Trăsăturile pașoptismului în nuvela istorică ,,Alexandru Lăpușneanu"

Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în

preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare
culturală şi literară cu trăsături specifice epocii ,de avânt revoluţionar, de
emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii.

Articolul ,,Introducție" semnat de Mihail Kogălniceanu, din revista ,,Dacia

literară" este primul text programatic din literatura română și expune câteva idei
importante cum ar fi unificarea limbii și a literaturii, crearea de opere originale
românești ale căror teme preferate vor fi istoria, natura și folclorul, teme ce vor
marca literatura acestei perioade.

Publicat în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei ,,Dacia

literară" în anul 1840, nuvela ilustrează una din sursele de inspirație
romantică, potrivit recomandării făcute de Kogălniceanu. Opera literară
,,Alexandru Lăpușneanu" este o nuvelă romantică de inspirație istorică fiind
prima operă pe această temă din literatura română. Fiind o nuvelă , aparține
genului epic,având o construcție riguroasă, un fir narativ central , un conflict
concentrat și puține personaje care sunt evidențiate în relație cu conflictul
operei. Tot aici se pot observa tendința obiectivă a perspectivei narative și
verosimilitatea evenimentelor prezentate.

Coexistența elementelor romantice, cu elemente clasice, într-o operă literară

este o caracteristică a literaturii pașoptiste. De factură clasică este caracterul
obiectiv al operei, aspectul verosimil al faptelor , respectiv echilibrul
compozițional .De asemenea , și scena răscoalei țărănești este o trăsătură
clasică-,,Puţini care scăpară cu viaţă, apucând a sări peste ziduri, dasă larmă
pe la casele boierilor; şi invitând pre alte slugi şi oameni boiereşti, burzuluiseră
norodul şi tot oraşul alergase la poarta curţii, pre care începuse a o tăia cu
protivire. Gloata se întărâta din mult mai mult. " ce arată caracterul răzbunător
al maselor și atitudinea revoluționară a acestora.

,,Alexandru Lăpușneanu" este o nuvelă romantică, inspirată din istoria

națională, unde sunt prezentate evenimente zbuciumate din istoria Moldovei : a
doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu-,, Iacov Eraclid, poreclit Despotul,
perise ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa, care acum cârmuia ţara, dar
Alexandru Lăpuşneanul, după înfrângerea sa în două rânduri, de oştile
Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oşti turceşti şi se înturna
acum sa izgonească pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul".În afara temei
istorice, se mai observă și tema luptei pentru putere politică dintre domnitor-ce
vizează un regim totalitar -și boieri- ce vizează o conducere oligarhică- care are
un caracter antitetic. Alte antiteze se stabilesc între domnitor și soția sa, și poate
fi interpretat ca un conflict între demon și înger, dar și în construcția
personajului , între defectele sale ( violența) și calități ( inteligența), de unde
reiese faptul că Lăpușneanu este un personaj romantic, cu trăsături ieșite din
comun. O altă trăsătură romantică o reprezintă și încadrarea personajului
principal în tipologia sceleratului, care manifestă o deosebită plăcere în a omorî
și în a schingiui-,,În minut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţând
junghiurile, îi loviră(...) Cât pentru Lăpuşneanul el luasă pre Moţoc de mînă şi
se trăsesă lângă o fereastră deschisă, de unde privea măcelăria ce începuse. El
râdea".

Sursa de inspirație a autorului o constituie ,,Letopisețul Țării Moldovei" scris

de Grigore Ureche, de unde Negruzzi preia imaginea domnitorului, scene,
momente, fapte, însă se îndepărtează de realitatea istorică prin apelul la ficțiune
și prin viziunea romantică asupra operei. Cararcterul puternic și acțiunile
personajului principal sunt hiperbolizate cu scopul de a-l face un personaj
romantic , iar folosirea unor nume atestate de boieri-Moțoc, Spancioc, Stroici
-conferă autenticitate evenimentului istoric. Astfel se observă transfigurarea
artistică a faptelor istorice cu scopul de a spori atenția cititorului, de a contura o
acțiune bine definită și de a transforma evenimentul istoric într-un text literar.

Imitând stilul cronicăresc, perspectiva narativă a nuvelei impune o

narațiune obiectivă, la persoana a III-a și un narator omniscient, distanțat de
evenimente , dar care uneori intervine prin câteva cuvinte prin care își
caracterizează direct personajele-,,tiran", ,,mișelul boier", ,,deșănțată cuvântare".
Cadrul spațial al întâmplării este Moldova, iar cadrul temporal este situat în
secolul al XVI-lea.

Acestea fiind spuse , se poate afirma că opera istorică ,,Alexandru

Lăpușneanu" întrunește trăsăturile literaturii pașoptiste.