Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jurnalele
VAMPIRILOR 1
L. J. S M I T H
Traducere d i n limba engleză d e
MIRELLA ACSENTE
L E D A
GRUPUL, EDITORIAL CORINT
:!
4 septembrie
ragă Jurnalule,
Azi o să se întâmple ceva îngrozitor.
Nu ştiu de ce am scris asta. E o nebunie.
N-am nici un motiv să Jiu prost dispusă, ba chiar am
/oale motivele să Jiu Jericită, dar...
Dar iată-mă aici, la 5.30 dimineaţa, trează şi
speriată. Continui să-mi spun că m-a zăpăcit diferenţa
de fus orar între Franţa şi State, dar asta nu explică de
i t mă simt atât de speriată. Atât de pierdută.
Alaltăieri, când mătuşa Judith, Margaretşi cu mine
veneam cu maşina de la aeroport, am avut un sentiment
atât de ciudat. Când am intrat pe strada noastră, mi-am
\/>i/s dintr-odată: „Mami şi tati.ne aşteaptă acasă.
8 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 9
Pun pariu că or să fie pe veranda din faţa casei sau în Dar în clipa asta totul mi se pare ciudat, ca şi cum
living, uitându-se pe fereastră. Cred că le-a fost atât de nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta
dor de mine." aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e
Ştiu. Sună total aiurea. numai al meu, doar că nu-l pot găsi.
Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală, Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de
tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am
apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa avut chefsă vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a
Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar
rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe momi mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la
coborând scările sau pe tati strigând din living. mine cu o privire ciudată.
în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să
valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta
tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem sunt oare speriată? Mi-e frică de ei?
acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită
de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut E l e n a Gilbert se opri din scris. Se uită la ultimul
vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r
cumplit pierdută. d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră.
Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună? Apoi, cu un gest b r u s c , înălţă c a p u l şi a r u n c ă stiloul
M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna şi caietul în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi
am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră, a t e r i z a r ă p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră.
cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine E r a total r i d i c o l .
am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu
cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi o a m e n i i ? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în
văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o
doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire înspre
ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea. oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra
8 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 9
Pun pariu că or să Jie pe veranda din faţa casei sau în Dar în clipa asta totul mi separe ciudat, ca şi cum
living, uitându-se pefereastră. Cred că le-a fost atât de nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta
dor de mine." aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e
Ştiu. Sună total aiurea. numai al meu, doar că nu-l pot găsi.
Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală, Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de
tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am
apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa avut chef să vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a
Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar
rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe mami mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la
coborând scările sau pe tati strigând din living. mine cu o privire ciudată.
în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să
valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta
tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem sunt oare speriată? Mi-e frică de ei?
acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită
de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut E l e n a Gilbert se opri din scris. Se u i t ă la ultimul
vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r
cumplit pierdută. d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră.
Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună? Apoi, cu un gest b r u s c , î n ă l ţ ă c a p u l şi a r u n c ă stiloul
M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna şi c a i e t u l în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi
am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră, aterizară p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră.
cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine E r a total ridicol.
am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu
cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi oamenii? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în
văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o
doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire î n s p r e
ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea. oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra
10 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 11
m â n c a cereale la masă, iar m ă t u ş a J u d i t h prăjea ceva M a p l e Street e r a pustie. Casele victoriene înalte
p e plită. M ă t u ş a J u d i t h e r a g e n u l d e femeie c a r e p ă r e a u c i u d a t e şi t ă c u t e , ca şi c u m ar fi fost t o a t e
p ă r e a î n t o t d e a u n a vag agitată; avea o faţă îngustă şi goale pe d i n ă u n t r u , la fel ca nişte case de pe un pla
plăcută, iar p ă r u l ei e r a deschis la c u l o a r e şi zburlit, t o u de filmare p ă r ă s i t . P ă r e a u goale de oameni, d a r
strâns neglijent. E l e n a o sărută pe o b r a z . pline de lucruri stranii care o u r m ă r e a u .
12 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 13
Stătea complet nemişcată, încât p u t e a foarte bine aşa ceva. D a r a c u m că p a s ă r e a dispăruse, cerul p ă r e a
să fie o statuie de c e a r ă a unei păsări. D a r în t i m p ce la fel ca în fiecare zi. Un v â n t uşor făcea frunzele să
2
Bonnie! Ce ţi-ai făcut la p ă r ?
I|i place? C r e d c ă m ă face s ă p a r m a i înaltă.
Bl >uiiie îşi înfoie buclele deja înfoiate şi z â m b i , cu
• I < ă p r u i scânteind de î n c â n t a r e , cu feţişoara ei
u i l " i m ă d e i n i m ă strălucind.
Elena trecu m a i d e p a r t e .
M c r e d i t h . N u te-ai s c h i m b a t deloc.
Si n 111 >răţişară cu d r a g . De M e r e d i t h îi fusese m a i
doi ca de oricine altcineva, se g â n d i E l e n a , u i t â n -
1
du la lata înaltă. M e r e d i t h nu se farda niciodată,
•i II o r i c u m , cu pielea ei măslinie perfectă şi genele
l e n a fu î n c o n j u r a t ă de ceilalţi d i n clipa în
lunii şi negre, nici n u avea nevoie. A c u m , o studia
c a r e păşi î n p a r c a r e a liceului. T o a t ă l u m e a
i II I li na cu o s p r â n c e a n ă ridicată.
e r a a c o l o , t o a t ă gaşca p e c a r e n u o m a i
Ei, p ă r u l t ă u e cu d o u ă n u a n ţ e m a i deschis de
văzuse de la sfârşitul lui iunie, plus p a t r u sau cinci
i i o a r e . . . D a r u n d e e b r o n z u l ? C r e d e a m că te dis-
pisălogi care sperau să câştige p o p u l a r i t a t e p r i n aso
i" i | i c Riviera franceză.
cierea cu ei. Pe r â n d , E l e n a p r i m i îmbrăţişările de
Şl ii d o a r că eu nu mă b r o n z e z niciodată.
b u n venit ale m e m b r i l o r grupului ei.
I.l'ii.i îşi ridică mâinile p e n t r u a le cerceta. Pielea
C a r o l i n e se înălţase cu cel p u ţ i n doi c e n t i m e t r i şi
e r a m a i suplă ca niciodată, tot m a i a s e m ă n ă t o a r e cu • i i I" i fectă, p r e c u m p o r ţ e l a n u l , d a r la fel de albă şi
— I-ai văzut j a c h e t a ? E italiană, din R o m a . I >acă vrei să fii regina şcolii, t r e b u i e să accepţi
— Acelaşi l u c r u — d o a r că d u r e a z ă m a i m u l t , A i a c cu siguranţă o j a c h e t ă A r m â n i !
răspunse t ă r ă g ă n a t M e r e d i t h şi t o a t ă l u m e a izbucni < a c/.i că nu e d i n Virginia?
în râs. K l r n a asculta cu atenţie, î n c e r c â n d să p r i n d ă nu-
Şi totuşi, a s e m ă n a r e a era tulburătoare. Părul acela parfum u ş o r — violete, îşi spuse. I a r gâtul ei alb şi
du-şi ochelarii şi r i d i c â n d u - s e în p i c i o a r e . D a r vă
E l e n a î l u r m ă r i p l e c â n d . î i întorsese spatele î n
înşelaţi. Elevii din R e n a ş t e r e e r a u încurajaţi să p a r
m o d deliberat. O umilise d i n a d i n s , şi asta în faţa lui
ticipe la j o c u r i sportive. E r a u î n v ă ţ a ţ i că o m i n t e
C a r o l i n e , c a r e p â n d e a a s e m e n e a u n u i şoim. Simţi
s ă n ă t o a s ă a r e nevoie şi de un c o r p sănătos. Şi cu si
c u m lacrimile îi a r d în ochi, d a r în a c e a clipă un sin
g u r a n ţ ă j u c a u s p o r t u r i d e e c h i p ă , p r e c u m crichet,
gur g â n d o s t ă p â n e a .
tenis — şi chiar şi fotbal. Se întoarse către fata cu p ă r
V a p u n e m â n a p e el, c h i a r d a c ă asta a v e a s ă o
roşcat şi îi z â m b i , şi ea îi r ă s p u n s e cu un z â m b e t plin
o m o a r e . C h i a r d a c ă asta î i o m o r a p e a m â n d o i , v a f i
de r e c u n o ş t i n ţ ă . Apoi Ştefan a d ă u g ă c ă t r e profesor:
al ei.
D a r cele m a i i m p o r t a n t e lucruri p e c a r e l e î n v ă ţ a u
e r a u bunele m a n i e r e şi politeţea. S u n t sigur că m a
nualul vă va s p u n e asta.
Elevii rânjeau. Profesorul se înroşise la faţă şi în
c e p u să se b â l b â i e furios. D a r Ştefan c o n t i n u ă să-1
privească în ochi, şi d u p ă un alt m i n u t profesorul fu
cel care se uită în altă p a r t e .
Se auzi clopoţelul.
Ştefan îşi puse repede ochelarii şi îşi strânse cărţile.
Deja atrăsese m a i m u l t ă atenţie a s u p r a lui d e c â t tre
buia, şi nu voia să fie obligat să o privească din n o u
pe fata b l o n d ă . Şi, pe u r m ă , t r e b u i a să iasă r e p e d e de
aici: simţea deja în vene acea a r s u r ă familiară.
Trezirea • 39
„Sporco parassita!" strigă Giuseppe, ridicându-se din al Italiei, s p e r â n d că asta o va ajuta să îşi revină d u p ă
s c a u n . „ N u ajunge că a t u n c i c â n d eşti la şcoală îţi o lungă boală. Şi din ziua în care sosise K a t h e r i n e ,
iroseşti timpul şi banii? O h , da, ştiu totul despre j o totul se schimbase p e n t r u Ştefan.
brusc şi îl a p u c ă pe D a m o n de b ă r b i e . „ C a să te poţi V o i a să s p u n ă m a i m u l t e , să o ia de m â n ă — d a r
îndreptându-şi faldurile grele ale robei sale lungi, gar G i u s e p p e îi făcu s e m n u n u i servitor şi ieşi cu paşi
nisită cu b l a n ă . mari din î n c ă p e r e , iar Ştefan se întoarse î n c â n t a t spre
„ T a t ă l t ă u ar t r e b u i să se î n t o a r c ă astăzi de la K a t h e r i n e , căci r a r e o r i p u t e a u vorbi fără p r e z e n ţ a
treburile lui din oraş şi va fi î n c â n t a t să te v a d ă . D a r tatălui lui sau a lui G u d r e n , t r u p e ş a ei d o i c ă ger
obrajii tăi sunt palizi, m i c u ţ ă K a t h e r i n e . S p e r că nu mană.
eşti iarăşi b o l n a v ă ? " D a r ceea ce Ştefan văzu în a c e a clipă fu ca o lovi
„Ştiţi c ă î n t o t d e a u n a s u n t p a l i d ă , d o m n u l e . N u t u r ă p u t e r n i c ă în s t o m a c . K a t h e r i n e z â m b e a — acel
aşa c u m îl aveau toţi cei din echipa de fotbal, şi era E l e n a deschise gura, b r u s c p a n i c a t ă , d a r el c o n
b r o n z a t p e n t r u că muncise în a e r liber la ferma buni tinuă.
cilor săi. Avea ochi albaştri, cu o privire deschisă şi — Şi cred că vrei să-mi spui ceva.
cinstită. D a r astăzi, c â n d îşi întinse braţele către Elena Ea îl privi lung, şi el z â m b i , un z â m b e t s t r â m b ,
p e n t r u a o c u p r i n d e uşor, ochii lui e r a u c a m trişti. jalnic. Apoi îşi întinse iar braţele către ea.
— Vrei să intri? — O h , Matt, spuse Elena, îmbrăţişându-1 strâns.
— N u . H a i să ne p l i m b ă m p u ţ i n , spuse Elena. Apoi se d ă d u î n a p o i ca să-1 privească în faţă. M a t t ,
P o r n i r ă u n u l lângă altul, fără să se atingă. S t r a d a eşti cel m a i d r ă g u ţ b ă i a t pe care l-am c u n o s c u t vreo
e r a m ă r g i n i t ă de a r ţ a r i şi nuci, iar aerul î n c ă era plin dată. N u t e m e r i t .
de t ă c e r e a d i m i n e ţ i i . E l e n a îşi p r i v e a p i c i o a r e l e — O h , deci de-asta mă părăseşti, spuse M a t t c â n d
î n a i n t â n d p e t r o t u a r u l u d , simţindu-se d i n t r - o d a t ă p o r n i r ă m a i d e p a r t e . P e n t r u c ă sunt p r e a b u n p e n t r u
nesigură. Nu ştia c u m să î n c e a p ă . tine. T r e b u i a să-mi d a u s e a m a de asta m a i demult.
— Nu mi-ai povestit î n c ă n i m i c d e s p r e F r a n ţ a , Ea îi trase un g h i o n t în b r a ţ .
spuse el. — N u , nu de-asta, şi nu te părăsesc. O să r ă m â
— O h , a fost grozav, r ă s p u n s e E l e n a . Se uită cu n e m prieteni, da?
c o a d a ochiului la M a t t : şi el stătea cu privirile în — O h , sigur. O h , absolut.
d r e p t a t e în jos, către t r o t u a r . T o t u l acolo a fost gro — P e n t r u că m i - a m d a t s e a m a că asta s u n t e m . Se
zav, c o n t i n u ă ea, î n c e r c â n d să a d u n e ceva e n t u z i a s m opri şi ridică d i n n o u privirea către el. Prieteni b u n i .
în voce. O a m e n i i , m â n c a r e a , totul. A fost c h i a r . . . H a i d e , M a t t , fii sincer, nu asta simţi p e n t r u mine?
V o c e a i se stinse şi râse nervos. El o privi lung, a p o i îşi înălţă ochii la cer.
— M d a . Ştiu. G r o z a v , încheie el în locul ei. — P o t să invoc al Cincilea A m e n d a m e n t ? spuse.
M a t t se opri şi r ă m a s e uitându-se în jos, la tenişii Şi a d ă u g ă , pe c â n d faţa Elenei se lungea: Asta n-are
lui roşi în vârf. Elena îi recunoscu, erau aceiaşi de anul n i m i c de-a face cu tipul ăla n o u , nu?
trecut. Familia lui M a t t o d u c e a greu; p o a t e că nu pu — N u , spuse E l e n a d u p ă o u ş o a r ă ezitare, a p o i
tuse să-şi p e r m i t ă o p e r e c h e n o u ă . Ridică privirea şi-i a d ă u g ă r e p e d e : Nici nu l-am cunoscut încă. Nu-1 ştiu.
văzu ochii albaştri aţintiţi a s u p r a chipului ei. — D a r vrei să-1 cunoşti. N u , nu s p u n e nimic. O
— Ştii, tu arăţi grozav a c u m , spuse el. cuprinse cu un b r a ţ şi o întoarse uşor către el. H a i să
48 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 49
ciudă din uşă. Bunul ei prieten M a t t , îşi spuse ea. D a r — E u ? î n t r e b ă Ştefan, luat pe n e p r e g ă t i t e . A h . . .
Celelalte fete pufniră în râs. E l e n a îşi şterse nasul • i u , I . I m l m r g h e c l a r v ă z ă t o a r e , şi la fel sunt şi eu.
şi clătină din cap. i Icauna sare la a d o u a generaţie.
— A ş a d a r , îi spuse ea lui B o n n i e , s c h i m b â n d Şi eşti u r m a ş a druizilor, spuse M e r e d i t h so-
h o t ă r â t ă subiectul, cel p u ţ i n T a n n e r p ă r e a azi m a i Iriim
binedispus. Păi, e a d e v ă r a t ! în Scoţia se p ă s t r e a z ă vechile
Bonnie îşi luă un a e r de m a r t i r . ii ii 11111 Nici n-aţi crede u n e l e d i n lucrurile pe c a r e le
— Ştii că m-a forţat să accept să fiu p r i m a care îşi i n i i i u i i c a m e a . Are un a n u m e fel de a afla cu cine
ţine c o m u n i c a r e a orală? D a r nu-mi pasă, a m d e g â n d (I i ir măriţi şi c â n d o să m o r i . Mi-a spus că eu o să
să vorbesc despre druizi, şi... ni pede.
— D e s p r e ce? Honnie!
— Druuuu-izi. Tipii ăia b ă t r â n i şi ciudaţi care au Serios. O să fiu t â n ă r ă şi f r u m o a s ă în sicriul
construit S t o n e h e n g e şi au făcut tot felul de magii în n u I I N u credeţi c ă e ceva r o m a n t i c ?
Anglia antică. Eu sunt u r m a ş a lor, şi de aceea sunt Nu, nu cred. C r e d că e ceva scârbos, spuse
un medium bun. I i na.
M e r e d i t h pufni d i s p r e ţ u i t o a r e , d a r E l e n a s e în I 1 1 nbrele se lungiseră, iar vântul devenise m a i rece.
c r u n t ă la firul de iarbă pe care îl răsucea între degete. I )eci cu cine o să te măriţi, Bonnie? î n t r e b ă re-
— Bonnie, c h i a r ai v ă z u t ceva în p a l m a m e a ieri? iII . L I Meredith.
î n t r e b ă brusc. Nu ştiu. Bunica mi-a spus ritualul de aflare, d a r
Bonnie ezită. n u l ain î n c e r c a t niciodată. Evident — B o n n i e luă o
— Nu ştiu, spuse în cele din u r m ă . E u . . . am crezut i. .i sofisticată — trebuie să fie scandalos de b o g a t şi
că văd. D a r u n e o r i i m a g i n a ţ i a m e a o ia r a z n a . . 1 . .ilui s u p e r b . C a străinul n o s t r u î n t u n e c a t , d e
— A ştiut că eşti aici, spuse pe n e a ş t e p t a t e M e r e pildă. M a i ales d a c ă n i m e n i altcineva nu-1 vrea.
dith. Eu mă g â n d i s e m să te c ă u t ă m la cafenea, d a r A i u n c ă o privire maliţioasă către Elena.
Bonnie a spus: „E la cimitir." Elena refuză să c a d ă în c a p c a n ă .
— Aşa am zis? Bonnie p ă r e a uşor surprinsă, d a r (ie zici de Tyler Smallwood? î n t r e b ă ea cu ino
impresionată. Ei bine, şi c h i a r eşti aici. B u n i c a m e a cenţă. T a t ă l lui cu siguranţă e suficient de bogat.
64 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 65
— I a r el nu a r a t ă deloc r ă u , a p r o b ă s o l e m n ă A
orală, spuse ea, privind-o cu ochii îngustaţi pe D a , o să ne. Nu poţi să-1 ai tu, Bonnie; e al m e u .
— Pe m i n e nu mă d e r a n j e a z ă să o l u ă m pe aici, — E u . . . î m i p a r e r ă u , m u r m u r ă Elena, d a r c â n d
spuse Bonnie, înghiţind n o d u l care i se pusese în gât. se forţă să se î n t o a r c ă r ă m a s e i m e d i a t n e m i ş c a t ă .
î n t o t d e a u n a am zis că vreau să fiu î n g r o p a t ă acolo, în Bonnie? spuse. B o n n i e , ce s-a î n t â m p l a t ?
cimitirul vechi. B o n n i e s t ă t e a cu p r i v i r e a a ţ i n t i t ă în cimitir, cu
p u ţ i n se simţea în largul ei. încetini pasul şi aşteptă ca — Bonnie, termină. T e r m i n ă ! Nu e nimic amuzant.
calmă şi cinică, gâfâia disperată. Se auzi un foşnet pu pe p ă m â n t u l de pe celălalt mal, E l e n a d ă d u în sfârşit
— E ceva în spatele nostru, strigă ascuţit B o n n i e . Meredith era aplecată în faţă, cu mâinile pe coapse,
de n o a p t e ale lui Ştefan nu reuşiseră să desluşească ce va cuibări acolo faţa, în locul în care i n i m a ei se simte
direcţia oraşului, apoi se întorsese în cimitir. în cele din u r m ă buzele lui se vor desface, vor dezgoli
nire a pulsului ei d u l c e . Şi în cele d i n u r m ă , spre folosească Puterile. Nu conta; chiar şi fără ele e r a din
groaza lui, cedase. L i m b ă lui i se plimbase peste ca loate p u n c t e l e de v e d e r e superior băieţilor m u r i t o r i
creştea acolo, încurajând-o chiar. îi aspirase parfu ii era m a i ascuţită, reflexele m a i r a p i d e , muşchii m a i
va fi gâtul ei, şi c u m buzele lui se vor lipi de el la fel — Felicitări! Bine ai venit în echipă!
76 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 77
Privind acel chip onest şi zâmbitor, Ştefan fusese s-ar fi putut î n t â m p l a d a c ă nu l-ar fi mirosit pe b ă t r â n .
copleşit de ruşine. D a c ă ai ştii ce sunt, nu mi-ai m a i D a r c â n d ajunse la c a p ă t u l p o d u l u i , nările lui se u m
zâmbi, îşi spusese el m o h o r â t . Am câştigat competiţia i l i r ă d e o d a t ă , simţind mirosul distinct, p ă t r u n z ă t o r ,
asta a ta p r i n înşelăciune. I a r fata pe care o iubeşti — de c a r n e o m e n e a s c ă .
căci o iubeşti, nu-i aşa? — e a c u m în gândurile mele. Sânge omenesc. Elixirul suprem, vinul interzis. M a i
Şi în a c e a d u p ă - a m i a z ă rămăsese în gândurile lui, a m e ţ i t o r d e c â t orice b ă u t u r ă , esenţa plină de forţă a
cu toate eforturile sale de a o îndepărta. Rătăcise p r i n vieţii înseşi. I a r el obosise să se m a i î m p o t r i v e a s c ă
cimitir orbeşte, alungat din p ă d u r e de o forţă pe care dorinţei.
nu o înţelesese. O d a t ă ajuns acolo, o privise, lup- Fusese o m i ş c a r e pe m a l , sub p o d , c â n d o gră
tându-se c u sine, l u p t â n d î m p o t r i v a d o r i n ţ e i , p â n ă m a d ă de z d r e n ţ e se agită. In clipa u r m ă t o a r e , Ştefan
c â n d apariţia Puterii le făcuse pe ea şi prietenele ei să aterizase plin de graţie, a s e m e n i u n e i pisici, lângă ea.
o ia la fugă de acolo. Şi apoi el se întorsese acasă — întinse m â n a şi trase d e o p a r t e zdrenţele, descoperind
d a r n u m a i d u p ă ce se h r ă n i s e . D u p ă ce-şi p i e r d u s e un chip zbârcit pe un gât sfrijit. Dinţii lui Ştefan se
controlul. dezgoliră.
Nu-şi a m i n t e a exact c u m s e î n t â m p l a s e , c u m Şi a p o i nu se m a i a u z i d e c â t z g o m o t u l sângelui
îngăduise să se î n t â m p l e . Acea izbucnire a Puterii de supt.
clanşase totul, trezind în el lucruri care ar fi t r e b u i t A c u m , p e c â n d u r c a împleticit p e scara pensiunii,
lăsate să d o a r m ă . N e v o i a de a v â n a . D o r i n ţ a de încercă să nu se g â n d e a s c ă la asta, şi să nu se gân
u r m ă r i r e , de a simţi mirosul fricii şi triumful sălbatic dească la ea — la fata c a r e îl ispitea cu c ă l d u r a ei, cu
al uciderii. T r e c u s e r ă a n i — secole — de c â n d nu viaţa ei. Ea fusese cea pe care o dorise el de fapt, d a r
m a i simţise d o r i n ţ a asta cu o a s e m e n e a forţă. V e n e l e trebuia să p u n ă p u n c t aici, t r e b u i a să-şi înăbuşe ast
î n c e p u s e r ă să-i a r d ă ca focul. Şi toate g â n d u r i l e lui fel de g â n d u r i d e - a c u m î n a i n t e . P e n t r u binele lui, şi
c ă p ă t a s e r ă culoarea roşie: nu se p u t e a g â n d i la n i m i c p e n t r u binele ei. El e r a cel m a i c u m p l i t c o ş m a r al ei
altceva, d o a r la gustul fierbinte, de a r a m ă , al sânge devenit realitate, i a r ea nici m ă c a r nu ştia asta.
lui, la vibraţia lui primitivă. — Cine-i acolo? Tu eşti, băiete? strigă ascuţit o
Cu acele senzaţii î n c ă în t r u p , făcuse câţiva paşi voce gâjâită.
î n u r m a fetelor. E r a m a i b i n e s ă n u g â n d e a s c ă c e O uşă se deschise la etaj şi a p ă r u un c a p cenuşiu.
78 « Jurnalele Vampirilor Trezirea • 79
nică decât fusesem în ultimele luni. Şi apoi am aştep căci esenţa vieţii o a m e n i l o r este cea m a i p u t e r n i c ă .
a plâns din n o u , de d a t a asta de fericire." Se î n t u n e c ă Se opri şi-şi lăsă ochii în jos, şi genele ei grele îi u m
la faţă. „ C u r â n d va trebui să-1 părăsesc pe tata. într-o briră obrajii. V o c e a abia i se a u z e a c â n d continuă:
„Şi n-ai să î m b ă t r â n e ş t i n i c i o d a t ă ? " voi fi găsit tovarăşul de viaţă, cel care va fi alături de
către el, cu o b u c u r i e de copil. „O să fiu de-a p u r u r i Şi ridică o privire serioasă către el.
t â n ă r ă , şi n-o să m o r niciodată! Poţi să-ţi î n c h i p u i ? " Ştefan îi z â m b i , simţindu-se a m e ţ i t şi n e m a i î n -
El nu şi-o p u t e a i m a g i n a altfel d e c â t e r a a c u m : căpându-şi în piele de m â n d r i e . Abia îşi p u t e a stăpâni
fermecătoare, i n o c e n t ă , perfectă. Icricirea pe c a r e o simţea în acea clipă.
„ D a r nu ţi s-a p ă r u t î n s p ă i m â n t ă t o r la î n c e p u t ? " D a r asta fusese î n a i n t e ca fratele său D a m o n să se
„ L a început, p u ţ i n . D a r G u d r e n mi-a a r ă t a t c e s ă întoarcă de la universitate. înainte ca D a m o n să
fac. Ea a fost cea care mi-a spus să cer să mi se facă i rvină acasă şi să v a d ă ochii albaştri de n e s t e m a t ă ai
inelul ăsta, cu o p i a t r ă care să mă a p e r e de l u m i n a lui K a t h e r i n e .
soarelui. C â t ă v r e m e a m stat î n p a t , mi-a a d u s s ă
82 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 83
simplu mi-a apărut dintr-odată foarte clară în minte. C h u r c h . D a r , desigur, t r e b u i e să-i fiu loială lui
am auzit o chestie absolut incredibilă despre Ştefan. — Aici e în faţa căsuţei u n d e am stat. C h i a r d u p ă
— Stai jos, spuse a m a b i l ă Elena. D a r , a d ă u g ă ea, ce mi-a cules o floare şi mi-a spus... ei — z â m b i ea
interesează. F r a n c e s s e u i t a l u n g l a fotografie. I n e a e r a u n
Bonnie şi lucra la clinica din FelPs G h u r c h . adus la spital, şi î n c ă nu şi-a revenit din c o m ă . E p o
Toată lumea a fost un timp speriată, şi toţi copiii au Separe că nu mă mai pot concentra la ore, şi nici măcar
trebuit să rămână acasă după ce se întuneca sau să iasă la ceva amuzant cum ar fi adunarea de fonduri cu
în grup. Dar au trecut deja trei săptămâni şi n-au mai Casa Bântuită. Nu mă pot concentra decât la el. Şi nici
existat atacuri, aşa că agitaţia se potoleşte. Mătuşa nu înţeleg de ce.
Judith zice că trebuie să fi fost un alt vagabond care a El n-a mai vorbit cu mine din după-amiaza aia ori
făcut-o. Tatăl lui Tyler Smallwood chiar a sugerat că e bilă. Dar o să-ţi spun ceva ciudat. Săptămâna trecută,
posibil ca bătrânul s-o fi făcut chiar el — deşi tare aş la ora de istorie, am ridicat privirea şi l-am surprins
vrea eu să văd cum se poate muşca cineva singur de gât. uitându-se la mine. Stătea la distanţă de câteva bănci,
Dar ceea ce mi-a ocupat aproape tot timpul a şi era întors într-o parte în banca lui şi mă privea. Pen
fost Planul B. Deocamdată merge bine. Am primit câ tru o clipă m-am simţit de-a dreptul speriată şi inima
teva scrisori şi un buchet de trandafiri roşii de la a început să-mi bată cu putere, şi am stat şi ne-am pri
„Jean-Claude" (unchiul lui Meredith are o florărie), vit un timp — pe urmă el şi-a întors ochii. Dar de
şi toată lumea pare să fi uitat că m-a interesat vreo atunci asta s-a mai întâmplat de două ori, şi de fiecare
dată Ştefan. Aşa că poziţia mea socială e sigură. Mei dată i-am simţit privirea înainte să văd că se uită. Ăsta
măcar Caroline nu mi-a mai creat probleme. e adevărul adevărat. Ştiu că nu e doar imaginaţia mea.
De fapt, nu ştiu ce face în prezent Caroline, dar nici Nu seamănă cu nici un băiat pe care l-am cunoscut
nu-mi pasă. N-o mai văd deloc la prânz sau după ore; până acum.
pare să se fi îndepărtat cu totul de vechea ei gaşcă. Pare atât de izolat, atât de singuratic. A creat destul
Dar în momentul acesta nu-mi pasă decât de un de multă senzaţie în echipa de fotbal, dar nu stă cu nici
singur lucru. Ştefan. unul dintre băieţi, poate doar cu Matt. Matt este singu
Nici măcar Bonnie şi Meredith nu-şi dau seama cât rul cu care vorbeşte. Nu umblă nici cu fetele; asta văd
de important e el pentru mine. Mă tem să le spun: mă chiar eu, aşa că poate zvonurile despre droguri sunt de
tem că or să mă creadă nebună. La şcoală port o mască, folos. Dar mai degrabă pare să evite el oamenii decât îl
par calmă şi în deplin control, dar înăuntru — ei bine, evită oamenii pe el. Dispare între ore şi după antrena
cu fiecare zi care trece e tot mai rău. mentele de fotbal, şi nu l-am văzut nici măcar o dată la
Mătuşa Judith a început sâ-şi facă griji pentru cantină. Nu a invitat niciodată pe nimeni în camera lui
mine. Spune că mănânc mult prea puţin, şi are dreptate. de la pensiune. Nu vine niciodată după şcoală la cafenea.
94 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 95
Şi atunci, cum să-l fac să vină într-un loc unde să m i n ă , spuse d o a r „ î m i p a r e r ă u ! " şi se î n t o a r s e să
nu mai poată fugi de mine? Asta e marea problemă cu intre în clasă.
Planul B. Bonnie zice: „ Ce-ar fi să te prindă cu el o — Elena, spuse el, şi ea se întoarse către el. A c u m
furtună, şi să trebuiască să vă lipiţi unul de altul ca să se uita la ea, în sfârşit, cu ochii î n t â r z i i n d pe buzele
vă încălziţi?" Iar Meredith sugerase că motorul maşinii ei, pe p ă r . T i p u l ăsta, francezul, e pe b u n e ? î n t r e b ă el
mele s-ar putea opri dintr-odată în faţa pensiunii lui. în cele din u r m ă .
Dar nici una dintre ideile astea nu epractică, şi simt că - N u , spuse E l e n a imediat, fără să şovăie. L-am
înnebunesc încercând să găsesc ceva mai bun. inventat, a d ă u g ă e a simplu, c a s ă a r ă t t u t u r o r c ă
în fiecare zi e tot mai rău. Mă simt ca un fel de ceas nu-mi p a s ă d e . . .
la care arcul se strânge tot mai mult. Dacă nu găsesc Se opri.
mai repede o soluţie, o să... — Ştefan. înţeleg. M a t t încuviinţă din cap,
Voiam să zic că „o să mor". p ă r â n d m a i î n c r u n t a t d a r şi m a i înţelegător. Ascultă,
Elena, ce a făcut atunci chiar a fost foarte u r â t din pâr
Soluţia îi veni în m i n t e brusc, şi foarte firesc. lea lui. D a r nu cred că a fost ceva personal. Aşa se
Ii p ă r e a r ă u p e n t r u M a t t ; ştia că îl duruse zvonul p o a r t ă el cu t o a t ă l u m e a . . .
d e s p r e J e a n - C l a u d e . D e - a b i a m a i vorbise c u e a d e — în afară de tine.
c â n d se r ă s p â n d i s e povestea, t r e c â n d de obicei pe — N u . U n e o r i vorbeşte c u m i n e , d a r n i c i o d a t ă
lângă ea d o a r cu o înclinare din cap r a p i d ă . I a r c â n d despre ceva p e r s o n a l . N u s p u n e n i c i o d a t ă n i m i c des
se întâlniră într-o zi pe un coridor gol în faţa clasei de pre familia lui sau ce face c â n d nu e la şcoală. E . . . e
C r e a ţ i e literară, el refuză să o privească în ochi. ca şi c u m ar exista în j u r u l lui un zid p r i n care eu nu
— M a t t . . . , î n c e p u ea. pot să trec. Nu c r e d că va lăsa v r e o d a t ă pe cineva să
Voia să-i s p u n ă că nu e r a adevărat, că n-ar fi în treacă p r i n zidul ăla. Şi e m a r e p ă c a t , p e n t r u că sunt
c e p u t n i c i o d a t ă să se v a d ă cu alt b ă i a t î n a i n t e să-i convins că în spatele zidului el e un om foarte trist.
s p u n ă m a i întâi lui. V o i a să îl asigure că nu avusese E l e n a se g â n d i la cuvintele lui M a t t , fascinată de
de g â n d să-l facă să sufere şi că a c u m se simţea în o i m a g i n e a lui Ştefan la c a r e nu se g â n d i s e p â n ă
grozitor. D a r n u ştia c u m s ă î n c e a p ă . I n cele d i n alunei. P ă r e a î n t o t d e a u n a a t â t de s t ă p â n pe el, atât
96 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 97
— M a t t , spuse ea încet, nu crezi că ar fi bine ca - Nu face asta, spuse el. Elena, nu lua figura asta.
cineva să ajungă totuşi dincolo de zidul ăla? A d i c ă lini p a r e rău. M a t t oftă. în regulă, ce-ar trebui să fac?
bine p e n t r u Ştefan. Nu crezi că ăsta ar fi cel m a i b u n S.i-1 leg fedeleş şi să ţi-1 las în p r a g u l casei?
i
104 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 105
d e o d a t ă . Şi în aceeaşi clipă îşi d ă d u s e a m a că e spe d r ă z n e a ţ ă din acea piele perfectă. îşi strecură un b r a ţ
riată. I n i m a î n c e p u să-i b a t ă cu p u t e r e . E r a ca şi c u m gol pe sub b r a ţ u l lui Ştefan şi îşi ridică privirile către
o d u c ă de aici. ei.
— Bine, spuse ea, şi o p o r n i către cimitir. — Tyler, v r e a a să plec, v r e a u să plec acum...
— Nu pe acolo, pe aici, spuse Tyler, şi în clipa — Sigur, iubito, p l e c ă m , spuse el. D a r m a i întâi
u r m ă t o a r e o c o n d u c e a c ă t r e vechiul cimitir. E-n trebuie să te încălzesc. U u h , eşti rece ca g h e a ţ a .
regulă, zău, nu e d e p a r t e de alee. U i t e , acolo, vezi? — Tyler, termină, spuse ea.
Şi îi a r ă t ă spre ceva care strălucea în l u m i n a lunii. Braţele lui c a r e o ţ i n e a u strâns o deranjaseră, d a r
E l e n a icni, simţind c u m o g h e a r ă îi strânge inima. a c u m , şocată, îi simţi mâinile pe t r u p u l ei, pipăind-o,
P ă r e a că acolo stătea o p e r s o a n ă , un uriaş cu un cap c ă u t â n d pielea.
r o t u n d , lipsit de p ă r . Şi nu-i plăcea deloc că se afla E l e n a nu se m a i aflase n i c i o d a t ă într-o astfel de
aici, p r i n t r e pietrele de granit vechi de secole, tocite situaţie, şi fără să p o a t ă c ă p ă t a v r e u n ajutor. î n c e r c ă
şi a p l e c a t e de v r e m e . L u m i n a p u t e r n i c ă a lunii să-şi înfigă un toc ascuţit în p i c i o r u l lui î n c ă l ţ a t în
a r u n c a u m b r e ciudate şi peste tot e r a u z o n e de întu pantofi de lac, d a r T y l e r se feri.
neric de n e p ă t r u n s . — Tyler, ia-ţi mâinile de pe mine.
— E d o a r sfera de d e a s u p r a . N i m i c de c a r e să te — Hai, Elena, nu fi aşa. V r e a u d o a r să te
sperii, spuse Tyler, t r ă g â n d - o d u p ă el afară de pe încălzesc peste t o t . . .
alee, către lespedea strălucitoare. — Tyler, dă-mi d r u m u l , spuse ea gâfâind.
120 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 121
vind-o în hăţişul de i e d e r ă şi b u r u i e n i de pe p ă m â n t .
Ştefan încercase să nu vină în cimitir; t o a t ă fiinţa
— Te o m o r , Tyler, spuse d i s p e r a t ă E l e n a . Vor
lui o refuzase. U l t i m a d a t ă c â n d venise aici fusese
besc serios. Dă-tejos de pe mine.
noaptea b ă t r â n u l u i .
T y l e r m i m ă că î n c e a r c ă să se rostogolească de pe
A m i n t i r e a îl făcu să se înfioare din n o u de g r o a z ă .
ea, chicotind dintr-odată, cu mişcări greoaie şi dez
Ar fi j u r a t că nu îl golise de sânge pe o m u l de sub
l â n a t e , a p r o a p e caraghioase.
pod, că nu îi luase suficient sânge cât să-i facă r ă u .
— O h , h a i d e , Elena, nu t-enerva. V o i a m d o a r să
D a r totul î n acea n o a p t e , d u p ă apariţia Puterii, e r a
te-ncălzesc. E l e n a , P r i n ţ e s a de G h e a ţ ă , să se-ncăl-
amestecat, confuz. D a c ă fusese într-adevăr o apariţie
zească... A c u ' te-ai-ncălzit, nu?
a Puterii. Poate^că e r a d o a r p r o p r i a lui i m a g i n a ţ i e ,
In clipa u r m ă t o a r e E l e n a îi simţi g u r a fierbinte şi
sau chiar o făcuse. C ă c i atunci c â n d d o r i n ţ a scapă de
u m e d ă pe faţă. E r a p r i n s ă sub el, şi s ă r u t u r i l e lui
sub control, se p o t p e t r e c e lucruri ciudate.
u m e d e c o b o r a u p e gâtul ei. Apoi auzi u n z g o m o t d e
închise ochii. C â n d auzise că b ă t r â n u l fusese dus
m a t e r i a l rupt.
la spital, pe m o a r t e , şocul lui fusese imens. C u m pu
— H o p a , m u r m u r ă Tyler. î m i p a r e r ă u .
tuse să-şi p i a r d ă a t â t de m u l t controlul? Să o m o a r e
E l e n a îşi răsuci capul, şi g u r a ei întâlni m â n a lui
a p r o a p e , c â n d el nu m a i o m o r â s e de l a . . .
Tyler, care o m â n g â i a stângaci pe o b r a z . O muşcă, D a r nu-şi p u t e a î n g ă d u i să se g â n d e a s c ă la asta.
înfigându-şi dinţii în p a l m a c ă r n o a s ă . M u ş c ă cu p u A c u m , s t â n d în faţa porţii cimitirului, în î n t u n e r i
tere, simţind în g u r ă gustul sângelui, a u z i n d urletul cul de la miezul nopţii, tot ce voia e r a să se î n t o a r c ă
de d u r e r e al lui T y l e r . M â n a se smuci d e p a r t e de şi să plece. Să se î n t o a r c ă la balul u n d e o lăsase pe
obrazul ei. C a r o l i n e , a c e a c r e a t u r ă suplă, b r o n z a t ă , c a r e e r a
— H e i ! Am spus că-mi p a r e r ă u ! într-o siguranţă totală p e n t r u că nu î n s e m n a absolut
Tyler se uită î n d u r e r a t la m â n a r ă n i t ă . A p o i chi nimic p e n t r u el.
pul i se î n t u n e c ă şi, în t i m p ce îşi privea m â n a , şi-o D a r nu p u t e a pleca, p e n t r u că E l e n a se afla în ci
strânse în p u m n . mitir. O simţea, şi simţea d i s p e r a r e a ei tot m a i m a r e .
122 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 123
Ştefan îl trase în sus şi îl scutură din n o u , şi T y l e r se necă de-a lungul pietrei, d a r , spre u ş u r a r e a Elenei,
c o n d u s e î n t r - u n a d i n c a m e r e şi deschise c e e a ce
p ă r e a a fi uşa u n u i d u l a p . Prin ea E l e n a văzu o scară
îngustă şi a b r u p t ă .
8
Ce loc ciudat, îşi spuse. Scara asta tainică, ascunsă
î n i n i m a casei, u n d e n u a j u n g e a nici u n s u n e t d e
afară. U r c ă treptele şi păşi într-o c a m e r ă m a r e care
o c u p a tot catul al treilea al casei.
E r a a p r o a p e la fel de slab l u m i n a t ca şi scara de la
i n t r a r e , d a r E l e n a p u t e a desluşi p o d e a u a d e l e m n
vopsit şi grinzile tavanului în p a n t ă . Pe t o a t e laturile
e
î n c ă p e r i i se v e d e a u ferestre înalte şi m u l t e cufere
r ă s p â n d i t e p r i n t r e câteva piese masive de mobilier.
l e n a i n t r a s e în b a i e a m e ţ i t ă şi r e c u n o s c ă
îşi d ă d u s e a m a că el o privea.
t o a r e . Ieşi furioasă.
— Există o baie u n d e să...?
N u ştia p r e a b i n e c u m avusese loc schimba
El făcu un s e m n cu capul către o uşă. Ea îşi scoase
rea. D a r la un m o m e n t dat, în t i m p ce îşi spăla zgâ
sacoul, i-1 întinse fără să-1 privească şi i n t r ă în baie.
rieturile de pe faţă şi b r a ţ e , s u p ă r a t ă că nu exista o
oglindă şi că îşi lăsase g e a n t a în m a ş i n a d e c a p o t a b i l ă
a lui Tyler, î n c e p u să simtă din n o u . Şi ceea ce simţea
era furie.
Să-1 ia n a i b a pe Ştefan Salvatore. Atât de rece şi
de c o n t r o l a t c h i a r şi c â n d îi salva viaţa. Să-1 ia n a i b a
p e n t r u politeţea lui, şi p e n t r u galanteria lui, şi p e n t r u
pereţii pe c a r e îi ridicase în j u r u l lui şi care p ă r e a u
mai groşi şi m a i înalţi ca niciodată.
îşi scoase din p ă r acele c a r e m a i r ă m ă s e s e r ă şi le
folosi p e n t r u a-şi p r i n d e r o c h i a în faţă. Apoi îşi trecu
130 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 131
îşi d ă d u capul pe spate şi se uită la t r a p a din tavan, î n c ă din p r i m a clipă, m-ai evitat ca şi c u m . . . ca
— Oh, Elena, şopti el l â n g ă buzele ei. Nu ura cea care îl făcuse să o evite a t â t a v r e m e . N u , nu
putem...
fusese deloc u r a .
— Am făcut-o deja, şopti ea, şi îl trase d i n n o u
lângă ea. E l e n a nu ştia cât t i m p trecuse p â n ă ce c o b o r â r ă
E r a ca şi c u m îi p u t e a auzi gândurile, îi p u t e a simţi m tăcere scările pensiunii. In oricare altă î m p r e j u r a r e
s e n t i m e n t e l e . P l ă c e r e a şi d o r i n ţ a îi s t r ă b ă t e a u , le- ar fi fost î n c â n t a t ă să intre în s u p e r b a m a ş i n ă n e a g r ă
gându-i, apropiindu-i m a i mult. I a r E l e n a m a i simţea a lui Ştefan, d a r în seara aceasta abia o observă. El o
şi un izvor de emoţii m a i p r o f u n d e în a d â n c u l lui. El ijuu de m â n ă în t i m p ce s t r ă b ă t e a u străzile pustii.
voia să o ţină lângă el p e n t r u t o t d e a u n a , să o p r o t e P r i m u l lucru pe care îl v ă z u E l e n a c â n d se a p r o -
jeze de orice r ă u . Voia să o a p e r e de orice r ă u c a r e o
piară de casa ei fură luminile.
a m e n i n ţ a . V o i a să îşi u n e a s c ă viaţa cu a ei.
— Poliţia, spuse ea, găsindu-şi v o c e a destul de
Simţi a p ă s a r e a t a n d r ă a buzelor lui pe g u r a ei, şi greu.
cu greu p u t e a î n d u r a d u l c e a ţ a ei. Da, îşi spuse. I se p ă r e a ciudat să vorbească d u p ă ce tăcuse a t â t a
Senzaţiile o s t r ă b ă t e a u a s e m e n e a u n o r valuri pe su vreme.
prafaţa u n u i iaz l i m p e d e şi nemişcat. Se î n e c a în ele,
— Şi aia e m a ş i n a lui R o b e r t , pe alee, uite şi m a
în b u c u r i a pe care o simţea în Ştefan şi în delicioasa
şina lui M a t t , spuse. Se uită la Ştefan, şi p a c e a c a r e o
reacţie care se n ă ş t e a în ea. D r a g o s t e a lui Ştefan o
cuprinsese p ă r u d i n t r - o d a t ă fragilă. Mă î n t r e b ce s-o
scălda, strălucea p r i n ea, a p r i n z â n d fiecare colţişor
li î n t â m p l a t . C r e z i că T y l e r le-a spus deja...?
î n t u n e c a t din a d â n c u l sufletului ei la fel ca un soare.
— Nici m ă c a r T y l e r n - a r p u t e a f i a t â t d e p r o s t ,
T r e m u r a d e plăcere, d e dragoste, d e dor.
spuse Ştefan.
El se trase încet înapoi, ca şi c u m nu p u t e a suporta O p r i l â n g ă u n a d i n t r e maşinile de poliţie şi E l e n a
să se d e s p a r t ă de ea, şi se priviră în ochii cu o b u c u îşi desfăcu fără tragere de i n i m ă m â n a dintr-a lui. îşi
rie m i r a t ă . d o r e a din tot sufletul ca ea şi Ştefan să p o a t ă fi sin
Nu spuseră nimic. Nu era nevoie de cuvinte. El o guri, să nu m a i fie n i c i o d a t ă nevoiţi să d e a ochii cu
m â n g â i e pe p ă r , cu o atingere a t â t de u ş o a r ă încât ea restul lumii.
de-abia o simţi, ca şi c u m el se t e m e a că ar p u t e a să D a r nu aveau ce face. Merseră pe alee p â n ă la uşă,
se spargă în mâinile lui. Şi a t u n c i ea ştiu că nu fusese care era deschisă. înăuntru, toate luminile erau aprinse.
142 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 143
— Nu ştii? Deci T y l e r nu v-a spus. Atunci de ce e ui mic, cu excepţia zgârieturilor, şi ele p u t e a u fi făcute
e
E l e n a răsuflă a d â n c şi se î n t o a r s e c ă t r e c a m e r a
plină de l u m e . M ă t u ş a J u d i t h c o n t i n u a să stea lângă
a nu e r a r e î n c a r n a r e a lui K a t h e r i n e .
ea, privind fix la ceea ce se vedea din rochia r u p t ă de
îndreptându-se către pensiune în tăcerea
sub pelerină.
violacee de dinainte de ivirea zorilor. Ştefan
— Elena, spuse ea, ce s-a întâmplat?
se g â n d i la lucrul acesta.
Şi ochii ei se î n d r e p t a r ă către uşa pe care Ştefan
Asta îi spusese şi ei, şi e r a adevărat, d a r abia a c u m
t o c m a i ieşise.
îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îi trebuise ca să ajungă la
Un soi de râs isteric u r c ă în gâtul Elenei, d a r şi-1
înăbuşi. această concluzie. Fusese conştient de fiecare răsu
— Nu Ştefan a făcut asta, spuse ea. Ştefan m-a flare şi mişcare a Elenei t i m p de m u l t e s ă p t ă m â n i , şi
Nici m ă c a r ochii ei, ochii aceia care în p r i m a zi îl Făcuse o p i r u e t ă în faţa lui Ştefan, r i d i c â n d cu o
făcuseră să î n c r e m e n e a s c ă în şocul recunoaşterii, nu m â n ă m i c u ţ ă r o c h i a plină, l u n g ă p â n ă l a p ă m â n t ,
e r a u de fapt la fel. O c h i i lui K a t h e r i n e fuseseră de şi d e z v ă l u i n d j u p o n u l g a l b e n d i n b r o c a r t de d e d e
obicei m a r i de o uimire copilărească sau lăsaţi în jos, subt...
aşa c u m se c u v e n e a p e n t r u o fată de la sfârşitul seco
lului al cincisprezecelea. D a r ochii E l e n e i îţi întâl „Vezi, e c h i a r b r o d a t cu iniţialele m e l e . P a p a a
n e a u deschis privirea, se u i t a u la t i n e direct, fără cerut asta. Mein lieber Papa..."
şovăială. I a r u n e o r i se îngustau, plini de h o t ă r â r e , sau
V o c e a ei se stinse şi ea se opri din piruetele ei, cu
p r o v o c a t o r i , aşa c u m nu făcuseră n i c i o d a t ă ochii lui
o m â n ă lăsându-i-se uşor pe lângă t r u p .
Katherine.
„ D a r c e s-a-ntâmplat, Ştefan? N u z â m b e ş t i . "
C â t priveşte graţia şi fascinaţia, cele d o u ă e r a u Nici m ă c a r n u p u t e a s ă î n c e r c e s ă z â m b e a s c ă .
a s e m ă n ă t o a r e . D a r î n v r e m e c e K a t h e r i n e fusese u n C â n d o v e d e a .acolo, albă şi aurie ca o viziune ete
pisoiaş alb, E l e n a e r a o tigroaică a l b ă ca z ă p a d a . rică, simţea o d u r e r e fizică. D a c ă o p i e r d e a , nu ştia
T r e c â n d pe l â n g ă siluetele înalte ale arţarilor, Şte c u m m a i p u t e a trăi.
fan se crispa la a m i n t i r e a ivită brusc în m i n t e a lui. Degetele i se strânseră convulsiv în j u r u l metalu
Nu voia să se g â n d e a s c ă la asta, nu voia să-şi îngă
lui gravat.
duie să... d a r imaginile deja se d e r u l a u în faţa ochi
„Katherine, c u m aş putea să zâmbesc, c u m aş
lor săi. E r a ca şi c u m j u r n a l u l se deschisese d e o d a t ă
p u t e a să fiu fericit, c â n d . . . "
şi el nu avea î n c o t r o şi trebuia să privească p a g i n a în
„Când?"
t i m p ce povestea se desfăşura în m i n t e a lui.
„ C â n d v ă d c u m te uiţi la D a m o n . " G a t a , a spus-o.
Alb, K a t h e r i n e fusese î m b r ă c a t ă în alb în a c e a zi.
C o n t i n u ă , cu d u r e r e în glas: „ î n a i n t e ca el să v i n ă
O rochie n o u ă , albă, din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă , cu m â
acasă, tu şi cu m i n e e r a m în fiecare zi î m p r e u n ă .
neci despicate, p e n t r u a lăsa să se v a d ă c ă m a ş a fină
T a t ă l m e u şi al t ă u e r a u m u l ţ u m i ţ i şi v o r b e a u chiar
de in de sub ea. P u r t a un colier de a u r cu p e r l e în
de p l a n u r i de căsătorie. D a r a c u m zilele sunt tot m a i
j u r u l gâtului şi cercei mici, tot cu perle, la u r e c h i .
scurte, v a r a a p r o a p e că a trecut — şi tu petreci la fel
Fusese a t â t d e î n c â n t a t ă d e r o c h i a n o u ă p e c a r e
de mult timp cu D a m o n ca şi cu mine. Singurul
«a.8. d o c o m a n d a s e p e n t r u ea.
motiv p e n t r u care t a t a îi î n g ă d u i e să stea aici e că tu
150 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 151
P u ţ i n stânjenită de e x u b e r a n ţ a ei şi de c ă m a ş a de B o n n i e şi M e r e d i t h se o p r i r ă în p r a g , cu un a e r
— Tu trebuie să fii E l e n a , spuse ea. V - a m văzut abia l u m i n a t ă din c a p ă t u l treptelor, avu sentimentul
pe tine şi Ştefan ieşind aseară, şi c â n d s-a întors mi-a că intrase într-o cu totul altă l u m e .
spus c u m t e c h e a m ă . Bătu la uşă timid.
— N e - a ţ i văzut? î n t r e b ă E l e n a , u i m i t ă . Eu nu — Ştefan?
v-am văzut. N u a u z e a nici u n s u n e t d i n ă u n t r u , d a r d e o d a t ă
— N u , nu m-ai văzut, spuse d o a m n a Flowers şi uşa se deschise. T o a t ă l u m e a a r a t ă p a l i d ă şi obosită
chicoti. Ce d r ă g u ţ ă eşti, d r a g a m e a . O fată foarte astăzi, îşi spuse E l e n a , şi în clipa u r m ă t o a r e e r a în
drăguţă. braţele lui.
Şi o m â n g â i e pe o b r a z . Braţele acelea se strânseră convulsiv în j u r u l ei.
— A ă ă . . . m u l ţ u m e s c , spuse E l e n a stânjenită. — Elena. O h , Elena...
Nu-i plăcea felul în c a r e o fixau ochii aceia ca de Apoi el se trase î n a p o i . E r a exact aşa c u m fusese şi
p a s ă r e . Se uită pe lângă d o a m n a Flowers la scări. în seara prececlentă; Elena simţea abisul care se căsca
— E acasă Ştefan? între ei. V ă z u privirea rece, distantă, c a r e a p ă r e a în
— T r e b u i e să fie, d a c ă nu şi-a luat zborul de pe ochii lui.
acoperiş! spuse d o a m n a Flowers şi chicoti din n o u . — N u , spuse ea, fără să-şi d e a s e a m a că vorbeşte
E l e n a râse politicos. cu glas t a r e . N-o să te las.
— N o i r ă m â n e m aici cu d o a m n a Flowers, îi spuse Şi îi trase g u r a către a ei.
M e r e d i t h Elenei, în t i m p ce B o n n i e îşi d ă d e a ochii P e n t r u o clipă nu veni nici un răspuns, apoi el se
peste c a p cu un a e r de m a r t i r . c u t r e m u r ă şi sărutul lui deveni a r z ă t o r . Degetele lui
Ascunzându-şi zâmbetul, Elena încuviinţă din cap se î m p l e t i r ă în p ă r u l ei şi universul dispăru în j u r u l
şi u r c ă scările. Elenei. Nu m a i exista n i m i c în afară de Ştefan, şi de
Ce casă veche şi ciudată, se g â n d i din n o u în t i m p braţele lui c a r e o strângeau, şi de focul b u z e l o r lui pe
ce găsea al doilea şir de trepte ce p o r n e a u din c a m e r a g u r a ei.
de la etaj. Vocile de j o s se a u z e a u nedesluşit de aici, C â t e v a m i n u t e m a i târziu — sau câteva secole —
şi c â n d î n c e p u să u r c e t r e p t e l e vocile d i s p ă r u r ă cu se desprinseră din îmbrăţişare, şi a m â n d o i t r e m u r a u .
totul. E r a învăluită în t ă c e r e , şi c â n d ajunse la uşa D a r r ă m a s e r ă privindu-se în ochi, şi E l e n a văzu că
164 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 165
7 octombrie, pe la 8 a.m.
ragă Jurnalule,
Scriu asta în timpul orei de trigonometrie,
şi sper ca doamna Halpern să nu mă vadă.
N-am avut timp să scriu aseară, deşi am vrut. Ieri
a fost o zi nebună, amestecată, la fel ca seara balului.
Stând aici la şcoală în această dimineaţă, am aproape
impresia că tot ce s-a întâmplat în weekendul acesta a
fost doar un vis. Lucrurile proaste au fost atât de
proaste, dar lucrurile bune au fost foarte, foarte bune.
N-am de gând să depun plângere împotriva lui
Tyler. Oricum a fost suspendat de la cursuri şi dat afară
din echipa de fotbal. La fel şi Dick, pentru că s-a
îmbătat la bal. Nimeni nu o spune, dar cred că multă
168 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 169
lume consideră că el e de vină pentru ce i s-a întâmplat mă iubeşte. Simt în el o foame aproape disperată atunci
lui Vickie. Sora lui Bonnie l-a văzut pe Tyler la spital când mă sărută, ca şi cum ar vrea să-mi smulgă sufle
ieri şi a spus că avea amândoi ochii învineţiţi şi toată tul din trup. Ca o gaură neagră care
faţa vânătă. Nu pot să nu mă gândesc cu îngrijorare la
ce o să se întâmple când el şi Dick se vor întoarce la Tot 7 octombrie, pe la 2 p.m.
şcoală. Acum au mai mult ca niciodată un motiv să-l Ei, aici e o întrerupere, pentru că d o a m n a H a l -
urască pe Ştefan. p e r n m - a prins. Chiar a început să citească cu voce
Şi pentru că am ajuns la Ştefan... Când m-am tre tare ceea ce scrisesem, dar pe urmă cred că subiectul
zit azi-dimineaţă, am intrat în panică şi mi-am spus: i-a aburit ochelarii şi s-a oprit. Nu a fost deloc amu
„Şi dacă nimic din toate astea nu e adevărat? Şi dacă zată. Oricum, sunt prea fericită ca să-mi pese de
nu s-a întâmplat niciodată, sau poate el s-a răzgân chestii minore, cum ar fi o corigentă la trigonometrie.
dit?" Iar mătuşa Judith a fost îngrijorată la micul Ştefan şi cum mine am mâncat la prânz împreună,
dejun pentru că din nou nu am putut înghiţi nimic. Dar sau cel puţin ne-am dus şi ne-am aşezat într-un colţ cu
pe urmă m-am dus la şcoală şi l-am văzut pe coridor prânzul meu. El nici nu s-a obosit să-şi aducă ceva de
lângă secretariat, şi ne-am uitat unul la altul, şi atunci mâncare şi, bineînţeles, până la urma nici eu n-am mân
am ştiut. Chiar înainte să se întoarcă să plece, a zâm cat. Nu ne-am atins prea mult — nu, n-am Jăcut-o —
bit, într-un fel tainic. Şi am înţeles şi asta, şi avea dar am vorbit şi ne-am privit mult. Voiam să-l ating.
dreptate, era mai bine să nu ne apropiem într-un loc Mai mult decât pe orice alt băiat pe care îl cunoşteam.
public, asta dacă nu voiam să creăm senzaţie printre Şi ştiu că şi el vrea, dar se înfrânează.
secretare. A s t a e ce nu înţeleg, de ce luptă aşa, de ce îşi
Da, cu siguranţă suntem împreună. Acum nu mai înăbuşă dorinţa, de ce se înfrânează. Ieri în camera lui
trebuie decât să găsesc o modalitate sâ-i explic asta lui am găsit o dovadă clară că mă urmărea încă de la
Jean-Claude. Ha ha. început. Ţi-aduci aminte că ţi-am spus cum în a doua
Ceea ce nu înţeleg e de ce Ştefan nu se bucură la fel zi de şcoală am fost cu Bonnie şi Meredith în cimitir?
de mult ca şi mine. Când suntem împreună, pot să simt Ei bine, ieri am găsit în camera lui Ştefan panglica de
ceea ce simte el, şi ştiu cât de mult mă vrea, cât de mult culoarea caisei pe care o purtam în acea zi- Mi-aduc
170 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 171
aminte că mi-a căzut din mână în timp ce alergam, şi jurnal. Bonnie chicoteşte în spatele cărţii de istorie,
probabil că el a găsit-o şi a păstrat-o. Mu i-am spus că văd cum i se scutură umerii. Iar Ştefan, care stă în
ştiu, pentru că e clar că vrea să păstreze secretul, dar faţa mea, pare atât de tensionat de parcă în clipa
asta dovedeşte — nu-i aşa? — că ţine la mine. următoare o să sară din bancă. Matt îmi aruncă pri
Şi să ştii că mai există cineva care nu e d e l o c virea aia care spune „ai înnebunit", iar Caroline mă
amuzată. Caroline. Se pare că în fiecare zi la prânz priveşte furioasă. Eu am un aer foarte, foarte nevino
îl târâse în laboratorul foto, şi când astăzi el n-a vat, şi scriu cu ochii aţintiţi înainte la Tanner. Aşa
apărut, Caroline a pornit să-l caute, până când ne-a că dacă ce scriu e puţin tremurat şi dezlânat, o să
găsit. Bietul Ştefan, uitase cu totul de ea, şi chiar şi el înţelegi de ce.
a fost şocat cum de putuse uita. După ce ea a plecat — în ultima lună n-am fost eu însămi. M-am putut să
şi, aş putea adăuga, cu faţa într-o nuanţă destul de gândesc limpede şi să mă concentrez prea mult la
nesănătoasă de verde — Ştefan mi-a povestit cum se altceva în afară de Ştefan. Sunt atâtea lucruri pe care
ţinuse, scai de el din prima săptămână de şcoală. îi trebuia să le fac şi nu le-am făcut, încât mă sperii. Ar
spusese că observase că el nu prea mânca la prânz şi trebui să mă ocup de decoraţiunile pentru Casa Bân
nici ea nu mânca pentru că era la regim, aşa că ce-ar tuită, şi n-am făcut a b s o l u t n i m i c . Acum mai am
fi să se ducă amândoi într-un loc plăcut şi să se rela exact trei săptămâni şi jumătate să rezolv totul — şi tot
xeze? M-a spus nimic rău despre ea (ceea ce cred că e ce vreau e să fiu cu Ştefan.
felul în care consideră el că ar trebui să se poarte, Aş putea să ies din comitet. Dar asta ar însemna că
adică un gentleman nu face aşa ceva), dar a spus că nu le las pe Bonnie şi Meredith să se descurce singure.
era absolut nimic între ei. Iar pentru Caroline, cred că Şi-mi tot aduc aminte de ce mi-a zis Matt când l-am
a fost mai rău să vadă că uitase de ea decât dacă arfi rugat să-l aducă pe Ştefan la bal: „ Tu vrei ca toţi şi
lovit-o cu pietre. toate să se învârtă în jurul Elenei Gilbert."
Mă întreb totuşi de ce Ştefan nu mănâncă la prânz. Dar nu e adevărat. Sau cel puţin, dacă aşa a fost în
E ciudat pentru un tip care joacăfotbal. trecut, nu vreau să mai fie adevărat de-acum înainte.
O-o. Domnul Tanner tocmai a trecut pe lângă Vreau... oh, asta o să sune total stupid, dar vreau săfiu
mine şi mi-am trântit la timp caietul de notiţe peste demnă de Ştefan. Ştiu că el nu i-ar lăsa baltă pe băieţii
172 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 173
din echipă doar pentru că aşa ar avea chef. Vreau săfie — P o a t e să trăiască şi fără tine o seară, spuse Bon
mândru de mine. nie fără nici un pic de î n ţ e l e g e r e . D a c ă te d u c i să
Vreau să mă iubească la fel de mult cât îl iubesc şi eu. vorbeşti cu el n-o să m a i pleci de acolo, şi eu tare aş
vrea să ajung acasă la t i m p p e n t r u cină.
— Grăbeşte-te, strigă Bonnie din uşa sălii de gim — B u n ă , d o m n u l e Shelby, îi spuse E l e n a a d m i
nastică.
nistratorului, c a r e aştepta r ă b d ă t o r .
L â n g ă ea, administratorul liceului, d o m n u l Shelby,
S p r e s u r p r i n d e r e a ei, el îi făcu cu ochiul cu un a e r
aştepta.
solemn.
E l e n a a r u n c ă o u l t i m ă privire l u n g ă c ă t r e silue
— U n d e e Meredith? adăugă Elena.
tele î n d e p ă r t a t e de pe terenul de fotbal, apoi traversă
— Aici, se a u z i o voce în spatele ei şi M e r e d i t h
fără t r a g e r e de i n i m ă z o n a asfaltată şi se a p r o p i e de
a p ă r u cu o cutie de c a r t o n cu dosare şi carneţele de
Bonnie.
note în b r a ţ e . Ara luat toate lucrurile din d u l a p u l tău.
— V o i a m d o a r să-i s p u n lui Ştefan u n d e mă d u c ,
spuse ea. — Astea sunteţi toate? î n t r e b ă d o m n u l Shelby.
Bun, a c u m , fetelor, ţineţi uşa închisă şi încuiată, da?
C h i a r şi d u p ă o s ă p t ă m â n ă cu Ştefan, tot m a i era
Aşa n i m e n i nu p o a t e să i n t r e .
e m o ţ i o n a t ă d o a r c â n d î i rostea n u m e l e . î n fiecare
seară din această s ă p t ă m â n ă , el venise la ea acasă, B o n n i e , c a r e t o c m a i p ă ş e a î n ă u n t r u , se opri.
sfinte, c â n d făceau focuri şi şi a r u n c a u în ele n a p i cu Cumva, într-un fel nedesluşit, atmosfera din
vii şi m o r ţ i e r a cea m a i subţire. Şi e r a u înfricoşători, — Aţi m a i auzit ceva despre Vickie Bennett? în
trebă ea d i n t r - o d a t ă .
Elena. F ă c e a u sacrificii omeneşti. Şi n o i l-am p u t e a
— Ei, spuse B o n n i e d u p ă o clipă, am a u z i t că
sacrifica p e a n t r e n o r u l L y m a n .
părinţii ei îi c ă u t a u un psihiatru.
— De fapt, nici nu e o idee p r o a s t ă , spuse M e r e -
— Un psihiatru? De ce?
dith. T r u p u l î n s â n g e r a t ar p u t e a fi sacrificat. Ştiţi voi,
— P ă i . . . cred că sunt convinşi că lucrurile alea pe
pe un altar, cu un cuţit şi o baltă de sânge lângă el. Şi
care le s p u n e a ea e r a u un fel de halucinaţie, sau ceva
pe u r m ă , c â n d te a p r o p i i de el, se ridică d e o d a t ă .
de g e n u l ăsta. Şi am auzit că a r e nişte c o ş m a r u r i
— Şi te face să m o r i de i n i m ă , spuse E l e n a , d a r
groaznice.
t r e b u i a să r e c u n o a s c ă totuşi că era o idee b u n ă , cu
— O h , făcu E l e n a .
a d e v ă r a t înfricoşătoare.
Z g o m o t e l e d i n vestiarul băieţilor se stingeau, şi
I se făcea r ă u d o a r c â n d se g â n d e a la ea. T o t sân
a u z i r ă o u ş ă de afară t r â n t i n d u - s e . H a l u c i n a ţ i i , îşi
gele ă l a . . . d a r de fapt e r a d o a r sirop.
spuse, halucinaţii şi c o ş m a r u r i . D i n t r - u n m o t i v oare
Şi celelalte fete r ă m ă s e s e r ă t ă c u t e . D i n vestiarul
care, îşi aduse d e o d a t ă a m i n t e de a c e a n o a p t e din ci
băieţilor de alături, auzeau zgomotul apei care curgea,
mitir, a c e a n o a p t e c â n d B o n n i e le făcuse pe t o a t e să
şi uşile dulapurilor metalice trântindu-se, şi voci ne
o ia la fugă, d e p a r t e de ceva ce nici u n a dintre ele nu
clare strigând.
p u t e a să v a d ă .
— S-a t e r m i n a t a n t r e n a m e n t u l , m u r m u r ă Bonnie. — M a i bine n e - a m î n t o a r c e la treburile n o a s t r e ,
C r e d că s-a î n t u n e c a t afară.
spuse M e r e d i t h .
178 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 179
— T o a t e uşile sunt încuiate, spuse ea h o t ă r â t , pe aşeză în cutie ultimele dosare. In seara asta p u t e a uita
un ton acuzator. de treburile ei. T o t ce voia a c u m e r a să plece.
în faţa lui, ca un copil căruia cineva mult m a i în vârstă Cu ochii pe buzele ei, el m u r m u r ă :
11 privirea n e î n c r e z ă t o a r e a Elenei. D o r m e a . Şi pe
u r m ă n - a m reuşit să-1 trezim. Abia c â n d s-a a p r i n s
l u m i n a a deschis ochii. Pe u r m ă n e - a m întors la tine.
D a r ce cauţi aici?
E l e n a ezită.
— M - a m săturat să aştept, spuse ea pe un t o n cât
m a i d e t a ş a t . O r i c u m , c r e d c ă a m făcut suficientă
t r e a b ă p e n t r u o zi.
— A c u m ne spui!? explodă B o n n i e .
M e r e d i t h n u c o m e n t ă nimic, d a r î i a r u n c ă Elenei
T o t w e e k e n d u l şi în cursul s ă p t ă m â n i i u r m ă t o a r e ,
Elena l u c r ă la p l a n u r i p e n t r u C a s a Bântuită. Nicio
scoase un strigăt. Niciodată nu crezuse că o să fie vreo
d a t ă nu avea destul t i m p ca să fie cu Ştefan, şi asta
d a t ă atât de fericită d o a r să p o a t ă vedea. R ă m a s e câ
e r a frustrant, d a r şi m a i frustrant e r a Ştefan însuşi. Ii
teva m i n u t e pe loc, uitându-se î n j u r recunoscătoare.
simţea dragostea p e n t r u ea, d a r simţea şi că el încerca
— Elena! Ce cauţi aici?
să lupte î m p o t r i v a ei, c o n t i n u â n d să evite să r ă m â n ă
E r a u M e r e d i t h şi Bonnie, venind r e p e d e pe cori singuri. Şi în m u l t e feluri rămăsese un mister p e n t r u
d o r către ea.
ea, la fel ca şi a t u n c i c â n d îl văzuse p r i m a o a r ă .
— Unde aţi fost? î n t r e b ă ea furioasă.
El nu v o r b e a n i c i o d a t ă despre familia lui sau des
M e r e d i t h se s t r â m b ă .
p r e viaţa de d i n a i n t e de a veni în Fell's C h u r c h , iar
— Nu-1 g ă s e a m pe Shelby. Şi c â n d l-am găsit în d a c ă ea îi p u n e a v r e o î n t r e b a r e , evita să r ă s p u n d ă .
sfârşit, d o r m e a . V o r b e s c serios, a d ă u g ă ea, v ă z â n d O d a t ă îl î n t r e b a s e d a c ă îi e r a d o r de Italia, d a c ă
188 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 189
regreta că venise aici. Şi p e n t r u o clipă ochii i se lu iasă afară. N u , Yangtze, r ă m â i în casă. Y a n g t z e , n u !
m i n a s e r ă , şi verdele lor sclipise a s e m e n e a frunzelor Nu!
de stejar care se reflectă într-un p â r â u . „ C u m aş p u t e a D a r e r a p r e a târziu. Y a n g t z e scăpase şi se n ă p u s
să regret, c â n d tu eşti aici?" spusese, şi o sărutase tea p r i n c u r t e spre m e s t e a c ă n u l solitar, u n d e î n c e p u
într-un fel care îi îndepărtase din minte orice nelinişte. să latre ascuţit, cu capul în sus către r a m u r i , în v r e m e
In acea clipă, E l e n a ştiuse ce î n s e a m n ă să fii pe de ce colăceii de grăsime de pe spatele lui t r e m u r a u .
plin fericit. Simţise şi b u c u r i a lui, i a r c â n d el se des — O h , şi acum ce-a m a i văzut? spuse B o n n i e ,
prinsese din îmbrăţişare îi văzuse chipul radiind, ca şi punându-şi mâinile la u r e c h i .
c u m soarele poposise pe el. „ O h , E l e n a " , şoptise el.
— A r a t ă ca o cioară, spuse M e r e d i t h .
Aşa erau m o m e n t e l e p l ă c u t e . D a r î n ultimul t i m p
E l e n a î n c r e m e n i . F ă c u câţiva paşi către c o p a c şi
o sărutase din ce în ce m a i rar, şi ea simţea c u m dis
se u i t ă spre frunzele aurii. Şi iat-o acolo. Aceeaşi
t a n ţ a dintre ei se m ă r e a .
cioară pe c a r e o m a i văzuse de d o u ă ori p â n ă atunci.
In acea vineri, ea şi M e r e d i t h hotărâseră să r ă m â n ă
P o a t e c h i a r de trei ori, îşi spuse, a m i n t i n d u - ş i de
peste n o a p t e acasă la B o n n i e . C e r u l e r a cenuşiu şi
forma î n t u n e c a t ă c a r e trecuse pe d e a s u p r a stejarilor
a m e n i n ţ a să reverse o burniţă m ă r u n t ă c â n d ea şi M e
din cimitir.
redith o p o r n i r ă către casa familiei M c C u l l o u g h . E r a
O privea, şi îşi simţea stomacul strângându-i-se de
neobişnuit de frig p e n t r u j u m ă t a t e a lui octombrie, şi
t e a m ă , iar mâinile îi d e v e n i r ă b r u s c reci. C i o a r a se
copacii care m ă r g i n e a u strada liniştită simţiseră deja
holba la ea cu ochiul ei n e g r u strălucitor, o privire
m u ş c ă t u r a vânturilor reci. Arţarii p ă r e a u nişte flăcări
aproape omenească. Ochiul acela... oare unde mai
purpurii, în vreme ce arborii ginkgo biloba erau de un
galben strălucitor. văzuse e a u n ochi a s e m ă n ă t o r ?
care se înălţă din nou, z b u r â n d peste casă şi dispărând — Eu c r e d că o să fiu o vrăjitoare, spuse M e r e
încet. S u n t unele zile c â n d totul este m i n u n a t , şi apoi Ieri, când mă ţinea în braţe, am simţit ceva neted şi
sunt alte zile c â n d . . . rotund pe sub cămaşa lui, ceva atârnat pe un lanţ. L-am
dith spuse cu b l â n d e ţ e : doar s-a crispat şi n-a mai vrut să vorbească. Brusc, l-am
simţit la o mie de mile depărtare, iar ochii lui... era atâta
— Alte zile c â n d ce?
durere în ochii lui încât am simţit că n-o pot suporta.
E l e n a ezită, nesigură. Apoi luă o h o t ă r â r e .
— Staţi o clipă, spuse ea şi se ridică şi u r c ă r e p e d e
E l e n a se o p r i d i n citit şi îşi t r e c u în t ă c e r e privirea
scările. Se întoarse cu o cărticică î m b r ă c a t ă în catifea
peste ultimele r â n d u r i scrise în j u r n a l . Simt că cineva
albastră. A m scris ceva aici aseară, c â n d n u p u t e a m
l-a rănit îngrozitor în trecut şi el n-a reuşit niciodată să treacă
s ă d o r m , spuse. C u v i n t e l e a s t e a explică m a i b i n e
peste această durere. Dar mai cred că există ceva de care i-e
d e c â t aş face-o eu.
frică, un secret pe care se teme că i-l voi afla. Dacă aş reuşi să
Găsi p a g i n a , trase a e r a d â n c în p i e p t şi î n c e p u :
aflu ce este, i-aş putea dovedi că poate avea încredere în mine.
Că poate avea încredere în mine indiferent ce se întâmplă, pen
17 octombrie tru totdeauna.
Dragă Jurnalule,
— D a c ă aş şti..., şopti ea.
în seara asta mă simt groaznic. Şi trebuie să o spun — D a c ă ai şti ce? î n t r e b ă M e r e d i t h şi Elena ridică
cuiva. s u r p r i n s ă privirea.
194 . Trezirea »195
P e n t r u o clipă — o clipă atât de îngrozitoare încât — Elena, frumuseţea ta îmi pare/ Ca vechile corăbii ni-
ceene/ Care, pe-o blândă, 'nmiresmatâ mare...1
a p r o a p e că i se făcu r ă u — crezu că e Tyler, căci îşi
amintise de b r i c h e t a lui în biserica în r u i n e de pe 1
Edgar Allan Poe, La Elena.
198 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 199
în m o d straniu a s u p r a ei, o făcea să se simtă ciudat de — Ţi-am spus să pleci, şi am vorbit serios. Pleacă —
12
A p o i m i n ţ i l e lor s e c o n t o p i r ă , d e v e n i n d u n a .
S i m ţ e a b u c u r i a lui K a t h e r i n e de a b e a din el, încân
t a r e a ei de a p r i m i sângele cald care îi d ă d e a viaţă. Şi
ştia că şi ea simţea p l ă c e r e a lui de a d ă r u i . D a r reali
t a t e a î n c e p e a să dispară, graniţele d i n t r e vis şi trezie
se estompau. El nu mai putea gândi limpede; nu mai
p u t e a g â n d i deloc. N u p u t e a d e c â t s ă simtă, i a r
senzaţiile lui creşteau în spirală, p u r t â n d u - 1 m a i sus,
tot m a i sus, r u p â n d u - i ultimele legături cu p ă m â n t u l .
L a u n m o m e n t dat, m a i t â r z i u , fără s ă ştie c u m
ajunsese acolo, se trezi în braţele ei. Ea îl ţinea aşa
c u m ţine o m a m ă un p r u n c , c o n d u c â n d u - i g u r a către ' l e n a se roti încet în faţa oglinzii înalte din
c a r n e a dezgolită a gâtului ei, d e a s u p r a cămăşii. Acolo d o r m i t o r u l mătuşii J u d i t h . M a r g a r e t stătea
e r a o r a n ă mică, o t ă i e t u r ă ce a p ă r e a î n t u n e c a t ă pe jos l â n g ă p a t u l m a r e cu b a l d a c h i n , cu ochii
pielea palidă. Şi c â n d îl m â n g â i e î n c u r a j a t o r pe p ă r , ei albaştri r o t u n z i şi plini de a d m i r a ţ i e .
el, fără să simtă t e a m ă sau să ezite, începu să-i soarbă — T a r e aş v r e a să am o rochie ca asta p e n t r u co
sângele. linda c u „ n e daţi o r n u n e d a ţ i " , spuse ea.
— î m i placi m a i m u l t ca pisicuţă albă, spuse
Cu gesturi d e t a ş a t e , precise, Ştefan îşi s c u t u r ă Elena, s ă r u t â n d - o pe M a r g a r e t între urechiuşele albe
p ă m â n t u l d e p e g e n u n c h i . L u m e a o a m e n i l o r dor de catifea prinse de b a n d a de p ă r . Apoi se întoarse
m e a , toropită, d a r simţurile lui e r a u alerte. Ar fi tre c ă t r e m ă t u ş a ei, c a r e stătea lângă uşă, cu un ac şi a ţ ă
buit să se simtă sătul, d a r a m i n t i r e a îi trezise din n o u p r e g ă t i t e . E perfectă, spuse î n c â n t a t ă . Nu t r e b u i e să
poftele. Cu nările dilatate p e n t r u a p r i n d e m i r o s u l mai modificăm nimic.
m o s c a t al vulpii, p o r n i la v â n ă t o a r e . F a t a din oglindă ar fi p u t u t foarte bine să fi ieşit din
paginile cărţilor Elenei despre R e n a ş t e r e a italiană.
Gâtul şi umerii ei erau goi, iar corsajul strâmt al rochiei
albastru pal, cu reflexii metalice, îi p u n e a în evidenţă
206 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 207
talia subţire. Mânecile lungi, bogate, erau despicate şi chipul lui Ştefan. D a r apoi auzi c u m lui i se taie răsu
lăsau să se vadă mătasea albă a cămăşii de dedesubt, iar flarea şi ridică r e p e d e p r i v i r e a — şi simţi c u m o
fusta largă, lungă p â n ă în p ă m â n t , abia atingea p o g h e a r ă rece îi strânge i n i m a .
deaua. E r a o rochie frumoasă, iar albastrul pal p ă r e a să El o privea uluit, da. D a r nu e r a b u c u r i a u i m i t ă
adâncească albastrul-închis al ochilor Elenei. pe care o văzuse în ochii lui în a c e a p r i m ă n o a p t e în
C â n d se răsuci, p r i v i r e a E l e n e i c ă z u pe ceasul c a m e r a lui. Asta e r a ceva m a i a p r o a p e de şoc.
demodat de pe comodă. — Nu-ţi place, şopti ea, îngrozită de lacrimile care
— O h , n u , exclamă, e a p r o a p e şapte. Ştefan tre a m e n i n ţ a u să i se reverse din ochi.
buie să a p a r ă dintr-o clipă în alta. El îşi r e v e n i r e p e d e , ca î n t o t d e a u n a , clipind şi
— Uite-i maşina, spuse m ă t u ş a J u d i t h , a r u n c â n d c l ă t i n â n d din c a p .
o privire pe fereastră. C o b o r eu să-i deschid. — N u , n u , e frumoasă. Tu eşti frumoasă.
— E-n regulă, spuse scurt Elena. O să-1 p r i m e s c Şi a t u n c i , de ce stai acolo de p a r c ă ai fi v ă z u t o
c h i a r eu. Pa, să vă distraţi b i n e diseară cu „ n e daţi fantomă? îşi spuse ea. De ce nu mă iei în b r a ţ e , de ce
ori n u n e d a ţ i " . nu mă săruţi — fă ceva!
Şi coborî r e p e d e scările. — Arăţi m i n u n a t , spuse ea c a l m ă .
Asta e, îşi spuse. Pe c â n d î n t i n d e a m â n a spre m â Şi e r a a d e v ă r a t ; e r a elegant şi frumos în s m o c h i n g
nerul uşii, îşi a m i n t i de a c e a zi din u r m ă cu a p r o a p e şi cu c a p a pe care şi-o pusese p e n t r u rolul său. C h i a r
d o u ă luni, c â n d se oprise d i r e c t în faţa lui Ştefan e r a surprinsă că acceptase, d a r c â n d îi sugerase asta
d u p ă o r a d e Istorie e u r o p e a n ă . Avea a c u m aceleaşi păruse mai degrabă amuzat. Iar acum arăta minu
sentimente, de n e r ă b d a r e , de î n c â n t a r e şi tensiune. n a t , şi în largul lui, ca şi c u m a s e m e n e a h a i n e e r a u la
Sper d o a r ca asta să iasă m a i bine d e c â t atunci, îşi fel de fireşti p e n t r u el ca şi jeanşii.
spuse. C ă c i în u l t i m a s ă p t ă m â n ă şi j u m ă t a t e , îşi le — Ar t r e b u i să p l e c ă m , spuse el, la fel de calm şi
gase t o a t e s p e r a n ţ e l e d e acest m o m e n t , d e a c e a s t ă de serios.
seară. D a c ă ea şi Ştefan nu aveau să fie î m p r e u n ă în E l e n a încuviinţă din c a p şi u r c ă î m p r e u n ă cu el în
această seară, n-or să m a i fie niciodată. m a ş i n ă , d a r i n i m a e i n u m a i e r a d o a r rece, e r a c a d e
U ş a se deschise şi ea făcu un p a s în spate, cu ochii g h e a ţ ă . Ştefan e r a m a i d e p a r t e de ea ca niciodată, şi
lăsaţi în jos, a p r o a p e t i m i d ă , t e m â n d u - s e să v a d ă nu ştia c u m să îl a d u c ă î n a p o i .
208 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 209
d r e p t a u către liceu, şi Elena se uită pe g e a m u l maşinii Elena se dusese acasă, totul se schimbase. î n a i n t e să
cu o disperare confuză. P ă t u r a de n o r i e r a groasă şi plece, locul fusese plin de elevi din clasele m a r i : m e m
— D a , spuse C a r o l i n e , c a r e rămăsese t ă c u t ă cât gemete şi râsete sinistre, ca o orchestră care îşi acor
t i m p E l e n a vorbise cu M a t t . Ar fi aşa de păcat d a c ă dează instrumentele. Elena oftă şi se întoarse către sală.
N - a m p u t e a tu şi cu m i n e să t e r m i n ă m cu asta? Nu d ă d e a d r u m u l u n e i b e n z i c a r e a d ă u g a nişte m u z i c ă
p u t e m să u i t ă m tot ce s-a-ntâmplat şi să o l u ă m de la stranie la cacofonia d i n ă u n t r u .
capăt? Ştefan a p ă r u de d u p ă un colţ, cu p ă r u l şi hainele
S u b o r n a m e n t u l în formă de c o b r ă de pe fruntea topindu-i-se în î n t u n e r i c . D o a r p l a s t r o n u l alb i se
ei, ochii lui C a r o l i n e se m ă r i r ă şi a p o i se î n g u s t a r ă v e d e a clar.
din n o u . G u r a i se s t r â m b ă şi ea se a p r o p i e de E l e n a . — Am rezolvat cu T a n n e r , spuse el. P o t să vă m a i
— N - a m să uit niciodată, spuse, apoi se întoarse şi ajut cu ceva?
se î n d e p ă r t ă . — Păi, ai p u t e a r ă m â n e aici, cu M a t t , să-i primeşti
U r m ă o clipă de t ă c e r e , în v r e m e ce B o n n i e şi p e cei c a r e i n t r ă . . .
M a t t priveau către p o d e a . E l e n a se a p r o p i e de uşă V o c e a Elenei se stinse. M a t t e r a aplecat d e a s u p r a
p e n t r u a simţi aerul rece pe obraji. V e d e a t e r e n u l de amplificatorului, p o t r i v i n d cu atenţie volumul, fără
fotbal şi r a m u r i l e l e g ă n a t e de v â n t ale stejarilor de să ridice privirea. E l e n a se uită la Ştefan şi văzu că
dincolo de el, şi din n o u se simţi copleşită de un p r e avea faţa crispată, fără expresie.
sentiment ciudat. Asta e n o a p t e a , se gândi cu tristeţe. — Sau ai p u t e a să te duci în vestiarul băieţilor şi
Asta e n o a p t e a c â n d se î n t â m p l ă totul. D a r ce în să te o c u p i de cafea şi de restul gustărilor p e n t r u
s e m n a acest „ t o t u l " , h a b a r n-avea.
gazde, încheie e a p e u n t o n obosit.
216 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 217
— Asta-i tot ce am auzit, zvonuri! spuse Tyler. Ni — Ştefan n-a făcut n i m i c ! T y l e r . . . , strigă E l e n a ,
celălalt al sălii. L â n g ă uşa vestiarului băieţilor se aflau fi vrut să asculte. D a r pe faţa lui se citea n e d u m e r i r e a .
câţiva boboci; le ceru pe un ton autoritar să înceapă să — C i n e e pe u r m e l e mele? De ce?
m u t e pereţii despărţitori şi c â n d atenţia lor se î n d r e p t ă — T o a t ă l u m e a . Nu c o n t e a z ă . Ce c o n t e a z ă e că
c ă t r e sarcina p r i m i t ă , deschise uşa şi se s t r e c u r ă t r e b u i e să pleci î n a i n t e să a j u n g ă aici. V ă z â n d că
înăuntru. Ştefan c o n t i n u ă să se holbeze la el cu o privire goală,
Se uită r e p e d e î n j u r , n e v r â n d să strige. Deşi, îşi a d ă u g ă : A m a i fost un atac, de d a t a asta a s u p r a lui
spuse, Ştefan t r e b u i e să fi a u z i t z a r v a d i n sala de T a n n e r , d o m n u l T a n n e r . E m o r t , Ştefan, şi ei cred că
sport. P r o b a b i l c ă deja fugise. D a r a p o i M a t t v ă z u tu ai făcut-o.
226 • Jurnalele Vampirilor
e
Privirea lui nu m a i e r a confuză, şi în felul în c a r e
rostise aceste cuvinte e r a o a m ă r ă c i u n e cumplită.
l e n a stătea în cercul de adulţi şi poliţişti,
— O să... plec de aici.
a ş t e p t â n d o ocazie de a scăpa. Ştia că M a t t
— Ştefan...
îl avertizase pe Ştefan la t i m p — citise asta
— Matt.
pe c h i p u l lui — d a r nu reuşise să se a p r o p i e de ea
O c h i i verzi erau întunecaţi şi a r d e a u , şi M a t t nu-şi
p e n t r u a-i vorbi.
p u t e a lua privirea de la ei.
î n cele d i n u r m ă , c â n d t o a t ă l u m e a îşi î n t o a r s e
— E l e n a e în siguranţă? B u n . Atunci, ai tu grijă
a t e n ţ i a c ă t r e c a d a v r u , se d e s p r i n s e d i n g r u p şi se
de ea. T e rog.
apropie de Matt.
— Ştefan, ce tot spui? Eşti nevinovat; o să se ter
m i n e t o a t ă povestea a s t a . . . — Ştefan a reuşit să plece, spuse el, cu privirea în
în ochii aceia verzi. Apoi încuviinţă încet din c a p . — Să ai grijă de mine? E l e n a se simţi cuprinsă de
— O să a m , spuse el calm. p a n i c ă şi în acelaşi t i m p de suspiciune. Apoi, a p r o a p e
Şi îl u r m ă r i pe Ştefan p l e c â n d . în şoaptă, spuse: înţeleg. Se g â n d i o clipă, apoi rosti
cu grijă: M a t t , trebuie să mă d u c să mă spăl pe mâini.
228 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 229
Ştefan. Ştefan, a t â t de elegant şi de frumos în hai Asta e r a m a i cumplit decât orice altceva, să-1 v a d ă
nele lui obişnuite, în j a c h e t a lui n e a g r ă de piele cu pe Ştefan privind-o de d u p ă acel c h i p de a n i m a l , să
gulerul ridicat. Ştefan, cu părul lui întunecat v a d ă rânjetul acela de fiară transformându-se într-o
a s e m ă n ă t o r cu u n u l dintre norii negri şi a m e n i n ţ ă t o r i expresie de şoc şi disperare.
din spatele lui. Ştefan fusese prins în a c e a fulgerare — E l e n a , te rog. Te rog, n u . . .
d e l u m i n ă , p e j u m ă t a t e întors c ă t r e ea, c u t r u p u l — O h , D o a m n e , nul
răsucit într-o g h e m u i r e de fiară, cu o grimasă feroce Ţ i p e t e l e î n c e r c a u să-şi croiască d r u m afară d i n
de furie pe chip. gâtul ei. Se trase m a i m u l t în spate, p o t i c n i n d u - s e ,
Şi sânge. A c e a g u r ă a r o g a n t ă , sensibilă, senzuală c â n d el făcu un p a s către ea.
e r a m u r d a r ă de sânge. A p ă r e a oribil de roşie pe pie — Nu!
lea p a l i d ă a feţei, pe a l b e a ţ a ascuţită a dinţilor. In — E l e n a , te r o g . . . ai grijă...
mâini ţinea trupul moale al unui porumbel muri C r e a t u r a aceea îngrozitoare, creatura cu chipul
b u n d , la fel de alb ca şi acei dinţi, cu aripile desfăcute. lui Ştefan, v e n e a către ea, cu ochii verzi a r z â n d . Se
Un altul z ă c e a pe j o s la picioarele lui, ca o batistă smuci î n spate c â n d e l m a i făcu u n p a s , c u m â n a
mototolită şi a r u n c a t ă . întinsă. M â n a a c e e a p r e l u n g ă , c u degetele subţiri,
— O h , D o a m n e , n u , şopti Elena. c a r e îi m â n g â i a s e cu a t â t a b l â n d e ţ e p ă r u l . . .
C o n t i n u ă să m u r m u r e cuvintele, dându-se înapoi, — Nu mă atingel strigă ea.
fără să-şi d e a s e a m a ce face. M i n t e a ei p u r şi simplu Şi apoi ţ i p ă în sfârşit, c â n d ajunse cu spatele lipit
nu p u t e a a c c e p t a această o r o a r e , g â n d u r i l e i se în- d e b a l u s t r a d a d e f i e r care î n c o n j u r a platforma. E r a
vârtejeau nebuneşte, în p a n i c ă , a s e m e n e a u n o r şoa aici de a p r o a p e un secol şi j u m ă t a t e , şi în unele lo
reci care î n c e r c a u să scape dintr-o cuşcă. Nu voia să curi f i e r u l e r a m â n c a t c u totul d e rugină. G r e u t a t e a
c r e a d ă , nu voia să creadă. îşi simţea t r u p u l cuprins de Elenei pe el e r a p r e a m u l t şi ea simţi c u m fierul ce
o tensiune insuportabilă, i n i m a îi spărgea pieptul, era dează. Auzi sunetul metalului şi al l e m n u l u i p o c n i n d
cuprinsă de a m e ţ e a l ă . a m e s t e c a t cu p r o p r i u l ei ţipăt. Apoi în spatele ei nu
— O h , D o a m n e , nu... m a i e r a nimic, n i m i c de care să se a p u c e , şi î n c e p u să
— Elena! cadă.
234 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 235
J
răsuci brusc şi simţi c u m creşte din n o u în el violenţa
— Ce vrei să ştii? o î n t r e b ă . Puse un picior pe ca
patimii. Ai spus că sunt ca argintul viu — d a r exact
p a c u l u n u i cufăr r ă s t u r n a t şi o privi a p r o a p e sfidător,
asta nu sunt, E l e n a , viu. Viii şi morţii. Viu î n s e a m n ă
a r ă t â n d cu un gest larg c ă t r e c a m e r ă . C i n e a făcut
să fii în viaţă. Eu fac p a r t e d i n cealaltă j u m ă t a t e .
asta? Eu am făcut-o.
O v e d e a t r e m u r â n d . D a r v o c e a ei e r a c a l m ă şi
— Eşti p u t e r n i c , spuse ea, cu privirea c ă z u t ă pe
privirea îi r ă m ă s e s e aţintită în ochii lui.
un cufăr r ă s t u r n a t . Apoi ridică ochii în sus, ca şi c u m
— S p u n e - m i , zise din n o u . Ştefan, am d r e p t u l să
îşi a m i n t e a ce se î n t â m p l a s e pe acoperiş. Şi r a p i d , ca
argintul viu. ştiu.
se uită la el cu scârba pe c a r e o văzuse înainte? D a r şi aspră. Se uită câteva clipe la fereastra spartă şi apoi
nu-i m a i p ă s a ce c r e d e a ea. îşi î n t o a r s e p r i v i r e a c ă t r e ea şi v o r b i pe un t o n
— Reflexele m e l e s u n t m a i r a p i d e , şi s u n t m u l t h o t ă r â t . M - a m n ă s c u t la sfârşitul secolului al cinci
m a i flexibil. T r e b u i e să fiu. S u n t un v â n ă t o r , spuse sprezecelea. Poţi să crezi asta?
el pe un t o n aspru. Ea se u i t ă la obiectele c a r e z ă c e a u acolo u n d e le
C e v a în privirea ei îl făcu să-şi a m i n t e a s c ă din ce împrăştiase el de pe c o m o d ă cu o mişcare furioasă a
îl întrerupsese. Se şterse la g u r ă cu dosul mâinii, apoi b r a ţ u l u i . Florinii, c u p a de agat, p u m n a l u l .
se duse r e p e d e să ia un p a h a r cu a p ă care r ă m ă s e s e — D a , spuse încet. D a , o cred.
întreg pe noptieră. Ii simţea ochii aţintiţi pe el în t i m p
— Şi vrei să ştii m a i multe? C u m am ajuns să fiu
ce b e a a p a şi îşi ştergea din n o u g u r a . O h , şi totuşi,
ceea ce sunt?
tot îi m a i p ă s a ce c r e d e a ea.
C â n d ea încuviinţă din c a p , el se întoarse din n o u
— Poţi să m ă n â n c i şi să b e i . . . alte lucruri, spuse
c ă t r e fereastră. C u m p u t e a să-i s p u n ă ? El, care evi
ea.
tase a t â t a v r e m e î n t r e b ă r i l e , c a r e devenise a t â t d e
— Nu am nevoie, r ă s p u n s e el încet, simţindu-se
expert în t ă i n u i r e şi înşelăciune.
epuizat şi înfrânt. Nu am nevoie de n i m i c altceva. Se
238 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 239
de pe gâtul lui e r a u reale. Fusese surprins să constate du-se m a i întâi la el, apoi la fratele lui. „Şi a c u m aţi
că nu îl d u r e a u şi că p ă r e a u deja să se vindece. O r i venit la ceasul stabilit, şi eu o să vă s p u n ce am ales."
c u m , e r a u ascunse sub gulerul înalt al cămăşii. Ridică o m â n ă mică, cea cu inelul, şi Ştefan se uită
Sângele ei a r d e a a c u m în venele lui, îşi spuse, şi la p i a t r a lui, dându-şi s e a m a că e r a acelaşi albastru
g â n d u l acesta îi făcu i n i m a să b a t ă m a i t a r e . Ea îi intens ca al cerului n o p t a t i c . E r a ca şi c u m K a t h e
dăruise p u t e r e a ei; îl alesese pe el. rine p u r t a cu ea î n t o t d e a u n a o b u c a t ă de cer.
In a c e a seară, chiar îi z â m b i lui D a m o n c â n d se „Aţi v ă z u t a m â n d o i inelul acesta", spuse ea încet.
întâlniră în locul stabilit. D a m o n fusese plecat t o a t ă „Şi ştiţi că fără el aş m u r i . Nu e uşor să obţii un ase
ziua, d a r îşi făcu apariţia la t i m p în g r ă d i n a îngrijită m e n e a t a l i s m a n , d a r servitoarea m e a G u d r e n e
c u m e t i c u l o z i t a t e , ş i a c u m stătea r e z e m a t d e u n
isteaţă. I a r în F l o r e n ţ a există mulţi a r g i n t a r i . "
c o p a c , aranjându-şi m a n ş e t a . K a t h e r i n e întârzia.
Ştefan asculta fără să înţeleagă, d a r c â n d ea se
„ P o a t e că e o b o s i t ă " , spuse Ştefan, p r i v i n d c u m
întoarse către el, îi z â m b i încurajator.
cerul p u r p u r i u devine d e u n albastru î n t u n e c a t . î n
„Şi a ş a " , spuse ea, u i t â n d u - s e în ochii lui, „ a m
cercă să-şi a s c u n d ă triumful timid din voce. „ P o a t e
cerut să mi se facă p e n t r u tine un d a r . " Ii luă m â n a
că are nevoie de m a i m u l t ă o d i h n ă ca de obicei."
şi îi puse ceva în p a l m ă . C â n d el se uită, văzu că era
D a m o n îl privi cu atenţie, cu ochii lui î n t u n e c a ţ i
un inel care s e m ă n a cu al ei, d o a r că era m a i m a r e şi
de sub p ă r u l n e g r u şi des.
m a i greu, şi făcut din argint în loc de aur.
„ P o a t e " , spuse el pe un t o n u r c ă t o r , ca şi c u m ar
„ î n c ă nu ai nevoie de el p e n t r u a înfrunta l u m i n a
fi v r u t să m a i adauge, ceva.
soarelui", spuse ea încet, zâmbind. „ D a r foarte c u r â n d
D a r apoi auziră nişte paşi uşori pe alee şi K a t h e
rine a p ă r u p r i n t r e tufele de cimişir. E r a î m b r ă c a t ă în vei a v e a . "
m a i p u t e r n i c decât p â n ă atunci, plin de o energie ele Mi-o s p u n e a u strălucirea pielii lui, pasul alert. A r ă t a
m e n t a r ă . Şi mi-era foame. E r a o foame pe care nu a s e m e n e a u n u i cotoi c a r e m â n c a s e nişte s m â n t â n ă .
mi-o închipuisem v r e o d a t ă . La cină c o n s t a t a s e m că D a r nu fusese K a t h e r i n e . „ B a t e cât vrei", mi-a spus,
m â n c a r e a ş i b ă u t u r a obişnuite n u r e u ş e a u s ă m ă „ d a r d r a g o n u l d i n ă u n t r u n-o să te lase să intri. Am
m u l ţ u m e a s c ă , şi nu î n ţ e l e g e a m de ce. Şi a p o i am î n c e r c a t eu deja. Ce zici, o b i r u i m î m p r e u n ă ? " N - a m
văzut gâtul alb al u n e i servitoare şi am înţeles de ce. v r u t să-i r ă s p u n d . Expresia de pe faţa lui, vicleană şi
Ştefan răsuflă a d â n c , şi ochii îi e r a u î n t u n e c a ţ i şi chi m u l ţ u m i t ă d e sine, m ă d e z g u s t a . A m b ă t u t l a uşă,
nuiţi. In n o a p t e a aceea, c o n t i n u ă el, m - a m împotri a t â t de t a r e încât să trezesc... Ştefan se opri şi h o h o t i
vit d o r i n ţ e i , deşi a m a v u t nevoie d e t o a t ă v o i n ţ a d i n n o u , lipsit de u m o r . V o i a m să s p u n „să trezesc şi
p e n t r u a rezista. M ă g â n d e a m l a K a t h e r i n e ş i m ă m o r ţ i i " . D a r morţii n u sunt d e fapt a t â t d e greu d e
r u g a m s ă vină l a m i n e . M ă r u g a m ! Ştefan scoase u n trezit, nu-i aşa? F ă c u din n o u o p a u z ă , apoi continuă.
h o h o t de râs scurt şi a m a r . D a c ă o c r e a t u r ă ca m i n e C a m e r i s t a ei, G u d r e n , a deschis uşa. F a ţ a ei s e m ă n a
se p o a t e ruga! cu o farfurie albă, p l a t ă , i a r ochii e r a u ca sticla
Degetele Elenei amorţiseră în strânsoarea lui, d a r n e a g r ă . A m î n t r e b a t - o d a c ă o p o t vedea p e s t ă p â n a
ea încercă să le mişte, să-1 facă să simtă încurajarea ei. ei. M ă a ş t e p t a m să-mi s p u n ă c ă d o r m e a , d a r G u d r e n
— C o n t i n u ă , Ştefan! d o a r s-a u i t a t la m i n e , a p o i la D a m o n , peste u m ă r u l
A c u m el v o r b e a cu uşurinţă. P ă r e a a p r o a p e să fi m e u . „Lui n - a m v r u t să-i s p u n " , a zis ea în cele din
uitat de prezenţa ei, ca şi c u m îşi spunea sieşi povestea. u r m ă , „ d a r D o m n i e i T a l e o să-ţi spun. S t ă p â n a m e a
— în dimineaţa u r m ă t o a r e , nevoia era mai pu K a t h e r i n e nu e în c a m e r ă . A ieşit azi-dimineaţă de
ternică, î m i s i m ţ e a m venele uscate şi c r ă p a t e , d o - v r e m e , să se p l i m b e în g r ă d i n ă . A zis că trebuie să se
rindu-şi cu disperare să fie u d a t e . Ş t i a m că nu m a i g â n d e a s c ă . " Eu am fost surprins. „Azi-dimineaţă de
p u t e a m rezista mult. M - a m dus să o v ă d pe K a t h e v r e m e ? " am î n t r e b a t . „ D a " , a r ă s p u n s ea. S-a uitat la
rine. V o i a m să o rog, să o i m p l o r . . . m i n e şi la D a m o n fără nici o u r m ă de s i m p a t i e .
V o c e a i se stinse, b r u s c răguşită. T ă c u o clipă, „ S t ă p â n a m e a a fost foarte tristă aseară", a spus ea cu
apoi c o n t i n u ă . subînţeles. „ A p l â n s t o a t ă n o a p t e a . " C â n d a spus
— D a r D a m o n e r a deja acolo, a ş t e p t â n d în faţa asta, m-a c u p r i n s u n s e n t i m e n t ciudat. N u e r a d o a r
uşii ei. M i - a m d a t s e a m a că el nu rezistase dorinţei. ruşine şi d u r e r e p e n t r u tristeţea lui K a t h e r i n e . E r a
250 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 251
V o c e a lui crescu şi a p o i se opri, î n e c a t ă într-o umerii care se zguduiau de plâns. îi şoptea tot felul de
g r o a z ă de neînchipuit. vorbe m e n i t e să-1 aline, î n c e r c â n d să nu se g â n d e a s c ă
bească. c a u z a d u ş m ă n i e i d i n t r e n o i . S p e r a c ă o d a t ă dis
cenuşă. La fel ca c e n u ş a din vatră, exact la fel, d o a r — O h , Ştefan, şopti Elena. S i m ţ e a c u m ochii i se
m e n t . I a r pe o piatră, pe o p i a t r ă aflată nu d e p a r t e , a fost alegerea ei. î n t r - u n fel, nu are nimic de-a face cu
lul lui K a t h e r i n e . . . Brusc, Ştefan strigă cu o voce dis Ştefan c l ă t i n ă d i n c a p , ca şi c u m voia să în
Apoi căzu în genunchi, d â n d în cele din u r m ă dru — Şi-a d a t viaţa... p e n t r u asta. N o i am omorât-o.
m u l degetelor Elenei, şi îşi a c o p e r i faţa cu mâinile. A c u m stătea aşezat pe jos. D a r ochii îi e r a u tot di
Elena îl ţinu în v r e m e ce el t r e m u r a , cuprins de jal lataţi, nişte discuri negre uriaşe, şi avea expresia u n u i
— K a t h e r i n e şi-a scos inelul, şopti ea, şi nu era o — D a m o n s-a apropiat în spatele m e u . A luat bile
î n t r e b a r e . S-a expus luminii soarelui. tul şi 1-a citit. Şi pe u r m ă . . . cred că a înnebunit. Amân
o facă. N e - a m luptat. N e - a m spus nişte lucruri îngro servitorilor, d a r tot ce v e d e a m era chipul lui D a m o n .
zitoare. N e - a m învinuit u n u l pe altul p e n t r u ceea ce O c h i i aceia negri c a r e e r a u ca b e z n a u n e i n o p ţ i fără
se întâmplase. N u - m i a d u c aminte c â n d n e - a m întors l u n ă . V o i a m să-1 fac să sufere p e n t r u c e e a ce îmi
spre casă, d a r brusc a v e a m î n m â n ă spada. N e lup făcuse. P e n t r u tot ce îmi făcuse m i e , şi ce-i făcuse lui
t a m . V o i a m să distrug p e n t r u t o t d e a u n a chipul acela K a t h e r i n e . Ştefan t ă c u o clipă, a p o i spuse încet,
arogant, să-1 omor. î m i a d u c aminte c u m tata a strigat a p r o a p e ca în vis: Aşa că m i - a m ridicat sabia şi l-am
din casă. N e - a m l u p t a t m a i îndârjit, ca să î n c h e i e m o m o r â t . Cu ultimele puteri, m i - a m înjunghiat fratele
înainte să ajungă el la noi. Şi e r a m doi l u p t ă t o r i pe în i n i m ă .
măsură. D a r D a m o n fusese î n t o t d e a u n a m a i puternic,
şi în acea zi p ă r e a şi m a i iute, ca şi c u m se schimbase F u r t u n a trecuse, şi p r i n fereastra s p a r t ă E l e n a
m a i mult decât m i n e . Şi astfel că atunci c â n d tata încă a u z e a z g o m o t e l e b l â n d e ale nopţii, t â r â i t u l greieri
m a i striga de la fereastră, am simţit tăişul spadei lui lor, v â n t u l t r e c â n d p r i n t r e copaci. în c a m e r a lui Şte
mic de aur. Probabil că s-au gândit că ea mi-1 dăduse. sângele victimelor sale. In a c e a v r e m e eu t r ă i a m în
Ş i p e n t r u p r i m a o a r ă d e c â n d venise î n Fell's
15 C h u r c h , simţi p â l p â i n d u n r ă s p u n s . D a r p ă r e a slab
şi t r e m u r ă t o r , şi nu-1 p u t e a localiza în spaţiu.
Oftă şi se î n t o a r s e . . . şi î n c r e m e n i .
D a m o n se afla în faţa lui, cu braţele încrucişate pe
p i e p t , r e z e m a t d e cel m a i m a r e stejar din luminiş.
A r ă t a ca şi c u m e r a acolo de m u l t e ore.
— Aşa deci, spuse Ştefan a p ă s a t , e a d e v ă r a t .
A t r e c u t m u l t ă v r e m e , frate.
— Nu a t â t de m u l t ă cât crezi tu, frate.
Ştefan îşi a m i n t i de acea voce, catifelată, ironică.
u p ă ce o lăsă pe E l e n a Ştefan se — Nu t e - a m p i e r d u t din ochi de-a lungul anilor,
— Eşti foarte sigur că n-ai făcut-o? P o a t e că am b ă r b a ţ i i în negru. în v r e m e ce Ştefan îl privea fix, în
făcu t-o î m p r e u n ă . Ai grijă! spuse c â n d Ştefan î n a i n t a c e r c â n d să-şi controleze respiraţia, D a m o n a d ă u g ă ,
către el. Nici eu nu sunt p r e a îngăduitor în seara asta. a p r o a p e cu b l â n d e ţ e : Ştii, te înşeli în p r i v i n ţ a ei.
Eu am avut d o a r un profesor de istorie sfrijit; tu ai C r e z i că e dulce şi docilă, aşa c u m e r a K a t h e r i n e .
avut o fată d r ă g u ţ ă . D a r n u e . N u e deloc g e n u l t ă u , n e p r i h ă n i t u l m e u
F u r i a d i n a d â n c u l lui Ştefan se a d u n ă , p ă r â n d să frate. Are în ea un spirit şi un foc cu care tu n-ai şti
se s t r â n g ă î n t r - u n p u n c t fierbinte şi strălucitor, ca un ce să faci.
soare î n ă u n t r u l lui.
— Şi tu ai şti, n u ?
— Stai d e p a r t e de E l e n a , şopti el a t â t de a m e
D a m o n îşi desfăcu braţele şi z â m b i din n o u , încet.
n i n ţ ă t o r î n c â t D a m o n c h i a r îşi trase u ş o r c a p u l î n
— O h , da.
spate. Stai d e p a r t e de ea, D a m o n . Ştiu că ai pândit-o,
Ştefan voia să se r e p e a d ă la el, să-i şteargă de pe
ştiu că ai u r m ă r i t - o . D a r s-a t e r m i n a t . O singură d a t ă
faţă z â m b e t u l acela frumos şi plin de a r o g a n ţ ă , să-i
să te m a i a p r o p i i de ea şi-o să-ţi p a r ă r ă u .
frângă gâtul lui D a m o n . Spuse, a b i a controlându-şi
— întotdeauna ai fost egoist. S i n g u r u l t ă u defect.
glasul:
Nu vrei să î m p ă r ţ i nimic, nu-i aşa?
— Ai d r e p t a t e într-o s i n g u r ă p r i v i n ţ ă . E p u t e r
Brusc, buzele lui D a m o n se a r c u i r ă î n t r - u n z â m
nică. Suficient de p u t e r n i c ă p e n t r u a te respinge. I a r
b e t deosebit de frumos.
a c u m că ştie ce eşti tu cu a d e v ă r a t , o va face. T o t ce
— D a r , din fericire, î n c â n t ă t o a r e a E l e n a e m u l t
simte a c u m p e n t r u tine e dezgust.
m a i generoasă. Nu ţi-a spus de m i c a n o a s t r ă relaţie?
Ei, p r i m a d a t ă c â n d n e - a m văzut, a p r o a p e că mi s-a S p r â n c e n e l e lui D a m o n se ridicară.
— Asta e o m i n c i u n ă ! p e r i că îi place m a i m u l t a d e v ă r a t u l î n t u n e r i c d e c â t
î n c e t , se m a i răsuci o d a t ă , şi îl v ă z u pe D a m o n în
— C r e z i că nu p o t s-o fac? Nu te-nveţi m i n t e
poziţia lui iniţială, r e z e m a t de stejarul cel m a r e . niciodată, nu-i aşa, frăţioare?
D a r d e d a t a asta a m u z a m e n t u l din privire î i Ştefan avu t i m p d o a r cât s ă v a d ă c u m D a m o n cla
dispăruse. O c h i i lui e r a u negri şi i m p e n e t r a b i l i , iar tină obosit d i n c a p , apoi ceva se mişcă i a r fulgerător
g u r a lui e r a strânsă într-o linie subţire.
A
• • • • i <
Restul, tot ce se m a i întâmplase, trebuise să-1 păstreze U r c ă în fugă treptele şcolii şi i n t r ă pe coridoarele
p e n t r u ea. C h i a r d a c ă m ă t u ş a J u d i t h l-ar fi crezut, pustii. Se î n d r e p t ă c ă t r e a r i p a de limbi străine, p e n
n-ar fi înţeles niciodată. tru că ştia că p r i m a o r ă a lui Ştefan e r a latina. D a c ă
I a r în d i m i n e a ţ a asta E l e n a dormise p r e a m u l t şi îl p u t e a vedea m ă c a r p e n t r u o clipă, ştia că se va simţi
a c u m întârziase. Străzile e r a u pustii şi ea e r a singura bine.
t r e c ă t o a r e , în v r e m e ce se g r ă b e a c ă t r e şcoală. D e a D a r e l n u e r a î n clasă. P r i n ferestruica d i n uşă,
s u p r a capului ei, cerul e r a cenuşiu şi se p o r n i s e vân
E l e n a v ă z u că locul lui e r a gol.
tul, îşi d o r e a cu disperare să îl v a d ă pe Ştefan. T o a t ă
M a t t era însă acolo, şi expresia de pe faţa lui o spe
n o a p t e a , în s o m n u l ei agitat şi chinuit, avusese
rie m a i m u l t ca niciodată. El se tot uita către locul lui
c o ş m a r u r i despre el.
Ştefan cu o privire p l i n ă de t e a m ă şi dezgust.
U n u l d i n t r e vise în special p ă r u s e a t â t de real. în
E l e n a se întoarse m e c a n i c cu spatele la uşă. Ca un
el văzuse chipul palid al lui Ştefan şi ochii lui furioşi,
a u t o m a t , u r c ă scările şi se duse spre clasa ei de trigo
acuzatori. Ridica o carte către ea şi-i s p u n e a : „ C u m
n o m e t r i e . D e s c h i s e u ş a şi v ă z u t o a t e feţele întor-
ai p u t u t să faci asta, Elena? C u m ai p u t u t ? " Apoi lăsa
cându-se c ă t r e ea, d a r se furişă r e p e d e în locul gol de
c a r t e a să c a d ă la picioarele ei şi se î n d e p ă r t a grăbit.
lângă Meredith.
Ea striga d u p ă el, implorându-1, d a r el c o n t i n u a să
D o a m n a H a l p e r n se opri din predat pentru o
meargă mai departe p â n ă ce dispărea în întuneric.
C â n d se uitase la carte, văzuse că e r a legată în cati clipă, se uită la ea, apoi c o n t i n u ă . C â n d profesoara se
— M e r e d i t h , spuse, ştii ce s-a î n t â m p l a t cu Şte — Vrei să spui că cineva 1-a forţat s-o facă? D a r
fan? cine? T y l e r n-ar î n d r ă z n i . . .
— Vrei să spui că tu nu ştii? — L-a forţat, sau şi m a i r ă u , o î n t r e r u p s e E l e n a .
O c h i i n e g r i ai lui M e r e d i t h se făcură m a r i , şi A c u m , t o a t ă clasa se uita la ele, şi d o a m n a H a l -
E l e n a simţi c u m g r e u t a t e a o striveşte şi m a i mult. E r a p e r n t o c m a i d e s c h i d e a g u r a să vorbească. E l e n a se
ca şi c u m se afla în a d â n c u l u n e i a p e , foarte a d â n c , ridică brusc, uitându-se î n j u r fără să v a d ă n i m i c .
fară costum de scafandru. — Să-1 ferească D u m n e z e u d a c ă i-a făcut r ă u lui
— Nu l-au... nu l-au arestat încă, nu? spuse, chi- Ştefan, spuse ea. Să-1 ferească D u m n e z e u !
nuindu-se să rostească aceste cuvinte. Apoi se răsuci şi p o r n i către uşă.
— E l e n a , e şi m a i r ă u . A dispărut. Poliţiştii s-au — E l e n a , întoarce-te! E l e n a !
dus la p e n s i u n e azi-dimineaţă d e v r e m e şi el nu e r a Auzi strigătele în u r m a ei, ale lui M e r e d i t h şi ale
acolo. Au venit şi la şcoală, d a r n-a a p ă r u t azi deloc. d o a m n e i H a l p e r n . M e r s e m a i repede, tot m a i repede,
A u zis c ă i-au găsit m a ş i n a p e O l d C r e e k R o a d . privind d o a r înainte, c u u n singur g â n d î n m i n t e .
Elena, poliţia crede că a plecat, că a fugit din oraş, Ceilalţi credeau că se ducea d u p ă Tyler Smallwood.
p e n t r u că e vinovat. Bun. N-aveau d e c â t să-şi p i a r d ă t i m p u l a l e r g â n d în
— Nu e a d e v ă r a t , spuse E l e n a p r i n t r e dinţi. V ă z u direcţia greşită. Ea ştia ce are de făcut.
colegii întorcându-se şi uitându-se la ea, d a r nu-i m a i Ieşi d i n şcoală în aerul rece de t o a m n ă . M e r g e a
păsa. E nevinovat. r e p e d e , şi picioarele ei s t r ă b ă t u r ă r a p i d distanţa între
— Ştiu că asta crezi t u , Elena, d a r a t u n c i de ce-ar şcoală şi O l d C r e e k R o a d . De acolo o coti c ă t r e
fi plecat? P o d u l Wickery şi cimitir.
— N - a plecat. N u , n-a plecat. Un v â n t tăios îi sufla p ă r u l pe spate şi îi biciuia
C e v a a r d e a în Elena, un foc de m â n i e care înăbuşi o b r a z u l . In j u r u l ei z b u r a u frunze de stejar, învârte-
t e a m a z d r o b i t o a r e . Răsuflarea ei deveni s a c a d a t ă . jindu-se în aer. D a r focul distrugător din i n i m a ei era
— N - a r fi plecat niciodată de b u n ă v o i e din oraş, c u m p l i t de a r z ă t o r , t o p i n d frigul. A c u m ştia ce
spuse. î n s e a m n ă o furie de n e s t ă p â n i t . I n t r ă cu paşi m a r i ,
284 • Jurnalele Vampirilor