Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Dacă un cadru didactic este decis să utilizeze TIC în procesul său de predare, se pun
următoarele întrebări și se caută răspunsurile la ele:
• cum se va folosi calculatorul pentru atingerea obiectivelor lecţiei?
• care sunt situaţiile-cheie în care cadrul didactic trebuie să intervină pentru a stimula şi a
direcţiona învăţarea elevilor?
• ce criterii de evaluare a progresului elevilor la disciplina respectivă vor fi utilizate?
• cum este influenţată organizarea lecţiei prin folosirea calculatorului?
APLICAȚIE
constructivă;
• oferă posibilităţi de conexiune inversă şi contribuie la evaluarea rezultatelor şcolare
(Jinga, Istrate, 2007, p. 367).
APLICAȚIE
Utilizarea TIC pune în valoare stilurile de învățare ale elevilor: din perspectiva folosirii
eficiente a calculatorului în procesul de învăţământ, specialiştii recomandă „activizarea” elevilor
în funcţie de dominantele lor senzoriale.
Elevii cu dominantă vizuală vor fi solicitaţi, în special, la realizarea de desene, de grafice şi
diagrame, pentru reprezentarea în culori cât mai atractive dar şi sugestive ale acestora.
Elevii cu dominantă auditivă vor fi solicitaţi, în special, la reţinerea instrucţiunilor de
utilizare a soft-urilor sau a etapelor în care urează să se deruleze diferite sarcini de lucru.
Elevii cu dominantă practică vor fi solicitaţi, în special, la executarea sarcinilor de lucru, în
organizarea ergonomică a locului de muncă, în mânuirea tastaturii şi manevrarea unor auxiliare
(imprimantă, scaner). Ei sunt cei care îşi transpun cu uşurinţă ideile în aplicaţii practice şi pot fi
îndrumători ai colegilor lor.
Mijloacele de învăţământ cele mai moderne, având şi posibilităţi didactice extinse, sunt
calculatorul, softurile educaţionale, manualele virtuale, internetul. Toate acestea, în funcţie de
rolul pe care îl îndeplinesc în lecţie pot servi la urmatoarele :
• comunicarea de informaţii şi ilustrare;
• investigare, exersare şi formare de deprinderi practice;
• evaluare;
• eficientizarea timpului personal (al elevilor), didactic (în economia lecțiilor).
În condiţiile lecţiei tradiţionale, desfăşurate frontal cu 25-30 de elevi (uneori și mai mult) nu
se poate asigura „progresul în ritm propriu” şi nici conexiunea inversă. Activitatea desfăşurată cu
ajutorul calculatorului asigură posibilităţi de individualizare deplină, situaţia dezirabilă de „unu
la unu” (1:1 computing); un profesor la un elev.
Vizualizarea pe ecran redă doar o parte din ceea ce este reprezentat în calculator.
APLICAȚIE
• „estomparea rolului de model educativ oferit de către învăţător, fără ca prea mult din
personalitatea sa să transpară şi să se transfere asupra elevilor” (Cojocariu, 2002, p. 80).
În aceste condiţii, apare cu atât mai necesară profesionalizarea cadrelor didactice nu
numai în direcţia utilizării calculatorului, ci mai ales, în direcţia unei pregătiri psihopedagogie
suplimentare a acestora, pentru utilizarea eficientă a posibilităţilor educaţionale oferite de
calculator, pentru integrarea echilibrată a instruirii asistate de calculator în procesul didactic.
Un bun cadru didactic va şti când şi cum să alterneze în lecţie secvenţele asistate de
calculator şi secvenţele în care prezenţa acestuia nu este oportună.
APLICAȚIE
(4) Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea cognitivă,
senzorio-motorie, socio-afectivă şi pe dezvoltarea capacităţii de învăţare a copilului.
(5) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe domenii de
competenţe cheie care conturează profilul de formare al elevului; pentru facilitarea tranziţiei de
la învăţământul preşcolar la învăţământul primar, curriculumul naţional pentru clasa pregătitoare
urmăreşte dezvoltarea fizică, socio-emoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi
dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând totodată punţile către dezvoltarea
competenţelor cheie.
(6) Curriculumul naţional pentru învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea
competenţelor cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare
sau calificare.
(7) Curriculumul naţional pentru învăţământul profesional este centrat pe dezvoltarea şi
diversificarea competenţelor cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de domeniul de
pregătire profesională şi de calificare” (OMEN 3593/2014, art. 5 (3-7)).
Integrare curriculară:
• Sinonime pentru integrare: fuziune, armonizare, încorporare, unificare, coeziune.
• presupune acţiunea de a face să inter-relaţioneze diverse elemente, cu scopul de a
construi un întreg de nivel superior.
• procesul şi rezultatul procesului prin care un element nou devine parte integrantă a unui
ansamblu existent.
• asocierea diferitelor obiecte de studiu, din acelaşi domeniu sau din domenii diferite, în
una şi aceeaşi planificare a învăţării.
APLICAȚIE
APLICAȚIE
Proiectarea curriculumului
Reprezintă „motorul inovator” al abordării cross-curriculare. Demersul de proiectare nu
maiporneşte de la discipline/ obiecte de studiu ca principiu organizator, ci de la teme, subiecte,
probleme sau provocări care pot, sau nu pot să fie încadrate ulterior în anumite discipline de
studiu.
Proiectarea curriculară poate îmbrăca două forme:
• proiectarea tematică/ curriculum tematic;
• proiectarea bazată pe competenţe/ curriculum centrat pe competenţe.
Dezvoltarea curriculară
Are ca rezultat, în funcţie de opţiunea pentru un model de proiectare sau altul:
• unităţi tematice de studiu (integrate în cadrul unei discipline sau de natură
interdisciplinară);
• module (centrate pe formarea unor competenţe clar definite);
• teme transversale (corelează deprinderi şi cunoştinţe dintr-un ansamblu de domenii şi/
sau discipline la nivelul proiectării procesului de instruire);
• Un principiu extrem de important în dezvoltarea curriculară se referă la necesitatea de a
lăsa construcţia curriculară deschisă. Fiecare cadru didactic poate face adaptări în raport
cu stilul de predare, particularităţile elevilor, interesele elevilor, opţiunile educaţionale ale
şcolilor etc.
Implementarea curriculumului
Sunt extrem de importante activităţile de învăţare, design-ul situaţiilor şi al contextelor
relevante în care se produce învăţarea, organizarea mediului de învăţare, organizarea
experienţelor de învăţare (fără a se ignora importanţa rezultatelor aşteptate ale instruirii,
formulate în termeni de obiective, competenţe, valori, atitudini).
Inovaţii metodologice aduse de temele cross-curriculare:
• utilizarea intensă a metodelor de lucru participative;
• accent pe abilităţile metacognitive;
„Modul cum culegi, administrezi şi foloseşti informaţia fac din tine un câştigător sau un
înfrânt în viaţă”. În această manieră dramatică sintetizează Bill Gates rolul tehnologiei
şiinformaţiei.
Este tot mai evident faptul că în prezent existenţa fiecărui individ în parte, ca şi a întregii
societăţi în ansamblul ei, devine tot mai marcată de necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi
corecte a realităţii înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie făcută ferm, oportun şi
competent. Orice decizie are la bază informaţii şi date referitoare la obiectul activităţii
respective. Prelucrarea datelor trebuie făcută în concordanţă cu cerinţele tehnologiei
informaţionale.
Se pot astfel contura diferenţele dintre date şi informaţii:
Datele desemnează elementele primare, provenind din diverse surse, fără o formă
organizată care să permită luarea unor decizii.
Informaţiile sunt date ce au un caracter de noutate, care îmbogăţesc nivelul de cunoştinţe
ale celui care primeşte aceste informaţii. O dată care nu aduce nimic nou nu se poate considera
informaţie.
Calculatorul este capabil să modeleze şi să manipuleze această informaţie. Prelucrarea
datelor (numită şi procesare) presupune totalitatea transformărilor, ca formă şi conţinut a datelor.
Tehnologia Informaţiei (IT) reprezintă totalitatea instrumentelor ce se bazează pe un calculator,
folosite de oameni pentru a prelucra şi transmite informaţii.
Tehnologia Informaţiei (IT) este formată atât din echipamente necesare prelucrării
informaţiei şi comunicării ei, cât şi din software-ul necesar pentru obţinerea informaţiilor şi
transmiterea lor.
Calculatorulului , pentru prelucrarea automata a informaţiei ,trebuie să i se furnizeze
datele pe care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) şi o listă de instrucţiuni (programul) care
să îi spună cum să prelucreze aceste date. În urma prelucrării datelor calculatorul va furniza
utilizatorului rezultatele obţinute (date de ieşire). Operaţiile şi ordinea în care acestea sunt
executate de către calculator sunt transmise de către om prin intermediul programelor.
Pentru a realiza aceste operaţii din punct de vedere structural, calculatorul electronic este
format din două componente de bază: hardware şi software.
Hardware – totalitatea echipamentelor fizice (mecanice, electrice şi electronice) care
realizează prelucrarea automată a informaţiei şi din echipamente care asigură comunicarea dintre
utilizator şi calculator (unitatea centrală, monitorul, tastatura).
Software - programele care realizează conducerea şi controlul procesului de prelucrare şi
efectuarea operaţiilor curente, deci fac posibilă funcţionarea eficientă și corecta a elementelor
hardware.
APLICAȚIE
informatice, pot selecta surse din Internet care conţin informaţii care să-i ajute în dezvoltarea
proiectelor.
Activitatea de învăţare şi progresul elevilor trebuie să fie evaluat. În acest sens, utilizarea
mijloacelor TIC joacă un rol foarte important. Reprezentând o activitate de mare complexitate,
evaluarea la clasă se poate face obiectiv, într-un timp scurt, utilizând teste cu itemi obiectivi sau
semiobiectivi. Aceleaşi instrumente pot fi utilizate de către elevi în propria pregătire, pentru
autoevaluare.
Nivelul performanţei şcolare depinde de metodele de predare/evaluare aplicate. Se constată o
creştere calităţii instruirii, în cazul în care metodele tradiţionale se înlocuiesc sau se completează
cu metode moderne, care implică noile tehnologii. Se constată o creştere în acest caz a nivelului
performanţelor şcolare şi motivaţiei pentru învăţare.
Utilizarea TIC în demersul didactic constituie o formă adecvată şi firească în care elevii sunt
pregătiţi pentru a se integra într-o societate informatizată, asigurând un avantaj major, atât pentru
cadrele didactice cât şi pentru elevi.
Ca mijloc didactic, TIC oferă elevilor:
• Creşterea interesului faţă de disciplinele pe care le studiază,
• Creşterea ponderii timpului de învăţare în clasă,
• Motivarea elevilor pentru obţinerea progresului şcolar,
• Activizarea elevilor în vederea formării competenţei de comunicare,
• Stimularea creativităţii elevilor, atât în activităţile individuale, cât şi în cele de grup,
• Realizarea unor experienţe de învăţare la disciplinele pe care le studiază prin stimularea
învăţării prin colaborare,
• Creşterea încrederii elevilor în procesul de evaluare,
• Dezvoltarea interesului pentru abordarea integrată şi interdisciplinară/ transdisciplinară a
disciplinei pe care o studiază.
Tema lecției – a capitolului sau unității de instruire – reflectată în scopul general al lecției
conceput ca sinteză a obiectivelor specifice (din programă) exprimate în termeni de competențe
specifice disciplinei și de conținuturi de bază corespunzătoare acestora:
Subiectul lecției:
Forme de organizare a instruirii/procesului de învățare:
- determinate social: frontală, cu clasa
- inițiate de profesor: microgrupe, individuală.
Tip de lecție – în raport de scop general și de temă (Lecția mixtă).
Varianta de lecție – în raport de obiectivele concrete deduse din scopul general – în funcție de
clasă, în raport de materialul didactic (iconic, material, concrete).
Planificarea activității de referință
1. Scopul general al lecției (definit în termeni de competențe specifice și conținuturi de bază).
2. Obiective concrete – deduse din scopul general, exprimate în termeni de performanțe concrete
exprimate și conținuturi observabile, evaluabile pe tot parcursul lecției conform unor criterii
anunțate la începutul lecției (2-5 obiective) susținute afectiv, psiho-motric – nu operaționale,
participare, receptare afectivă.
3. Conținuturi de bază necesare pentru îndeplinirea scopului general și a obiectivelor concrete –
concepte, reguli.
4. Metoda de bază corespunzătoare tipului de lecție și variantei de lecție (scop și obiective
concrete și tipului de activitate) și procedeele didactice (2-4) care susțin metoda de bază în
anumite secvențe sau care pot înlocui metoda de bază atunci când aceasta eșuează.
5. Evaluarea inițială și continuă și finală (decizii): decizii formale și informale utilizând metode
clasice, alternative, preluate și de la nivelul metodei de bază și a procedeelor didactice.
Realizarea/dezvoltarea curriculară
Normativitatea realizării/dezvoltării curriculare și manageriale a lecției – valabile toată
lecția.
1. Principii de orientare a realizării/dezvoltării curriculare și manageriale
APLICAȚIE