Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Colec]ia „ EL [i EA “
LAUREY BRIGHT
Farmecul
[oimului
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ELENA MITU
ALCRIS
M94
V` recomand`m ultimele apari]ii ale colec]iei „EL [i EA“:
– Val este fiul meu cel mai tân`r. Desigur, l-ai cunoscut pe Russell.
Din câteva cuvinte, doamna Tylar \i l`murise lui Wyn rela]iile
de rudenie dintre membrii familiei. Tân`ra se \ntoarse, \ntâlnind
o pereche de ochi cenu[ii, asem`n`tori celor ai lui Russell, dar
zâmbitori [i cu o expresie care ar`ta c`-i place ce vede. Era ciudat
cum ap`ruse acest b`rbat [aten \ntr-o familie de brune]i, se
gândi ea, pl`cându-l pe Val Tylar la prima vedere. Poate c-am fost
impresionat` c` s-a ridicat de pe scaun când m-a v`zut, \[i spuse
ea imediat, dar se sim]ea bine s` [tie c` are un aliat \n aceast`
familie. Doamna Tylar era destul de prietenoas`, dar era greu de
spus ce gânde[te cu adev`rat. Figura ei prelung` purta \nc`
marca unei frumuse]i deosebite, cu toate c` vârsta \i argintase
tâmplele , f`când-o pe Wyn s` se gândeasc` la petalele unui
trandafir \n pragul unei zile geroase de iarn`.
– Ace[tia sunt Jonathan [i Jane, zâmbi femeia spre cei doi
copii, care \[i reluaser` locul pe covor [i o priveau pe Wyn cu o
curiozitate vizibil`. Ea arunc` o privire spre câinele care p`rea c`
pânde[te ocazia potrivit` s` [terpeleasc` bucata de cl`tit` din
mâna b`iatului [i s-o \nghit` pe loc.
– Treci \n co[ul t`u, Scamp, interveni Val, f`când-o pe Wyn
s` zâmbeasc`. Va veni [i rândul lui dup` ce termin` restul
lumii, zâmbi el, iar tân`ra femeie \[i dori ca fra]ii s` fi sem`nat
mai mult \ntre ei. Ar fi fost probabil primit` cu mai mult`
c`ldur`, iar munca ei ar fi fost mult mai u[oar`. Da, dac` va
r`mâne… Se \ntreb` nelini[tit` cum se va desf`[ura discu]ia cu
Russell.
Pentru moment, se bucur` de ceaiul care era delicios. Alese
ceai chinezesc, f`r` zah`r [i f`r` lapte. Era favoritul ei, de care se
bucura de câte ori avea ocazia, cu toate c` munca pe care o
desf`[ura \i permitea mai degrab` gust`ri rapide pe drum, decât
mese \n astfel de locuri elegante. Ar fi fost foarte bine dac-ar fi
FARMECUL {OIMULUI 17
– Mie \mi plac mai mult peisele mai simple, spuse doamna
Tylar, ar`tând spre obiectul aten]iei ei.
– {i mie la fel r`spunse Wyn, dar acesta a fost la \nceput
destul de simplu. Ornamentele rococo au fost ad`ugate mult
mai târziu, cred c` \n epoca victorian`, fiind f`cute cu un metal
de calitate inferioar` celui ini]ial. Dac` te ui]i cu aten]ie, se pot
vedea diferen]ele, ad`ug` ea, sigur` pe ce spunea, [tiind c` are
un observator interesat.
– Da, victorienii aveau ni[te obiceiuri \ngrozitoare, spuse
femeia \n vârst`, dezaprobator.
– Urmau doar tendin]ele vremii, cum facem [i noi, de altfel,
o \ntrerupse Wyn, \mp`ciuitor. Când piesele de argint pe care le
de]ineau \ncepeau s` arate neinteresant, le modernizau, iar stilul
rococo era stilul epocii.
Tân`ra femeie ad`ug` candelabrul listei de obiecte evaluate,
care se m`rea v`zând cu ochii, punând lâng` el un pre]
aproximativ care o f`cu pe Louise s-o priveasc` uimit`.
– Dumnezeule! Atât de mult cost`? exclam` ea. N-aveam nici
cea mai mic` idee…
– Nu l`sa]i evalu`rile pe care le fac s` v` \mpiedice s` folosi]i
obiectele care v` plac, o rug` Wyn. Sunt f`cute s` fie folosite…
– Desigur c` le vom folosi… r`spunse \nso]itoarea ei. |mi
plac lucrurile frumoase– la fel ca [i ]ie. Numai c`, pân` acum, nu
m-am mai gândit la ele \n termeni de pre].
– Sunte]i genul de proprietar pe care ne place s`-l g`sim
pentru lucrurile frumoase care ajung la noi, \i spuse Wyn
zâmbind. Dar nu v-am oferi prea multe obiecte de genul `sta,
ad`ug` ea, ar`tând spre candelabru. Aceste vase, de exemplu,
sunt dintr-o alt` perioad`. Mânerele [i ornametele au fost f`cute
de la \nceput– aveau [i un rol practic, \nt`rind vasele, ca [i un rol
ornamental.
60 LAUREY BRIGHT
treze[te \ntr-o lume de vis, care pân` acum nu-i era cunoscut`
decât din spusele altora, dar care descoperea c` era cât se poate
de real`.
– Nu vreau s`…
– Ce? o \ntreb` el cu blânde]e, privind-o cu aten]ie, iar ea
cl`tin` din nou din cap.
Nu voia s` se \ndr`gosteasc`, dar nu putea s`-i spun` una ca
asta. |n special, nu voia s` se \ndr`gosteasc` de el. Nu-[i
\nchipuise niciodat` c` dragostea poate fi a[a, \ntotdeauna
credea c` e tocmai invers. Mai \ntâi prietenie, care se
transform` \ncet \n dragoste, \ntotdeauna mai \ntâi din partea
b`rbatului, inima ei fiind l`sat` s` se trezeasc` \ncet, ca o floare
care \[i deschide petalele r`spunzând la razele calde ale
soarelui, sigur` de sentimentele lui. Nu se gândise niciodat` c`
se va cobor\ asupra ei ca acest vârtej \ntunecat de emo]ie,
spulberându-i ap`rarea cu o putere de ne\nvins care o l`sa
neajutorat`, uluit`. Ochii ei \l priveau, la fel de \ntuneca]i ca un
versant de munte peste care trecuse o furtun`, l`sând apoi
stâncile goale, indiferente ca \nainte—pentru c` Russell \i era
indiferent.
– Nu ar`ta atât de speriat`, \i interpret` el gre[it expresia
fe]ei, iar capul lui se aplec` spre ea, atât de aproape c`-i sim]ea
mirosul lo]iunii dup` ras.
Brusc, \ncepu s` se zbat`, \mpingându-l, speriat` c` o va
s`ruta– speriat` c` n-o va face– \ntrebându-se cum \i va
r`spunde. Atingerea degetelor lui trezise \n ea sentimente de
care pân` acum nu fusese con[tient`. Dac` buzele lor se ating,
doar \n treac`t, doar o singur` dat`, nu va fi reu[i s`-i ascund`
acele sentimente. Teama o f`cu s` se \mbujoreze din nou [i nu
FARMECUL {OIMULUI 65
femeia \i urma, dar spera c` nu. Numai c`, ajungând lâng` gard,
o descoperi la doi pa[i \n spate, iar apoi se sprijini de \ngr`ditur`
lâng` ea.
– Se pare c` unchiul Russell a prins-o pe Dusky pentru tine,
observ` Jon. E foarte blând`, chiar [i noi am c`l`rit-o, \ncerc` el
s-o lini[teasc`, iar Wyn zâmbi.
– Foarte bine, a trecut ceva timp de când n-am mai c`l`rit.
Nu erau decât câteva luni, dar nu trebuia s` [tie nimeni.
– De ce nu te urci pe asta [i s` \ncerci câteva ture prin ocol?
Wyn se uit` surprins` \n jur, auzind vocea Dianei, care se
\ntoarse spre ea, vorbindu-i foarte politicos.
– Doi, trei pa[i \]i vor aduce aminte totul, [i are [i o sfoar` de
care s` te ]ii, continu` femeia.
– Pe aceast` iap`? lui Wyn nu-i venea s`-[i cread` urechilor.
Desigur c` Diane [tia c` iapa poart` un mânz… De altfel, era
vizibil.
– Nu po]i s` c`l`re[ti pe iapa asta, unchiul Russell a spus c`
nu e voie, se \ntoarse Jon spre ea. Va avea un mânz, \ncerc` el s`
explice.
– Da, [tiu, nici nu m` gândeam s` fac una ca asta.
Wyn se \ntoarse s-o priveasc` pe Diane, plin` de furie.
Desigur c` [tia c` iapa poart` un mânz [i \ncercase s-o fac` s` se
urce pe ea, riscând via]a iepei [i a mânzului nen`scut ca s`-l fac`
pe Russell furios pe ea. N-avea cum s` nu [tie, pentru c` iapa
purta mânzul arm`sarului preferat al lui Russell. {tia [i cât de
mult ]inea la el. Ar fi \nceputul hergheliei Tylar. Chiar dac` va
r`mâne la conac sau va pleca, tot va trebui s` \nceap` de undeva.
S` ri[ti visele omului iubit pentru o simpl` r`zbunare era ceva
dincolo de capacitatea lui Wyn de \n]elegere.
– Ar fi trebuit s` [tii mai mult decât s` faci o astfel de
propunere.
FARMECUL {OIMULUI 77
Vocea ei era lini[tit`, dar nu putea s`-[i ascund` dispre]ul din priviri.
Diane se \mbujor`.
– Doar o tur` nu i-ar fi f`cut nici un r`u, murmur` ea. Bine,
dac` nu vrei s` fii prietenoas`, nu-i decât treaba ta. Se \ntoarse
cu spatele la Wyn [i la cei doi copii [i se \ndrept` spre ocolul
unde cei doi b`rba]i alegeau iepele.
– Le-am prins destul de repede, zâmbi Val triumf`tor. O s` le
punem imediat [i [eile. Wyn, nu vrei s` a[tep]i lâng` gardul de
acolo, cu pl`cu]` pe el? Vom veni noi cu ele. Benny deja a
\nceput s` pun` [eile pe ceilal]i doi cai.
– Care pl`cu]`? \ntreb` Wyn, ap`rându-[i ochii de soarele puternic.
A, da, o v`d – cu toate c` nu v`d ce scrie pe ea, zâmbi ea.
– Scrie „accesul interzis“, se r`sti Diane pe un ton care-l f`cu
pe Val s` tresar`, ar`tându-i foarte bine lui Wyn la ce se referea.
Russell nu p`ru s` aud`, ocupat s` r`spund` \ntreb`rilor puse de
copii, cu spatele la cei trei.
– Merg cu voi, se hot`r\ Diane când cei doi b`rba]i se
\ndreptar` spre grajduri.
Wyn respir` u[urat`. N-o deranja s` a[tepte singur`, era
preferabil decât s` stea cu femeia care se dovedea din ce \n ce
mai periculoas`.
– Dar ne putem descurca, o privi Val cu surprindere. Ne va
lua foarte pu]in, nu v`d de ce-ai face drumul de dou` ori.
– Mi-am l`sat crava[a \n ma[in`, r`spunse Diane, iar el ridic`
din umeri.
– N-o s` ai nevoie de crava[`, interveni Russell, care-i auzise
cuvintele. Iapa nu-]i va face probleme, spuse el lini[tit.
– Nu m` simt bine f`r` crava[`, se \ntoarse ea [i porni \ntre
cei doi b`rba]i, excluzând-o pe Wyn, pentru c`, dac` ar fi vrut s`
mearg` \mpreun`, ar fi fost nevoit` s` mearg` fie \nainte, fie
dup` ei.
78 LAUREY BRIGHT
p`mânt p`rea de dou` ori mai mare. Dac` se zb`tea, putea s`-i
dezechilibreze pe amândoi, iar bunul-sim] o avertiza c` se
puteau r`ni destul de grav; mai bine suporta o mândrie r`nit`,
decât s` provoace un accident.
Ezitând, se supuse, dorindu-[i ca banda ca de o]el care o
\nconjura, adic` bra]ul lui musculos, s` n-o mai preseze atât de
tare de corpul lui. Putea s`-i simt` b`t`ile inimii prin ]es`tura
moale a hainelor, topindu-i sup`rarea [i aducându-i familiara
senza]ie de dorin]` dureroas`.
C`l`reau \n t`cere. Nu era o t`cere cald`, prietenoas`, care ar
fi f`cut din apropierea lor un lucru pre]ios, intim, ci t`cerea
aspr`, grea a mâniei, care ridica un zid \ntre ei, f`când-o s` se
simt` ca o prizonier` care nu-[i dore[te decât libertatea.
– Ce Dumnezeu s-a \ntâmplat? \i \ntâmpin` Val la u[a
grajdului, cu o figur` \ngrijorat`. Ai \nceput s` folose[ti crava[a?
\ntreb` el, iar Wyn \ncerc` s` zâmbeasc`.
– Nu, nu e stilul meu, \l asigur` ea. Iapa a luat-o la goan`.
– D`-i drumul, Russ, o prind eu.
Val \ntinse bra]ele, iar Russell \[i sl`bi strânsoarea din jurul
taliei, cu toate c` nu-i d`du drumul. |n loc de asta, o cobor\ \ncet
de-a lungul propriului corp, astfel \ncât nu-i p`r`si bra]ele
protectoare decât pentru a ajunge \n bra]ele lui Val, care o l`s`
pe p`mânt.
– Ce nenoroc! Tocmai la prima ta partid` de c`l`rie! o
comp`timi acesta. Dac` te sim]i nesigur` pe picioare, stai jos,
ar`t` el spre o banc` din apropiere, dar Wyn cl`tin` din cap.
– Nu, acum m` simt bine, refuz` ea. O s` am grij` de iap`, e
plin` de spum`.
– De iap` m` ocup eu, interveni Russell. Du-te \n cas`, n-ai ce
mai face aici, \i \ntrerupse el protestele.
FARMECUL {OIMULUI 95
– Merg eu cu tine.
Spre surpriza lui Wyn, Russell o a[tepta la cap`tul sc`rilor.
Nu-[i \mbr`case puloverul, ci-l l`sase pe umeri, luând scrisorile
\n mân`. Probabil c` o auzise pe Nanny vorbind, u[a r`m`sese
deschis`. |l privi, ezitând.
– Dac` vrei, iau [i scrisorile tale, propuse ea, nedorind s`
mearg` \mpreun`. Inima ei f`cea lucruri ciudate când era lâng`
el, iar o plimbare \mpreun` era un chin.
– N-am nici o scrisoare, r`spunse el. Dar, dup` cum spunea
[i Nanny, cutia de scrisori e destul de greu de g`sit, pentru cei
care nu [tiu unde este. Apoi, se face deja \ntuneric, zâmbi el.
– Nu mi-e team` de \ntuneric, spuse ea repede. Doar
crescuse la ]ar`, iar plimb`rile la apus erau printre favoritele ei.
– Te cred, o privi el \n ochi, cu o expresie ciudat`. Wyn se
\ntreb` ce voia s` spun`. Oare de ce trebuia s` fie \ntotdeauna
atât de suspicios? Dac` ar putea fi la fel de dr`gu] ca Val, i-ar fi
ceva mai u[or s` se \n]eleag` cu el, \[i spuse ea cu am`r`ciune.
Da, dar trebuia s` recunoasc`: dac-ar fi mai dr`gu], i-ar fi mai
greu s`-[i ascund` sentimentele pentru el. Era mai bine a[a.
Ridic` din umeri [i-l urm` \n culorile calde ale apusului. |[i
strânse haina mai tare \n jurul ei, c`utând protec]ie. Fa]` de ce?
Nu [tia nici o alt` ameni]are, \n afar` de suferin]a pe care i-o
producea dragostea pentru el. |l privi cu coada ochiului, dar el
privea \n alt` parte, spre \ntunecimile tunelului de copaci pe sub
care urmau s` treac`.
– Ai grij` la vreascurile de pe jos, spuse el, punându-i mâna
pe um`r [i tr`gând-o spre el. Nu putuse s-o ia de mân`, pentru
c` era ascuns` sub pulover. A fost o furtun` destul de puternic`
de curând [i sunt destul de multe pe jos.
– Le-am observat când am mers de diminea]` cu tr`sura,
r`spunse ea. Privirea ei, antrenat` de traiul \n astfel de locuri, nu
112 LAUREY BRIGHT
ce conta acum era c`, pentru câteva clipe, fuseser` \mpreun`, iar
el p`rea \nclinat s` lase \n urm` necazurile [i s` se bucure de
frumuse]ea plimb`rii. Era bucuroas` c` petrecuser` aceste clipe
\mpreun`, vor fi o amintire pre]ioas`.
– Ia-]i puloverul pe tine, spuse el, luându-i-l de pe umeri, se
face r`coare.
Nu-i era frig, dar \i urm` sfatul, \ncheindu-[i \ncet nasturii ca
s`-[i ]in` mâinile ocupate. Dorea atât de mult s`-l ]in` de mân`,
s` simt` din nou degetele lui puternice, a[a cum le sim]ise de
diminea]`, când o ajutase s` urce \n tr`sur`. |[i plec` privirea
spre mâini, dar ridic` brusc privirea când auzi un sunet ascu]it,
r`sunând din apropiere.
– Lilieci!
– Sper c` nu ]i-e team` c` o s` ]i se \ncurce \n p`r? râse el, iar
ea \ncerc` s` se controleze [i s` alunge teama pe care ani de-a
rândul fra]ii mai mari o f`cuser` s-o simt` de aceste creaturi ale
\ntunericului. P`rul t`u e oricum prea scurt, o ironiz` el.
Oricum, nu spuneai c` nu ]i-e team` de \ntuneric?
– Nu mi-e team` de \ntuneric, ci de bestiile care zboar` \n
\ntuneric. O, nu de ea, ad`ug` imediat, auzind o bufni]` \n
apropiere, are alte treburi. Pe [oarecii `[tia cu aripi nu-i suport,
continu` ea, tr`gându-se \napoi când o form` mic` zbur` prin
fa]a lor.
– Chiar te deranjeaz`, nu-i a[a? \ntreb` el, v`zând-o cum se
face mic` lâng` el, neputând s`-[i controleze teama ira]ional`.
Nu-]i face griji, o s` am grij` s` nu te ia pe sus.
O lu` \n bra]e, tr`gând-o spre el. Pentru câteva clipe, o ]inu
pur [i simplu \ntr-o \mbr`]i[are impersonal`, lini[titoare.
Deodat`, f`r` s-o avertizeze, strânsoarea bra]elor lui se schimb`.
Respir` adânc, strângând-o tare, \n`bu[ind-o, iar când ea \ncerc`
s` vorbeasc`, uluit`, buzele lui o amu]ir`. Pentru câteva secunde,
114 LAUREY BRIGHT
***
– E b`iat!
Liniile de \ncordare de pe figura lui Russell se transformaser`
\ntr-un zâmbet mul]umit când lu` g`leata de ap` de la Wyn [i se
d`du la o parte s` poat` vedea.
– E alb, la fel ca Pendelico! exclam` ea, cu ochii str`lucind.
– N-are nici cea mai mic` pat`…
Russell \i puse mâna \n jurul umerilor, \mbr`]i[ând-o \ntr-un
exces de \ncântare, râzând spre ea, uitând orice altceva decât
minunea care se petrecuse sub ochii lui.
– {i iapa, cum se simte? \ntreb` Wyn.
– O s` fie bine. Uite, [opti el, a \nceput deja s`-l ling`.
Sub atingerea blând` a mamei lui, micul mânz \ncepuse s` se
mi[te.
– Oh, uite, \ncearc` s` se ridice!
Mica f`ptur` se str`duia s` se ridice pe picioarele sub]iri,
cl`tinându-[i capul prea mare, c`zând [i ridicându-se cu o privire
uimit` care \l f`cu pe Benny s` râd`.
FARMECUL {OIMULUI 125
Nu-i p`sa cum mergeau, unde mergeau, atâta timp cât erau
\mpreun`– [i singuri. Ajuns` acas`, alerg` spre camera ei [i se
schimb` pentru mas`, cu inima cântând de fericire.
– Ai primit ni[te scrisori, \i spuse Louise când ajunse \n salon.
Se scuz` [i deschise scrisorile. Erau toate felicit`ri pentru ziua
ei. Uitase c` e ziua ei.
– Nu m` mir` c` ar`]i atât de fericit`, râse Val. La mul]i ani!
Accept` ur`rile tuturor, iar copiii \i cântar` veseli. Când se
trezise, nu i se p`ruse c` va fi o zi prea fericit`, dar se pare c` se
\n[elase. Cum poate un anume eveniment s` schimbe lucrurile!
– Fugi [i urc` \n Land Rover, \i spuse Russell dup` mas`. O s`
vin [i eu \n câteva clipe. Trebuie s` dau un telefon.
Se \ntoarse destul de repede [i \[i puse cu grij` jacheta pe
scaunul din spate. Dup` cum st`tea, p`rea s` aib` ceva \n
buzunar.
– Dac` ]i se pare prea greu la urcu[, po]i s` te ]ii de mine, o
s` te ajut, o sf`tui el pe Wyn, v`zând-o c` se uit` \n sus spre vâr-
ful plin de nori al colinei.
– N-o s` fac a[a ceva, r`spunse ea, plin` de mândrie. Am urcat
pe pante mult mai abrupte.
Cu toate acestea lu` mâna \ntins`, de dragul sentimentului
pe care i-l d`dea strânsoarea lui ferm` care p`rea s`-i
topeasc` mu[chii, a[a c` era bucuroas` s` se bazeze pe el
pentru ajutor.
Vântul \i r`v`[ea p`rul, iar el \i d`du [uvi]ele de pe fa]` cu o
atingere plin` de blânde]e. |i mângâie conturul fin al fe]ei, apoi
o f`cu s`-l priveasc` \n ochii adânci, plini de mistere.
– Wyn– draga mea…
Vocea lui era r`gu[it` de emo]ie. Se aplec`, buzele lui
fierbin]i atingându-i buzele nu cu mânie, cum se \ntâmplase
ultima oar`, ci \ncet, blând, ca o mângâiere.
128 LAUREY BRIGHT
– |nc` e incon[tient`.
Vocea lui Russell suna plat`, lipsit` de emo]ie când d`du
telefon pe la zece seara. Seara p`rea s` se \ntind` la nesfâr[it
pentru Wyn. Se adunaser` cu to]ii \n salon, \ncercând s`
m`nânce, cu toate c` nimeni nu avea poft` de mâncare, dar cu
to]ii voiau s` p`streze aparen]a de normalitate. Chiar [i obi[nuita
exuberan]` a lui Val nu rezistase \ncerc`rilor zilei, drumului pe
care-l f`cuse \mpreun` cu veterinarul ca s` recupereze corpul
ne\nsufle]it al arm`sarului. Acum, fie se refugia \ntr-o t`cere
moroc`noas`, fie se plimba cu pa[i nelini[ti]i prin cas`. Louise,
nemaiputând suporta tensiunea, i se adres`, pe un ton de repro[:
– Pentru numele lui Dumnezeu, Val, dac` nu po]i s` stai
lini[tit, de ce nu iei ma[ina s` te duci \n ora[ s`-l aduci pe Russell
acas`? Cred c` va fi gata s` vin` \n curând, doar n-o s` petreac`
acolo toat` noaptea. Dac` te duci de acum, o s`-l scute[ti de o
or` de a[teptare.
– Ce idee bun`! exclam` Val, s`rind de pe scaun, \ncântat c`
putea s` fac` altceva decât s` suporte aceast` a[teptare
ap`s`toare.
142 LAUREY BRIGHT
– Mult mai bun decât cel la care te gândisei pân` acum, spuse
fratele ei. Voia s`-i spunem Beauty, ca lui Black Beauty, dar el
n-are nici m`car un pic de negru.
Revolta lui era hazlie.
– Po]i s` faci un nod la batist`, interveni Wyn \mp`ciuitoare,
iar când unchiul vostru va veni acas`, po]i s`-l \ntrebi ce crede
despre aceast` idee.
Russell, la fel ca [i ei, va avea nevoie de ceva la care s` se
gândeasc`, iar g`sirea unui nume pentru mânz p`rea o ocupa]ie
foarte potrivit`. Mânzul \i privea cu ochii lui mari, lumino[i [i
\ncrez`tori. Amintindu-[i cum pierise tat`l lui din cauza r`ut`]ii
Dianei, Wyn dorea ca acest mânz s` aib` o soart` mai bun`.
Sim]ea c` Russell nu se va desp`r]i niciodat` de acest mânz, dac`
nu este obligat… O s`-i ofere un c`min bun pentru tot restul
vie]ii lui. Comoara. Comoara conacului Tylar…
„Cred c` e un nume foarte potrivit“, \[i spuse ea, \ncercând s`
fie al fel de entuziast` ca Jane. A[a \i spusese Russell… Comoara
lui. {i acum era preg`tit s-o iroseasc` pentru Diane.
Incon[tient, picioarele o purtar` departe de ocoluri, pe
c`rarea de copaci care ducea spre cl`direa aproape ruinat`.
P`rea un monument al efortului irosit \n van. Via]a ei va fi irosit`
f`r` Russell. |ncetini, mergând \n urma copiilor care coborau
panta cu veselie, Jon sperând c` va reu[i s` g`seasc` o bufni]` \n
copacii de lâng` drum, iar Jane oprindu-se din când \n când s`
culeag` flori pentru bunica lor.
Wyn o ajut` pe feti]` s` fac` un buchet frumos, cu fire lungi
de iarb`, \ntrebându-se, \n timp ce se \ndrepta spre cas`, de ce
frumuse]ea are puterea s` te fac` s` suferi.
– Acum trebuie s` m` \ntorc la lucru, refuz` ea cu regret
rug`min]ile copiilor de a se juca \n labirint. O s` vin ceva mai
târziu s` ne juc`m, promise ea, iar copiii se \ndep`rtar`
FARMECUL {OIMULUI 149
– Te-ai \ntors!
– {i nu mai plec, suspin` el, punând-o jos. Cel pu]in, nu mai
plec de lâng` tine, chiar dac` va trebui s` plec de la conac.
Veselia lui era contagioas`, iar ea se l`s` purtat` \ntr-un dans
improvizat prin toat` camera, pân` când \[i adun` toate for]ele
s`-l operasc` [i s`-l \ntrebe ce s-a \ntâmplat.
– Totul e bine. I-au f`cut Dianei tot felul de teste [i alte
lucruri, f`cu el un gest din mân` [i au spus c` n-are nici o
problem`, exclam` el. Oh, Wyn, sunt atât de u[urat!
P`rea cu zece ani mai tân`r decât \n noaptea trecut`, \n care
se desp`r]ise de ea spre diminea]`. Nici m`car lipsa de odihn`
nu-l afecta.
– {i Diane, a spus ceva?
Oare cum \[i explicase comportamentul? se \ntreb` Wyn,
[tiind cât de mult contase arm`sarul pentru Russell.
– A dat vina pe Pendelico. A spus c-a luat-o la goan`, r`spunse
el, iar figura i se \ntunec`.
– Russell, [opti ea, strângându-l \n bra]e, \mi pare atât de
r`u… pentru Pendelico…
Se \ntrerupse, trist`. Ce cuvinte pot fi oare potrivite pentru o
astfel de situa]ie? se \ntreb` ea.
– |mi este foarte greu s` accept c` l-am pierdut, recunoscu el
cu durere, f`r` s` \ncerce s` evite subiectul. Dar când m`
gândesc c` eram pe punctul s` te pierd [i pe tine – ei, parc` e
ceva mai u[or, ad`ug` el.
– Diane [tie c` se va face bine?
– Da, [tie. La \nceput, a refuzat s` accepte. A jucat teatru, voia
s` r`mân cu ea…
Wyn \[i putea imagina scena. Lacrimile [i rug`min]ile, felul \n
care se ag`]a de bra]ele lui [i scena plin` de furie care trebuie s`
fi urmat când [i-a dat seama c` nu va fi cum vrea ea.
FARMECUL {OIMULUI 151
Sfâr[it
Solicitan]ii la