. Cu toate acestea, \l avea \n minte, cu sprâncenele lui
\ntunecate, cu ochii cenu[ii \ngândura]i, iar \n spatele lui
ap`rur` ochii alba[tri [i reci ai Dianei [i p`rul ei blond, aruncat
pe spate cu arogan]`. Se \ntreb` dac` Russell reu[ise s` se fac`
iertat, apoi ridic` din umeri, refuzând s` se mai gândeasc` la ei.
Nu era treaba ei o ceart` \ntre iubi]i.
– M` voi uita peste tot, indiferent cât de bizare ar fi locurile,
promise ea, apoi se \ntoarse spre masa pe care examinase un
candelabru ornat.
– Mie \mi plac mai mult peisele mai simple, spuse doamna
Tylar, ar`tând spre obiectul aten]iei ei.
– {i mie la fel r`spunse Wyn, dar acesta a fost la \nceput
destul de simplu. Ornamentele rococo au fost adùgate mult
mai târziu, cred c` \n epoca victorian`, fiind f`cute cu un metal
de calitate inferioar` celui ini]ial. Dac` te ui]i cu aten]ie, se pot
vedea diferen]ele, adùg` ea, sigur` pe ce spunea, [tiind c` are
un observator interesat.
– Da, victorienii aveau ni[te obiceiuri \ngrozitoare, spuse
femeia \n vârst`, dezaprobator.
– Urmau doar tendin]ele vremii, cum facem [i noi, de altfel,
o \ntrerupse Wyn, \mp`ciuitor. Când piesele de argint pe care le
de]ineau \ncepeau s` arate neinteresant, le modernizau, iar stilul
rococo era stilul epocii.
Tân`ra femeie adùg` candelabrul listei de obiecte evaluate,
care se m`rea v`zând cu ochii, punând lâng` el un pre]
aproximativ care o f`cu pe Louise s-o priveasc` uimit`.
– Dumnezeule! Atât de mult cost`? exclam` ea. N-aveam nici
cea mai mic` idee…
– Nu l`sa]i evalu`rile pe care le fac s` v` \mpiedice s` folosi]i
obiectele care v` plac, o rug` Wyn. Sunt f`cute s` fie folosite…
– Desigur c` le vom folosi… r`spunse \nso]itoarea ei. |mi
plac lucrurile frumoase– la fel ca [i ]ie. Numai c`, pân` acum, nu
m-am mai gândit la ele \n termeni de pre].
– Sunte]i genul de proprietar pe care ne place s`-l g`sim
pentru lucrurile frumoase care ajung la noi, \i spuse Wyn
zâmbind. Dar nu v-am oferi prea multe obiecte de genul `sta,
adùg` ea, ar`tând spre candelabru. Aceste vase, de exemplu,
sunt dintr-o alt` perioad`. Mânerele [i ornametele au fost f`cute
de la \nceput– aveau [i un rol practic, \nt`rind vasele, ca [i un rol
ornamental.
60 LAUREY BRIGHT
– Da, cred c` le prefer pe acestea, spuse femeia cu glas

hot`rât.
– Da, gusturile noastre actuale se potrivesc mai mult cu cele
din perioadele mai \ndep`rtate, zâmbi Wyn. Poate c`, peste o
sut` sau dou` de ani, oamenii vor prefera din nou ornamentele
\n stil victorian.
– Ei bine, eu nu, r`spunse Louise. Mul]umesc lui Dumnezeu
c` victorienii au modificat doar argint`ria, f`r` s` se ating` de
restul casei…
– Buni, vino repede!
Pa[i gr`bi]i r`sunar` pe sc`ri [i vocea lui Jane se auzi de pe
hol.
– Ce s-a \ntâmplat? se ridic` Louise repede, uitând argint`ria.
– Scamp a alergat o pisic` [i ea s-a urcat \ntr-un pom, iar Jon
strig` la el s` nu mai latre [i Nanny o s` fie sup`rat` pe noi
pentru c` ne-a spus s` nu facem g`l`gie…
L`tratul se auzea acum de afar`, iar din când \n când i se
adùga [i un strig`t : „taci, Scamp!“ Louise se \ndrept` spre u[`.
– Ar fi cazul s` m` duc s` v`d despre ce e vorba, suspin` ea.
Ai cùtat…? se opri o clip`, privind \n urm`.
– Am cùtat \n amândou` vasele, chiar am \ncercat s` v`d
dac` acest candelabru se poate desprinde de pe suport, \i
r`spunse Wyn.
Era imposibil, a[a c`-l d`du la o parte [i se uit` prin camer`.
O s` m` ocup de birou, hot`r\ ea. Nu voia s` se ating` de tablouri
pân` nu venea Russell, nu voia s`-i dea motive de sup`rare, doar
\i promisese. Cu toate c`-i f`cuse o surpriz` cu schimbarea
dormitorului, \nc` depindea de aprobarea lui.
Trase biroul mai aproape, dezv`luind sertarele mici, ascunse
vederii. Se \ntinse [i, apucând unul, \l trase spre ea, admirând
finisarea lui. Când \l \mpinse la loc, se potrivea atât de bine [i era

atât de etan[, \ncât se auzi pufìtul aerului \mpins \nùntru.
– Da, chiar se pricepeau, murmur` ea, atingând cu degetele
partea sculptat`, din buc`]i de culoare diferit`, atât de bine
\mbinate \ncât p`reau mai mult o pictur`.
Sertarele erau goale. Se uit` prin ele, cercetându-le cu mare
aten]ie. Nu se vedea nici un semn de uzur`, dovad` a aprecierii
de care se bucurase [i de grija proprietarilor.
Lucrurile rezist` mai bine uzurii timpului decât oamenii.
Filosofia lui Bill Stapleton se confirma. Devin morbid`, se cert`
ea, cùtând \n spatele fiec`rui sertar. Russell n-ar avea nici un
motiv s` se plâng` de modul \n care decurgea cercetarea, iar o
dat` sau de dou` ori descoperise un sertar ascuns \ntr-un astfel
de birou, a[a c` de ce n-ar g`si [i aici?
Alunec` pe sub \ncuietoarea ie[it` \n relief, nedorind s` piard`
nici o zon` din vedere, mul]umind, nu pentru prima oar`, c` istoria
permisese [i femeilor s` poarte pantaloni. |ncet, \[i trecu degetele
peste marginile interioare ale biroului, cùtând ceva– orice– care
ar fi ie[it pu]in \n eviden]`, tr`dând un sertar ascuns.
– Ai avut noroc? un zgomot de pa[i se auzi pe podeaua
camerei [i, \n timp ce privea la o pereche de pantofi negri care
ap`ruser` \n raza ei vizual`, auzi vocea lui Russell, plin` de
ner`bdare.
– Nu \nc`.
Vocea ei era \n`bu[it` pentru c` era ghemuit` sub birou. |[i
\ntinse picioarele \ncet, având grij` s` nu-l loveasc`. Nu era
potrivit s` love[ti un client, de[i de câteva ori, de când venise la
conac, se sim]ise tentat`, \[i aminti ea.
– N-am ajuns prea departe, am \nceput cu piesele de argint
de pe mas`, apoi am ajuns la acest birou. Ia destul de mult
timp — au!
62 LAUREY BRIGHT
Uitase de marginea ie[it` \n afar` a \ncuietorii [i se lovise cu

putere cu capul de ea. For]a impactului o f`cu s` se clatine,
ame]ind. |[i reg`si echilibrul [i ap`ru de sub birou scuturându-[i
capul, \ncercând s`-[i dea la o parte [uvi]ele de p`r de pe fa]`. Se
ridic` repede \n picioare, dar imediat camera \ncepu s` se
\nvârt` \n jurul ei, ca \ntr-un carusel.
– O, Dumnezeule! \[i ridic` mâna la frunte, ame]it`.
– Te-ai lovit.
Vocea lui Russell pluti spre ea \ntr-un vid ce]os, venind de
undeva din apropierea capului ei [i dou` bra]e o \nconjurar` la
timp, pentru c` genunchii i se \nmuiaser`. Se sim]i tras` spre \n
fa]`, dar \ncerc` s` reziste, dorind s` r`mân` \n picioare.
Genunchii n-o ascultar`, a[a c` ced` presiunii. Bra]ele din jurul
ei o ghidar` spre ceva moale, dar ferm, [i capul \i fu tras spre
spate, ca s` se odihneasc` pe ceva care mirosea slab a lo]iune de
ras scump`. Se relax` [i \nchise ochii, \ntrebându-se mirat` de ce
ar pune cineva lo]iune de ras pe o pern`.
– Sper c` nu vei le[ina, nu?
Vocea pe care o auzi de undeva de deasupra ei era nelini[tit`,
a[a c` deschise \ncet un ochi, \ncercând s` vad` cum stau
lucrurile. Privirea i se fix` pe candelabrul care p`rea s` stea la
locul lui [i deschise [i cel`lalt ochi cu mai mult` \ncredere.
– Nu. |[i mas` pielea dureroas` a capului, g`sind umfl`tura
care \ncepuse s` se ridice deasupra tâmplei drepte. Pentru
câteva secunde, am v`zut stele, asta-i tot. Se ridic` \n capul
oaselor, ]inându-se de ceea ce credea c` este o pern`.
– Nu te ridica atât de repede, ai r`bdare s`-]i treac`.
Russell o strânse mai tare, nedându-i voie s` se ridice, iar
Wyn descoperi atunci de ce se ]inea. Degetele ei descoperir`
]es`tura unei haine, v`zând c` mâna ei se odihnea pe
um`rul lui.
– Stau pe picioarele tale, realiz` ea, cu o voce slab`.

– {tii alt mod mai bun de a ]ine o femeie aproape le[inat`?
Amuzamentul era vizibil \n ochii lui cenu[ii, iar din]ii \i
str`lucir` \ntr-un zâmbet.
– Dar…
Sim]i culoarea urcându-i \n obraji, \n timp ce el o privea,
zâmbetul lui l`rgindu-se la vederea obrajilor ro[ii.
– Nici un „dar“, spuse el cu hot`râre. Las`-m` s`-]i v`d
cucuiul.
|i sim]i mâna alunecându-i de pe spate, nemaifiind nevoie
s-o sprijine. Blând— atât de blând—degetele lui lungi, sub]iri dar
puternice, \i prinser` b`rbia, \ntorcându-i fa]a spre el, când ea
nu-[i dorea decât s` le[ine cu adev`rat sau s`-[i ascund` figura
ru[inat` de privirea lui. Zâmbise când \i v`zuse culoarea din
obraji…
– |[i promit c` nu te va durea, dar trebuie s` v`d…
La fel de blând, cealalt` mân` d`du la o parte p`rul [aten de
pe fruntea ei, cercetându-i rana cu o atingere la fel de u[oar` ca
respira]ia de pe obrajii ei.
Avea degete de muzician. Gândul \i veni lui Wyn de nicìeri.
Degetele sensibile ale unui pianist, care f`ceau s` cânte corzile
\nnebunite ale inimii ei. Inim` care pân` acum dormise, dar
care, pentru c` o atinsese, era destinat` ca de acum s` simt`
prezen]a b`rbatului \n bra]ele c`ruia se odihnea, sim]indu-le
puterea. Atingerea lui, u[oar` ca o mângâiere, \i smulse de pe
buzele tremurânde un geam`t.
– Te doare? |mi pare rù.
Imediat, b`rbatul \[i retrase mâna, ne[tiind c` retragerea lui
durea mai mult decât atingerea. Tân`ra femeie cl`tin` \ncet din
cap, cu sentimentul de dezorientare al unui somnambul care se
64 LAUREY BRIGHT
treze[te \ntr-o lume de vis, care pân` acum nu-i era cunoscut`
decât din spusele altora, dar care descoperea c` era cât se poate
de real`.
– Nu vreau s`…
– Ce? o \ntreb` el cu blânde]e, privind-o cu aten]ie, iar ea
cl`tin` din nou din cap.
Nu voia s` se \ndr`gosteasc`, dar nu putea s`-i spun` una ca
asta. |n special, nu voia s` se \ndr`gosteasc` de el. Nu-[i
\nchipuise niciodat` c` dragostea poate fi a[a, \ntotdeauna
credea c` e tocmai invers. Mai \ntâi prietenie, care se
transform` \ncet \n dragoste, \ntotdeauna mai \ntâi din partea
b`rbatului, inima ei fiind l`sat` s` se trezeasc` \ncet, ca o floare
care \[i deschide petalele r`spunzând la razele calde ale
soarelui, sigur` de sentimentele lui. Nu se gândise niciodat` c`
se va cobor\ asupra ei ca acest vârtej \ntunecat de emo]ie,
spulberându-i ap`rarea cu o putere de ne\nvins care o l`sa
neajutorat`, uluit`. Ochii ei \l priveau, la fel de \ntuneca]i ca un
versant de munte peste care trecuse o furtun`, l`sând apoi
stâncile goale, indiferente ca \nainte—pentru c` Russell \i era
indiferent.
– Nu ar`ta atât de speriat`, \i interpret` el gre[it expresia
fe]ei, iar capul lui se aplec` spre ea, atât de aproape c`-i sim]ea
mirosul lo]iunii dup` ras.
Brusc, \ncepu s` se zbat`, \mpingându-l, speriat` c` o va
s`ruta– speriat` c` n-o va face– \ntrebându-se cum \i va
r`spunde. Atingerea degetelor lui trezise \n ea sentimente de
care pân` acum nu fusese con[tient`. Dac` buzele lor se ating,
doar \n treac`t, doar o singur` dat`, nu va fi reu[i s`-i ascund`
acele sentimente. Teama o f`cu s` se \mbujoreze din nou [i nu
\ndr`zni s`-l priveasc`, [tiind c`-l va vedea din nou zâmbind.

Pentru el, un s`rut n-ar fi mare lucru, ca [i cum ar s`ruta-o pe
Jane, ca s-o lini[teasc`, \n timp ce o ]inea \n bra]e, iar dup` aceea
ar fi repede uitat. Pentru ea, atingerea buzelor lui ar fi \nsemnat
predarea inimii ei… Cu ultimele puteri, lupt` s` nu se \ntâmple
una ca asta.
– N-am nevoie de nimic, rosti ea, reu[ind s` vorbeasc`. N-am
o ran` deschis` [i m` simt bine. N-a fost decât \ncuietoarea
aceea– oh, uite!
Vederea piesei de lemn care o r`nise [i care acum se ridicase
la unghi drept, fu ca un du[ rece, care \i aminti ce f`cea \nainte
ca Russell s-o ]in` \n bra]e.
– S-a rupt. Cerule! Chiar te-ai lovit serios!
El p`rea mai preocupat de starea ei, decât de cea a biroului.
De[i era [ocat`, \[i d`du seama de acest lucru, care fu ca un
balsam pentru inima ei suferind`.
– Nu, nu s-a rupt. Are o balama, spuse ea mirat`.
– O balama? Dar nu [tiam c` mai exist` un sertar acolo…
Russell se \ntrerupse, uitându-se la ea cu uimire, apoi \n]elese la
ce se uitau amândoi.
– Cùtam un sertar ascuns– se pare c` l-am g`sit… mai bine
spus, capul meu l-a g`sit.
S`ri de pe genunchii lui, sprijinindu-se \nc` de um`rul
musculos ca s`-[i st`pâneasc` tremurul picioarelor.
– V`d ceva \nùntru… ceva de hârtie… vocea lui era r`gu[it`
de emo]ie.
– Uit`-te tu– e dreptul tù.
Wyn se retrase, dar Russell o prinse de mân`, luând-o cu el
pe covorul din fa]a biroului pe care, ca la un semn, c`zur`
66 LAUREY BRIGHT
amândoi \n genunchi, Wyn pentru c` picioarele \i tremurau

incontrolabil de emo]ie, iar Russell ca s`-[i reduc` \n`l]imea
considerabil`. Erau amândoi la acela[i nivel. B`rbatul se \ntoarse
s-o priveasc` [i \n ochii lui se vedea speran]a.
– Haide, scoate ce e \nùntru. {i vocea ei suna ciudat, iar
gâtul \i era uscat. Doamne, d` s` fie numele lui Russell \n
testament, rosti ea \n gând, ca o rug`ciune. Nu e un sertar, e
doar o ascunz`toare, trebuie s` bagi mâna \nùntru, \l gr`bi ea.
– |ncearc` tu, mâinile tale sunt mai mici.
|i cuprinse \ncheietura, tr`gând-o \n fa]`, iar strânsoarea lui
puternic` o f`cu pe Wyn s`-[i simt` degetele amor]ite.
– Dac` \mi dai drumul, o s` pot s`-mi folosesc ambele mâini.
– Bietele tale mâini! \ncerc` el s`-i maseze palma, cu o privire
vinovat`. E a doua oar` când te fac s` suferi.
Era a treia oar`, dar n-avea de ce s`-i spun` despre cealalt`
suferin]` pe care i-o provocase. Cu o privire hot`rât`, se \ntoarse
spre birou.
– Sunt mai multe foi de hârtie, spuse ea, \n timp ce pipìa cu
degete experte \n interiorul \ntunecat.
– S` le v`d.
Russell se aplec`, punându-[i obrazul lâng` al ei, privind prin
deschiz`tur`. Inima ei f`cu un salt alarmat, dar el nu p`rea
con[tient de agita]ia ei, cu toate c` lui Wyn i se p`rea c` b`tìle
gr`bite puteau fi auzite din satul urm`tor.
– Ai grij` cu hârtiile, dac` sunt vechi pot s` se rup` foarte
u[or, \ncerc` ea s`-i potoleasc` entuziasmul.
Cu grij`, le scoase [i, f`r` s` se uite la ele, i le puse \n palmele
\ntinse. Pentru o clip`, el le ignor`, privind-o \n ochi, mul]umindu-i
pentru c` se ab]inuse s` le cerceteze, apoi privi spre hârtiile
\ng`lbenite de vreme, prinse cu grij` cu o agraf`.
– Sunt tìeturi din ziare. Par a fi mai mult reclame.

Vocea lui era mirat`. Cu grij`, cùt` prin ele.
– Las`-m` s` v`d, interveni Wyn, luându-le [i \ntinzându-le pe
covorul dintre ei, \ntinzându-le cu grij`. Se uit` la titlurile
paginilor. Toate erau din ziare londoneze [i erau destul de vechi.
– Aici e un afi[ de la un teatru… Pe so]ia unchiului tù – cum
o chema… adic` numele de scen`? \l \ntreb` ea, dezam`girea
citindu-i-se \n voce. Nu era nici urm` de testament.
– So]ia lui Tempest? vocea lui era \nc` plin` de uimire. Cred
c`-[i spunea Marylyn. De ce?
– Cred c-am dat peste amintirile unchiului tù, spuse ea
\ncet. Bilete de teatru [i articole de critic` teatral`.
– Se mai vede ceva \nùntru, spuse Russell, privind cu
aten]ie.
– |n col]? Da, v`d.
Wyn \[i strecur` din nou mâna \nùntru, sco]ând [i ultimul
obiect pe care \l mai con]inea ascunz`toarea. Era ceva mic,
\nvelit \ntr-o ]es`tur`, iar Wyn i-l \ntinse f`r` s` spun` nimic.
– Mai bine \l deschizi tu. M` simt ca [i cum a[ \nc`lca
proprietatea cuiva.
– Vrei s`-l pun la loc? Nu f`cuse nici o mi[care s`-l deschid`.
– Nu, deschide-l, \l vom pune dup` aceea la loc, spuse el cu
voce lini[tit`.
Tân`ra femeie se uit` la pache]elul \ng`lbenit de vreme [i [tiu
la ce se referea Russell. Ezitând, se uit` spre el, dar semnul lui
din cap o f`cu s` \nceap`, de[i f`r` convingere, s` deschid` micul
pachet.
– E un trandafir– unul \nchis la culoare.
Foarte bine p`strat, bobocul cândva ro[u, se oferea privirilor
lor. Tija sub]ire avea un singur ghimpe, \nc` ascu]it, dup` cum
68 LAUREY BRIGHT
descoperi Wyn. Mi[carea ei de retragere deranj` ceva ascuns \ntre

petalele uscate, care c`zu pe covor, rostogolindu-se. Se aplec`
repede s`-l prind` \nainte s` ajung` sub birou, iar Russell f`cu [i el
aceea[i mi[care. Mâinile lor se \ntinser` \n acela[i timp [i se unir`,
ratând obiectul care se rostogoli mai departe. Russell zâmbi:
– E al tù, spuse el, retr`gându-[i mâna. E un fel de inel…
reu[ise s`-l vad` când se rostogolise.
– E o verighet`… Lacrimile \i \mpìenjenir` privirea, \n timp
ce se uita la cercul de aur din mâna ei, apoi \[i plec` privirea. Nu
voia s-o vad` plângând.
– |nc` o iubea… vocea ei era doar o [oapt`, un sunet slab
care-i sc`p` de pe buzele uscate. Brusc, \i p`ru rù de fostul
proprietar al conacului… \l \n]elegea…
Dragoste ne\mp`rt`[it`.
Era o fraz` pr`fuit`, apar]inând vechilor teatre, dar camera
era atât de plin` de lucruri din aceea[i epoc`, \ncât nu-i p`rea
nepotrivit`. Durerea pe care o sim]ise la atingerea accidental` a
lui Russell fusese real`, la fel [i singur`tatea la care propria inim`
o condamnase…
– Ai cump`rat o scar` nou`? \ntreb` Jon din pragul u[ii, privind
la obiectul pe care Wyn nu-l observase. Pot s` m` urc pe ea?
– Nu!
Russell se ridic` repede [i, f`r` nici un efort, \l lu` pe bìatul
ajuns deja la a treia treapt` a sc`rii ce st`tea \ntr-un echilibru
destul de instabil.
– O s` iei b`taie dac` te prind urcat pe ea, spuse el foarte serios.
– Caporalul Benny m` las` s` m` urc pe a lui, protest` Jon.
– Da, dar a lui n-are trepte atât de \nalte [i nu e nici un
pericol, explic` Russell, iar Wyn se str`dui s`-[i ascund`
zâmbetul. Cu atâtea nepoate [i nepo]i, fusese nevoit` s` se
gândeasc` \ntotdeauna la ce le putea veni \n minte, ca s`-i

p`streze \n siguran]`. Era amuzant s`-l vad` pe Russell f`când
acela[i lucru, la care de altfel p`rea s` se descurce de minune,
observ` ea aprobator.
– Dar astea \mi plac mai mult. Sunt atât de str`lucitoare…
mângâie Jon treptele de aluminiu cu invidie [i suflând spre o
etichet` care plutea la \n`l]imea capului lui, fluturând.
– Ai cump`rat-o acum? \ntreb` ea, descoperind c` eticheta
era un pre]. Pentru mine?
Era o scar` cu trepte \nalte, ca a unui decorator, iar faptul c`
era f`cut` din aluminiu o f`cea foarte u[oar`, putând s-o mute [i
ea f`r` nici un efort. Da, dar o f`cea [i foarte scump`, \[i spuse
ea, sim]indu-se vinovat`.
– E mai sigur` pentru tine. Acum, era rândul lui Russell s` se
simt` jenat. Sigur` pentru adul]i, nu pentru copii, adùg` el, \ntâl-
nind privirea interesat` a lui Jon. Este bine s` ai o astfel de scar` \n
cas`… pentru orice eventualitate, \ncerc` el s`-[i explice achizi]ia.
– Sunt foarte recunosc`toare, spuse Wyn. Cred c-ai fost
nevoit s` te duci pân` \n sat pentru ea…
– Pe etichet` scrie c` e de la Mostyns, citi Jon cu voce tare. E
un magazin din ora[– vin, Buni! strig` el [i alerg` afar`, auzind
vocea Louisei care-l striga din gr`din`.
Cel mai apropiat ora[ era la cel pu]in treizeci de mile dep`rtare.
A[adar, Russell nu avusese când s-o vad` pe Diane. Gândul acesta
o f`cu pe Wyn s` uite de durerea de cap care \ncepuse s-o chinuie.
Numai dac` nu cumva \i d`duse un telefon [i aflase c` era \n
ora[… Se sim]i din nou cuprins` de durere.
– Vrei s` le pun \napoi? \ntreb` ea apropiindu-se de birou [i
luând de jos tìeturile din ziare [i \mpachetând la loc trandafirul
[i verigheta.
70 LAUREY BRIGHT
– Da, acum [tim unde sunt dac` vrem s` le ar`t`m cuiva.

Doar s` fim siguri c` [tim care dintre piesele de lemn este
deschiz`toarea. Se apropie de birou, num`rând ornamentele
\ncuietorii. E cea din centru.
– Am g`sit-o \nainte destul de bine, coment` Wyn,
pref`cându-se bosumflat`, iar el \ncepu s` râd`.
– Nu-]i face un obicei din modul `sta de a deschide sertarele,
o sf`tui el. Data viitoare s-ar putea s` nu mai fii atât de
norocoas`.
Nici nu se sim]ea prea norocoas`. Lovitura de la cap se va
vindeca, dar \[i sim]ea inima mult mai grav r`nit`. B`tea cu putere,
\nlocuind resturile unei alte pove[ti de dragoste nefericite, cu
alta la fel de trist`.
– La \nceput trebuie tras` cu destul de mult` putere, dar apoi
se deschide repede.
|nchise mica u[i]`, apoi o deschise din nou, \ncercând s` vad`
cât de bine func]ioneaz`.
– Las-o acum. Russell \i lu` bra]ul, tr`gând-o dup` el.
– Pì, cu acest birou am terminat, nu cred c` mai e ceva de
g`sit. Acum, c-ai adus scara, o s` \ncep cu pictura.
– Nu acum– e de-ajuns pentru ast`zi, mai bine iei o pauz`,
spuse el, \nchizând u[a dup` ei. O s` \ncepi din nou mâine
diminea]`. O s`-]i dau jos pictura. Dac` \ncerci s` mai lucrezi
acum, \i \ntrerupse el protestele, nu vei reu[i decât s`-]i
\nrùt`]e[ti durerea de cap, care te va ]ine prizonier` [i mâine.
– Copiii m-au rugat s` m` joc \mpreun` cu ei \n labirint, \[i
aduse ea aminte, \n]elegând c` avea dreptate.
– Nu cred c` \ncercarea de a ie[i din labirint te va ajuta \n
cazul durerii de cap, dar sunt sigur c` soarele \]i va face bine,
zâmbi el. Este o scurt`tur` pe aici spre labirint.
Chiar ne\ngrijt`, gr`dina era foarte frumoas`, iar florile

parfumau aerul proasp`t. Ochii lui Wyn str`lucir` de \ncântare.
– |]i plac gr`dinile? o \ntreb` el, ar`tând c` o urm`rise cu
privirea, citindu-i \ncântarea pe figur`. |n aceast` privin]`, nu era
nevoit` s`-[i ascund` adev`ratele sentimente.
– O, da! Iar degetele mele simt o dorin]` nebun` s` \nceap`
s` smulg` buruienile.
Dragostea ei pentru plante o f`cea s` deplâng` lupta dat` de
gr`dina, odat` \ngrijit`, de a-[i p`stra aparen]a.
– La fel mi se \ntâmpl` [i mie, m`rturisi el. Asta era una dintre
primele munci pe care voiam s` le fac de când am venit aici.
Numai c` acum nu mai cred c-am dreptul s` m` amestec. Vocea
lui se pierdu, iar Wyn \l privi \n]eleg`toare.
– Am g`sit amintirile unchiului tù, \i reaminti ea, la fel vom
g`si [i testamentul. Va mai dura probabil ceva timp…
Era hot`rât` s`-l g`seasc`, chiar dac` va dura luni \ntregi. Sub
nici o form` nu trebuie l`sat nimeni s` distrug` asemenea
frumuse]e. Str`juit` de trei copaci \n stânga [i de zidul casei \n
dreapta, gr`dina avea o frumuse]e romantic`, un loc \n care s-au
desf`[urat \ntâlniri, s-au [optit jur`minte, poate s-a plâns…
Acum r`suna râsul copiilor, \n timp ce Jane [i Jon alergau \n
jurul labirintului. Wyn [i Russell se \ndreptar` spre ei.
– |nc` nu ]i-am mul]umit c` m-ai mutat \n alt` camer`. |mi
aduce aminte de… de asta, murmur` ea, fluturând mâna spre
gr`din`.. Nu putea s`-[i exprime sentimentele \n cuvinte, dar era
sigur` c` el o va \n]elege.
– Ne a[teptam ca oaspetele nostru s` fie un b`rbat, \i reaminti
el, ar`tându-i care era locul pe care-l ocupa \n aceast` cas`.
Pentru o clip`, Wyn \[i dori ca Diane s` fie de fa]` [i s`-l aud`. Se
str`dui s` resping` aceste sentiment [i ced` rug`min]ilor copiilor.
72 LAUREY BRIGHT
– Vino s` te joci cu noi. Ajut`-ne s` g`sim ie[irea…

Toat` lumea din aceast` cas` caut` o ie[ire, se gândi ea,
cuprins` brusc de griji. Copiii voiau s`-i ajute s` g`seasc` ie[irea
din labirint dar, dup` ce vor afla, jocul lor nu va mai avea nici un
farmec. Russell voia un ajutor ca s` g`seasc` testamentul, iar
ea…
Russell era singurul care putea s-o ajute, dar nu [tia de ce
avea ea nevoie. Pentru el nu era decât o angajat`, ajuns` aici
doar pentru c` adev`rata persoan` care trebuia s` vin` – Bill
Stapleton– era bolnav`. Nu era decât o \nlocuitoare [i nu avea
nevoie de Diane care s`-i aduc` aminte acest lucru.
Cu picioarele grele ca de plumb, \i \nso]i pe cei doi copii \n
labirint, ajungând mereu \n fa]a unui zid, fiind nevoi]i s` se
\ntoarc`. Cu toate c` putea s` vad` foarte bine drumul care
ducea afar` din labirint, nu putea s` le dezv`luie copiilor solu]ia,
a[a c`-i urm` cu fals entuziasm tot drumul, l`sându-i s-o
conduc`, pân` când obosir` cu to]ii [i se \ndreptar` spre locul
unde Russell \i a[tepta, cu bra]ele deschise ca s`-i primeasc` pe
copii, strângându-i \n bra]e, l`sând-o pur [i simplu afar`.
Capitolul 5
– Sper c` nu vrei s` te apuci din nou de munc`, dup`-amiaz`?

E sâmb`t`, o privi Val cu uimire.
– N-am ie[it decât pentru o gur` de aer proasp`t, \i aminti ea,
\ntorcându-se de la gardul ocolului pentru animale [i privind
spre cas`. Toat` familia p`rea s` priveasc` plimbarea pe acest
drum ca pe un fel de ritual.
– Dar ai muncit toat` diminea]a, spuse Val.
Avea dreptate. Russell fusese cu ea cea mai mare parte a
timpului, dându-i jos tablourile de pe pere]i, ca ea s` le poat`
studia cu aten]ie, observându-i mi[c`rile de aproape. Prea
aproape pentru lini[tea ei sufleteasc`, pentru c` degetele \i
tremurau prea tare, a[a c`-i era destul de greu s` ]in` piesele
foarte delicate. Era sigur` c` tremura [i de team` c` el va observa
ce se \ntâmpl` [i o va \ntreba care este problema.
– N-a]i g`sit nimic interesant \n birou… spuse Val cu
ner`bdare. Russell ne-a ar`tat ce a]i g`sit \n acea ascunz`toare.
Numai ni[te tìeturi din ziare, spuse el cu dezgust.
74 LAUREY BRIGHT
– Erau amintirile unchiului vostru, \ncerc` Wyn s`-i explice.

– Amintiri! pufni el. Nu \n]eleg de ce v-a]i ostenit s` le mai
pune]i \napoi, putea]i foarte bine s` le arunca]i. Salut, Russ, se
\ntrerupse el, iar Wyn v`zu, spre marea ei nepl`cere, c` Russell
[i Diane se \ndreptau spre ei.
– Eu m` \ntorc \n cas`.
Putea s` treac` pe micul pod peste râu [i nu trebuia decât s`
zâmbeasc` [i s` treac` mai departe când cei doi vor ajunge \n
dreptul ei. Era sigur` c` Diane nu se va opri s`-i vorbeasc`, iar
Russell, fiind cu ea, n-o va face nici el.
– Nu pleci nicìeri, o opri Val, prinzând-o de mân`. Nu putea
s` scape decât dac` se zb`tea [i oricum era prea târziu. La
strig`tul lui Val, Russell gr`bi pasul spre ei, iar Diane fu nevoit`
s` fac` la fel.
– Nu-i a[a c` nu te a[tep]i ca Wyn s` lucreze [i sâmb`t` dup`-
amiaz`? \ntreb` fratele mai tân`r, iar Wyn \[i dori din toat` inima
s` nu i se fi al`turat \n ceea ce \ncepuse ca o plimbare foarte
pl`cut` de una singur` pân` ce el o z`rise de la fereastra casei [i
o ajunsese \n grab`. Tonul lui era acuzator, ca [i cum fratele lui
ar fi trata-o ca un st`pân de sclavi iar ea s-ar fi plâns.
– Desigur c` nu, se \ncrunt` Russell. Numai dac` ea vrea
acest lucru.
Ca [i \n cazul copiilor, o l`sa pe ea s` aleag`.
– Voi v` duce]i s` c`l`ri]i? \ntreb` Val, cu toate c-ar fi trebuit
s` fie evident, pentru c` amândoi purtau haine de c`l`rie.
Haide]i s` mergem cu to]ii, ce zice]i? Dac` vre]i s` ne a[tepta]i s`
ne preg`tim [i noi, propuse el.
– N-am haine potrivite pentru c`l`rie, protest` Wyn,
deranjat` c` nu fusese consultat` \nainte ca el s` se gr`beasc` s`
\ntrebe. Chiar dac` era foarte tân`r [i entuziast, Val ar fi trebuit
s` vad` c` prezen]a lor nu era dorit`. Figura Dianei era mai
\ntunecat` decât un nor de furtun`. Cu toate c` tân`rul \i

reparase ma[ina, nu ascundea deloc c` prezen]a lui \i era
nepl`cut`. Respir` adânc, constatând c` privirea femeii era atât
de veninoas`, \ncât era de mirare c` Val nu se pr`bu[ea mort.
– Nu conteaz` hainele. O s` mergem mai \ncet, voi r`mâne
cu tine, o pres` fratele mai tân`r. Pantalonii tì par destul de
potrivi]i, \i arunc` el o privire aprobatoare, cred c` sunt [i
confortabili.
– Dac` v-a]i hot`rât, pute]i s` lua]i dou` iepe din ocolul
dinspre sud. Ar avea nevoie de mi[care, suger` Russell.
– Nu sunt prea vioaie, protest` Val.
– Nu cred c` Wyn are nevoie de un galop prea gr`bit,
r`spunse Russell. Ui]i c` va trebui s` c`l`reasc` f`r` p`l`rie,
explic` el, iar Val p`ru c` cedeaz`.
– M` duc s` aduc dou` iepe.
– Vin [i eu, se hot`r\ Russell brusc, p`rând s` nu aib` prea
mare \ncredere \n alegerea lui. Nu vom lipsi decât foarte pu]in,
promise el celor dou` femei, iar Wyn se \ntrist`. Nu voia s` fie
l`sat` cu Diane, dar dac` va pleca acum va fi acuzat` c` nu este
sociabil`, lucru de pe urma c`ruia Diane va profita cu vârf [i
\ndesat.
– Ai grij` s` mergi dup` Scamp, Jon, se auzi vocea lui
Russell, iar Wyn r`sufl` u[urat`. Copiii se \ndreptau spre ei [i o
vor salva de la primejdia de a r`mâne singur` cu Diane. Nu l`sa
cureaua s` atârne, continu` b`rbatul s`-[i sf`tuiasc` nepotul,
cineva se poate \mpiedica de ea. Ori o ]ii \n mân`, ori o sco]i.
Cred c` cel mai bine ar fi s-o ]ii, hot`r\ el. Nu vrem s` le
speriem pe iepe.
– Am venit cu ni[te zah`r pentru iap`, spuse Jon, \ndreptându-se
spre gardul ocolului [i, spre u[urarea lui Wyn, Jane o prinse de
mân`, tr`gând-o [i pe ea spre ocol. Nu se \ntoarse s` vad` dac`
76 LAUREY BRIGHT
femeia \i urma, dar spera c` nu. Numai c`, ajungând lâng` gard,
o descoperi la doi pa[i \n spate, iar apoi se sprijini de \ngr`ditur`
lâng` ea.
– Se pare c` unchiul Russell a prins-o pe Dusky pentru tine,
observ` Jon. E foarte blând`, chiar [i noi am c`l`rit-o, \ncerc` el
s-o lini[teasc`, iar Wyn zâmbi.
– Foarte bine, a trecut ceva timp de când n-am mai c`l`rit.
Nu erau decât câteva luni, dar nu trebuia s` [tie nimeni.
– De ce nu te urci pe asta [i s` \ncerci câteva ture prin ocol?
Wyn se uit` surprins` \n jur, auzind vocea Dianei, care se
\ntoarse spre ea, vorbindu-i foarte politicos.
– Doi, trei pa[i \]i vor aduce aminte totul, [i are [i o sfoar` de
care s` te ]ii, continu` femeia.
– Pe aceast` iap`? lui Wyn nu-i venea s`-[i cread` urechilor.
Desigur c` Diane [tia c` iapa poart` un mânz… De altfel, era
vizibil.
– Nu po]i s` c`l`re[ti pe iapa asta, unchiul Russell a spus c`
nu e voie, se \ntoarse Jon spre ea. Va avea un mânz, \ncerc` el s`
explice.
– Da, [tiu, nici nu m` gândeam s` fac una ca asta.
Wyn se \ntoarse s-o priveasc` pe Diane, plin` de furie.
Desigur c` [tia c` iapa poart` un mânz [i \ncercase s-o fac` s` se
urce pe ea, riscând via]a iepei [i a mânzului nen`scut ca s`-l fac`
pe Russell furios pe ea. N-avea cum s` nu [tie, pentru c` iapa
purta mânzul arm`sarului preferat al lui Russell. {tia [i cât de
mult ]inea la el. Ar fi \nceputul hergheliei Tylar. Chiar dac` va
r`mâne la conac sau va pleca, tot va trebui s` \nceap` de undeva.
S` ri[ti visele omului iubit pentru o simpl` r`zbunare era ceva
dincolo de capacitatea lui Wyn de \n]elegere.
– Ar fi trebuit s` [tii mai mult decât s` faci o astfel de
propunere.
Vocea ei era lini[tit`, dar nu putea s`-[i ascund` dispre]ul din priviri.
Diane se \mbujor`.
– Doar o tur` nu i-ar fi f`cut nici un rù, murmur` ea. Bine,
dac` nu vrei s` fii prietenoas`, nu-i decât treaba ta. Se \ntoarse
cu spatele la Wyn [i la cei doi copii [i se \ndrept` spre ocolul
unde cei doi b`rba]i alegeau iepele.
– Le-am prins destul de repede, zâmbi Val triumf`tor. O s` le
punem imediat [i [eile. Wyn, nu vrei s` a[tep]i lâng` gardul de
acolo, cu pl`cu]` pe el? Vom veni noi cu ele. Benny deja a
\nceput s` pun` [eile pe ceilal]i doi cai.
– Care pl`cu]`? \ntreb` Wyn, ap`rându-[i ochii de soarele puternic.
A, da, o v`d – cu toate c` nu v`d ce scrie pe ea, zâmbi ea.
– Scrie „accesul interzis“, se r`sti Diane pe un ton care-l f`cu
pe Val s` tresar`, ar`tându-i foarte bine lui Wyn la ce se referea.
Russell nu p`ru s` aud`, ocupat s` r`spund` \ntreb`rilor puse de
copii, cu spatele la cei trei.
– Merg cu voi, se hot`r\ Diane când cei doi b`rba]i se
\ndreptar` spre grajduri.
Wyn respir` u[urat`. N-o deranja s` a[tepte singur`, era
preferabil decât s` stea cu femeia care se dovedea din ce \n ce
mai periculoas`.
– Dar ne putem descurca, o privi Val cu surprindere. Ne va
lua foarte pu]in, nu v`d de ce-ai face drumul de dou` ori.
– Mi-am l`sat crava[a \n ma[in`, r`spunse Diane, iar el ridic`
din umeri.
– N-o s` ai nevoie de crava[`, interveni Russell, care-i auzise
cuvintele. Iapa nu-]i va face probleme, spuse el lini[tit.
– Nu m` simt bine f`r` crava[`, se \ntoarse ea [i porni \ntre
cei doi b`rba]i, excluzând-o pe Wyn, pentru c`, dac` ar fi vrut s`
mearg` \mpreun`, ar fi fost nevoit` s` mearg` fie \nainte, fie
dup` ei.
78 LAUREY BRIGHT
– O s` a[tep]i lâng` gardul cu pl`cu]`? \ntreb` Val, privind-o

peste um`r.
– Da, o s` v` a[tept acolo, r`spunse Wyn repede. Nepl`cerea
pe care o sim]ea Diane pentru compania ei era reciproc`.
– O s` venim cu tine.
Copiii p`reau s` se simt` foarte bine \n compania ei, iar inima
i se \nc`lzi, cu toate c` observ` c` Jon era mai preocupat ca de
obicei, iar de dou` sau trei ori \l surprinse privind-o nelini[tit.
– Vrei s`-mi spui ce te sup`r`? \l \ntreb` ea, când Jane alerg`
dup` Scamp, care sc`pase.
– E vorba despre iap`– cea care va avea un mânz, spuse el
\ncet, ezitânt.
– Nu te \ngrijora, n-o voi c`l`ri. {tiu la fel de bine ca [i tine
c` e periculos pentru ea, \ncerc` tân`ra femeie s`-l lini[teasc`.
– {tiu c` tu nu… doar ai spus asta. |ncrederea pe care i-o
ar`ta era emo]ionant`. E vorba despre m`tu[a Diane… se opri
el jenat.
– {i ea [tie acest lucru.
A[adar, era „m`tu[a Diane“. Ziua \[i pierdu brusc toat`
str`lucirea. Pân` [i copiii o acceptau ca pe un membru al
familiei. Ea \ns`[i o avertizase c` e „accesul interzis“. Ochii \i
c`zur` pe pl`cu]a de lâng` ea [i se \ncrunt` citind ce scria cu
vopsea neagr`: „ocolul 1“
Se pare c` Russell \ncepuse s` numeroteze ocoalele. Se uit`
la gardurile din jur. Toate erau noi, p`rând c` n-au mai mult de
câteva s`pt`mâni. Erau \mp`r]ite prin garduri electrice. Era de
acord cu ce f`cuse, terenul de p`[unat era foarte mare, dar putea
fi folosit mai bine dac` era \mp`r]it \n mai multe ocoale.
Nu era de mirare c` Val fusese mirat când auzise cuvintele
Dianei, mai ales c` n-avea de unde s` \n]eleag` dublul lor sens.
– Da, dar [tia de mult c` iapa nu trebuie c`l`rit`…

Se str`dui s` se concentreze pe cuvintele lui Jon.
– Eram de fa]` când i-a spus unchiul Russell, spuse bìatul,
iar Wyn se sim]i din nou cople[it` de mânie fa]` de femeia f`r`
scrupule care \ncercase s-o p`c`leasc`.
– Cred c-a uitat, \ncerc` ea s` spun` cu voce calm`, dar \n
voce i se sim]ea \ncordarea. Acum, c` i s-a reamintit, nu va mai
uita. Reu[i s` fie conving`toare, iar chipul bìatului se lumin`.
– Sper c` mânzul va fi la fel ca Pendelico. Nu-i frumos?
\ntreb` el, iar Wyn se \ntoarse s`-i urm`reasc` privirea.
Cei trei c`l`re]i se \ndreptau spre ei. Val aducea \nc` un cal,
care ar`ta foarte bine crescut. Cu toat` sup`rarea, Wyn descoperi
c` a[tepta cu ner`bdare partida de c`l`rie. Russell [i Diane
c`l`reau unul lâng` cel`lalt. Trebuia s` recunoasc`, chiar dac`
nu-i f`cea nici o pl`cere, c` erau un cuplu reu[it. Diane c`l`rea
o iap` neagr`, cu o stea alb`
\n frunte, care punea \n valoare p`rul ei auriu, un fapt de care
se vedea c` este foarte con[tient`. Cu toate acestea, femeia era o
foarte bun` c`l`rea]`, care p`rea o singur` fiin]` cu animalul pe
care c`l`rea.
Russell se afla lâng` ea, pe Pendelico, \nalt, suplu, o siluet`
care se profila m`rea]` pe cer. Nu era de mirare c` nu-i d`dea
voie Dianei s`-l c`l`reasc` pe Pendelico. Animalul p`rea plin de
energie, cu toate c` b`rbatul era un c`l`re] perfect, capabil s`-l
]in` \n frâu. Se oprir` câteva clipe, a[teptând-o s` \ncalece.
– Caporalul Benny \l hr`ne[te cu porumb, de aceea este atât
de plin de energie, observ` Jon cu pricepere [i plin de
importan]`, iar tân`ra femeie zâmbi.
Val s`ri de pe cal [i se apropie, oferindu-i ajutorul:
genunchiul lui [i mâinile \mpreunate pe care s` se sprijine. Nu
voia s`-l refuze, cu toate c` era perfect capabil` s` \ncalece f`r`
80 LAUREY BRIGHT
ajutor, chiar pe un cal mai \nalt. Ajuns` \n [a, strânse frâiele cu

mâini pricepute, bucurându-se de sentimentul pe care i-l d`dea
c`l`ria.
– Stai bine? o \ntreb` Russell, iar ea d`du din cap, mul]umit`.
Vom cobor\ spre sat, \i spuse fratelui lui, vom ajunge la marginea
p`durii [i vom merge pe lâng` râu. Dac` ne \ntoarcem pe partea
cealalt`, o s` pot s` trec pe la Benny s` v`d cum se descurc`, le
spuse el. Voia s` repare o sp`rtur` din partea de sud al zidului.
– E o persoan` foarte priceput`, recunoscu Val, care p`rea
dornic s` vorbeasc`. Nu e cu noi decât de pu]in timp, dar se pare
c-a \ncercat aproape orice.
– Nu-i decât un gr`jdar, observ` Diane, iar tonul ei ar`ta ce
p`rere avea despre b`rbatul \n discu]ie.
Wyn o privi nedumerit`. Nu-l \ntâlnise pe caporalul Benny
decât de dou` ori, dar \l pl`cuse. Era un b`rbat t`cut, rezervat,
dar dac` \l puneai s` vorbeasc` despre cai, nu era nimic pe care
s` nu-l [tie. Fusese impresionat` de pasiunea lui, fiind o mare
iubitoare de cai.
– Dac` mergem \n direc]ia asta, vom ajunge la marginea
propriet`]ii, continu` Val s` povesteasc`, foarte bine dispus.
Russell \[i \ntoarse calul, trecând \n fruntea grupului, dar
imediat Diane \l urm`, l`sându-i pe cei doi \n urm`.
– Cât de \ntins este domeniul?
De fapt, n-o prea interesa subiectul, dar orice fel de
conversa]ie era mai bun`, decât s`-[i asculte propriile gânduri \n
timp ce c`l`rea \n spatele celor doi, urm`rindu-i, v`zându-i
absorbi]i \n conversa]ia lor, \[i spuse tân`ra femeie, prost dispus`.
– Cam vreo dou` mii de acri, r`spunse Val. Da, pare un loc
foarte bun pentru terenul sportiv pe care vrea s`-l construiasc`
Cedric Plumb, adùg` el cu cinism, iar Wyn se \ntoarse \n [a,
privindu-l.
– Nu se va ajunge la asta, spuse ea cu hot`râre. Voi g`si

testamentul chiar dac` va dura luni de zile…
– Dar chiar ]ii la locul `sta, observ` el cu admira]ie, devenind
grav. Sunt mul]umit c` e[ti de partea lui Russ, adùg` el. Am
f`cut tot ce ne-a trecut prin cap, am cùtat prin toate col]urile,
dar tu e[ti un ajutor pre]ios, recunoscu el, e[ti specialist`.
– N-a[ putea s` v`d un loc atât de frumos distrus, r`spunse
ea, mu[cându-[i buzele.
Probabil c`, pentru Val, p`rerile ei nu erau decât un
entuziasm profesional, dar [tia c`, dac` ar auzi-o Diane, ar da cu
totul alt sens cuvintelor ei. Sensul corect. Femeile sunt mai
intuitive decât b`rba]ii, mai ales când sunt \ndr`gostite, a[a c`
n-avea curaj s-o lase pe Diane s`-[i dea seama care sunt
adev`ratele ei sentimente pentru Russell. Ar deveni foarte
vulnerabil` la atacurile ei.
Da, era de partea lui Russell, dar nu \n sensul \n care credea
Val, numai c` mândria n-o l`sa s` fac` nici cel mai mic pas \n
direc]ia satisfacerii dorin]elor ei.
– Ave]i grij` la ramuri! strig` Russell spre ei. Diane nu
retransmise mesajul, a[a cum era firesc. Se pare c` era de p`rere
c` fiecare \[i face propriul noroc…
Ajungând \n apropierea vechiului cimitir pe care i-l ar`tase
Russell, c`l`re]ii trecur` \n [ir indian. De pe cal, Wyn putu s`
vad` c`rarea \ngust` care ducea spre vârf.
„|ntr-o zi, vom…“ spusese Russell, iar Wyn se surprinse
\ntrebându-se dac` va ajunge vreodat` s` urce acolo cu el [i s`
priveasc` din vârf. Mai degrab` va ajunge cu Val sau cu cei doi
copii, iar aceast` perspectiv` nu-i p`rea prea atr`g`toare.
– Apleac`-te! strig` Val din spatele ei, dar deja se aplecase,
urmând exemplul lui Russell [i al Dianei, care se feriser` de o
creang` mai joas`. Imediat, Diane privi \n urm`, la timp s-o vad`
82 LAUREY BRIGHT
ferindu-se, dar Wyn se \ndoia c` preocuparea pentru siguran]a ei

o f`cuse s` se \ntoarc`. Mai degrab` sperase c` nu va vedea la
timp obstacolul, se gândi ea, dându-[i seama dup` experien]a de
la ocol, c` femeia nu s-ar da \n l`turi de la nimic dac-ar avea
impresia c` este un pericol pentru rela]ia ei cu Russell.
|n fa]a lor se \ntindea un teren fermec`tor, pân` la malul
râului. Deasupra lor se \nvârtea un avion mic, zgomotul produs
de el fiind la fel de slab ca bâzâitul albinelor, dar Val arunc`
imediat o privire interesat` spre el.
– E unul dintre avioanele de la clubul nostru, descoperi el.
Este un traseu pe care-l facem destul de des, \i explic` el tinerei
femei. Râul este un indiciu foarte important pentru un pilot care
nu e sigur de traseul lui.
– E foarte frumos lâng` ap`, hai s` desc`lec`m pentru un
timp, propuse Russell, mânându-[i calul spre malul râului.
– Dac` vrei s`-l la[i pe Pendelico s` se bucure de un galop,
du-te \nainte, strig` Val. O s` te ajungem [i noi din urm`.
{tia c` un astfel de cal avea anumite cerin]e, iar Russell ridic`
mâna, acceptând propunerea. |l v`zu aplecându-se spre urechea
calului [i [optindu-i ceva. Arm`sarul \[i flutur` urechile, apoi
porni \n galop, picioarele lui puternice dublând distan]a dintre
ei \n câteva secunde. Russell era un c`l`re] superb, atent la
cerin]ele calului, controlându-i mi[c`rile f`r` efort, dar l`sându-i
libertatea s` se bucure de ie[irea \n natur`.
– Nu-i a[a c` arat` foarte bine? \ntreb` Val, urm`rindu-i cu
privirea. Cred c` e minunat s`-l c`l`re[ti pe Pendelico.
– Nu l-ai \nc`lecat niciodat`? \ntreb` Wyn surprins`. Ar fi
crezut c` era suficient de puternic pentru arm`sar.
– Nu, niciodat`, r`spunse el. Nu-l c`l`re[te decât Russ. M-a
rugat s` \ncerc, dar– ei, bine, nu sunt un c`l`re] chiar atât de
bun, iar Pendelico este un cal special. Este calul unui singur
b`rbat. La urma urmei, zâmbi el, nu mi-ar pl`cea ca Russ s` se

amestece \n ma[ina mea, de ce a[ face-o eu cu calul lui?
Era o gentile]e pe care Wyn n-ar fi b`nuit-o la Val, a[a c`-i
iert` lipsa de tact cu care o invitase la plimbare. Oricine trebuie
s` se maturizeze la un moment dat. Val nu p`rea s` se gr`beasc`,
dar, dup` ce \[i va alege o carier` [i \[i va asuma anumite
responsabilit`]i, avea toate [ansele s` devin` o persoan` foarte
pl`cut`. Deja \l pl`cea. Ar fi un cumnat foarte dr`gu], \[i spuse ea
cu am`r`ciune, dorindu-[i deodat` s` fi r`mas \n cas` [i s`-[i fi
v`zut de treaba ei.
– Atunci, este cazul ca [i al]ii s` profite de acest arm`sar,
interveni vocea rece a Dianei, f`r` s` \n]eleag` ce spunea Val. E
o dovad` de egoism s` p`strezi un astfel de animal doar pentru
tine, când al]ii pot la fel de bine s`-l c`l`reasc`.
– Ba a[a este cel mai bine, protest` Val, [i nimeni nu este la
fel de bun ca Russell. |n ce prive[te caii, am foarte mare
\ncredere \n p`rerea lui Benny, iar el spune acela[i lucru.
Pendelico este calul unui singur b`rbat [i cel mai bine este s`
r`mân` a[a. Tonul lui era nea[teptat de ferm, iar Diane se
\ntoarse s`-l priveasc`.
– Mai devreme sau mai târziu, tot va trebui s`-l \ncalece [i
altcineva, se r`sti ea [i, cu o lovitur` de crava[`, se \ndep`rt`,
pornind dup` Russell.
– Dac` vrei, po]i s` te duci dup` ei, propuse Wyn, dar
\nso]itorul ei cl`tin` din cap.
– Russ avea dreptate, spuse el cu o figur` ru[inat`, nu e[ti
deloc \ngâmfat`. Putem s` mergem la trap, o s` aib` timp s`
respire pu]in dup` galop.
Da, o s` aib` [i ceva timp pentru ei doi, \[i spuse Wyn, dar nu
putea s-o \nvinov`]easc` pe Diane c` dorea s` petreac` un timp
cu Russell.
84 LAUREY BRIGHT
– Diane e o c`l`rea]` foarte bun`, spuse ea privind-o cu ochi

critic, neg`sind nici o imperfec]iune \n felul cum c`l`rea, \n
afar` doar de faptul c` folosea crava[a \n exces [i f`r` s` fie
nevoie.
– Dar nu suficient de bun` pentru Pendelico, r`spunse Val.
Nu e destul de puternic`. Pu]ine fete sunt destul de puternice ca
s`-l poat` ]ine, [i n-a fost niciodat` c`l`rit cu z`bal`. Problema cu
Diane este c` vrea \ntotdeauna s` fac` numai ce vrea. Pentru c`
fratele ei a murit \ntr-un accident, p`rin]ii au r`sf`]at-o,
permi]ându-i orice, adùg` el pe un ton dezgustat.
Wyn nu-i r`spunse, ci \[i gr`bi iapa la trap, ceea ce o scuti de
orice conversa]ie, preferând ca, decât s` ia partea cuiva, mai bine
s` tac`. Dac` \[i urma propriile instincte, nu putea s` ajung`
decât la o singur` concluzie, iar aceasta nu era deloc favorabil`
Dianei.
– Prive[te, se \ntoarce spre hangar, ar`t` el spre aeroplanul
care plutea deasupra lor, \ndreptându-se spre zona \n care erau
Russell [i Diane. Nu este tocmai pe drumul cel bun, [i cred c`
are de ce s` se gr`beasc`, zâmbi el.
– Se presupune c` naviga]i dup` instrumente, \l ironiz` ea.
Ce se \ntâmpl` dac` se \ntunec`?
– Ne oprim [i \ntreb`m care este drumul, glumi el. Dar, dac`
ai experien]`, nu po]i avea nici o problem`, explic` el cu
mândrie.
– Am \n]eles c` sora ta [i so]ul ei au o planta]ie, \ncepu ea cu
grij`, nedorind s` par` nedelicat`. Vrei s` te duci s`-i aju]i, sau
chiar s` \nve]i cum se poate conduce un astfel de loc?
– Problema e c`-mi place prea mult s` zbor…
– Nu va mai târâ]i ca ni[te melci, nu pute]i s` merge]i mai
repede? strig` Diana spre ei, prost dispus`. N-o s` mai ajungem
la barier` \naintea trenului…
– Dar nu conteaz`, interveni Russell \mp`ciuitor.

– Va trebui s` a[tept`m, r`spunse ea nemul]umit`.
– Da, dar numai câteva minute. Nu p`rea deranjat la acest
gând. Oricum, vreau s`-l obi[nuiesc pe Pendelico cu zgomotul
trenului.
– Oricum am ajuns prea târziu, barierele coboar`, f`cu Diane,
moroc`noas`.
– Bun` diminea]a, Arthur. Russell o ignor`, ridicând vocea ca
s`-l salute pe un b`rbat ap`rut lâng` barier`.
– Bun` diminea]a, domnule Tylar. N-am avut curaj s` v` las
s` risca]i, nici nu [ti]i cât de repede merg aceste trenuri. |n
aceast` zona [inele merg \n linie dreapt`, iar din acest motiv,
\ntotdeauna merg mai repede, explic` el, \ntâlnind privirea lui
Wyn care p`rea interesat`.
– Cred c` m` voi da câ]iva pa[i \napoi.
Calul pe care-l \nc`lecase era unul mai ciudat, p`rea destul
de imprevizibil, iar auzul ei sensibil detectase sunetul trenului
care se apropia, precum [i un sunet metalic. Nu se \n[ela. |n
trenul care se apropia era o \nc`rc`tur` de materiale de la o
turn`torie din zon`. Iapa ei se mi[c` nelini[tit`, dându-se
\napoi ezitant. Era mul]umit` de hot`rârea ei de a se retrage.
Cu coada ochiului, z`ri un fulger alb. Era arm`sarul care, cu
n`rile tremurând, b`tea p`mântul cu copitele. Russell nu-l
brusca, ci \ncerca s` r`spund` prin propriile mi[c`ri la
tres`ririle lui. Wyn \l urm`ri, fascinat`, dar el n-o privi,
\ncercând s`-[i lini[teasc` arm`sarul, \ncle[ta]i \ntr-un balet
ciudat. Dup` trecerea ultimului vagon, animalul se lini[ti ca
prin farmec. Tân`ra femeie v`zu buzele lui Russell mi[cându-se,
iar urechile calului tres`rir`.
– |nc` nu e obi[nuit, domnule Tylar, spuse omul de la
barier`.
86 LAUREY BRIGHT
– Da, dar se pare c` problema nu e mi[carea, observ` Wyn,

v`zând c` acesta nu reac]iona la ridicarea barierei.
– Nu, le vede c` se ridic` \n aer [i presupune c` n-au nimic
de-a face cu el, zâmbi Russell. Nu p`rea deloc obosit, ca [i când
nimic nu se \ntâmplase. O s` se obi[nuiasc` [i cu trenurile.
Trebuie doar s` am r`bdare, continu` el adresându-i-se lui Wyn,
ai grij`, e mai bine s` p`[e[ti pe partea din centru, sunt puse
ni[te traverse peste care caii trec cu u[urin]`.
O a[tept` s` treac`, apoi o urm`, trecând de partea cealalt` a
drumului, astfel \ncât c`l`reau din nou \n perechi, numai c` de
data asta Val [i Diane erau \n frunte, urma]i de Russell [i Wyn.
– Mai \ncerc`m un galop? propuse Diane, \ntorcându-se
nelini[tit` \n [a [i strigând spre Russell.
Drumul era destul de \ngust, astfel \ncât nu se putea \ntoarce
s` c`l`reasc` lâng` ei, iar privirea pe care i-o arunc` lui Wyn era
plin` de resentimente.
– Cred c`-l voi l`sa pe Pendelico s` mearg` pu]in la pas. A
galopat suficient, iar dup` aceea s-a speriat destul de tare, spuse
Russell, mângâind crupa calului.. Vreau s` se calmeze \nainte
de-a ajunge din nou \n ocol. Nu vreau s`-[i deranjeze programul
de hr`nire. Benny se va \ntreba ce s-a \ntâmplat.
– {i ce-]i pas` de ce spune un gr`jdar? \ntreb` Diane
sup`rat`.
– |mi pas` foarte mult, o \ntrerupse Russell. Benny are grij`
de el pentru mine [i ]ine la fel de mult la el. Vreau ca lucrurile s`
r`mân` a[a, explic` el lini[tit, iar femeia se ridic` \n [a, f`când o
grimas` de nemul]umire. Mergem spre conac, Val. Vreau s` v`d
ce face Benny cu acel gard. Poate are nevoie de o mân` de ajutor.
– Doar nu vrei s`-l aju]i? \ntreb` Diane, vizibil [ocat`.
– De ce nu? vocea lui Russell p`rea la fel de surprins`. E
foarte interesant, nu v`d de ce n-a[ [ti cum se face.
– Se pare c` Benny a g`sit pe cineva care s`-l \nve]e, ar`t` Val

spre silueta b`rbatului de care se apropiau.
– Pot s` m` uit [i eu? \ntreb` Russell, s`rind de pe cal [i
apropiindu-se de ei.
Benny spuse repede, cu \nsufle]ire:
– Domnule maior, el este Enoch Marshall, spuse el, folosind
titlul din armat`. El se ocupa cu astfel de lucruri.
Se vedea c` nu mai lucra de mult, corpul lui era \ncovoiat de
vârst` [i de reumatism.
– L-am \ntâlnit \n barul „Caii [i ogarii“ ieri sear` [i mi-a spus
c` m` va \nv`]a s` duc la bun sfâr[it aceast` munc`. L-am adus
aici cu Land Rover-ul, mai adùg` el, cu siguran]a angajatului de
\ncredere, care [tie c` are mân` liber`.
– Ce bine c` a]i venit!, \i mul]umi Russell b`trânului cu
polite]e. Nu v` deranjeaz` s` ave]i doi elevi \n loc de unul?
\ntreb` el cu interes.
– E \n ordine, domnule, r`spunse b`trânul cu respect, plin
de demnitate. Este foarte bine ca st`pânul s` cunoasc` ce au de
f`cut angaja]ii lui.
B`trânul lu` \n mân` rigla pe care o foloseau pentru a pune
pietrele \n zid la \n`l]imea necesar` [i-i f`cu un semn s` pun`
prima piatr`. Wyn urm`rea procesul cu mare curiozitate. Pentru
c` venea de la ]ar`, cuno[tea importan]a acestor ziduri dintre
domenii.
– {i pentru ce folosesc ace[ti doi stâlpi? \ntreb` ea,
nemaiputând s`-[i re]in` curiozitatea.
– Ace[tia, domni]`, sunt stâlpii de grani]`, zâmbi b`trânul,
care p`rea s` se bucure de pozi]ia lui de profesor. Le \mpiedic`
pe animale s` p`r`seasc` proprietatea, explic` el, dar \i las` pe
oameni s` intre. Acesta a fost, mult` vreme, un ]inut pentru
oierit, continu` el, f`când un gest spre p`mânturile din jur.
88 LAUREY BRIGHT
– Mul]umesc, este un r`spuns foarte mul]umitor.

– De ce nu acoperi]i gaura din zid [i s` plec`m o dat` de aici?
interveni [i Diane.
– Nu se poate, domni[oar` de Courcy, r`spunse b`trânul
care, localnic fiind, o cuno[tea. Nu se pot pune bariere peste
drumurile circulate, este \mpotriva legii.
|[i afund` pipa scurt` [i groas` \n gur` cu un aer hot`rât, apoi
se \ntoarse s` vad` ce f`cea Benny, \ntr-un mod care o l`sa s`
\n]eleag` c` Diane nu era prea popular` printre localnici.
Lui Wyn \i era clar c` atitudinea superioar` a femeii o f`cea s`
fie foarte pu]in iubit`, iar \n plus fusese cunoscut` ca o feti[can`
foarte r`sf`]at`.
– Dac` vrei s` pleci, de ce nu galopezi spre cas`, a[a cum
doreai? o \ntreb` Russell pe Diane, dându-[i seama c` ocupa]ia
lor p`rea foarte plicticoas` pentru ea.
– Ce idee bun`! Hai s` ne lu`m la \ntrecere, propuse Val.
Nu a[tept` r`spunsul, presupunând c`-l va urma [i porni
imediat, plin de entuziasm.
– Nu vreau s` m` \ntrec cu nimeni, arunc` Diane spre spatele
lui, apoi dându-[i seama c` Russell n-o privea, ajutându-l pe
Benny, adùg`: poate o s`-l urmeze Wyn.
|nainte ca Wyn s`-[i dea seama ce se \ntâmpl`, crava[a [uier`
amenin]`tor, Diane aplicând o lovitur` foarte puternic` iepei pe
care c`l`rea ea. Aceasta nechez`, ridicându-se pe picioarele din
spate, apoi ]â[ni cu toat` viteza \nainte.
Capitolul 6
Wyn r`mase nemi[cat`. Nu prea avea ce s` fac`. Dup` primul

salt, iapa se lansase \ntr-un galop s`lbatic. P`mântul trecea pe
lâng` ea cu o vitez` alarmant`, iar o \ncercare de a trage de frâie
\i confirm` cele mai mari temeri. |nspìmântat`, iapa luase
z`bala \ntre din]i, nemaiputând fi controlat`. Era foarte
puternic`, mult mai puternic` decât tân`ra femeie, iar \ncercarea
de a o controla era doar un efort inutil, a[a c` Wyn hot`r\ c`
trebuie s` se p`streze \n spatele ei, pân` când va \ncetini din
proprie ini]iativ`. Se aplec` peste gâtul transpirat al animalului,
c`l`rind cu u[urin]`, vorbindu-i la ureche, \ncercând s-o
lini[teasc`, a[a cum \l v`zuse pe Russell f`când cu Pendelico.
Spera c` auzul vocii umane o va lini[ti pân` la un nivel \n care
rec`p`tarea controlului s` fie posibil`.
Privi \nainte, dar terenurile se ondulau mai departe, doar cu
câteva ziduri de hotar care puteau reprezenta un obstacol. Nu
v`zuse nici un gard din sârm` ghimpat` pe proprietate, ceea ce
era un pericol \n minus. Mai erau câteva terenuri [i ajungeau la
90 LAUREY BRIGHT
grajdurile de lâng` conac. Russell spusese c` animalele au

nevoie de mi[care, ceea ce o f`cea s` spere c` iapa care galopa
\n continuare va obosi \n curând.
Un zid de hotar ap`ruse \n fa]a lor, \nalt, cu col]uri \n partea
de sus. Vântul [uiera pe lâng` fa]a lui Wyn, iar zgomotul
copitelor \i r`suna tare \n urechi. Nu se putea \mpiedica s` se
gândeasc` la anumite lucruri. Oare ce va spune Russell? O v`zuse
pe Diane lovind iapa? |[i d`du seama c`, dac` ar fi crezut c` e
v`zut`, Diane n-ar fi f`cut-o. La fel de nemul]umit`, realiz` c`
Russell n-ar crede-o dac` ar \ncerca s` explice ce s-a \ntâmplat.
Zidul se apropia cu o vitez` ame]itoare. Era inutil s` \ncerce s`
\ntoarc`, orice for]are a animalului era sortit` e[ecului.
– Doamne, m`car dac` n-ar fi pietre de partea cealalt`…
|nchise ochii, rugându-se \n gând. N-avea nici o protec]ie
pentru cap dac` era aruncat` din [a, iar anii de neglijen]` din
partea fostului proprietar l`saser` terenurile \n paragin`. De
destul de multe ori trecuser` pe lâng` por]iuni din ziduri care
se pr`bu[iser`, la fel ca zidul pe care Benny se str`duia s`-l
repare, iar Wyn v`zuse buc`]ile de zid r`spândite \n toate
p`r]ile, prin iarb` sau pe drum; o amenin]are cumplit` pentru
copitele unui cal care galopeaz` cu toat` viteza. |[i sim]i gâtul
uscat. Arunc` o privire disperat` \nainte, dar zidul din fa]`
p`rea \ntr-o stare destul de bun`. |[i adun` toate for]ele, iar iapa
s`ri, ascultându-i comanda, trecând peste zid. |n câteva clipe,
erau din nou pe sol, alergând spre urm`torul câmp cultivat,
dar cu vitez` mai mic`. Cu grij`, tân`ra femeie \ncerc` din nou
frâiele, dar iapa \nc` nu r`spunse a[a c` n-o for]`, preferând ca,
atâta timp cât terenul permite, s-o lase s` alerge \n voie.
R`spunsese la comanda ei, s`rind peste zid, iar acest lucru \i
d`dea speran]a c` vor reu[i s` scape [i de urm`toarele
obstacole. Terenurile pe care ajunseser` acum erau mai

\nguste, iar urm`torul zid le ap`ru \n fa]` foarte repede. Plin`
de speran]`, Wyn \ncerc` aceea[i tactic`, care d`du roade din
nou. Iapa se lans` \n aer, iar pentru o clip`, tân`ra femeie
\nchise ochii. Dincolo de zid se vedea o gr`mad` de pietre care
se desprinseser`. De data asta, nu mai puteau rata c`derea.
Numai c` [i iapa v`zuse obstacolul [i, ca prin minune, f`cuse o
mi[care de r`sucire \n aer. Ateriz` destul de ciudat, dar reu[i
s`-[i recapete echilibrul, continuându-[i galopul. Wyn privi
\nainte spre Val, dar acesta nu p`rea s`-[i dea seama c` este
ceva \n neregul`. Se a[tepta s` aud` copitele unui cal \n urma
lui, poate credea c` Diane \ncearc` s`-l dep`[easc`… Dorind
s` câ[tige, nu se va uita \n urm`.
Foarte vag, auzi un zgomot de copite \n urm`. Risc` o mi[care
care s`-i permit` s` vad` ce se \ntâmpl`. Russell o urm`rea pe
Pendelico. Câ[tiga foarte repede teren, marele arm`sar fiind
mult mai rapid decât iapa ei, iar \n câteva clipe c`l`rea pe lâng`
ea, aplecându-se pe o parte \n [a.
Dumnezeule, alunec`! Un fior de groaz` o str`b`tu, l`sând-o
tremurând. Se prinse mai bine de [a, apoi realiz` ce se \ntâmpla.
Cu o elegan]` [i o precizie des`vâr[it`, b`rbatul \[i rec`p`t`
echilibrul, ajungând \n unghi drept fa]` de iapa ei, aplecându-se
la câ]iva centimetri de ea.
E juc`tor de polo… \[i spuse ea, r`suflând u[urat`. V`zuse
multe meciuri de polo, admirând priceperea juc`torilor,
\ntrebându-se cum reu[eau s` r`mân` \n [a schimbând direc]ia
cu agilitatea unor feline.
Acum, cele dou` animale galopau unul lâng` altul, cap la cap.
Wyn sim]ea cizma de piele a lui Russell lovindu-se de piciorul ei;
pentru o clip`, s` temu c` amândoi se vor pr`bu[i. Dar nu
92 LAUREY BRIGHT
trebuie s`-l ri[te pe Pendelico de dragul ei. Mai v`zuse cazuri de

acest fel [i erau foarte riscante pentru caii implica]i. Nu era
primul cal n`r`va[ pe care-l c`l`rea, se va descurca, nu-l va l`sa
s`-[i ri[te visurile pentru ea.
– Nu risca!
Chiar dac`-i auzise strig`tul, nu d`du nici un semn. |l v`zu
prinzând frâiele iepei, iar degetele i se albir` de efort, \n timp ce
lupta cu for]a animalului. |ncetul cu \ncetul, \ncepur` s`
\ncetineasc`. Dup` un timp care lui Wyn \i p`ru o via]` \ntreag`,
cu toate c` nu durase mai mult de câteva minute, Russell se
\ndrept` \n [a, relaxându-[i strânsoarea, dar p`strând frâiele de
piele \n mân`, sigur c` reu[ise s` cotroleze situa]ia. Pasul \ncetini
mai mult, pân` la trap, apoi la pas [i, \n sfâr[it, se oprir`.
Chinurile luaser` sfâr[it. Wyn constat` c` to]i mu[chii \i
tremurau incontrolabil. Trecu un picior peste [a, apoi alunec`
pe p`mânt. Pentru o secund` sau dou`, se sprijini de corpul
iepei, sim]indu-i c`ldura prin haine, apoi dou` mâini \i prinser`
umerii, strângând-o f`r` mil`, \n timp ce Russell o \ntorcea spre
el. O f`cu s`-l priveasc` \n ochii \ntuneca]i de mânie, \ntrebând-o
cu voce r`gu[it`:
– Te sim]i bine?
D`du din cap, neputând s` vorbeasc` sub povara mâniei lui,
iar el continu`, cu aceea[i voce aspr`:
– Ce te-a apucat s` gone[ti cu asemenea vitez`? E un animal,
nu o ma[in`, se r`sti el. Uit`-te \n ce stare e…
Furia \l \nec`, dar o scutur` cu putere. Luat` prin
surprindere, se cl`tin`, iar el \i d`du drumul brusc, ca [i cum
i-ar fi fost team` de ce-ar putea face. Wyn \ntinse mâinile s` se
sprijine de ceva, iar el vru s-o prind` \n bra]e, dându-[i seama c`
abia se ]ine pe picioare, dar ea se retrase, uluit` de atitudinea lui.
Mânia pe care o sim]ea fa]` de ea din cauza iepei era de \n]eles,

era inuman s` aduci un cal \ntr-o astfel de stare, dar ar fi trebuit
s`-i dea [ansa s` se explice. Indignarea o cuprinse ca un foc,
aducându-i puterea s` se echilibreze, a[a c` se \ndrept`,
privindu-l cu b`rbia sus, sfid`tor.
– Nu am…\ncepu ea cu hot`râre, dar el o \ntrerupse, cu un
gest ner`bd`tor.
– Nu m` \ndoiesc c` n-ai vrut s-o alergi pân` e aproape
moart`, presupuse el gre[it ce voia s`-i spun`.
Wyn \l privi \n t`cere o clip`, aruncându-i o privire plin` de
dispre]. Aproape c` era u[urat` c` putea s`-l urasc` din nou.
M`car nu mai sim]ea atâta nevoie de a fi cu el…
– O s-o duc \napoi, spuse ea cu calm, \ntinzând mâna s`
prind` frâiele, luptându-se cu dorin]a s`-i strige c` n-a fost vina
ei, c` era doar vina Dianei. Numai c` n-o va crede niciodat`, a[a
c` nu mai are nici un rost. Nu [tiu nici ea cum reu[i s`-[i
st`pâneasc` furia. D`-mi frâiele, te rog.
– Nu!
F`r` s` i le dea, se \ntoarse [i s`ri \n [a, apoi, aplecându-se pe
gâtul arm`sarului, o prinse \n bra]e [i o ridic`, punând-o pe [a \n
fa]a lui.
– Pân` acas` e mai mult de o mil` [i nu e[ti \n stare s` mergi.
Pobabil c`-i v`zuse fa]a alb` [i presupusese \n mod corect c`
genunchii \i tremurau. Numai c` Wyn n-avea nici o dorin]` s` se
\ntoarc` spre cas` \ntr-un mod atât de ru[inos [i \ncerc` s` se
\ntoarc` spre el [i s`-i spun`.
– Stai lini[tit`, \i ceru el scurt. E mult pân` jos…
O privire \n jos \i ar`t` cât era de mult. {tia c` arm`sarul era
mare, dar de unde se afla, sprijinit` de pieptul lui Russell [i f`r`
nimic altceva decât bra]ul lui care o \nconjura, distan]a pân` la
94 LAUREY BRIGHT
p`mânt p`rea de dou` ori mai mare. Dac` se zb`tea, putea s`-i
dezechilibreze pe amândoi, iar bunul-sim] o avertiza c` se
puteau r`ni destul de grav; mai bine suporta o mândrie r`nit`,
decât s` provoace un accident.
Ezitând, se supuse, dorindu-[i ca banda ca de o]el care o
\nconjura, adic` bra]ul lui musculos, s` n-o mai preseze atât de
tare de corpul lui. Putea s`-i simt` b`tìle inimii prin ]es`tura
moale a hainelor, topindu-i sup`rarea [i aducându-i familiara
senza]ie de dorin]` dureroas`.
C`l`reau \n t`cere. Nu era o t`cere cald`, prietenoas`, care ar
fi f`cut din apropierea lor un lucru pre]ios, intim, ci t`cerea
aspr`, grea a mâniei, care ridica un zid \ntre ei, f`când-o s` se
simt` ca o prizonier` care nu-[i dore[te decât libertatea.
– Ce Dumnezeu s-a \ntâmplat? \i \ntâmpin` Val la u[a
grajdului, cu o figur` \ngrijorat`. Ai \nceput s` folose[ti crava[a?
\ntreb` el, iar Wyn \ncerc` s` zâmbeasc`.
– Nu, nu e stilul meu, \l asigur` ea. Iapa a luat-o la goan`.
– D`-i drumul, Russ, o prind eu.
Val \ntinse bra]ele, iar Russell \[i sl`bi strânsoarea din jurul
taliei, cu toate c` nu-i d`du drumul. |n loc de asta, o cobor\ \ncet
de-a lungul propriului corp, astfel \ncât nu-i p`r`si bra]ele
protectoare decât pentru a ajunge \n bra]ele lui Val, care o l`s`
pe p`mânt.
– Ce nenoroc! Tocmai la prima ta partid` de c`l`rie! o
comp`timi acesta. Dac` te sim]i nesigur` pe picioare, stai jos,
ar`t` el spre o banc` din apropiere, dar Wyn cl`tin` din cap.
– Nu, acum m` simt bine, refuz` ea. O s` am grij` de iap`, e
plin` de spum`.
– De iap` m` ocup eu, interveni Russell. Du-te \n cas`, n-ai ce
mai face aici, \i \ntrerupse el protestele.
Wyn \i \ntoarse spatele, \ncercând s`-[i ascund` lacrimile. Era

nedrept din partea lui s` nu vrea s-o asculte.
– Pot s`-]i dau o mân` de ajutor? auzi ea \n urm` vocea lui Val.
– Nu, o s` m` ocup eu, r`spunse fratele lui. Vreau s` v`d dac`
n-a p`]it ceva. Iar data viitoare când vrei s` faci o curs`, se
\ntoarse Russell spre Val, cu o voce mânioas`, f`-o la clubul tù,
nu cu unul din caii mei.
Reu[ise s`-i fac` necazuri [i lui Val, se gândi ea cu triste]e. {i
el \[i l`sase iapa s` galopeze, dar nu mai mult decât \l l`sase
Russell pe Pendelico, numai c` iapa lui Val nu d`dea nici un
semn de oboseal`. O v`zu mirosind buzunarele st`pânului ei, \n
cùtare de zah`r.
|ndreptându-se cu privirile \n p`mânt spre cas`, fu nevoit` s`
se dea deoparte din drumul Land Roverului lui Banny, care se
opri \n fa]a ei.
– V` sim]i]i bine, domni]`? \ntreb` b`trânul care st`tea pe
scaunul pasagerului, privind-o cu o figur` pe care se citea
\ngrijorarea.
– M` simt bine, mul]umesc, zâmbi ea.
– V` pricepe]i la c`l`rie, domni[oar`, spuse Benny aprobator.
Nu sunt prea multe femei \n stare s` fac` una ca asta.
|n alt` situa]ie, ar fi fost amuzat` de cuvintele lui, dar acum
nu era cazul. Lauda lui avu efectul opus [i lacrimile \i
\mpìenjenir` privirea. Se \ntoarse repede cu spatele, gr`bindu-se
spre cas`, [tergându-[i lacrimile de pe obraji. Nu voia s-o
\ntâlneasc` pe Diane [i s`-i dea satisfac]ia de-a o vedea plângând.
Se uit` \n jur, dar Diane era \nc` departe, \ndreptându-se \n pas
domol spre grajd, de parc` n-ar fi avut nici o grij` pe lume. Wyn
se \ndrept` gr`bit` spre cas`, sperând c` nu va \ntâlni pe nimeni
din familie decât dup` ce-[i va reveni.
96 LAUREY BRIGHT
Ajungând \n hol, auzi vocile Louisei Tylar [i ale copiilor

venind dinspre gr`din`. O auzi [i pe Nanny spunându-i lui Jane
s` stea nemi[cat` pân` \i leag` [iretul de la pantof, a[a c` se
\ndrept` spre sc`ri [i foarte repede ajunse \n camera ei. Voia s`
fac` un du[, s` se spele pe fa]` [i s` \ndep`rteze urmele
dezastrului.
Se \ntreb` \nc` o dat` ce soart` nedreapt` l-a f`cut pe Bill s`
se \mboln`veasc` tocmai acum, for]ând-o s` vin` la conac \n
locul lui, aducând-o aici f`r` nici o grij` [i cu inima u[oar`, ca s`-[i
g`seasc` pacea inimii zdrobit` de o piatr` de neclintit: noul
proprietar al conacului Tylar.
Numai c` nu era \nc` proprietarul legal.
Du[ul rece o calm` [i o r`cori. Cùt` apoi \n sertar [i lu` de
acolo bluza ei favorit`, de un albastru pur, pe care [i-o
cump`rase de la Paris, \mpreun` cu o fust` albastr`. |n aceast`
sear`, le va purta; va avea nevoie de toat` \ncrederea \n ea \ns`[i
ca s` coboare \n salon [i s`-l \ntâlneasc` din nou pe Russell. {tia
cât de bine i se potriveau cele dou` piese de \mbr`c`minte. Se
\mbr`c`, bucurându-se de senza]ia pl`cut` pe piele pe care i-o
d`dea materialul delicat, admirând \n oglind` cât de bine \i
punea \n valoare silueta sub]ire.
Cùt` prin caseta de bijuterii pe care o adusese cu ea,
alegând un medalion \n form` de inim` pe care-l primise cadou
de la Bill Stapleton [i de la so]ia lui. Era una dintre comorile care
veniser` la magazinul lor de antichita]i [i pe care o admirase
foarte mult, mirându-se apoi de ce disp`ruse atât de repede din
vitrin`. |nc` nu avea o fotografie \n interior, dar dorea s` pun`
una cât mai repede.
Va fi primul lucru pe care-l voi face când ajung acas`, \[i spuse
ea, sim]indu-se vinovat` c` amânase atât de mult. Un an
aproape, f`r` o s`pt`mân`. Num`rând zilele, \[i d`du seama c`

de ziua ei va fi tot la conac. Gândul n-o deranja, nu era prima
s`rb`torire a zilei ei pe care o petrecea departe de familie. Ai ei
erau obi[nui]i s`-i trimit` felicit`ri de ziua ei \n toate col]urile
lumii, sperând c` vor ajunge la ea cel pu]in \n apropierea datei
zilei ei. Cadourile i le p`strau pentru când se \ntorcea acas`,
unde putea s` s`rb`toreasc` \n sânul numeroasei familii. O
petrecere de ziua ei aici, printre atâ]ia oameni care n-o
apreciau, ar fi mai mult un chin decât o pl`cere, \[i spuse ea
nefericit`.
– Intr`!
Vru s` se uite la ceas, dar \l l`sase \n baie, când f`cuse du[.
Probabil c` era mai târziu decât crezuse, iar Nanny venise s`-i
aduc` aminte c` masa e aproape gata. Se \ncrunt`, nereu[ind s`-[i
pun` medalionul al c`rui lan] se \ncurcase.
– Nu e Nanny, eu sunt, se auzi vocea lui Russell, care o privea
din pragul u[ii.
Cuprins` de nervozitate la vederea lui, sc`p` lan]ul din mân`,
dar el \l prinse cu o mân` sigur`.
– Las`-m` s` te ajut.
Degetele lui puternice desf`cur` nodul cu o u[urin]` care
ar`ta c` sunt capabile [i de delicate]e.
– Vrei s` ]i-l pun eu? \ntreb` el, dar nu a[tept` r`spunsul, cu
toate c` ea d`duse din cap, incapabil` s` vorbeasc`. P`[i \n
spatele ei l`sând medalionul s` cad` \n adâncitura decolteului,
aducând apoi cele dou` capete ale lan]ului \mpreun`.
Oare de ce venise la ea \n camer`? Z`ri cu coada ochiului
str`lucirea ceasului de la \ncheietur` [i \ntoarse pu]in capul,
v`zând c` mai era un sfert de or` pân` la mas`. De ce venise s-o
98 LAUREY BRIGHT
vad`? S`-i spun` s`-[i fac` bagajele [i s` plece? Degetele lui \i

atinser` gâtul \n timp ce \ncheia medalionul [i ea tres`ri,
cutremurându-se.
– }i-e frig?
Terminând cu \ncuietoarea, se \ntinse spre e[arfa albastru cu
argintiu de pe marginea cuf`rului de zestre. O admir` câteva
clipe, mângâindu-i materialul u[or, apoi i-o puse pe umeri,
l`sându-[i mâinile pe umerii ei cu o atingere u[oar`, nu aspr` ca
cea din urm` cu atât de pu]in timp.
– Enoch Marshall mi-a spus ce s-a \ntâmplat \n aceast` dup`-
amiaz`.
Vorbea \ncet, lini[tit, vocea lui venind de undeva de
deasupra urechii ei drepte, \n timp ce se apleca spre ea ca s`-i
vad` reac]ia.
Wyn se \ncord`.
– }i-a spus? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`. Nu putea s` fie
adev`rat. Toat` ru[inea [i nedreptatea pe care le \ndurase o
f`cuser` ne\ncrez`toare.
Uitase de b`trân. Russell [i caporalul Benny nu fuseser`
aten]i, apleca]i spre ce lucrau, având spatele \ntors spre Diane
când aceasta folosise cu atâta cruzime crava[a. Numai c` Diane
fusese [i ea cu spatele \ntors spre Enoch Marshall. Uitase de el,
desigur! Binecuvântat s` fie!
Ochii lui Wyn devenir` lumino[i, dar nu mai era din cauza
lacrimilor.
– Am strigat la tine, [opti el, cu vocea plin` de regret. Te-am
scuturat… \[i reaminti, pe un ton \ngrozit.
– Nu conteaz`, se \ntoarse tân`ra femeie spre el, privindu-l \n
ochi. Nimic nu mai conta acum. A[ fi f`cut la fel oricui ar fi
alergat un cal \ntr-o asemenea manier`.
Nu voia s`-l lase s` se \nvinov`]easc`.
– Da, cred c` ai face-o.

|[i p`strase mâinile pe umerii ei, iar acum o trase mai
aproape.
– Pentru o persoan` atât de mic`, e[ti ne\nfricat`!
Râdea spre ea, iar ochii lui, care o priviser` cu atâta mânie,
erau lumina]i de amuzament. Nu era chiar atât de mic`, se gândi
ea indignat`, dar pe lâng` el probabil c` a[a p`rea. Deschise gura
s`-i spun` ce gândea, dar o \nchise la loc, dezorientat` pentru c`
\nc` o privea cu aten]ie. Nu avea de gând s` se certe cu el,
oricum voia s` [tie ceva.
– {i iapa, se simte bine?
Dac` Russell n-ar fi aflat adev`rul, s-ar fi dus la Benny s` afle
ce face, dar acum putea s`-l \ntrebe direct. Animalul trecuse prin
ni[te momente foarte grele [i era \ngrijorat` pentru el. Nu-l
\ntreb` ce i-a spus Dianei. Nu voia s` [tie, \[i alungase acest gând
din minte. Acum, totul se terminase.
Pân` ce Diane va profita de o alt` ocazie. Gândul acesta se
pare c` nu voia s`-i dea pace.
– Se simte bine, n-a p`]it nimic.
Se lini[ti \n aceast` privin]`. Era hot`rât` s` n-o mai lase pe
Diane s` aib` o alt` ocazie. Ce se \ntâmplase \n aceast` dup`-
amiaz` era suficient s-o pun` \n gard`. Era preferabil s-o evite,
pentru c` Diane avea un avantaj: era sigur` pe sentimentele lui
Russell pentru ea, ceea ce-i asigura locul \n aceast` cas`.
– Domni[oar` Wyn? o u[oar` b`taie \n u[a \ntredeschis` o
f`cu s` tresar`. E aproape ora mesei. M-am gândit s` vin s` v`
anun], poate a]i adormit. Dar v`d c` nu e cazul… zâmbi Nanny.
Russell tres`ri, l`sându-[i mâinie s` cad` de pe umerii ei.
– Domnul Val a spus c` iapa a luat-o la goan`, \ntreb` femeia,
privind-o cu nelini[te. Sper c` n-a]i c`zut, nu?
100 LAUREY BRIGHT
– Nu, a r`mas lipit` ca o lipitoare, spuse Russell cu admira]ie.

A[adar, observase, oricât de nervos fusese. Gândul acesta
trimise un val de bucurie \n inima lui Wyn care o \nc`lzi pe tot
parcursul cinei, ]inând departe oboseala care o pândea ca o
consecin]` a \ncord`rii prin care trecuse. Pân` la urm`, Russell
fu cel care o trimise mai devreme la culcare. Era o experien]`
inedit` ca cineva s` aib` grij` de tine, chiar dac` e[ti departe
de casa ta, se gândi ea. {tia c` preocuparea lui venea din
sim]ul de responsabilitate pe care-l avea fa]` de ea, ca
angajat`, dar fu bucuroas` s`-i urmeze sfaturile,
recunosc`toare c` era politicos cu ea.
– Ne ducem la biseric`; Russell ne duce cu tr`sura, \i spuser`
a doua zi de diminea]` copiii, foarte \ncânta]i.
– Da, e pl`cerea lor din fiecare duminic`, dac` e vreme
frumoas`, zâmbi Louise Tylar. Val ne duce cu ma[ina pe mine [i
pe Nanny. E loc liber [i \n ma[in`, [i \n tr`sur`, n-ai vrea s` mergi
cu noi? \ntreb` ea cu delicate]e.
– Mi-ar face pl`cere.
I-ar pl`cea foarte mult s` mearg` cu tr`sura, cu Russell. O
plimbare cu tr`sura \n b`taia soarelui, respirând aer curat, era
mult mai atr`g`toare decât o plimbare cu ma[ina. Numai c`
invita]ia venise de la altcineva, nu de la Russell. Se \ntoarse
spre el, cùtând un r`spuns pe figura lui, dar era plecat \ntr-o
parte, \ncercând s`-l ajute pe c`]el s`-[i scoat` capul de sub un
covor.
– Vino cu noi, o rug` Jane. E atât de frumos… Numai c` nu
trebuie s` te foie[ti, spuse ea cu seriozitate, trecând mai departe
ce-i fusese probabil spus de nenum`rate ori.
– N-o s` m` foiesc, promise Wyn cu voce serioas`, \ncercând
s` nu zâmbeasc`.
– Unchiul Russell spune c` tr`sura merge mai bine dac` are

„balast“, interveni Jon ar`tând cât de multe [tie, iar Russell
izbucni \n râs.
– Ce invita]ie dr`gu]`! chicoti el, ridicându-se. Te asigur c`
nu te vom privi ca pe un balast, \i spuse lui Wyn, cu zâmbetul pe
buze. Numai dac` nu cumva te-ai s`turat de plimbat cu calul
pentru un timp, se \ncrunt` el, aducându-[i aminte de
\ntâmpl`rile zilei trecute.
– Mi-ar pl`cea s` vin, spuse ea spre Jane, dar urm`rindu-l din
priviri pe Russell. E o diminea]` minunat`.
Razele soarelui erau calde [i vesele, dar n-aveau nimic de-a
face cu felul \n care inima ei cânta \n clipa \n care li se al`tur`
copiilor [i lui Russell. St`teau \n soare, a[teptându-l pe Benny s`
le aduc` tr`sura.
– Domnule maior, aceast` iap` este blând` ca un miel, spuse
Benny v`zând privirea lui Russell spre calul de la tr`sur`.
Wyn v`zu cu u[urare c` nu era Dusky, iapa pe care o c`l`rise
ziua trecut`.
– E bun` la drum lung, dar nu se gr`be[te prea tare, zâmbi
b`rbatul.
– Stai \n fa]`, \n partea opus` cu a mea. Ne vom echilibra
greut`]ile, spuse Russell, deschizând u[a [i dându-i mâna s`
urce. Despre asta vorbea Jon când a spus „balast“, f`cu el o
grimas`, iar Wyn \ncepu s` râd`. Pe domniile lor le a[ez`m \ntre
noi, pentru cazul \n care nu-[i amintesc c` nu trebuie s` se
foiasc`.
Se aplec` [i o ridic` pe Jane, apoi \i d`du o mân` de ajutor lui
Jon care voia s` urce singur.
– P`stra]i-v` hainele cu voi, \i avertiz` el, v`zându-l pe Jon c` e \n
cùtare de un loc \n care s`-[i ascund` jacheta. |n biseric` va fi r`coare.
102 LAUREY BRIGHT
– Dar acum e cald, spuse Jane uitându-se rug`tor spre Wyn,

care se aplec` s-o ajute, v`zând-o cum se lupt` cu nasturii
hainei.
– O s` punem hainele aici, pe scaun [i o s` le lu`m când
coborâm.
|[i deschise [i ea puloverul de lân` cu nasturi pe care-l purta
peste rochia verde, apoi o trase pe Jane spre ea când Russell
urc`, f`când tr`sura s` se clatine sub greutatea lui.
B`rbatul se aplec` [i lu` frâiele, \ntorcându-se spre ei.
– Vom merge pe lâng` drum. Dureaz` mai mult, dar avem
destul timp la dispozi]ie, \[i privi Russell ceasul, [i este [i mai
lini[tit decât pe drumul principal. Sunte]i gata?
A[tept` ca Jon s` se a[eze bine pe locul lui, apoi \ndemn`
iapa s` porneasc` la un pas domol, care ar fi scos din min]i pe
cineva energic, dar care acum i se potrivea de minune.
Zgomotul agale al copitelor, lipsa de grab` erau foarte
lini[titoare. Observ` cu surprindere c` locul pentru bici era
ocupat de altceva. Cineva– probabil Benny– pusese o crengu]`
\nflorit`, care le \nveselea c`l`toria.
– Asculta]i! Se aude un cuc! se r`suci Jon \n direc]ia din care
se auzea strig`tul p`s`rii, u[or de recunoscut. Chiar cânt` ziua [i
noaptea \n luna mai? \ntreb` el, referindu-se la o cunoscut`
poezie pentru copii.
– |[i schimb` melodia \n iunie, urm` Wyn strofele cunoscute.
La mijlocul lunii urm`toare, va \ncepe s` se bâlbâie.
Arunc` o privire spre Russell care zâmbea, amuzat de modul
\n care evitase \ntrebarea.
– {i \n iulie va zbura departe. A[a spune poezia, interveni [i
Jane, vrând s` arate c` [i ea \nv`]ase poezia la fel de bine ca
fratele ei.
– Sper c` nu va sta mult plecat, se bosumfl` Jon.

– E o pas`re c`l`toare, spuse Russell. Nu st` cu noi tot
timpul, ci pleac` la venirea iernii. Prefer` ]`ri mai c`lduroase.
Cucul era ca ea, se gândi Wyn cu o strângere de inim`. O
pas`rea c`l`toare. Ar r`mâne bucuroas` aici, pân` \n iarna vie]ii,
dac` ar parcurge acest drum cu Russell dar, ca [i cucul, era doar
un oaspete de prim`var`. |n iulie, munca ei va fi gata. Pentru
binele lui Russell, sper` c` pân` atunci o s` g`seasc` testamentul
lui Tempest Tylar [i c` va fi \n favoarea lui. Atât de multe
speran]e– ridic` repede privirea când cântecul p`s`rii se auzi de
foarte aproape. |n curând, instinctul o va smulge din
\ntunecimea p`durilor de pe proprietatea Tylar spre lumina
soarelui din alt` ]ar`. O misiune \ndeplinit` va fi cea care o va
alunga pe ea de aici, cu toate c` instinctul \i va spune s` r`mân`.
{i când va pleca, \[i spuse cu triste]e, va [ti c` las` razele calde
ale soarelui \n urm`.
– Lua]i-o pe Wyn cu voi \nùntru, [ti]i unde trebuie s`
merge]i, spuse Russell oprind tr`sura \n fa]a por]ilor bisericii [i
coborând dintr-o s`ritur`. Se \ntoarse spre ea, dându-i din nou
mâna s-o ajute. P`strase frâiele \n mân`, ca o precau]ie, dar iapa
a[tepta lini[tit`. O s-o duc \n ocolul de acolo, ar`t` el cu mâna,
[i vin [i eu \nùntru.
– Stai, nu pleca, n-am luat hainele, \l opri ea, luând cele dou`
jachete de pe scaun.
– Trebuie s` m` asigur c` le \mbrac`, zâmbi el. Soarele n-a
avut timp s` \nc`lzeasc` zidurile groase ale bisericii.
– O s` am eu grij`, r`spunse ea.
Ne purt`m ca un cuplu c`s`torit, \[i spuse ea, ferindu-se de
privirea \ntreb`toare a lui Jon care se fixase pe figura ei vis`toare.
104 LAUREY BRIGHT
|i \ntinse haina bìatului, aplecându-se spre Jane [i ajutând-o s`

se \mbrace, apoi o lu` de mân` [i porni spre intrarea \n
biseric`.
Copiii o conduser` \n strana familiei, larg` [i spa]ioas`, unde
ajunser` imediat [i Val [i cele dou` femei. Louise se a[ez` lâng`
Wyn, iar Val ocup` repede cel`lalt loc de lâng` ea. |[i \nghi]i
dezam`girea, aplecându-se spre cartea de imnuri pe care o ]inea
b`rbatul. Nu era nevoie, pentru c` la cap`tul rândului se g`seau
mai multe c`r]i. V`zu privirea aruncat` de Russell spre c`r]i, dar
Val cl`tin` din cap [i, ar`tând surprins de dorin]a lor de-a \mp`r]i
aceea[i carte, se a[ez` lâng` copii.
– Avocatul a dat telefon \nainte s` plec`m de acas`, \i spuse
Louise lui Russell când se \ndreptau spre ma[in` la sfâr[itul
slujbei. A spus c` va fi acas` pân` la prânz dac` vrei s`-i dai
telefon când te \ntorci.
– Spunea c` vrea s` cerceteze ni[te documente pe care
Tempest le-a l`sat \ntr-o banc`, r`spunse Russell cu speran]`.
– Poate c` a g`sit o copie a testamentului, interveni Val,
foarte agitat.
– N-a spus nimic, vocea Louisei era ezitant`.
– A[a fac to]i tipii `[tia care se ocup` de avocatur`, nu
renun]` Val. De ce nu te duci acas` cu ma[ina, Russ? O s` aduc
eu tr`sura, se oferi el cu generozitate.
– Da– dac` e[ti sigur` c` nu te deranjeaz`… ezit` Russell,
privind-o pe Wyn.
– Desigur c` nu! Trebuie s` afli despre ce e vorba, spuse Wyn,
sim]indu-se la fel de agitat` ca Val. Oare de ce o \ntreba Russell
pe ea dac` o deranja? Bine\n]eles c` o deranja– chiar foarte mult.
{i-ar fi dorit s` se \ntoarc` \mpreun`, desigur. Oare de ce nu
putuse avocatul s`-i dea telefon \n timpul orelor de lucru [i s`-l
lase s` se bucure de duminica petrecut` cu familia? Era egoism

din partea ei, [tia foarte bine, dar \[i \n`bu[i sentimentele,
sperând c` ve[tile vor fi bune. Dac` erau, iar Russell este
adev`ratul mo[tenitor al conacului, probabil c` se va c`s`tori cu
Diane, [tiind c` pozi]ia \i este asigurat`. Gândul acesta se adùg`
la starea ei de depresie, \n timp ce-l ajuta pe Val s`-i urce pe copii
\n tr`sur` [i se a[eza lâng` el.
– Hai s` cânt`m ceva, propuse Val, buna lui dispozi]ie fiind
molipsitoare pentru copii.
|ncepu s` cânte un colind, iar copiii i se al`turar`, vocile lor
limpezi r`sunând \n aerul curat.
F`r` s` [tie de ce, Wyn fu iritat` de cântecul care tulbura
lini[tea [i pacea c`l`toriei.
– Nu mai putem s` auzim cucul, protest` ea, iar Val o privi
surprins.
– Care cuc? Oh, uite! ridic` el privirea spre cer. E unul dintre
avioanele de la club.
– Vrei s` zbori ast`zi? \ncerc` ea s`-l fac` s` vorbeasc` despre
ceva [i s` renun]e la cântat. N-avea rost s`-i explice despre ce era
vorba cu cucul, n-ar fi \n]eles.
– Da, dup`-amiaz`. Vino cu mine pentru un tur! o invit` el.
– A[ fi \ngrozit`! râse ea. Oricum, trebuie s` scriu ni[te scrisori.
Era hot`rât` s` refuze, a[a c` vorbi repede când \l v`zu c` vrea
s` mai spun` ceva:
– Tu du-te [i distreaz`-te cât mai bine.
– E minunat acolo sus, povesti Val, entuziasmat. Dac-a[ putea
face o profesie din asta…
– {i de ce nu faci un compromis? \l \ntreb` Wyn. Sunt sigur`
c` la planta]ia cumnatului tù este nevoie de un avion de
transport. Ceea ce cre[te acolo trebuie transportat, nu?
106 LAUREY BRIGHT
– Acolo sistemul de transport e destul de primitiv, r`spunse

el ezitând.
– Atunci \mbun`t`]e[te-l! \ncerc` ea s`-l provoace. Te duci
acolo s` cape]i experien]` ca manager. Te po]i ocupa de
transport. Po]i s`-]i construie[ti o pist` de decolare – oricum
nu-]i trebuie una prea lung`. Nu vei pilota decât avioane mici,
cel pu]in pentru \nceput.
– Minunat! Ai dreptate! De ce nu mi-am dat seama pân`
acum? exclam` Val \ncântat. Wyn, e[ti minunat`!
Trase de frâie \n fa]a conacului, apoi s`ri la p`mânt plin de
entuziasm. Imediat se \ntoarse spre ea, o ajut` s` coboare [i o
strânse \n bra]e, s`rutând-o zgomotos pe ambii obraji.
– |n sfâr[it, am [i eu ve[ti bune pentru familie, spuse el cu bucurie.
– Sper c` [i Russell are ve[ti bune, \l aduse ea \napoi cu
picioarele pe p`mânt, râzând de \ncântarea lui. Oare ce i-a spus
avocatul?
– Este chiar ce veneam s` v` spun.
Russell st`tea \n pragul u[ii privindu-i cu aten]ie, iar Wyn se
\ntrist` v`zându-i privirea \ntunecat`. |i privea pe amândoi cu mânie.
– Dar v`d c` sunte]i ocupa]i, continu` el cu am`r`ciune, a[a
c` ve[tile mele trebuie s` mai a[tepte.
Le \ntoarse spatele [i intr` \n cas`.
Capitolul 7
Avocatul nu g`sise nici un testament \ntre actele lui Tempest.

Asta era cel pu]in ce-i spuse lui Wyn t`cerea mohorât` care
domnea \n sufrageria familiei, atmosfera de triste]e lini[tindu-i
pân` [i pe cei doi copii, care pentru prima oar` erau aten]i la
mas`, nef`când nici o \ncercare s` anime atmosfera.
Russell era \ncruntat, abia r`spunzând la entuziasmul cu care
Val prezenta ideile pe care i le sugerase Wyn, s` combine
pasiunea pentru zbor cu o carier`.
– E o idee minunat`. Nu-mi vine s` cred c` nu mi-a venit
pân` acum, spunea Val uimit.
– Sunt \ncântat` c` te-a ajutat s` te hot`r`[ti s` mergi la
planta]ia surorii tale, zâmbi mama lui aruncându-i o privire
recunosc`toare lui Wyn. E bine s` [tiu c`, cel pu]in cariera ta
este \n siguran]`, u[urarea din vocea ei tr`dând \ngrijorarea pe
care o sim]ea pentru fiul ei mai mare.
– N-ar fi mai bine s` le scrii o scrisoare [i s` le spui c` vei veni?
interveni Russell, oferind un sfat practic. Ultima oar` când ne-au
scris spuneau c-au nevoie disperat` de ajutor, continu` el, iar Val
se ridic` de pe scaun dintr-un salt.
108 LAUREY BRIGHT
– Da, o s` le scriu chiar acum– dac` m` scuza]i, adùg` el

gr`bit, neputând s` mai piard` timp acum c` descoperise ceva
care \l pasiona, iar Wyn d`du din cap.
E la fel de \nc`p`]ânat ca iapa, \[i spuse ea amuzat`.
– Sunt fericit` c` am putut s` fiu de ajutor, zâmbi ea Louisei,
con[tient` c`, din punctul de vedere al lini[tii suflete[ti, o
ajutase la fel de mult [i pe ea, ca [i pe fiul ei.
– S` sper`m c` vei fi la fel de norocoas` [i \n privin]a muncii
pe care ai venit s-o faci, se auzi vocea aspr` a lui Russell din
cealalt` parte a mesei, adresându-i-se pentru prima oar` de când
se a[ezaser` la mas`.
Vocea lui era \nc` plin` de mânie, iar Wyn se \mbujor`.
Voise s` spun` „\n munca pentru care e[ti pl`tit` s-o faci“, \[i
spuse ea cu am`r`ciune. Privirea mamei lui era nelini[tit` când
\l fix`, f`r` \ndoial` crezând c` mânia lui se datoreaz`
dezam`girii pe care o trìse v`zând c` avocatul nu adusese nici
o veste bun`. S` prime[ti un astfel de telefon, s` te \ndrep]i
spre cas` plin de speran]`, apoi s`-]i fie \n[elate a[tept`rile, nu
era ceva foarte u[or de suportat, dar Wyn [tia c` era sup`rat pe
ea. Russell \l v`zuse pe Val s`rutând-o [i acum era furios pe ei
amândoi.
Dac` ar fi sup`rat din cauza geloziei, n-ar fi deranjat-o, se
gândi ea nefericit`, renun]ând la \ncercarea nereu[it` de a se
preface c` m`nânc`. N-ar fi chiar atât de rù. Numai c` era
mânios pentru c`-[i v`zuse fratele s`rutând o angajat`. |n ochii
lui Russell, probabil c` era la fel de rù ca a o descoperi pe Diane
\n bra]ele lui Benny. Cel pu]in, refuzase invita]ia lui Val de a se
plimba. Era sigur` c` Russell n-ar fi fost de acord.
Dar pentru mine nu conteaz` dac` e sau nu de acord, \[i
spuse ea mânioas`. Sunt st`pân` pe via]a mea. Argumentul ei nu
era foarte conving`tor, pentru c` nu era adev`rat. Conta, chiar
foarte mult, a[a c` se ridic` de la mas` u[urat` s` se refugieze \n

camera ei, s`-[i scrie scrisorile pe care le amânase [i care-i
serviser` ca scuz` pentru refuzul invita]iei lui Val.
– Ar fi trebuit s` vii cu mine, \i spuse el spre sear`. A fost
minunat, acolo, sus.
– Mul]umesc, dar \mi place s` r`mân cu picioarele pe
p`mânt, cl`tin` ea din cap. Acum Russell aflase [i c` o invitase la
club, dar c` ea refuzase. Era mai bine decât nimic.
– Ar trebui s`-]i iei propriul tù avion, zâmbi ea spre Val. Dac`
nu, o s` strici avioanele celor de la club dac` te duci acolo zilnic.
– Da, mi-ar pl`cea s` am un avion al meu, r`spunse el, cu o
privire dornic`, p`rând s` semene deodat` foarte mult cu Russell
când era \n toane mai bune. Numai c` un avion cost` o avere [i
consum` foarte mult combustibil, iar eu de-abia \mi permit s`-mi
cump`r benzin` pentru ma[in`.
– Nu [i dac` \]i cumperi unul cu un motor mai mic, interveni
fratele lui. Ceea ce \mi aduce aminte c` rezerva de benzin` din
garaj s-a terminat, adùg` el, privindu-[i fratele acuzator.
– Da, [tiu. Privirea lui Val era vinovat`. Am r`mas \n acela[i
timp f`r` benzin` [i f`r` bani, explic` el. O s` cump`r mâine,
când o s` fac rost de bani, promise el. Când o s`-mi câ[tig proprii
bani va fi mult mai bine.
– Ca s` prime[ti un salariu pe planta]ie, va trebui s` munce[ti
pentru el, \i aminti Russell. Iar atunci vei fi prea departe ca s`-mi
refaci rezerva de benzin`.
– N-am luat decât atât cât ca s`-mi ajung` pân` la club [i
\napoi, protest` Val. S` zbori este foarte costisitor, se \ntoarse el
spre Wyn. Nici n-ai idee cât de mult cost` câteva ore.
De fapt, avea idee despre ce sume era vorba, dar nu voia s`
discute despre asta. Starea de spirit a lui Russell nu p`rea s` se
fi \mbun`t`]it.
110 LAUREY BRIGHT
– Ar trebui s` te duci mai rar la club, r`spunse Russell f`r` s`

par` impresionat, iar Wyn se \ntreb` dac` banii de buzunar al lui
Val erau da]i de el. S-ar fi potrivit cu atitudinea lui autoritar` [i
cu acceptarea acestei atitudini din partea fratelui lui. Ar fi tipic
pentru Russell, p`rea s` priveasc` familia ca pe responsabilitatea
lui, pân` [i pe cei doi nepo]i. Observase mai de mult aceast`
atitudine a lui, pe care o admirase. Probabil c` [i datorit` lui
familia lui era atât de unit`.
– M` duc s`-mi sortez hainele [i c`r]ile, vreau s` v`d ce iau cu
mine, spuse Val plin de avânt, plecând gr`bit, iar Louise \ncepu
s` râd`.
– Nu-i minunat ce poate face entuziasmul? \ntreb` ea. Draga
mea, chiar i-ai schimbat via]a lui Val, zâmbi ea spre Wyn.
– Nu-i a[a? murmur` Russell cu ironie, iar Wyn, \nfuriat`, se
ridic` \n picioare, alungând toate sentimentele pe care le avea
pentru el.
– E pl`cut s` [tii c` m`car cineva este mul]umit, arunc`
ea, \ntorcându-i spatele [i plecând \n direc]ia \n care
disp`ruse Val.
– Domni[oar`, dac` v` mai duce]i la po[t`, pute]i s`-mi
lua]i [i mie o scrisoare? o \ntreb` Nanny, pe care aproape o
lovise \n ie[irea ei precipitat`. Va putea pleca diminea]` cu
prima po[t`.
– Da, cum s` nu, r`spunse ea, \ntinzând mâna spre scrisoare.
Mai devreme, o \ntrebase cum poate s` ajung` la po[t`,
temându-se c` va trebui s` ajung` \n cel mai apropiat sat.
– La ie[irea pe por]i, nu uita]i c` trebuie s` merge]i la stânga,
\i reaminti Nanny. Cutia de po[t` este fixat` \n perete, nu-i u[or
de g`sit dac` nu [tii unde s-o cau]i. Dup` acest ultim sfat, femeia
se \ndep`rt`.
– Merg eu cu tine.
Spre surpriza lui Wyn, Russell o a[tepta la cap`tul sc`rilor.
Nu-[i \mbr`case puloverul, ci-l l`sase pe umeri, luând scrisorile
\n mân`. Probabil c` o auzise pe Nanny vorbind, u[a r`m`sese
deschis`. |l privi, ezitând.
– Dac` vrei, iau [i scrisorile tale, propuse ea, nedorind s`
mearg` \mpreun`. Inima ei f`cea lucruri ciudate când era lâng`
el, iar o plimbare \mpreun` era un chin.
– N-am nici o scrisoare, r`spunse el. Dar, dup` cum spunea
[i Nanny, cutia de scrisori e destul de greu de g`sit, pentru cei
care nu [tiu unde este. Apoi, se face deja \ntuneric, zâmbi el.
– Nu mi-e team` de \ntuneric, spuse ea repede. Doar
crescuse la ]ar`, iar plimb`rile la apus erau printre favoritele ei.
– Te cred, o privi el \n ochi, cu o expresie ciudat`. Wyn se
\ntreb` ce voia s` spun`. Oare de ce trebuia s` fie \ntotdeauna
atât de suspicios? Dac` ar putea fi la fel de dr`gu] ca Val, i-ar fi
ceva mai u[or s` se \n]eleag` cu el, \[i spuse ea cu am`r`ciune.
Da, dar trebuia s` recunoasc`: dac-ar fi mai dr`gu], i-ar fi mai
greu s`-[i ascund` sentimentele pentru el. Era mai bine a[a.
Ridic` din umeri [i-l urm` \n culorile calde ale apusului. |[i
strânse haina mai tare \n jurul ei, cùtând protec]ie. Fa]` de ce?
Nu [tia nici o alt` ameni]are, \n afar` de suferin]a pe care i-o
producea dragostea pentru el. |l privi cu coada ochiului, dar el
privea \n alt` parte, spre \ntunecimile tunelului de copaci pe sub
care urmau s` treac`.
– Ai grij` la vreascurile de pe jos, spuse el, punându-i mâna
pe um`r [i tr`gând-o spre el. Nu putuse s-o ia de mân`, pentru
c` era ascuns` sub pulover. A fost o furtun` destul de puternic`
de curând [i sunt destul de multe pe jos.
– Le-am observat când am mers de diminea]` cu tr`sura,
r`spunse ea. Privirea ei, antrenat` de traiul \n astfel de locuri, nu
112 LAUREY BRIGHT
putuse rata aceste am`nunte. A fost foarte frumos drumul spre

biseric`. Vocea ei era melancolic`, f`cându-l pe b`rbat s-o
priveasc`, dar \n lumina apusului figura ei nu era vizibil`, a[a c`
fu nevoit s`-i judece expresia dup` tonul vocii.
– Ai f`cut dou` drumuri cu tr`sura, unul la dus [i unul la
\ntors, \i reaminti el, iar \n vocea lui putu s` ghiceasc` \ntrebarea,
dar Wyn nu observ`, atent` la zgomotele naturii, cu strig`tul
cucului \n urechi.
– Da…, sigur c` am f`cut dou` drumuri. |ncerc` s` priveasc`
mai \n]eleg`toare plimbarea g`l`gioas` de la \ntoarcere. Copiilor
le pl`cuse foarte mult, când ajunseser` acas` erau foarte veseli,
râdeau. Probabil c` Russell v`zuse [i el acest lucru, era la doi pa[i
de ei.
– Am fost destul de… veseli… la \ntoarcere, \ncerc` ea s`
par` entuziasmat`, neobservând c` nu-i reu[ise \ncercarea, la fel
cum nu observase privirea \nso]itorului ei care se str`duia s`-i
descifreze expresia, chiar dac` \ntunericul \i ascundea fa]a.
– Dac` n-ai fi venit cu mine, a[ fi trecut pe lâng` cutia po[tal`
f`r` s`-mi dau seama, recunoscu tân`ra femeie, \n timp ce
Russell \i luase scrisorile din mân` [i le strecura pe rând prin
deschiz`tura cutiei. Nu adùg` c` uitase s-o caute, ba chiar uitase
[i c` are \n mân` un pachet de scrisori, cu toate c` ele erau
motivul pentru care plecase de acas`.
– |n acest caz, este bine c` am venit, r`spunse el, p`[ind
\napoi pe c`rare. Aerul era plin de mireasma caprifoiului, iar
Wyn \[i d`du seama c`, de acum \ncolo, aceast` mireasm` \i va
aminti de plimbarea prin lumina blând` a apusului. Russell nu-i
spusese adev`ratul motiv pentru care dorise s` vin` cu ea. Poate
c` voia s`-i vorbeasc` despre Val– nu se \ndoia c` era furios c`-i
v`zuse s`rutându-se. Poate c` era de vin` sentimentul lui c` este
responsabil pentru ea cât timp st` \n casa lui. Nu mai conta. Tot
ce conta acum era c`, pentru câteva clipe, fuseser` \mpreun`, iar
el p`rea \nclinat s` lase \n urm` necazurile [i s` se bucure de
frumuse]ea plimb`rii. Era bucuroas` c` petrecuser` aceste clipe
\mpreun`, vor fi o amintire pre]ioas`.
– Ia-]i puloverul pe tine, spuse el, luându-i-l de pe umeri, se
face r`coare.
Nu-i era frig, dar \i urm` sfatul, \ncheindu-[i \ncet nasturii ca
s`-[i ]in` mâinile ocupate. Dorea atât de mult s`-l ]in` de mân`,
s` simt` din nou degetele lui puternice, a[a cum le sim]ise de
diminea]`, când o ajutase s` urce \n tr`sur`. |[i plec` privirea
spre mâini, dar ridic` brusc privirea când auzi un sunet ascu]it,
r`sunând din apropiere.
– Lilieci!
– Sper c` nu ]i-e team` c` o s` ]i se \ncurce \n p`r? râse el, iar
ea \ncerc` s` se controleze [i s` alunge teama pe care ani de-a
rândul fra]ii mai mari o f`cuser` s-o simt` de aceste creaturi ale
\ntunericului. P`rul tù e oricum prea scurt, o ironiz` el.
Oricum, nu spuneai c` nu ]i-e team` de \ntuneric?
– Nu mi-e team` de \ntuneric, ci de bestiile care zboar` \n
\ntuneric. O, nu de ea, adùg` imediat, auzind o bufni]` \n
apropiere, are alte treburi. Pe [oarecii `[tia cu aripi nu-i suport,
continu` ea, tr`gându-se \napoi când o form` mic` zbur` prin
fa]a lor.
– Chiar te deranjeaz`, nu-i a[a? \ntreb` el, v`zând-o cum se
face mic` lâng` el, neputând s`-[i controleze teama ira]ional`.
Nu-]i face griji, o s` am grij` s` nu te ia pe sus.
O lu` \n bra]e, tr`gând-o spre el. Pentru câteva clipe, o ]inu
pur [i simplu \ntr-o \mbr`]i[are impersonal`, lini[titoare.
Deodat`, f`r` s-o avertizeze, strânsoarea bra]elor lui se schimb`.
Respir` adânc, strângând-o tare, \n`bu[ind-o, iar când ea \ncerc`
s` vorbeasc`, uluit`, buzele lui o amu]ir`. Pentru câteva secunde,
114 LAUREY BRIGHT
Wyn r`spunse la s`rutul lui cu pasiune, neputând s` reziste. De

departe, se auzi l`tratul unui câine, iar sunetul acesta fu ca un
du[ rece. Se retrase, tremurând, f`r` r`suflare, \ntinzând mâinile
spre pieptul lui ca s`-l ]in` la distan]`.
– Nu…te rog… nu trebuie…
Nu reu[ea s` spun` cuvinte articulate, dar era disperat` s`-l
fac` s` \n]eleag`. El \i apar]inea Dianei, n-ar trebui s` se joace cu
sentimentele ei, n-ar putea suporta durerea. |mpingându-l cu
mai mult` for]`, reu[i s` se elibereze, ridicându-[i palmele s`-[i
ascund` obrajii ro[ii de ru[ine.
– Nu trebuie s` te s`rut? {i de ce nu? r`sun` vocea lui
mânioas`. Nu-]i place s` fii s`rutat`? Sau numai Val are voie s-o
fac`?
Vocea lui aspr` o urm`ri [i dup` ce fugise de lâng` el,
cùtând s` ajung` cât mai repede acas`, \n siguran]a camerei ei.
***
Cearc`ne mari i se desenaser` sub ochi când, a doua zi

diminea]`, \ncepu s` catalogheze obiectele din camera
urm`toare, sim]indu-se obosit` dup` o noapte \n care mintea ei,
la fel de tulburat` ca [i inima, refuzase s-o lase s` se odihneasc`.
– Am f`cut rost de un suport [i-am pus restul argint`riei pe
el, domni[oar`. M-am gândit c` v` va fi mai u[or, spuse Nanny,
iar Wyn \i mul]umi, plin` de recuno[tin]`. Dac` se va ocupa de
argint`rie toat` ziua, nu va mai avea nevoie de ajutorul lui
Russell pentru tablouri.
– E tot ce am g`sit pe lista majordomului, continu` femeia,
iar Wyn \[i ]inu respira]ia. Suportul pe care se g`sea argint`ria
p`rea de co[mar, \n]esat de cupe de argint, tot felul de vase,
pocaluri [i t`vi.
– B`rba]ii din familia Tylar s-au priceput \ntotdeauna la cai,

spuse Nanny cu mândrie. Multe din piesele de aici sunt trofee de
curse…
– Ce colec]ie! exclam` tân`ra femeie.
Numai trofeele de c`l`rie reprezentau o adev`rat` avere. Era
pân` [i o pereche de s`bii, pe mânerele c`rora era inscrip]ionat
numele câ[tig`torului cursei: „Fulgerul, proprietatea lui
Thomas Tylar“. Data cursei era 1821.
– Da, [i toate astea trebuie s` fie foarte bine sp`late, [i va fi
destul de greu, observ` Nanny, v`zând ornamentele.
– Nu chiar, zâmbi Wyn. Nu mai trebuie s` folose[ti perii [i
alte substan]e de cur`]at. Exist` o metod` modern` de a sp`la
obiectele din argint, u[or de folosit. O s`-]i ar`t, promise ea.
– La cafeaua de diminea]` o s` v` aduc [i ni[te pr`jituri,
specialit`]ile mele, o r`spl`ti femeia, iar Wyn se \ntoarse la
munc` mai bine dispus`. Nu trebuia s`-l vad` pe Russell \nainte
de prânz [i, cu pu]in noroc, poate el va hot`r\ s` m`nânce \n
ora[.
Lista cu obiectele catalogate devenea din ce \n ce mai lung`,
iar ea munci cu spor pân` la pauza de cafea, când constat` cu
bucurie c`, pentru o or` \ntreag`, nu se mai gândise la
proprietarul conacului. Dac` el era, \ntr-adev`r, proprietarul.
Continuase s` caute testamentul, dar argint`ria era de
dimensiuni prea mici ca s` poat` fi un loc de ascunz`toare.
Trecu la obiectele de dimensiuni mai mari.
Cel mai apropiat era un bol pentru punci, a[a c` \l lu` s`-l
studieze. Decorat cu frunze de laur, era tot un trofeu, dar pe
acesta nu se vedea nici o dat`, ceea ce era curios. Russell
mo[tenise dragostea pentru cai a str`mo[ilor lui, \[i spuse ea,
de[i Val nu p`rea s-o fi mo[tenit. Oricum, pentru a fi dus` mai
departe, e suficient un singur mo[tenitor. Cùt` marca de pe
116 LAUREY BRIGHT
piesa de argint. Toate celelalte piese aveau. G`si marca micu]` la

baza bolului, care ar`ta data la care fusese f`cut [i sufl` peste ea,
luând bucata de pânz` cu care le lustruise [i pe celelalte. O privi
cu aten]ie, o linie de pe marginea ei atr`gându-i aten]ia. Pentru
ochiul ei antrenat, era vizibil`, dar altcineva care nu era specialist
probabil n-ar fi remarcat-o. Sufl` din nou peste ea, apropiindu-se
de fereastr` s` vad` mai bine.
– Dac` te mai \ncrun]i la ea, o s-o tope[ti!
Era atât de absorbit`, c` nici nu tres`ri la intrarea lui Russell.
|ntreaga aten]ie \i era concentrat` la piesa din mân`. |i arunc` o
privire, dar era o privire impersonal`, a specialistului [i nu a
femeii care are sentimente.
– Vino [i uit`-te, \i f`cu un semn s` se apropie, netulburat`
pentru prima oar` de apropierea lui, \n timp ce se apleca asupra
piesei, cu capul lâng` al ei.
– E ceva \n neregul`? \ntreb` b`rbatul, \ncruntându-se de
curiozitate, nu de mânie.
– Marca este contraf`cut`.
Nu \ncerc` s` voaleze informa]ia, pentru c` dovada era \n fa]a
ochilor lui.
– Vrei s` spui c` o persoan` a f`cut o marc` fals` [i…?
– Nu, marca este original`, \i r`spunse ea, dar nu este a
acestui bol. Spun c` marca de pe acest obiect a fost \ndep`rtat`
cu mare grij` iar aceasta, ar`t` ea spre marca micu]`, a fost luat`
de pe un obiect mai mic, mai pu]in valoros, [i pus` pe acesta.
Falsificarea nu este ceva neobi[nuit, zâmbi ea u[or. De aceea se
angajeaz` exper]i, ca oamenii s` afle ce este original, \i reaminti.
– Nu-mi dau seama de unde ai v`zut a[a ceva, se aplec` Diane
peste um`rul ei pe lâng` Russell, semn c`-l urm`rise
neobservat`.
Wyn o privi cu r`ceal`.
– Dac` sufli asupra metalului, \ncepu ea, acompaniindu-[i

cuvintele cu faptele, po]i s` vezi c` aceast` marc` este zgâriat`.
Linia de \mbinare se poate vedea– aici…
– Nu pot s` v`d, se \ncrunt` Diane.
– Dar eu pot [i asta conteaz`, r`spunse Wyn cu brusche]e.
– V`d [i eu… e foarte [tears`, urm`ri Russell linia cu
degetul. Se poate vedea unde a fost lipit`– oh, a disp`rut.
Foarte priceput, coment` el interesat. Cine a f`cut asta, chiar se
pricepea.
Cuvintele lui \i aduser` aminte lui Wyn ce spusese despre Val
când \l rugase s` se ocupe de ma[ina Dianei. „ O s-o fac` astfel
\ncât n-o s` observi locul de \mbinare“. La urma urmei, era ceva
destul de recent, iar familia se mutase aici de trei luni. Iar Val se
plânsese c` n-are bani…
Nu, nu putea s` fie Val. Refuza s` se gândeasc` la aceast`
posibilitate. C` a \mprumutat benzina de la fratele lui era un
lucru, oricum voia s-o pun` la loc. Dar s` falsifice m`rcile de pe
argint`ria familiei– nu, nu putea s` fie Val. Sau poate… |l
pl`cea, dar nu-l cuno[tea chiar atât de bine.
– Nu v`d prea mari diferen]e \ntre m`rci, d`du Diane din
umeri, indiferent`. De ce atâta zarv`?
– Cred c` bolul este cu cel pu]in o sut` de ani mai b`trân
decât spune marca, i se adres` Wyn lui Russell, ignorând-o pe
femeie. Acest lucru \l face mai pu]in valoros, iar o marc`
falsificat` \i scade [i mai mult valoarea. Scrise ceva \n lista pe care
o completa, apoi, dup` un scurt moment de ezitare, adùg` o
cifr`. O s` verific aceast` sum` cu Bill Stapleton, dar nu cred c`
valoreaz` mai mult.
– Dar trebuie s` valoreze mult mai mult, izbucni Diane
mânioas`. O pies` de aceast` m`rime cred c` valoreaz` dublu,
chiar topit`.
118 LAUREY BRIGHT
– Nu [tiam c` e[ti expert` \n argint`rie, spuse Wyn cu

r`ceal`.
– Nu sunt, r`spunse femeia, devenind palid`. Dar orice idiot
poate s` vad`…
– Dac` tu crezi c` sunt idioat`, se \ntoarse Wyn spre
Russell, accentuând „tu“, po]i s` ceri o alt` expertiz`, \i aminti
ea, refuzând s`-i dea vreo importan]` Dianei. Nu voia s`
accepte nici un fel de interferen]` când lucra. Dac` nu vrei s`
p`strezi aceast` pies`, exist` magazine care se pot ocupa de
ea, adùg` ea, p`strând o voce rece, profesional`. Hotelurile
[i restaurantele sunt \ntotdeauna gata s` achizi]ioneze lucruri
deosebite, mai ales care vin din astfel de case, f`r` s` le pese
dac` sunt originale sau nu. |n general, chiar prefer` s` nu fie,
cost` mai pu]in. Bill Stapleton se poate ocupa de tranzac]ie,
dac` asta dore[ti, \ncheie ea, \ntorcându-se spre masa la care
lucra.
– Da, e o manevr` foarte istea]`, zâmbi Diane cu ironie. Tu \i
spui lui Russell c` un lucru este fals, apoi te oferi s`-l scapi de el.
El te crede, iar tu faci rost de o pies` imens` de argint practic pe
nimic. Nu m` mir` c` anticarii sunt foarte boga]i, cu astfel de
profit, \ncheie ea, acuzator.
– Cum \ndr`zne[ti? se \ntoarse Wyn furioas`, pe punctul s`
trânteasc` bolul de pe mas`.
– Diane glumea, interveni Russell repede, iar Wyn se \ntoarse
spre el, cu ochii lucind.
– Nu mi se pare glum`, spuse ea cu mânie. Astfel de acuza]ii
sunt blasfemie, putând fi ac]ionate \n justi]ie, adùg` ea, iar
Diane deveni [i mai palid`.
– Nu voiam s`… ezit` ea, luat` prin surprindere de atacul pe
care nu-l a[teptase.
– Bine, dar eu vreau. {i nu glumesc, refuz` Wyn s` cedeze. Ai

fost insuportabil de nesuferit`, se \ntoarse spre femeie, f`r`
s`-i pese c` Russell \i auzea fiecare cuvânt, iar acum m` acuzi
c` nu-mi fac datoria, de fa]` cu un martor.
Russell p`rea uluit, [i \ntinse o mân` punându-i-o pe bra].
– Te rog, Wyn, lini[te[te-te, o rug` el. Sunt sigur c` Diane
n-a vorbit serios…
– O, ba da, sunt sigur` c` [tia ce spune. Numai c` nu se
a[tepta s`-i r`spund, asta-i tot.
– Sper c` nu m` vei… \ncepu Diane, apoi \[i mu[c` limba.
– S` te dau \n judecat`?
Dac` cealalt` femeie n-avea curajul s` rosteasc` aceste
cuvinte, ea nu voia s` ezite.
– Sigur c` da, r`spunse ea cu r`ceal`. Pentru c` ai f`cut
anumite observa]ii despre integritatea mea profesional`, ai pus
la \ndoial` firma la care lucrez. Nu-mi pas` ce crezi despre mine,
o privi ea cu dispre], dar ]in foarte mult la renumele firmei. La
fel se \ntâmpl` [i cu Bill Stapleton [i cu tat`l lui.
– |mi pare rù… Diane p`rea \nfrico[at`, v`zând c` Wyn era
foarte hot`rât`.
– Nu vrei s` te mai gânde[ti, Wyn?
Russell p`rea foarte afectat [i pentru o clip` inima lui Wyn se
\mblânzi. Ca [i cum n-ar avea destule necazuri f`r` aceast`
poveste care s` fac` lucrurile [i mai nepl`cute, se gândi ea, plin`
de \ngrijorare.
– Pentru moment, n-o s` fac nimic, spuse ea mai lini[tit`,
]inându-[i mânia \n frâu.
Era un adev`rat efort, figura ei fiind la fel de alb` ca cea a
arm`sarului lui Russell, iar umbrele albastre de sub ochi erau
mai marcate, dar \[i ]inea b`rbia sus.
120 LAUREY BRIGHT
– De când am ajuns aici, am fost nevoit` s` suport

consecin]ele grosol`niei Dianei, iar comportamentul ei mi-a
pus chiar via]a \n pericol, \i reaminti ea lui Russell, având
satisfac]ia s-o aud` pe Diane respirând gr`bit. Am venit aici
s`-mi fac meseria cum [tiu mai bine [i m` a[tept s` fiu l`sat`
s-o fac. De tine depinde s` am toate condi]iile ca s` pot lucra
\n lini[te.
Nu voia s`-l lase nici pe Russell s` scape prea u[or. Acum sau
niciodat`. Dac` o va l`sa pe Diane s` scape nepedepsit`, ar
putea la fel de bine s`-[i fac` bagajele [i s` plece. |[i d`dea foarte
bine seama c` nu voia s` plece. Mai mult decât orice pe lume,
voia s` r`mân` la conac, s` g`seasc` testamentul [i s` se asigure
c` Russell are dreptul la un viitor aici, chiar dac` acest viitor
urma s` fie cu Diane.
– Voi avea grij` s` nu mai fii deranjat`, promise Russell, cu o
voce la fel de aspr` ca figura lui. Diane, \n viitor, continu` el,
\ndreptându-se spre ea, dac` mai vii la conac , te rog s` r`mâi \n
salon, dac` nu sunt [i eu cu tine.
– Dar aveam voie s` m` plimb prin toat` casa, protest` ea,
ro[ind.
– De acum \ncolo, nu mai ai voie, \[i continu` el
avertismentul. |n]elegi? Bine? ridic` el vocea, pentru c` nu p`rea
s` primeasc` nici un r`spuns.
– Presupun c` da… cât timp ea e aici, d`du Diane din cap \n
direc]ia lui Wyn.
– Vezi s` r`mân` a[a, spuse el. Nu vreau s`-]i interzic s` mai
vii deloc– da, ce s-a \ntâmplat, Benny? \ntreb` el, v`zându-l pe
b`rbat \n pragul u[ii, vizibil agitat.
– Domnule maior, \mi pare rù c-am venit dup`
dumneavoastr`, se scuz` el. N-am g`sit-o pe Nanny s-o trimit
dup` dumneavoastr` [i nu puteam s` mai a[tept. Iapa… fat`…

spuse el repede, [i se pare c` sunt necazuri.
– Ai dat telefon la veterinar?
– N-am avut timp. M-am gândit s` vin mai \ntâi s` v` spun, a[a
c` o s` pute]i da telefon [i eu m` voi \ntoarce la ea.
R`mase \n prag, foarte agitat, iar Russell \i f`cu un semn cu
mâna, apoi se \ndrept` spre telefon.
– Bine, du-te, eu voi da telefon [i vin cât pot de repede.
Vorbi câteva secunde la telefon, apoi se \ntoarse, ar`tând
\ngrijorat.
– Trebuie s` facem ce [tim mai bine, spuse el, privindu-le pe
cele dou` femei. Veterinarul este la Harry Williams, are
probleme cu o vac`… Diane, vino cu mine…
– Unde? La grajduri? \l privi ea cu uimire. Te \n[eli dac` \]i
\nchipui c` te voi ajuta cu iapa, spuse repede, privindu-l cu
dispre]. Las` toate astea \n grija gr`jdarului, doar de asta \l
pl`te[ti.
– {i unde te duci? \ntreb` Russell, vrând s`-[i ]in`
promisiunea.
– Acas`, unde crezi? se r`sti ea. Dac` insi[ti s` te amesteci \n
treburile murdare de la grajduri, nu vreau s` r`mân \nchis` \n
salon ca o criminal` pân` termini tu. Poate s` dureze ore.
Ie[i repede din camer`, urmat` de Russell, iar Wyn r`mase
singur`.
Acum, c` scena nepl`cut` se terminase, tân`ra femeie realiz`
c` tremura. Nu era obi[nuit` cu certurile [i descoperise c` nu-i
pl`ceau deloc… Bietul Russell! Spera c` iapa era bine; Benny
p`ruse foarte nelini[tit. Ar fi o tragedie dac` Russell ar pierde
primul mânz al lui Pendelico. Gândul acesta o f`cu s` se ridice
brusc.
122 LAUREY BRIGHT
– Nanny? d`du ea buzna \n buc`t`rie. |mi pare rù c` te

deranjez, dar va fi nevoie de foarte mult` ap` fierbinte la
grajduri. {i de s`pun mai moale, dac` ai. Repede!
Explic` femeii despre ce era vorba, iar aceasta g`si \ntr-un
sertar o bucat` de s`pun, iar ea se uit` \n jur dup` ceva cu care
s` care apa.
– E o g`leat` aici, domni[oar`, \i ar`t` Nanny g`leata, dornic`
s` ajute.
Russell n-ar avea nici un motiv s` se plâng` de cooperarea
angaja]ilor lui, \[i spuse Wyn. Lucrau \mpreun` ca o echip`. Ce
bine ar fi dac` ar putea s` li se al`ture… |ncerc` s` alunge acest
gând, punând ap` cald` \n g`leat` [i adùgând suficient` ap`
rece ca s` poat` fi suportabil`.
– O s` duc apa asta la grajd [i m` \ntorc s` mai iau.
– Mai pun ap` la \nc`lzit cât sunte]i plecat`. Oh, domni[oar`,
[opti Nanny, atingându-i bra]ul, sper c` mânzul va fi bine.
Conteaz` atât de mult pentru el.
– Vom face tot ce ne st` \n putin]` s` fie a[a, o asigur` Wyn,
cu o veselie pe care n-o sim]ea. Caporalul Benny nu p`rea omul
care s` intre prea repede \n panic`…
– Am adus ni[te ap` cald`, puse ea g`leata pe podea lâng`
Benny, [i ni[te s`pun. Mai este destul` dac` ave]i nevoie.
B`rbatul o privi cu recuno[tin]`.
– Foarte bine, domni[oar`. V`d c` [ti]i ce e nevoie.
Sigur c` [tia, nu era prima oar` când era \n preajma unei
astfel de situa]ii.
Rapid, b`rbatul se sp`l` pe mâini, apoi \[i s`puni o mân`
pân` la cot, aplecându-se spre iap`.
– E bine, spuse el, cu fa]a \ncordat` de concentrare. Mânzul

vine destul de drept. O s` \ncerc s`-l mai \ndrept. Sper c` acum
va fi bine… Numai c` iapa e epuizat`, va trebui s-o ajut`m.
– Am ni[te buc`]i de frânghie aici, interveni Russell. O s` le
leg`m \n amândou` p`r]ile.
Legar` corzile de cele dou` copite care se vedeau deja, luând
fiecare câte o parte.
– Las`-m` pe mine, \l rug` Wyn pe Benny, luându-i frânghia
din mân`. Ai nevoie de un pic de odihn`.
– Mul]umesc, chiar aveam nevoie de o clip` s`-mi revin.
Folosi restul de ap` cald` [i s`punul s`-[i spele mâinile cu
grij`, apoi se \ntoarse spre ea:
– Da]i-mi frânghia, e nevoie de mai mult` for]` decât are o
femeie, zâmbi el.
– Mai aduc ni[te ap` cald`.
Lu` g`leata [i vru s` dispar`, \ncercând s` evite privirea cald`,
recunosc`toare pe care i-o arunc` Russell, dar acesta o opri [i,
profitând de spatele \ntors al lui Benny, \i [opti la ureche:
– Fii binecuvântat`, Wyn. E[ti un partener de \ncredere \n
cazuri de urgen]`.
M`car dac` a[ putea s` fiu, se gândi ea, melancolic`, punând
din nou ap` \n g`leat`. Dar nu doar pentru cazurile de urgen]`,
ci pentru toat` via]a…
Capitolul 8
– E bìat!
Liniile de \ncordare de pe figura lui Russell se transformaser`
\ntr-un zâmbet mul]umit când lu` g`leata de ap` de la Wyn [i se
d`du la o parte s` poat` vedea.
– E alb, la fel ca Pendelico! exclam` ea, cu ochii str`lucind.
– N-are nici cea mai mic` pat`…
Russell \i puse mâna \n jurul umerilor, \mbr`]i[ând-o \ntr-un
exces de \ncântare, râzând spre ea, uitând orice altceva decât
minunea care se petrecuse sub ochii lui.
– {i iapa, cum se simte? \ntreb` Wyn.
– O s` fie bine. Uite, [opti el, a \nceput deja s`-l ling`.
Sub atingerea blând` a mamei lui, micul mânz \ncepuse s` se
mi[te.
– Oh, uite, \ncearc` s` se ridice!
Mica f`ptur` se str`duia s` se ridice pe picioarele sub]iri,
cl`tinându-[i capul prea mare, c`zând [i ridicându-se cu o privire
uimit` care \l f`cu pe Benny s` râd`.
– Genunchii lui nu [tiu \nc` s` se descurce, dar va reu[i,

prezise el cu un zâmbet lini[tit.
– Putem s` vedem [i noi?
|ntrebarea venea dinspre u[a grajdului [i dou` perechi de
ochi rotunzi ap`rur`, plini de curiozitate, deasupra zidului
desp`r]itor. Jane, care era prea scund`, alunec` [i disp`ru.
– Veni]i, dar s` nu face]i g`l`gie.
Russell nu-[i luase mâna de pe umerii lui Wyn, ci o p`strase
aproape, \ntr-o pozi]ie care ei \i convenea de minune. Un
sentiment de fericire o cople[ise, o mul]umire c`reia nu-i g`sea
motivul, dar care ac]iona ca un balsam pentru inima ei r`nit`.
– Nu-i a[a c` e foarte dr`gu]? \ntreb` Jane, privind uluit` spre mânz.
– E ca Pendelico– oh, uite, a reu[it, exclam` Jon când mânzul
reu[i s` se ridice \n picioare, cu un echilibru instabil care dur`
jum`tate de minut pân` când genunchii i se \nmuiar`, f`cându-l
s` cad` din nou pe podea. E bìat, buni! se \ntoarse el spre
Louise care li se al`turase. Cum o s`-l cheme, unchiule Russell?
– Va trebui s` ne gândim la un nume, r`spunse Russell. E
foarte important, o s`-l poarte toat` via]a, se \ntoarse el spre cei
doi copii, privindu-i cu gravitate. E norocos c` s-a n`scut, adùg`
el, observându-l cu afec]iune pe micul mânz.
– N-ar fi fost dac` Wyn ar fi c`l`rit pe mama lui, cum voia
m`tu[a Diane, interveni Jon cu hot`râre. Ea a…
– Sst, Jon!
Wyn \[i duse degetele la buze, dar era prea târziu. Russell
deja auzise.
– Ce-i asta? \ntreb` el, \ncruntându-se.
– O, nu-i nici o problem`, Wyn i-a spus c` nu vrea, r`spunse
Jon, urm`rind fascinat progresele mânzului. I-a spus m`tu[ei
Diane c` ar trebui s` [tie mai bine, \[i reaminti el cu satisfac]ie
vizibil`.
126 LAUREY BRIGHT
– Cred c` e timpul s-o l`s`m pe iap` s` se odihneasc`,

interveni Louise. Veni]i, voi doi. Pute]i s` mai veni]i o dat`
\nainte de culcare. |i lu` pe cei doi copii [i p`r`sir` grajdul.
Russell se \ntoarse spre Benny:
– Mai ai nevoie de un ajutor? \ntreb` el.
– Nu, domnule, o s` termin repede aici, r`spunse acesta
bucuros. O s`-l aduc pe veterinar s` arunce o privire la iap` când
va veni, ca s` fim siguri, dar cred c` e bine. Sunt foarte mul]umit
de ajutorul dumneavoastr`, domni[oar`, se \ntoarse el spre
Wyn.
– {i eu, adùg` Russell mul]umirile lui la cele ale lui Benny,
\n timp ce se \ndreptau \mpreun` spre cas`. Se pare c`-]i mai
datorez mul]umiri [i pentru altceva, spuse el cu gravitate,
referindu-se la cuvintele lui Jon. Oare o s` se sfâr[easc` vreodat`
lucrurile pentru care trebuie s`-]i mul]umesc?
– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti c` n-am c`l`rit pe o iap`
gestant`, r`spunse ea cu calm, e un lucru de bun-sim]. |n ceea
ce prive[te restul, ce fac \n cas`, este munca mea, m` pl`te[ti
s-o fac.
– Haide s` ie[im din cas` ast`zi, propuse el brusc. S`-]i iei
dup`-amiaza liber`, s` s`rb`torim… figura lui era vesel`, f`r`
griji. }i-am promis c` te duc la o plimbare pe colin` s` admiri
peisajul, \i reaminti el.
A[adar se referise la ea, nu la Diane.
– Vin [i copiii?
– Nu– vrei s` vin` [i ei? \ntreb` el, p`rând dezam`git.
– Nu! r`spunsul ei gr`bit \l f`cu s` râd` [i, luând-o de mân`,
o trase spre cas`.
– O s` mergem cu Land Roverul pân` la poalele colinei,
propuse el. Putem s` petrecem mai mult timp acolo. Haide s`
mergem imediat dup` mas`.
Nu-i p`sa cum mergeau, unde mergeau, atâta timp cât erau
\mpreun`– [i singuri. Ajuns` acas`, alerg` spre camera ei [i se
schimb` pentru mas`, cu inima cântând de fericire.
– Ai primit ni[te scrisori, \i spuse Louise când ajunse \n salon.
Se scuz` [i deschise scrisorile. Erau toate felicit`ri pentru ziua
ei. Uitase c` e ziua ei.
– Nu m` mir` c` ar`]i atât de fericit`, râse Val. La mul]i ani!
Accept` ur`rile tuturor, iar copiii \i cântar` veseli. Când se
trezise, nu i se p`ruse c` va fi o zi prea fericit`, dar se pare c` se
\n[elase. Cum poate un anume eveniment s` schimbe lucrurile!
– Fugi [i urc` \n Land Rover, \i spuse Russell dup` mas`. O s`
vin [i eu \n câteva clipe. Trebuie s` dau un telefon.
Se \ntoarse destul de repede [i \[i puse cu grij` jacheta pe
scaunul din spate. Dup` cum st`tea, p`rea s` aib` ceva \n
buzunar.
– Dac` ]i se pare prea greu la urcu[, po]i s` te ]ii de mine, o
s` te ajut, o sf`tui el pe Wyn, v`zând-o c` se uit` \n sus spre vâr-
ful plin de nori al colinei.
– N-o s` fac a[a ceva, r`spunse ea, plin` de mândrie. Am urcat
pe pante mult mai abrupte.
Cu toate acestea lu` mâna \ntins`, de dragul sentimentului
pe care i-l d`dea strânsoarea lui ferm` care p`rea s`-i
topeasc` mu[chii, a[a c` era bucuroas` s` se bazeze pe el
pentru ajutor.
Vântul \i r`v`[ea p`rul, iar el \i d`du [uvi]ele de pe fa]` cu o
atingere plin` de blânde]e. |i mângâie conturul fin al fe]ei, apoi
o f`cu s`-l priveasc` \n ochii adânci, plini de mistere.
– Wyn– draga mea…
Vocea lui era r`gu[it` de emo]ie. Se aplec`, buzele lui
fierbin]i atingându-i buzele nu cu mânie, cum se \ntâmplase
ultima oar`, ci \ncet, blând, ca o mângâiere.
128 LAUREY BRIGHT
– Te iubesc, [opti el \ncet.

Pentru o clip`, Wyn crezu c` viseaz` [i c` suflarea vântului o
face s` aib` halucina]ii, dar era \ntr-adev`r vocea lui Russell cea
care [optea; buzele lui \i dansau pe fa]`, pe b`rbie, pe gât,
l`sându-i o dâr` fierbinte pe piele. Se pred` pasiunii lui, cu
inima u[oar`, plin` de dragoste.
– Spune-mi c` vrei s` fii so]ia mea.
Voia s` fie sigur de sentimentele ei, privind-o cu aten]ie,
cùtând \n privirea ei r`spunsul pe care-l dorea.
– Da, voi fi so]ia ta, [opti ea.
– N-am nici un drept s`-]i cer asta, dar nu pot s` mai a[tept,
m`rturisi el. Trebuia s` [tiu…
– Atunci, de ce…?
Dac` ar fi vorbit mai de mult, ar fi scutit-o de mult`
suferin]`.
– N-am nimic s`-]i ofer, explic` el, dar acum, c` avea
r`spunsul dorit, nu mai conta. Am renun]at la carier` [i, dac` nu
g`sim testamentul [i nu m` nume[te pe mine mo[tenitor, n-am
nici un fel de viitor.
– Nu m` intereseaz` planurile de viitor, dac` suntem
\mpreun`.
Dar lui \i p`sa, iar ea era con[tient` c` acest lucru \i afecta
sentimentul de mândrie.
– |l avem pe Pendelico, le avem [i pe iepe. Iar acum \l avem
[i pe mânzul lui, \i reaminti ea, strângându-se mai aproape de
corpul lui puternic. Vom \ncepe de la zero [i vom construi
„Herghelia Tylar“. Dac` nu vei mo[teni conacul, vom g`si un
p`mânt \n alt` parte. Comorile din aceast` cas` sunt minunate,
adùg` ea, [tiind c` l-ar durea s` p`r`seasc` acest loc, dar n-avem
neap`rat` nevoie de ele. Ne avem unul pe cel`lalt, zâmbi ea,
ridicându-se pe vârfuri s`-l s`rute.
– Da, ai dreptate, tu e[ti cea mai de pre] comoar` a mea.

Restul nu mai conteaz`.
|n bra]ele lui, Wyn [tiu c` avea dreptate. Dac` va mo[teni
conacul, va fi un b`rbat bogat, dar \n ochii lui ea va fi prima lui
comoar`.
– A fost o minunat` s`rb`torire a zilei mele de na[tere,
suspin` ea, cu capul pe pieptul lui.
– Da, ziua ta de na[tere– uitasem! exclam` el, strecurându-[i
o mân` \n buzunar. La mul]i ani, draga mea!
S`rutul lui era singurul cadou pe care [i-l putea dori – dar lu`
micul pachet din mâna lui.
– Dar n-ai aflat c` e ziua mea decât acum o or`!
– |l p`stram de mai multe zile, zâmbi el. Mi s-a p`rut un
cadou foarte frumos pentru tine când vei pleca. Apoi, n-am mai
suportat gândul c` vei pleca…
– Sunt minunate!
Wyn ridic` cele dou` sticlu]e pentru parfum de culoare
albastr`, \ncastrate \n argint [i acoperite cu desene fine. Aveau
acela[i model ca [emineele din conac [i erau protejate de o cutie
din lemn cu \ncrusta]ii.
– Le-am luat \n ziua când am fost \n ora[ s`-]i cump`r scara,
\i spuse Russell. E un magazin de antichit`]i acolo. Mi-au dat ca
dat` aproximativ` 1790, ce crezi, au dreptate?
– Cred c` da. Oh, Russell, mul]umesc foarte mult! O s` le
p`strez ca pe ni[te comori, [opti ea, s`rutându-l din nou. Oare
cui au apar]inut?
Voia s`-[i \nchipuie c` fuseser` un alt cadou de aniversare,
care adusese fericire unei alte femei.
– Din nefericire, cei de la magazin nu [tiau nimic despre
istoria lor, spuse Russell cu gravitate. Nu sunt la fel de interesa]i
ca tine de toate lucrurile frumoase.
130 LAUREY BRIGHT
– Va trebui s` le adaug la lista ta de obiecte asigurate, zâmbi

ea spre el.
– Dac` totul merge bine, chiar o s-o faci, r`spunse el,
\ntunecându-se pentru o clip`. Mi-ar fi pl`cut s`-]i fac cadou
serviciul de argint de pe masa din camera miresei, dar pân` nu
se l`mure[te problema mo[tenirii, nu e al meu cu adev`rat.
– Nu te mai gândi la asta, \l mângâie ea, \ncercând s`-l fac`
s`-[i descre]easc` fruntea. E prea frumos aici ca s` ne mai
gândim la probleme. |ntr-un fel, adùg` ea, \l \n]eleg pe Val când
vorbe[te despre zburat. Lumea pare atât de jos…
– Vrei s` spui c` \n avion se simte deasupra grijilor zilnice?
Val a[a este, indiferent dac` e sau nu \n avion, chicoti Russell,
dar nu era rùtate \n cuvintele lui, doar afec]iune pentru fratele
mai mic.
– Uite unul dintre avioanele de la clubul lui, ar`t` Wyn spre
punctul negru de pe cer. Spunea c` vrea s` zboare \n aceast`
dup`-amiaz`. Cred c` are o vedere la fel de frumoas` ca a
noastr`.
Privi vis`toare spre câmpia de la picioarele lor.
– V`d pe cineva care c`l`re[te, observ` ea, aten]ia fiindu-i
atras` de un punct mi[c`tor. Oricine ar fi, are un cal ca
Pendelico.
– E singurul cal alb din ]inut, din câte [tiu. Poate e un nou-
venit.
Russell \ncet` s` se mai joace cu p`rul ei pe care \l r`sucea pe
degete, [i se ridic`, privind spre câmpie.
– Unde e? \ntreb` el cu interes.
– Uite, \ntinse ea mâna spre punctul mi[c`tor.
– Da, e ca Pendelico, spuse el, privind cu aten]ie. E
Pendelico! Se \ncord`, deodat` nelini[tit. Diane \l c`l`re[te,
observ` el, str`duindu-se s`-[i ]in` mânia \n frâu. Fata asta

trebuie biciuit`, se \ncrunt` el. E timpul s` descopere c` nu
poate s` se poarte toat` via]a ca o pu[toaic` r`sf`]at`.
– E o c`l`rea]` bun`, \ncerc` Wyn s`-l lini[teasc`. Poate nu va
p`]i nimic.
– Nu e destul de bun` ca s`-l c`l`reasc` pe Pendelico. Nu-i
suficient de puternic`. Pe figura lui, nelini[tea luase locul
mâniei, \n timp ce privea cu aten]ie scena care li se desf`[ura sub
ochi. E ceva \n neregul`. Pendelico i se opune…
Chiar de la acea distan]`, se vedea c` ceva era \n neregul`, iar
Wyn \ncremeni la vederea unui fum care plutea de-a lungul [inei.
– Vine un tren…
– Vino, s` coborâm la Land Rover, spuse el, ridicându-se [i
dându-i mâna. D`-mi mie sticlu]ele, le voi pune \n buzunar.
Chiar dac` era \ngrjorat, voia s` fie sigur c` nu se \ntâmpl`
nimic cadoului pe care i-l f`cuse.
– E prea târziu s-o facem s` se \ntoarc`, \[i ]inu Wyn
respira]ia, urm`rind \naintarea trenului [i v`zând, f`r` s`-i vin`
s` cread`, c` Diane \l f`cuse pe Pendelico s` sar` peste prima
barier` de la calea ferat` [i se \ndrepta spre a doua. Locomotiva
care se apropiase o \mpiedic` s` vad` urmarea.
– {i avionul i-a v`zut. Aterizeaz`!
Wyn deveni con[tient` de sunetul motorului avionului,
auzind apoi bufnitura produs` de aterizare [i scrâ[netul ro]ilor
care rulau pe por]iunea de iarb`.
– Po]i s` alergi?
– O s` m` descurc.
Alergau deja \mpreun`, având grij` s` nu alunece pe pantele
abrupte, pân` când ajunser` la Land Rover.
– Urc`! o gr`bi Russel, apoi s`ri la volan, gr`bindu-se spre
calea ferat`.
132 LAUREY BRIGHT
– Mai este un c`l`re], ar`t` Wyn spre silueta care ap`ruse,

pare s` fie Benny.
– O s` ne oprim [i s`-l lu`m cu noi, hot`r\ Russell,
conducând cu abilitate. O s`-i fac un semn, poate \ncetine[te,
adùg` el, ap`sând pe claxon, iar b`rbatul din fa]a lor se
\ntoarse, privind peste um`r.
|ncetini, apoi trase de frâie, oprindu-[i calul \n fa]a lor [i s`ri
repede din [a.
– Urc`! \i strig` Russell, ar`tându-i cu un semn din cap locul
din spate, iar Benny d`du drumul calului, cu o lovitur` u[oar`
pe spate.
– Se va duce direct la grajduri, spuse el, apoi urc` \n ma[in`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Russell, plin de nelini[te.
– Domni[oara Diane a venit la grajd [i a spus c` vrea s`
c`l`reasc`, povesti Benny, cu o voce la fel de nelini[tit`. |i
preg`team ceva de mâncare iepei care a f`tat [i am rugat-o s`
a[tepte dou` minute pân` când termin. Nu voiam s-o ]in prea
mult, dar p`rea \ntr-o dispozi]ie foarte proast`. |mi pare rù s`
spun asta, domnule, dar a]i vrut s` [ti]i…
– Da, vreau s` [tiu, \l \ntrerupse Russell, f`cându-i semn s`
continue.
– A[a c` domni[oara Diane a intrat \n sala \n care ]inem [eile,
iar eu am crezut c` vrea [aua ei favorit` [i nu mi s-a p`rut nimic
suspect când a aruncat-o \n ma[in` [i a plecat spre ocol. Am
crezut c` e pur [i simplu ner`bd`toare [i mi-am spus c-o s` merg
imediat dup` ea s` v`d dac` are nevoie de ceva.
– Continu`, \l \ndemn` Russell cu voce controlat`.
– Când am ajuns la ocol, deja pusese [aua pe Pendelico,
continu` b`rbatul, cu o voce uluit`. Era \n spatele lui, iar el
fornìa [i se d`dea \napoi. A[a am descoperit ce f`cuse… \ncheie
el, cu o voce nefericit`.
Russell i se adres`, f`r` s` se \ntoarc`:
– Nu e vina ta, Benny. Diane este responsabil` pentru

propriile ac]iuni necugetate. Orice se va \ntâmpla, nu e vina ta,
\nt`ri el.
Cu toat` nelini[tea, figura lui Benny se lumin` vizibil.
– Mai este ceva, domnule. A folosit un c`p`stru [i o
z`bal`, \n loc de frâul obi[nuit. Maiorul nu c`l`re[te
niciodat` un cal care poart` z`bal`, \i explic` el lui Wyn.
Pendelico n-a purtat niciodat` z`bal` [i din acest motiv se
poart` ciudat, adùg` el.
– M` \ntreb cum de n-a aruncat-o din [a, se mir` Wyn de
prostia femeii.
– Ar fi fost mai bine pentru domni[oara Wyn dac` ar fi f`cut-o,
eu a[a cred, spuse Benny gânditor. Calul a f`cut tot ce-a putut
s-o arunce din [a, dar a folosit crava[a. De aceea a plecat cu o
asemenea vitez`– ah, uite, este domnul Val…
– Era deasupra cìi ferate când Diane a s`rit peste barier`.
N-am putut vedea ce s-a \ntâmplat, cred c` el a v`zut.
Wyn \i povesti caporalului ce se \ntâmplase, sperând din toat`
inima c` Diane reu[ise s` ajung` dincolo. Trenul fusese aproape
deasupra calului [i c`l`re]ului când au s`rit…Oare chiar au avut
timp s` sar`? Se sim]i cuprins` de fiori, chiar dac` dup`-amiaza
era cald`.
– Domnule Tylar! Domnule Tylar!
B`rbatul de la barier` \i f`cea semne disperate, iar ceea ce
avea de spus p`rea foarte important, a[a c` Russell se \ndrept`
spre el.
– Duce]i-v` pe partea cealalt` a trenului! strig` din nou
b`rbatul. Am chemat ambulan]a, este pe drum.
Trenul se oprise exact la câ]iva pa[i de barier`, iar Benny
ridic` o mân` \n semn de r`spuns, iar cu cealalt` o sprijini pe
Wyn, care alerga gr`bit` spre locul unde cei doi fra]i Tylar
134 LAUREY BRIGHT
ajunseser` deja. Vagoanele erau \nc`rcate cu acela[i tip de buc`]i

de metal, care, la plimbarea lor trecut`, scoseser` sunetele ce-l
speriaser` pe Pendelico.
Wyn \[i aduse aminte cum reac]ionase arm`sarul la zgomot.
Russell \l lini[tise. Dar Diane…
– Nu v` apropia]i, domni[oar` Wyn. |ntoarce]i-v` mai bine la
Land Rover! o rug` Benny, ]inând-o \n continuare de bra].
Ajungând \n apropierea locului accidentului, amândoi se oprir`,
[oca]i de imaginea care le ap`ruse \n fa]a ochilor.
– Vin cu tine, r`spunse Wyn cu calm, cu toate c` nu se sim]ea
calm`. Privirea b`rbatului era plin` de respect când o v`zu
for]ându-se s` p`[easc` mai aproape. Sunt calificat` \n acordarea
primului ajutor. Poate pot fi de folos.
– Vezi ce s-a \ntâmplat cu Pendelico, te rog, Benny, ridic`
Russell spre ei fa]a palid`, auzindu-i \n apropiere.
El [i fratele lui erau \ngenunchea]i de ambele p`r]i ale unei
forme care nu p`rea s` dea nici un semn de via]`.
– Nu cred c` se mai poate face ceva, dar…\ncerc` el s`
continue, dar vocea nu-l ajut`, a[a c` privi \n alt` parte.
Wyn sim]i c` i se face rù, v`zând corpul nemi[cat, de un alb
imaculat.
– Nu pare s` fie lovit, trebuie s` fim recunosc`tori cerului c`
l-a ratat, \ncepu Benny, dar nemi[carea corpului calului abia
atunci p`ru s`-l izbeasc`. Gâtul lui lung, care fusese de atâtea ori
mângâiat de degete dr`g`stoase era acum \ntins \ntr-o pozi]ie
nefireasc`, care-i spunea lui Wyn c` niciodat` nu va mai vedea
puternicul arm`sar ridicându-se [i \ndreptându-se spre st`pânul
lui.
Cople[it`, f`cu câ]iva pa[i, \ntorcându-i spatele lui Benny
care, \ngenuncheat lâng` forma nemi[cat`, \i mângâia pielea
nep`tat`, [optindu-i \ncet:
– Oh, Penny, oh, bìatule…

Cuvintele murmurate o aduceau pe Wyn pe punctul s`-[i
piard` controlul [i nu putea, de dragul lui Russell, care avea
nevoie de ea.
– {i Diane? \ntreb` ea aproape \n [oapt`, dar b`rba]ii o
auzir`. Val se ridic` [i veni spre ea.
– Respir`, r`spunse el. Figura lui era foarte alb`, dar p`rea
calm.
Se pare c` acesta a fost un pas foarte important \n
maturizarea lui, \[i spuse Wyn, apreciind modul \n care p`rea s`
dep`[easc` acest prim obstacol din via]a lui.
{i Pendelico! Reu[ise s` dep`[easc` prima barier`, dar a doua
fusese prea mult. Pentru el, \nsemnase sfâr[itul cursei.
– I se \mpotrivea la orice pas, domnule, \i spuse paznicul de
la barier` lui Russell, apoi adùg`. Mai bine \ncerc s` pun
marfarul \n mi[care, poate pe una dintre liniile secundare.
Expresul trebuie s` soseasc` \n curând.
F`cu mi[c`rile necesare s` devieze trenul pe alt` linie, dându-i
un semnal mecanicului de pe locomotiv`. Cu un scâr]âit
prelung, vagoanele se puser` \n mi[care.
– O s` r`mân` drumul liber [i pentru ambulan]`, continu`
b`rbatul dup` ce \[i terminase \ndatoririle. De ce nu m-a
ascultat, domnule Tylar? \ntreb` el mirat. Am strigat la ea s`
nu ri[te, c` trenul ajunge repede, iar calul era speriat de
zgomot. {tiu c` m-a auzit, s-a uitat spre mine, \[i aminti el
nefericit.
– Probabil c` arm`sarul a luat-o la goan` când a auzit
zgomotul trenului, \ncerc` s` r`spund` Russell, dar vocea lui nu
suna prea conving`tor, iar b`rbatul din fa]a lui cl`tin` din cap.
136 LAUREY BRIGHT
– Nu, domnule. Calul se retr`gea, \ncerca s` plece de lâng`

linie, nu voia s` se apropie. Dac` ar fi luat-o la goan`, ar fi fost \n
direc]ie opus`, dar tân`ra doamn` l-a lovit cu crava[a f`r` mil`,
for]ându-l s` se \ndrepte spre bariere.
|n vocea vorbitorului era u[or de \n]eles dezaprobarea fa]` de
comportamentul Dianei.
– L-a for]at peste prima barier`, continu` b`rbatul s`
povesteasc`, dar a aterizat strâmb, pentru c` se ferea cât putea
de tren. Mecanicul de locomotiv` \i v`zuse [i a trimis ni[te
semnale, \ncercând s`-i \mpiedice. Oricum, calul nu aterizase pe
traverse, ci \ntre linii. Nu putea s` sar` foarte u[or de acolo.
Pentru c` aterizase gre[it, nici n-a s`rit cum trebuie. N-aveam
timp s` ridic barierele. Singura lui [ans` era s` sar` peste.
– A ajuns dincolo, [opti Benny.
– Da, dar propria grab` l-a \mpiedicat. Voia s` ajung` cât mai
departe de tren [i n-a s`rit destul de sus. Bariera l-a lovit peste
genunchi [i a c`zut cu capul \nainte dincolo…
Vocea lui se stinse, to]i putând s` vad` la doi pa[i rezultatul
nefericit al \nc`p`]ân`rii unei femei.
– A sosit ambulan]a, interveni Val. Russ, te duci tu cu Diane
sau vrei s` m` duc eu?
– Du avionul la club, apoi du-te direct acas` [i p`streaz` totul
sub control, po]i?
Instinctul \l f`cu pe Russell s` se bazeze pe fratele lui mai tân`r,
care se \ndrept` brusc, mândru de \ncrederea care i se acorda.
– O s`-i spun mamei ce s-a \ntâmplat, spuse Val, \ncercând s`-[i
st`pâneasc` un mic tremur din voce. Wyn, te duci acas` cu Benny?
– Da, dup` ce Diane va fi dus` la spital.
Femeia nu se mi[case, iar fa]a ei era cenu[ie. Wyn se rug` \n
gând, sperând c` p`l`ria de c`l`rie pe care o purta o ferise de
lovituri foarte grave la cap. Dac` nu… |ncerc` s` nu se mai
gândeasc`. Vom vedea ce se \ntâmpl`, \[i spuse ea.
Personalul de pe ambulan]` nu pierdu timpul, fiind foarte

eficient. Cu grij`, transportar` femeia incon[tient` pe targ`, apoi
o urcar` \n vehiculul care-i a[tepta.
Russell [i Wyn r`maser` pe loc, privindu-i.
– D`-ne un telefon imediat ce afli ceva– orice, \l rug` Wyn.
Benny sau Val vor veni s` te ia.
– M` simt vinovat, [opti el, privind-o cu o disperare care o
atinse adânc.
– Nu e vina ta. Cum po]i s` spui una ca asta?
|i interzisese Dianei s`-l c`l`reasc` pe Pendelico, fusese de
fa]` când \i spusese foarte clar.
– N-ar fi trebuit s-o cert cu atâta asprime, \[i reaminti el scena
nepl`cut` care avuse loc \n salonul de la conac. Ar fi trebuit s`
[tiu c` va face ceva nes`buit…
– Suntem gata s` plec`m, domnule, veni]i cu noi?
Vocea rece, profesional` \l smulse pe Russell din
gândurile lui.
– Da, sunt gata.
O mai privi pe tân`ra femeie o dat`, cu un fel de disperare
care-i frânse inima, apoi se \ntoarse [i urc` \n ambulan]`,
\nchizând u[a dup` el.
Se uit` la mine de parc` i-ar fi team` c`-mi va uita figura, \[i
spuse ea, nelini[tit`.
– Benny, te rog, ia-o pe domni[oara Wyn acas`, \ncepu Val s`
se ridice la nivelul \ncrederii acordate de fratele lui. O s` vorbesc
cu veterinarul [i-l voi aduce aici.
|l ajut` pe b`rbat s` se ridice de lâng` arm`sar, luându-[i
asupra lui sarcina nepl`cut`. Du-te acas`– [i ai grij` de tine,
adùg` el, v`zând figura udat` de lacrimi a b`rbatului. Du-te
acas` [i ocup`-te de mânz, Russell va avea nevoie de el mai mult
ca niciodat`.
138 LAUREY BRIGHT
Cuvintele lui \l ajutar` pe Benny s`-[i revin`, dându-i for]a s`

se retrag` de lâng` corpul ne\nsufle]it [i s` se \ndrepte spre Land
Rover.
– E[ti sigur c` po]i s` conduci? mai \ntreb` el, iar Wyn \l privi
uimit`. Oare era \ntr-adev`r vocea lui Val? Aceast` voce sigur`,
b`rb`teasc`, cu un ton vibrant?
– Mi-am revenit, domnule. Numai c` acea clip`, a fost…
– Bine, atunci ai grij` \n drum spre cas`, voi ajunge [i eu
curând.
|l urm`rir` pân` la avion, apoi când rul` [i decol` rapid,
devenind \ncetul cu \ncetul un punct pe cer.
– Cred c` mai bine \l l`s`m pe domnul Val s` duc` ve[tile
acas`, propuse Benny când intrar` \n curte. Se pare c` doamna
Tylar e \n gr`din`.
Vocile copiilor ajunser` la urechile lor, iar Wyn zâmbi u[or;
p`rea c` cei doi erau adânci]i \n jocul lor favorit: labirintul.
– Vrei s` te duci s` stai cu copiii, Wyn? \ntreb` Val care se
\ntorsese dup` o jum`tate de or`, de[i ei \i p`ruse o ve[nicie,
temându-se c` Louise o va vedea [i o va \ntreba ce s-a \ntâmplat.
O s` vorbesc cu mama.
– Ia-o [i pe Nanny, propuse Wyn. Louise avea destul` for]` s`
reziste unei astfel de lovituri, dar dragostea unei persoane atât
de devotate ca Nanny nu putea decât s`-i fie de ajutor, cu
ceaiurile ei bine venite \ntotdeauna.
– I-am dus o cea[c` de ceai lui Benny, ap`ru Nanny dou`zeci
de minute mai târziu, iar a dumneavoastr` a[teapt` \n salon.
Haide]i, o s` se r`ceasc`, o gr`bi ea. Eu r`mân cu copiii. Duce]i-v`
s` v` al`tura]i restului familiei, \i f`cu ea un semn.
Cuvintele femeii \i \nc`lzir` inima, relaxându-se pentru prima
oar` de când se \ntorseser` la conac.
– Vino [i stai cu noi, draga mea. Cred c` ai nevoie de un ceai.

Vocea Louisei era puternic` [i calm`, iar mâna nu-i tremura
când \i \ntinse cea[ca de ceai. Se bucur` de bùtura aromat`,
de[i era cam prea dulce. Probabil c` Nanny pusese mai mult
zah`r pentru a-i fortifica.
– Wyn a fost minunat`, ar fi trebuit s-o vezi… povesti Val,
care \ncerca s` se relaxeze, dup` ce dusese la bun sfâr[it
nepl`cuta sarcin`.
– Sunt sigur` c` a fost, zâmbi femeia, ochii ei privind
cercet`tor figura lui Wyn.
Oare ce citea pe figura ei? Nu-i mai p`sa dac` \i descoperea
pre]iosul secret, dar nici un voia s` spun` nimic, Russell era cel
care trebuia s` vorbeasc` familei. Cu toate acestea, avea impresia
c` Louise b`nuia ceva [i c`, din fericire, p`rea s` fie de acord.
– |mi pare rù c` s`rb`torirea zilei tale a trebuit s` se termine
a[a, observ` doamna Tylar. Va trebui s` avem o alt` s`rb`torire,
accentu` ea cuvintele, una mai fericit`.
|i oferi cadoul de aniversare, iar Wyn se plec` s-o s`rute,
\ncântat` de mica sticlu]` cu parfum care, era sigur` de asta,
fusese cump`rat` special s` umple sticlu]ele pe care le primise
cadou de la Russell.
– Oricum, este p`cat c` s`rb`torirea a fost stricat`.
Zâmbind, Val \i puse \n bra]e cea mai mare cutie de
bomboane pe care o v`zuse vreodat`. Cutia cu desenele ei
florale era o adev`rat` oper` de art`.
– Oh, Val! Mul]umesc foarte mult…
Era un cadou minunat, iar Wyn era recunosc`toare pentru
gentile]ea pe care i-o ar`tau cu to]ii.
– Am primit banii \n aceast` diminea]`, anun]` el bine dispus.
Am umplut [i rezervorul de benzin` al lui Russ, adùg` el cu
naivitate, iar Wyn chicoti.
140 LAUREY BRIGHT
{tia c` starea de nelini[te nu-i va p`r`si cu totul pân` când nu

vor afla c` Diane va fi bine, dar c` trebuia s` par` lini[ti]i pentru
copii. Cu to]ii se str`duiau s` ignore, m`car pentru un timp, cu
toate c` nu puteau s` uite, cum fusese distrus visul unui b`rbat
de ambi]ia unei fete r`sf`]ate.
Oare era singurul vis distrus de Diane? se \ntreb` Wyn. Figura
lui Russell, \ndurerat` [i retras` \n sine, dincolo de suferin]a
produs` de pierderea calului, se \ntorcea \n mintea ei, chinuind-o.
Automat, \[i puse câte o pic`tur` din noul parfum la \ncheietura
mâinii, apoi pe gât, \n locurile \n care se sim]ea pulsul [i pe care
buzele lui le mângâiaser` cu ardoare. Suspinând, \[i scoase
medalionul de la gât. Va g`si o fotografie a lui Russell [i o va
pune \n el, \[i promise ea, \ncercând s` se conving` c` totul va fi
bine.
Dup` mas`, \[i va transfera parfumul nou \n sticlu]ele de
sticl` albastr` pe care le primise de la el. Le mângâie cu
delicate]e, \ntorcându-le pe toate p`r]ile, pân` când se opri,
fulgerat` de un gând.
Russell spusese c` se simte vinovat. La aceast` amintire, sim]i
o atingere \nghe]at` \n piept. Dac` se sim]ea vinovat pentru ce
f`cuse Diane, ce va sim]i acum pentru ea? Dac` r`nile ei sunt
grave– poate o paralizie pe via]`? Privirea lui care p`rea c` vrea
s-o p`streze gravat` \n minte nu mai p`rea atât de ciudat`.
Dac` Diane p`]e[te ceva grav, oare Russell se va sim]i obligat
s` aib` grij` de ea pentru c` se simte responsabil– poate chiar
s-o ia de so]ie? S` aib` grij` o via]` \ntreag` de o femeie pe care
Wyn [tia foarte bine, c` n-o iube[te?
Capitolul 9
– |nc` e incon[tient`.
Vocea lui Russell suna plat`, lipsit` de emo]ie când d`du
telefon pe la zece seara. Seara p`rea s` se \ntind` la nesfâr[it
pentru Wyn. Se adunaser` cu to]ii \n salon, \ncercând s`
m`nânce, cu toate c` nimeni nu avea poft` de mâncare, dar cu
to]ii voiau s` p`streze aparen]a de normalitate. Chiar [i obi[nuita
exuberan]` a lui Val nu rezistase \ncerc`rilor zilei, drumului pe
care-l f`cuse \mpreun` cu veterinarul ca s` recupereze corpul
ne\nsufle]it al arm`sarului. Acum, fie se refugia \ntr-o t`cere
moroc`noas`, fie se plimba cu pa[i nelini[ti]i prin cas`. Louise,
nemaiputând suporta tensiunea, i se adres`, pe un ton de repro[:
– Pentru numele lui Dumnezeu, Val, dac` nu po]i s` stai
lini[tit, de ce nu iei ma[ina s` te duci \n ora[ s`-l aduci pe Russell
acas`? Cred c` va fi gata s` vin` \n curând, doar n-o s` petreac`
acolo toat` noaptea. Dac` te duci de acum, o s`-l scute[ti de o
or` de a[teptare.
– Ce idee bun`! exclam` Val, s`rind de pe scaun, \ncântat c`
putea s` fac` altceva decât s` suporte aceast` a[teptare
ap`s`toare.
142 LAUREY BRIGHT
– Russell a spus c-o s` dea telefon, \ncepu Wyn, nelini[tit`,

apoi tres`ri când soneria telefonului r`sun` brusc, ca [i cum ar
fi auzit-o vorbind.
Val ridic` receptorul gr`bit, iar Wyn \l v`zu schimbându-se la
fa]`.
– Oh– oh, \n acest caz, nu mai vin. Vrea s`-]i vorbeasc`, Wyn.
|i \ntinse receptorul, apoi se \ndrept` spre scaunul lui,
p`rând neconsolat.
– Cum se simte Diane? \ncerc` ea s`-l \ntrebe cu voce calm`,
temându-se de r`spunsul lui, care veni ca o lovitur`.
– Au venit [i p`rin]ii ei, spuse el, iar vocea lui p`rea obosit`.
Voi r`mâne cu ei, Wyn. M`car atât s` fac. Medicii au spus c` pot
trece ore \ntregi pân` când se treze[te [i, pân` atunci, nu ne pot
spune nimic despre starea ei. Dac` se treze[te…
Nu mai \n]elese ultimele cuvinte, atât era de slab` vocea lui.
P`rea c` mai degrab` \[i vorbe[te sie \nsu[i, decât ei.
– Nu trebuie s` te consideri vinovat, Russell. Nu trebuie s`-i
la[i s` te considere vinovat!
Se sim]ea frustrat`: de ce nu-i putea telefonul transmite
adev`ratele sentimente? Probabil c` vocea ei \i p`rea lui Russell
la fel de neconving`toare [i de obosit` cum \i suna ei vocea lui.
Dac-ar fi fost acolo cu el, ar fi putut s`-l conving`… Numai dac-ar
putea ajunge lâng` el, l-ar lua \n bra]e, l-ar s`ruta a[a cum f`cuse
pe vârful colinei, i-ar spune c` gre[e[te când se consider`
vinovat… M`car dac` s-ar fi dus cu el la spital…
– Domnul [i doamna de Courcy nu m` \nvinov`]esc pe mine, o
\ntrerupse el. {tiu c` i-am interzis Dianei s`-l c`l`reasc` pe Pendelico.
I-am spus acest lucru destul de des, chiar de fa]` cu ei. Dar Diane nu
era obi[nuit` s`-i fie refuzat un lucru pe care [i-l dorea.
– N-aveai de unde s` [tii c` va face o asemenea nebunie,
protest` tân`ra femeie.
– Ar fi trebuit s` [tiu c` va \ncerca ceva. De când era mic`

f`cea ceva prostesc dac` nu primea ceva ce-[i dorea. Voia tot
timpul s` fie ca ea…
Diane dorise „s` fie ca ea“ [i s` se r`zbune, iar \n aceast`
\ncercare reu[ise s`-l distrug` pe arm`sar. Oare nu exist` limite
pân` la care poate s` duc` hot`rârea unei feti]e r`sf`]ate?
Oricum, p`rea c` va reu[i s`-[i \ndeplineasc` dorin]ele [i s` fie
so]ia lui Russell– [i probabil c-o s`-l distrug` [i pe el.
– Nu m` a[tepta, Wyn.
Cuvintele lui o lovir` ca o palm`, aproape ca [i cum i-ar fi citit
gândurile. Sim]i cum \nghea]`.
– Voi a[tepta.
Cuvintele ei erau mai mult un suspin dureros. Oare nu era
mai bine s` a[tepte s` vad` dac` Diane era r`nit` \n vreun fel sau
altul? Poate c` nu e nevoie ca Russell s` ia decizii pripite. Nu
trebuia s` se sacrifice dac` nu era nevoie.
– Ce rost are? Cred c` voi r`mâne aici cea mai mare parte din
noapte, iar tu ai nevoie de „somnul de frumuse]e“, vocea lui era
din ce \n ce mai ferm`. Du-te la culcare, voi veni s`-]i spun ce se
\ntâmpl` mâine diminea]`.
– Voiai s`-mi spui s` nu te a[tept treaz` \n noaptea asta?
Tân`ra femeie sim]ea c` poate râde de u[urare.
– Spune-i [i lui Val s` nu a[tepte. O s` iau un taxi, nu va mai
trebui s` fac` dou` drumuri. Ne vedem diminea]`.
F`cu o pauz`, iar Wyn se \ntreb` dac` \nchisese telefonul.
Apoi, vocea lui r`sun` din nou, mai cald`:
– Vom vorbi atunci…
– Da, vorbim atunci.
Urc` treptele spre camera ei, sim]indu-[i picioarele ca de
plumb. |n camer`, se uit` \n jur, la frumoasa camer` a miresei,
care poate nu va fi niciodat` a ei, [tiind c` o a[tepta o noapte
144 LAUREY BRIGHT
lung`, agonizant`, \n care \l va a[tepta. Oare, chiar dac` Diane

era grav r`nit`, Russell putea s` distrug` propria lui fericire [i
fericirea femeii pe care o iube[te, c`s`torindu-se doar din
sentimentul de vinov`]ie? Poate c` mai exist` o cale de ie[ire.
Gândurile i se \nvârteau \n minte, f`când-o s` se plimbe
nelini[tit` prin camer`, a[a cum f`cuse Val mai devreme. |ntr-un
târziu, epuizat`, se cufund` \n fotoliul de lâng` fereastr`, tr`gând
draperiile ca s` priveasc` [irul lung de copaci care m`rgineau
drumul pe care spera s`-l z`reasc` pe Russell \ntorcându-se.
Ca prin cea]`, \ncepând s` se trezeasc`, \i auzi vocea [i-i sim]i
bra]ele ridicând-o. Nu voia s` se trezeasc``, bucurându-se de
c`ldura visului.
– O s` te odihne[ti mai bine \n pat.
Deschise ochii [i-i v`zu fa]a aproape de a ei, purtând-o \n
bra]e spre pat, f`r` efort, de parc` ar fi fost un copil.
– }i-am spus s` nu m` a[tep]i, o cert` el cu blânde]e.
– Da, [tiu…
– N-are nici un rost s` pierdem ore pre]ioase de somn
amândoi.
Figura lui era obosit`, ca dup` o veghe prelungit`, iar ea, de[i
o puse pe pat, se ridic` imediat.
– Ai mâncat sau ai bùt ceva?
Ar`ta de parc` nu mâncase de ore \ntregi, a[a c` Wyn voia
s` se asigure din acest punct de vedere, \nainte s` stea de vorb`
cu el.
– {i una [i alta, la spital. Trebuia s`-i conving pe p`rin]ii
Dianei s` m`nânce ceva [i singurul mod posibil a fost s` m`
prefac fl`mând, zâmbi el slab. Tot ce vreau acum este s` dorm,
dar m-am gândit s` trec mai \ntâi s`-]i spun ultimele ve[ti, dac`
te g`sesc treaz`.
O privi lung, cu bra]ele \nc` \n jurul ei.
– Cred c` e[ti epuizat, spuse ea, privindu-l cu \ngrijorare,

uitând de orice altceva decât de grija pentru el.
– S-a trezit… p`l`ria pe care o purta a ap`rat-o de r`ni prea
grave la cap, \ncepu el s` povesteasc`. Are câteva contuzii, dar
medicii nu sunt \ngrijora]i din acest motiv. |i preocup`
spatele… adùg` el nelini[tit. Are foarte multe vân`tì… Se
pare c` a fost aruncat` foarte departe când… Pendelico… a
c`zut, \nghi]i el cu greutate. Ai v`zut cât de departe era… [i a
aterizat pe spate.
– Vân`tìle se vindec`! exclam` ea, disperat`, mai mult ca s`
se conving` pe sine.
– Dac` sunt numai vân`tì, da. Va face mâine ni[te teste, cred
c` radiografii. Nu voiau s-o deranjeze când era incon[ient`, dar
acum c` s-a trezit, vom afla mai multe.
– |n acest caz, mai bine odihne[te-te. Vom face fa]` noilor
[tiri mâine.
Cu tot sfatul pe care i-l d`duse, Wyn nu se sim]ea \n stare s`
\nfrunte a doua zi. |[i dorea s` doarm` [i s` nu se mai trezeasc`.
Dac` ar r`mâne pentru totdeauna a[a, \n bra]ele lui Russell, cu
capul pe um`rul lui, \n timp ce lumea s-ar pr`bu[i \n jurul ei, nu
i-ar p`sa, \[i spuse ea, privind figurinele de por]elan de pe mas`,
\ncremenite \ntr-o \mbr`]i[are ve[nic`.
|l sim]i suspinând, apoi \ncercând s` se retrag`.
– Du-te s` te odihne[ti, \l rug` ea, privindu-l cu \ngrijorare.
– Nu mai este mult pân` la r`s`ritul soarelui, dar voi \ncerca
s` dorm pân` atunci…
Se plec` asupra ei, strângând-o \n bra]e, iar buzele lui \i
atinser` gura u[or, ca o mângâiere. Apoi, strânsoarea lui o aduse
mai aproape, iar s`rutul deveni mai \nfl`c`rat, pasional.
Cuvintele pe care i le [optea la ureche era cuvinte dulci,
146 LAUREY BRIGHT
dr`g`stoase, repetate iar [i iar, ca o rug`ciune. O strânse ca [i

cum n-ar mai fi vrut s`-i dea vreodat` drumul, apoi, cu un efort,
se smulse de lâng` ea.
– Wyn, draga mea… orice s-ar \ntâmpla mâine, s` nu ui]i
niciodat` c` te iubesc.
U[a se \nchise \n urma lui cu o pocnitur`, l`sând-o singur` \n
\ntuneric \n camera miresei, \ntrebându-se nefericit` dac` va fi
vreodat` mireasa lui.
Când se trezi a doua zi, el plecase deja.
– A mâncat ceva [i a plecat imediat la spital, \i spuse Nanny
care o supraveghease \n timp ce-[i lua micul dejun, hot`rât` s`
se asigure c` va mânca suficient.
– Voi face o plimbare, apoi m` voi \ntoatce la munc`, spuse
Wyn cu voce tare. Pu]in aer curat \mi va face bine.
– Poate mai c`p`ta]i [i ni[te culoare \n obraji, adùg` femeia,
privind-o dezaprobator [i observând cearc`nele de sub ochi care
erau mai vizibile decât \n ziua trecut`.
– Putem s` venim [i noi? o rug` Jane, ghicindu-i inten]ia când
o v`zu \ndreptându-se spre pod.
– |n aceast` diminea]` n-ave]i voie s-o deranja]i pe
domni[oara Wyn, \ncepu Nanny s` spun`, dar Wyn \i zâmbi
feti]ei, \ntinzându-i mâna.
– Mi-ar prinde bine compania lor, m`rturisi ea, dac` n-ai vreo
treab` cu ei.
– Nu, pot s` mearg`, eu trebuie s`-i duc doamnei Tylar micul
dejun. {i da, [tiu [i ei, r`spunse femeia la \ntrebarea din ochii ei.
– Ne-a spus buni, spuse Jon cu gravitate, cu o privire
\ngrijorat` spre sora lui, a c`rei fa]` \nc` p`stra urmele lacrimilor.
Oare ce va face acum unchiul Russell? Cu herghelia lui?
Bìatul \ncerca s` se poarte ca un b`rbat, cu toate c` b`rbia \i
tremura.
– {tii c` are \nc` mânzul, \i reaminti ea cu calm, \ncercând s`-i

lini[teasc` pe copii. A[a cum spuneai tu, e bìat; acest lucru
\nseamn` doar c` mai trebuie s` a[tepte câ]iva ani. Hai s` vedem
ce mai face micu]ul, propuse ea. Putem s` mergem [i la grajduri
s`-l lu`m pe Scamp. Dar mai \ntâi vedem mânzul, [ti]i c` Scamp
e agitat diminea]a [i iepei s-ar putea s` nu-i plac`, e foarte
protectoare.
Trecur` pe lâng` grajd de unde se auzeau l`tr`turile
disperate ale lui Scamp, dar \i promiser` c` se vor \ntoarce
repede.
– Se simte bine, domni[oar`, \i spuse Benny, f`cându-i semn
s` intre. Da, pot s` vin` [i copiii, dar s`-[i aminteasc`: trebuie s`
fie t`cu]i [i s` nu-i sperie.
Le spuse celor doi copii ce trebuie s` fac`, dar nu era nevoie,
\[i d`du Wyn seama. Cei doi erau foarte grijulii. Jon \ntinse mâna
[i-i d`du fericitei mame un m`r, pe care iapa \l lu` cu pl`cere
vizibil`.
– |ntotdeauna \i aduceam ceva diminea]a, ar fi p`cat s` ne
oprim acum– cred c` a[teapt` câte ceva de la noi, spuse bìatul
cu seriozitate, oferindu-i mânzului degetele pe care acesta le
mirosea curios [i care \ncepu s` le mestece cu din]ii lui mici.
Copilul \ncepu s` râd`, iar Wyn fu mul]umit` s`-l vad` vesel.
Comportamentul de neiertat al Dianei adusese suferin]` [i
copiilor, iar Wyn nu putea s-o ierte pentru asta.
– Genunchii nu-i mai tremur`, poate s` stea foarte bine \n
picioare, observ` Jon, care p`rea s` fi mo[tenit dragostea pentru
cai a unchiului lui.
– Da, va fi o adev`rat` comoar`, zâmbi Benny, privindu-l cu
mândrie.
– A[a o s`-l cheme, exclam` Jane \ncântat`. E un nume
minunat.
148 LAUREY BRIGHT
– Mult mai bun decât cel la care te gândisei pân` acum, spuse
fratele ei. Voia s`-i spunem Beauty, ca lui Black Beauty, dar el
n-are nici m`car un pic de negru.
Revolta lui era hazlie.
– Po]i s` faci un nod la batist`, interveni Wyn \mp`ciuitoare,
iar când unchiul vostru va veni acas`, po]i s`-l \ntrebi ce crede
despre aceast` idee.
Russell, la fel ca [i ei, va avea nevoie de ceva la care s` se
gândeasc`, iar g`sirea unui nume pentru mânz p`rea o ocupa]ie
foarte potrivit`. Mânzul \i privea cu ochii lui mari, lumino[i [i
\ncrez`tori. Amintindu-[i cum pierise tat`l lui din cauza rùt`]ii
Dianei, Wyn dorea ca acest mânz s` aib` o soart` mai bun`.
Sim]ea c` Russell nu se va desp`r]i niciodat` de acest mânz, dac`
nu este obligat… O s`-i ofere un c`min bun pentru tot restul
vie]ii lui. Comoara. Comoara conacului Tylar…
„Cred c` e un nume foarte potrivit“, \[i spuse ea, \ncercând s`
fie al fel de entuziast` ca Jane. A[a \i spusese Russell… Comoara
lui. {i acum era preg`tit s-o iroseasc` pentru Diane.
Incon[tient, picioarele o purtar` departe de ocoluri, pe
c`rarea de copaci care ducea spre cl`direa aproape ruinat`.
P`rea un monument al efortului irosit \n van. Via]a ei va fi irosit`
f`r` Russell. |ncetini, mergând \n urma copiilor care coborau
panta cu veselie, Jon sperând c` va reu[i s` g`seasc` o bufni]` \n
copacii de lâng` drum, iar Jane oprindu-se din când \n când s`
culeag` flori pentru bunica lor.
Wyn o ajut` pe feti]` s` fac` un buchet frumos, cu fire lungi
de iarb`, \ntrebându-se, \n timp ce se \ndrepta spre cas`, de ce
frumuse]ea are puterea s` te fac` s` suferi.
– Acum trebuie s` m` \ntorc la lucru, refuz` ea cu regret
rug`min]ile copiilor de a se juca \n labirint. O s` vin ceva mai
târziu s` ne juc`m, promise ea, iar copiii se \ndep`rtar`
mul]umi]i, l`sând-o s` se \ntrebe cum va g`si drumul de ie[ire

din labirintul \ndoielii [i nesiguran]ei care p`rea s-o fi cuprins.
– Ai nevoie de ajutor cu vreo pictur`? \ntreb` Val, vârându-[i
capul pe u[` [i dorind s` fie de ajutor, f`r` \ndoial` con[tient de
faptul c` Russell o ajutase pân` acum.
– Nu, am terminat cu picturile, aici nu mai am de catalogat
decât mobila [i totul este gata.
Tân`ra femeie terminase munca pe care fusese angajat` s-o
fac` [i, dac` nu g`sea testamentul lui Tempest Tylar \n vreun
sertar din cele din jur, ratase cea mai important` parte a ei.
– |n acest caz, cred c` m` voi duce la club pentru câteva
ore…
Val se plimba de colo pân` colo, ne[tiind prea bine cum s`
suporte tensiunea \n care trìau cu to]ii.
– Da, cred c-ar fi bine, fu Wyn de acord imediat. O ocupa]ie
va fi binevenit` pentru el. De fapt, [i pentru ea era acela[i lucru.
– Oricum, Russell nu cred c` va veni acas` cel pu]in câteva
ore bune, iar timpul va trece mai repede dac` ai ceva de f`cut,
adùg` ea.
Cu toate acestea, la ea p`rea c` nu func]ioneaz`. |i era foarte
greu s` se concentreze, fiecare sunet din cas` \i distr`gea aten]ia
[i alerg` de trei ori la fereastr` auzind o ma[in` care opre[te \n
fa]`. Po[ta[ul, brutarul, l`ptarul o salutar`, f`cându-i semne
vesele cu mâna, iar data viitoare când auzi sunetul unei ma[ini,
refuz` s` se mai uite. A[a c` r`mase pe scara pe care i-o
cump`rase Russell, pe a treia treapt`, atent` la partea de sus a
unui dulap care se dovedi o dezam`gire, neavând nici un sertar
\n care s` poat` fi ascuns testamentul.
– Cui \i pas` de testament?
Wyn tres`ri când Russell ap`ru \n spatele ei, luând-o pe sus
de pe scar` [i \nvârtind-o \n bra]e.
150 LAUREY BRIGHT
– Te-ai \ntors!
– {i nu mai plec, suspin` el, punând-o jos. Cel pu]in, nu mai
plec de lâng` tine, chiar dac` va trebui s` plec de la conac.
Veselia lui era contagioas`, iar ea se l`s` purtat` \ntr-un dans
improvizat prin toat` camera, pân` când \[i adun` toate for]ele
s`-l operasc` [i s`-l \ntrebe ce s-a \ntâmplat.
– Totul e bine. I-au f`cut Dianei tot felul de teste [i alte
lucruri, f`cu el un gest din mân` [i au spus c` n-are nici o
problem`, exclam` el. Oh, Wyn, sunt atât de u[urat!
P`rea cu zece ani mai tân`r decât \n noaptea trecut`, \n care
se desp`r]ise de ea spre diminea]`. Nici m`car lipsa de odihn`
nu-l afecta.
– {i Diane, a spus ceva?
Oare cum \[i explicase comportamentul? se \ntreb` Wyn,
[tiind cât de mult contase arm`sarul pentru Russell.
– A dat vina pe Pendelico. A spus c-a luat-o la goan`, r`spunse
el, iar figura i se \ntunec`.
– Russell, [opti ea, strângându-l \n bra]e, \mi pare atât de
rù… pentru Pendelico…
Se \ntrerupse, trist`. Ce cuvinte pot fi oare potrivite pentru o
astfel de situa]ie? se \ntreb` ea.
– |mi este foarte greu s` accept c` l-am pierdut, recunoscu el
cu durere, f`r` s` \ncerce s` evite subiectul. Dar când m`
gândesc c` eram pe punctul s` te pierd [i pe tine – ei, parc` e
ceva mai u[or, adùg` el.
– Diane [tie c` se va face bine?
– Da, [tie. La \nceput, a refuzat s` accepte. A jucat teatru, voia
s` r`mân cu ea…
Wyn \[i putea imagina scena. Lacrimile [i rug`min]ile, felul \n
care se ag`]a de bra]ele lui [i scena plin` de furie care trebuie s`
fi urmat când [i-a dat seama c` nu va fi cum vrea ea.
– Medicul a fost foarte ferm, \[i aminti Russell. I-a spus s`

termine cu prostiile… Nu cred c` i-a vorbit vreodat` cineva pe
un asemenea ton. {i a func]ionat! Cred c` faptul c` n-avea p`r
[aten [i buclat [i un zâmbet fermec`tor a avut ceva de-a face cu
rezolvarea problemei, adùg` el serios, iar Wyn chicoti, apoi
\ncepu s` râd`.
– Nu mai r`mâne decât o singur` \ntrebare, murmur` ea
fericit`, câteva minute mai târziu, când se desprinsese din
\mbr`]i[area lui pasionat`.
– Numai una, fu el de acord, zâmbind [i privind-o \n ochi. Cât
de repede te c`s`tore[ti cu mine?
– Nu asta– vorbeam despre testament, râse ea la \ncercarea
de a p`rea c` nu \n]elege.
– Ca [i cum mai conteaz` testamentul! exclam` el, apoi
adùg`. Da, conteaz`. Conteaz` mai mult decât pân` acum,
pentru c` te am pe tine.
– Pentru mine nu conteaz`, murmur` ea.
Dar va conta când vor avea un mo[tenitor. Nu-[i exprim`
nelini[tea, se vor descurca oricum. Urmeaz` ani lungi, ferici]i,
pentru c` vor fi \mpreun`, iar mo[tenitorul lor va veni ca s` le
\mplineasc` via]a. Pentru c` acum, se au unul pe cel`lalt.
– {tii, \l ai pe mânz, \i reaminti ea, \ncercând s` [tearg` umbra
din privirile lui care-i ar`ta c` se gândea la Pendelico. Copiii
cred c` i-au g`sit un nume. Comoara, rosti ea \ncet [i v`zându-i
figura luminându-se, \[i d`du seama c`-i place. Comoara
conacului Tylar.
– Un Tylar [i-a g`sit propria comoar`, zâmbi el s`rutând-o,
dar o s`-l l`s`m pe mânz s` poarte [i el acela[i nume, dac` vrei.
Poate fi cadoul meu de nunt` pentru tine.
|i d`dea cadou de nunt` cea mai de pre] posesiune a lui.
– O s` fie al amândurora, propuse ea, [tiind c` va avea nevoie
de ceva care s` umple locul l`sat de pierderea lui Pendelico.
152 LAUREY BRIGHT
– Domnule Russell, a venit un domn s` v` vad`, spuse Nanny,

care b`tuse la u[` [i zâmbea larg la ei, v`zându-i \mbr`]i[a]i. Este
domnul Avery, avocatul. L-am condus \n birou, iar doamna
Louise [i domnul Val sunt deja acolo, \i inform` ea.
– Poate a g`sit testamentul? privi Wyn spre Russell, plin` de
speran]`.
– Mai degrab` cred c-a venit cu ceva ce i-am cerut eu s` fac`,
r`spunse el. Haide s` vedem despre ce e vorba. O lu` de mân`,
tr`gând-o dup` el, con[tient de \ncercarea ei de a r`mâne \n
urm`. {i tu faci parte din familie, \i reaminti el. Orice m` prive[te
pe mine, te prive[te [i pe tine.
– E vorba despre acea marc` falsificat` pe care m-a]i rugat s-o
investighez, domnule Tylar, spuse avocatul, ridicându-se de pe
scaun [i f`când o plec`ciune, iar Wyn tres`ri.
Doamne, m`car de n-ar fi vreo problem`, se rug` ea \n gând.
Nu mai putea suporta \nc` o alt` problem` \n aceast` zi care
\ncepuse mai \ntunecat` decât oricare alt` zi din via]a ei, dar care
se dovedise plin` de o fericire f`r` margini.
– A]i g`sit ce b`nuiam eu? \ntreb` Russell, a[ezându-se pe
canapea [i tr`gând-o pe Wyn lâng` el, de parc` n-ar fi suportat s-o
[tie departe de el.
– Exact ce a]i crezut, d`du avocatul din cap cu gravitate. Am
fost \n Manchester s`-i vorbesc majordomului unchiului
dumneavoastr`, iar el v-a confirmat b`nuielile. Cumnatul
dumneavoastr`, doamn`, se \ntoarse el spre Louise, nu era… s`
zicem responsabil \n totalitate \n ultimii ani de via]`. Purta pic`
lumii– care se justific`, din câte [ti]i– [i probabil c` a decis s`
regleze \n vreun fel conturile. A[a c` [i-a propus s` creeze
confuzie schimbând m`rcile \ntre piesele de argint din colec]ia
lui. Din fericire, n-a avut timp s` fac` decât aceast` schimbare,
\ncheie el, u[urat.
– A, de aceea avea atâtea echipamente de sudur`, exclam`

Val. Erau foarte multe, am v`zut când i-am reparat ma[ina
Dianei.
Slav` Domnului c` nu era Val! \[i spuse Wyn, respirând
u[urat`. Nu-l crezuse niciodat`, cu adev`rat, capabil de a[a ceva,
dar oricum era bine c` [tia adev`rul; nu mai r`mânea nici o
b`nuial`.
– Da, voiam s`-mi confirm b`nuiala, \i spuse Russell cu calm.
Nu puteam s-o las pe Diane s` fac` asemenea acuza]ii
monstruoase– o s` v` explic mai târziu, \i promise el mamei lui
care p`rea uluit`. Dac` nu d`deam importan]` acestei probleme,
cred c` g`sea ocazia s` revin` la ideea ei, mai devreme sau mai
târziu.
Nu \ncerca s` scuze comportamentul femeii, sau s` ascund`
faptul c-o credea capabil` de rùt`]i, dac` lucrurile nu ie[eau a[a
cum voia.
– Dac` unchiul tù era– cum se spune? Neresponsabil? privi
Wyn spre Russell, sperând \ntr-o rezolvare, nu se poate considera
c` testamentul nu e valabil? Poate c` exist` o alt` modalitate de a
dovedi cine e adev`ratul mo[tenitor al conacului?
– Tempest Tylar era \n deplin`tatea facult`]ilor lui mintale, o
\ntrerupse avocatul. Dac` ai ceva \mpotriva lumii, nu \nseamn`
c` nu e[ti responsabil, \i explic` el. |n plus, un proces este foarte
costisitor. S` dovede[ti c` domnul Tylar este adev`ratul
proprietar poate duce la epuizarea resurselor propriet`]ii, a[a
c`, \n final, nu va mai fi mare lucru de mo[tenit. Ar fi mai bine
pentru toat` lumea, inclusiv pentru proprietate \n sine, dac` se
va g`si testamentul. A]i avut vreun succes \n aceast` direc]ie? o
\ntreb` el pe Wyn.
– Nu, r`spunse ea, nepierzând timpul cu crearea de speran]e
\n van. Examinam ultima pies` de mobilier când ai venit, \i
154 LAUREY BRIGHT
explic` ea lui Russell. Nu exist` nici un loc \n care s` poat` fi

ascuns un timbru, ca s` nu mai vorbesc despre un document de
m`rimea unui testament, spuse ea dezam`git`.
– Vino \napoi, Scamp!
Un strig`t ascu]it sparse lini[tea care c`zuse peste grupul din
birou ca un nor cenu[iu, atât de lini[tit \ncât aveau impresia c`
se pot auzi gândind.
Wyn \[i strânse degetele \n jurul mâinii lui Russell,
dezam`git` c` nu reu[ise s`-l ajute, ne[tiind ce solu]ie s` mai
propun`. Poate c`, dac` ar fi venit Bill Stapleton, el ar fi avut mai
mult succes.
– Nu l`sa câinele s` intre \n cas`, Jon. Unchiul tù are un
vizitator. Poftim, acum a intrat, nu putem s`-l mai oprim! se auzi
vocea lui Nanny, din ce \n ce mai ridicat`, p`trunzând \n birou
prin u[a deschis`. O s` se \ndrepte direct spre domnul Russell,
[tii c` a[a face.
– S` ne preg`tim s` respingem atacul! zâmbi Russell auzind
discu]iile de afar`, dup` care r`sun` un l`trat vesel care ar`ta c`
micul terier reu[ise s` scape de atacatori. O s`-l dau eu afar`
când o s` ajung` aici, i se adres` el Louisei, care voia s` se ridice
de pe scaun.
– {i ce crede]i c-ar fi bine s` facem acum? se \ntoarse el spre
avocat.
– Ei, bine, domnule Tylar, vorbi avocatul, p`rând \ngrijorat,
aceast`– hm, persoan`– care v` contest` dreptul la mo[tenire–
avoca]ii lui devin din ce \n ce mai presan]i. Am f`cut tot ce pot,
dar amenin]` c` vor trece la m`suri mai dure…
– Scamp, vino \napoi, m` auzi?
Un l`trat disperat fu singurul r`spuns, iar Val privi spre fratele lui.
– S` \nchid u[a, ca s` nu intre? \ntreb` el, aplecându-se spre
caseta masiv` de lemn, \mbr`cat` \n piele, care ]inea u[a
deschis`.
– Nu, las-o deschis`, e prea cald dac` o \nchidem, d`du

Russell din cap. O s`-l prind eu pe Scamp [i o s` le spun copiilor
s`-l duc` \n gr`din`. Jon, ]i-am mai spus s` nu-i la[i lesa s`
atârne, adùg` el când câinele ap`ru \n camer`, aruncându-se
direct la picioarele lui, urmat \ndeaproape de bìat.
– I-am pus-o ca s` nu intre \n cas`, dar te-a auzit vorbind [i a
fugit ca din pu[c`, spuse repede Jon, apucând cap`tul lesei, iar
c`]elul, sim]indu-se \n pericol de a fi capturat, se ascunse sub
scaunul lui Val, aproape r`sturnându-l pe acesta, care se
aplecase [i el s`-l prind`.
– Ie[i afar`, Scamp, strig` Russell, ridicând vocea amenin]`tor
[i ar`tând cu degetul spre u[`.
Câinele reac]ion` imediat la autoritatea din vocea lui. Cu lesa
dup` el, se gr`bi spre u[`, dar lesa i se ag`]` de marginea casetei
de lemn, oprindu-l brusc din avânt.
– Sari! strig` Wyn, prinzându-l pe Jon [i ridicându-l la timp.
Caseta târât` de câine trecu imediat pe sub picioarele lui,
alunecând pe parchet [i se izni cu un zgomot asurzitor de
peretele opus.
– Slav` Domnului c` nu te-a lovit, \i spuse tân`ra femeie lui
Jon, dându-i drumul, altfel ai fi fost a doua persoan` care trebuia
dus` la spital.
– O, Scamp, ai spart-o! exclam` Jane din pragul u[ii pe care
Russell o proptise la timp cu piciorul, oprind-o s` se trânteasc`.
Feti]a privea cu ochi mari la caseta care, la contactul cu
peretele, se sp`rsese \n jum`tate. Pân` [i c`]elul p`rea
descump`nit. Era nehot`rât: s` fug` repede, sc`pând de
pedeapsa care urma s` vin`, ori s` sar` la sulul care ar`ta foarte
interesant [i care c`zuse pe podea din caseta spart`.
Russell ajunse primul la el. Degetele lui \l prinser` cu o
secund` \naintea câinelui.
156 LAUREY BRIGHT
– E un fel de document, spuse el, \ntorcându-l pe toate

p`r]ile. E sigilat cu cear`, adùg` el, devenind palid, apoi se
\ntoarse spre avocat, ar`tându-i sulul din mân`. Cred c` trebuie
s` ave]i grij` de acest lucru.
Vocea lui tremura pu]in, reflectând tensiunea aproape de
nesuportat care domnea \n camer`. Val se ridicase pe jum`tate
din scaun, dar r`m`sese \n]epenit, ca [i cum ar fi fost speriat c`
mi[carea lui va ridica vraja care \i cuprinsese pe to]i.
– L`sa]i-m` s` v`d.
Chiar [i avocatul, obi[nuit cu crize de tot felul pe care le
\ntâlnise \n cariera lui, nu putea s`-[i re]in` agita]ia din voce. Lu`
actul din mâna lui Russell, apoi \l studie cu aten]ie, \ntorcându-l
pe toate p`r]ile.
– A fost sigilat cu sigiliul familiei Tylar– uita]i-v`, spuse el,
ridicând sulul de hârtie ca toat` lumea s` vad` [oimul, blazonul
familiei, care ap`rea pe ceara ro[ie. Este nedeschis, observ` el,
apoi se \ntoarse spre Russell. Am permisiunea dumneavoastr`
s`-l deschid?
– Dumneavoastr` sunte]i executorul testamentar [i cel care a
fost desemnat administratorul averii pân` la g`sirea adev`ratului
mo[tenitor, r`spunse Russell, n-ave]i nevoie de permisiunea
mea ca s`-l deschide]i, \i reaminti el.
– |n acest caz…, avocatul \[i strecur` degetele sub marginea
sigiliului, deschizându-l cu o \ncetineal` care o f`cea pe Wyn s`
simt` c` va \ncepe s` ]ipe la el s` se gr`beasc`.
Russell o lu` de mân`, iar for]a strânsorii lui \i spuse c` [i el
voia s` fac` acela[i lucru.
– E un testament.
Avocatul se a[ezase pe scaunul lui [i \[i cùta ochelarii \n
buzunarul jachetei. Dup` ce [i-i puse pe nas, \nchise tocul de
ochelari cu un sunet care-i f`cu pe to]i s` tresar`. Aceast` scurt`
tres`rire mai eliber` din tensiunea care-i cuprinsese pe to]i. Val

respir` adânc [i se a[ez`, iar Russell se a[ez` pe marginea
canapelei lâng` Wyn ca [i cum, \[i spuse ea, genunchii lui n-ar
mai fi fost la fel de siguri, cu toate c` nu era nici un tremur \n
bra]ul pe care \l puse \n jurul umerilor ei, ]inând-o aproape, ca
[i cum ar fi vrut s-o asigure c`, indiferent ce con]inea
testamentul, nimic nu poate s` stea \n calea fericirii lor.
– Este semnat de unchiul dumneavoastr`, Tempest Tylar,
continu` avocatul, pe un ton profesional.
– Nu exist` nici o \ndoial`? \ntreb` Russell, pe acela[i ton.
– Nu. B`rbatul \[i drese vocea, p`rând c` vrea s` \nceap` s`
citeasc`, iar to]i \ncremenir`. Scrisul unchiului dumneavoastr`
este u[or de recunoscut, dar dac` dori]i voi chema un expert
grafolog. Este [i semn`tura lui, la fel de original`. Cu o figur`
grav`, care o f`cea pe Wyn s` zâmbeasc`, \ncepu s` citeasc`: „Eu,
Tempest Tylar, \n deplin`tatea facult`]ilor mele… „ vocea lui
seac`, egal`, trecea repede peste frazele foarte cunoscute. Ah,
asta e ce cùtam! exclam` el, iar entuziasmul \i \nc`lzi vocea: „…
las s` fie [tiut c` adev`ratul meu mo[tenitor este nepotul meu,
Russell Tylar, fiul fratelui meu cu acela[i nume.“
Wyn auzi respira]ia [uierat` a lui Russell, dar \n afar` de
aceasta nu scoase nici un alt sunet.
Dup` o mic` pauz`, avocatul continu`:
– „…iar bìatul botezat Cedric, n`scut de so]ia mea, nu este
fiul meu. Este fiul unui actor, pe nume Cedric Plumb, dup` care
a fost botezat copilul. |i \ns`rcinez pe executorii testamentari s`
se asigure c` proprietatea mea va ajunge la mo[tenitorul
adev`rat, a[a c`, \ntr-o anumit` m`sur`, rùl care a fost f`cut, va
fi desf`cut. A[a s` fie!“
– A[a s` fie! repet` Russell \ncet, \n t`cerea care se l`sase
dup` ce avocatul terminase citirea documentului.
158 LAUREY BRIGHT
– Gata cu nesiguran]a, spuse avocatul, rulând la loc

testamentul. Acest testament d` tuturor– cu excep]ia
contestatarului, desigur– cea mai mare satisfac]ie, domnule
Tylar, continu` el aproape felicitându-l pe Russell, cu toate c`
profesia nu-i permitea.
– Ce m` nelini[te[te pe mine e ce voia s` spun` Tempest cu
„dulìi“ sau „ogarii“, cum zicea el? \ntreb` Val, nedumerit. Tot
vorbea despre ogarii care p`zesc testamentul… N-a vrut decât s`
ne dezorienteze, adùg` el, nemul]umit. La urma urmei, n-a f`cut
decât s` pun` blestematul de testament \n caseta care ]ine u[a.
– Ogarii u[ilor, râse Wyn. Oh, Russell, nici nu ne-am dat
seama! Tradi]ional, aceste casete erau prezente \n toate casele,
având rolul s` p`streze u[ile deschise. De aceea, erau numite
„ogarii u[ilor“, pentru c` st`teau lâng` u[`. Nu mi-am dat seama
c` despre asta e vorba.
– Buni, asta \nseamn` c` r`mânem s` trìm aici? \ntreb` Jon,
nemaiputând s` reziste curiozit`]ii.
– Da, dragule, asta \nseamn`, zâmbi Louise. Imediat ce sunt
f`cute repara]iile, vom merge \n cealalt` cl`dire.
– E foarte frumos acolo, m-am uitat pe fereastra unui
dormitor din p`rul de lâng` cas`, e atât de mare… poate s` fie
al meu? o rug` el.
– Nu e corect, eu n-am fost \nc` acolo, s`-mi aleg [i eu…
\ncepu s` se plâng` sora lui.
– O s` mergem acum s` ne uit`m, vrei? propuse Louise
repede. O s`-l lu`m [i pe Scamp– [i pe unchiul Val, adùg` ea cu
fermitate.
– Pe mine? \ntreb` Val surprins. De ce [i pe mine? Oh!
\n]elese el, privind de la mama lui la Russell. Da, cum s` nu,
imediat, spuse el repede, ridicând c`]elul \n bra]e [i disp`rând \n
urma copiilor.
– Trebuie s` plec [i eu. Am multe de f`cut, zâmbi avocatul lui

Wyn, apoi \i strânse mâna lui Russell, f`când o plec`ciune. Sunt
foarte mul]umit c` lucrurile au ie[it a[a.
– {i eu sunt, aprob` Russell, dar privirea pe care i-o adres` lui
Wyn [i care o f`cu s` ro[easc`, d`du cuvintelor lui un sens
dublu, pe care avocatul \l \n]elese, deoarece le zâmbi larg. V`
ducem pân` la u[`, adùg` el, p`strându-[i bra]ul \n jurul
umerilor lui Wyn.
|mpreun` \l conduser` pân` la u[`, f`cându-i un semn de
r`mas bun avocatului care plec` atât de repede, \ncât aproape c`
d`du peste Land Roverul condus de Benny. Pe scaunul de lâng`
el era a[ezat b`trânul care \l \nv`]a s` repare gardurile de hotar.
– Am venit s` vedem mânzul, domnule, strig` Benny
\ncetinind. {tiam c` n-o s` v` sup`ra]i, adùg` el, zâmbind.
– Sigur c` nu, d`du Russell din cap, salutându-l pe b`trân,
care-i r`spunse la salut cu polite]e.
– Bun` seara, domni[oar`. Bun` seara, lord Tylar.
Vocea lui groas` pluti pân` la ei, apoi r`maser` singuri, stând
\mpreun` \n pragul viitoarei lor case, sub blazonul s`pat \n
piatr` al familiei: [oimul care nu-i mai p`rea \nspìmânt`tor lui
Wyn, ci mai degrab` protector, ca [i cum aripile lui \ntinse \i
protejau.
– Poate s`-]i spun` „lord“, [tii foarte bine, murmur` ea,
strângându-se mai aproape de el.
– Nu m` deranjeaz` s` fiu lord, dac` tu vrei s`-mi fii lady,
murmur` el mul]umit, atât de \ncet, \ncât nici [oimul care-i
privea nu auzi.
Sfâr[it
Solicitan]ii la
„CARTEA PRIN PO{T~“

se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“
Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1

tel. 01-223.63.07. sau C.P. 41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 01-224.16.98.

Limbă

Farmecul Soimului

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmecul Soimului

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S` presupunem c` un povestitor se apropie de

dumneavoastr` [i cu o voce cald` \ncepe s`-[i depene

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

494. San Francisco dup` furtun` – Kate Freiman

Când Jordan \i murmur` numele la ureche, când \[i apropie

495. Umbra – Denise Robins

Trecutul \[i arunc` umbrele asupra Candidei, rodul unei leg`turi

496. S` nu dai niciodat` totul – Denise Robins

Patricia Fleming, o tân`r` frumoas`, virtuoas`, educat`, afl` abia

– }ine-mi locul, Wyn.

fapt, dar [i pentru c` era foarte bun` \n ceea ce f`cea, Wyn

– Evaluarea \l include [i pe proprietar? \ntreb` Wyn cu un

verificat poli]ele de asigurare [i toate celelalte acte, a descoperit

poate s` m` dea afar`, \[i spuse ea nelini[tit` iar binecuvântarea

Dac` ar fi fost numai Russell Tylar \mpotriva ei, ar fi putut s`-i

pân` când \i veni o idee. Probabil c` b`rbatul [tia c` nu va fi un

portretele \n[irate pe peretele de lâng` scar`. Erau, f`r` \ndoial`,

marginea c`zii moderne. Uitându-se \n oglind`, hot`r\ c` n-are

– Nu pot s` las o feti[can` s` fac` acest lucru, r`spunse

– }inea u[a deschis` pentru mine, domni[oar` Diane.

stat acas`. |i lipsea casa ei, o cl`dire imens` care \i ad`postea pe

– Diane nu mai particip` acum la curse, r`spunse Russell

– Pentru noi, munca este via]a noastr`, r`spunse Wyn.

pe care-l f`cu \ncântat`. Dac` pe Russell nu-l interesa, nu avea

|[i continu` ideea, pierdut` \n entuziasmul ei [i \ncurajat` de

vorbeasc`. |ncerca s` sparg` lini[tea care-i ]inea pe to]i \ntr-o

– Exact acela[i lucru i se \ntâmpl` [i conacului Tylar, iar noi

– {i, ceea ce este [i mai grav, vrea s` transforme proprietatea

imediat \l dispre]uise, pentru c` voia s` foloseasc` o astfel de

p`rea citit` [i r`scitit`. B`rbatul se a[ez` pe scaunul de lâng` ea

– B`rbatul care pretinde c` este mo[tenitorul unchiului

Wyn \[i privi ceasul, mirat` s` constate cât era de târziu. Nu

– Din câte vezi, am o alt` obliga]ie, se scuz` el politicos fa]`

– A, dar nu este un personaj de poveste, interveni Val, este

de comorile lor, folosindu-le, \n loc s` le pun` \ntr-un dulap,

– Credeam c` acel executor testamentar va avea bunul sim]

– |ntr-un fel, presupun c` nu era vina ei, \ncerc` Nanny s` fie

– Mai e vorba despre doamna Louise – mama domnului

v-am ]inut de vorb` [i dumneavoastr` sunte]i obosit`, spuse

– Dumnezeule! |mi pare r`u… nu-l auzise pe Russell venind,

via]a unui om [i tot ce atingea acesta. |n cazul unchiului lui, se

– Cred c`-l voi l`sa liber, se hot`r\ Jon, dup` o clip` de

– Ce s`-mi spun`? exasperarea se sim]ea \n vocea lui Wyn.

doi copii. Au fost \nv`]a]i s` se ]in` la distan]`, explic` el. Iepele

– A]i lipsit atât e mult, \ncât am \nceput s` m` tem c` a]i

– N-avem timp de c`l`rit \n aceast` diminea]`, r`spunse

Trebuie s` [tiu [i eu care este con]inutul casei. Pân` acum, n-am

pe toate rafturile, \[i explic` ea activit`]ile. Era foarte dificil s`

Wyn nu se \ndoia de calit`]ile ei de c`l`rea]`, sau de faptul c`,

Iar ma[ina… Wyn se strâmb`, privind-o cu aten]ie. Da, era

Aceasta se \mbujor`, mu[cându-[i buzele. Nu se va l`sa târât`

– Unchiului t`u \i pl`ceau lucrurile frumoase, coment` ea.

– Munca a fost deja \nceput`, coment` ea, ar`tând spre

– Cu lapte, te rog. Cel mai mult au nevoie de relaxare gâtul

– Am destule probleme [i f`r` un astfel de accident, ad`ug`

– Eu nu r`mân la mas`, anun]` b`rbatul. Am ceva de f`cut. O

c`zur` pe pat. Lenjeria fusese luat`, r`m`sese doar salteaua. |n

altceva. Cu femeile, lucrurile stau altfel, lor le plac camerele