Draga mamica,

Esti puternica si minunata si ai parcurs un drum frumos impreuna cu bebelusul tau. Ai alaptat zi si
noapte atat cat ai putut fizic si emotional sa o faci. Daca TU simti ca e timpul sa inchei aceasta etapa, eu
te voi ajuta. Iti amintesc insa ca presiunea familiei, a prietenilor, a societatii, nu este un motiv valid sa iei
aceasta decizie si daca pentru un moment simti ca NU este hotararea ta, atunci opreste-te acum din citit
si continua alaptarea atat cat iti doresti. Daca decizia este a ta (si poate si a puiului tau), continua sa
citesti.

Organizatia Mondiala a Sanatatii, locul de unde eu ca mama si consilier de alaptare imi iau informatiile
cele mai actualizate, ne sfatuieste sa alaptam exclusiv (fara apa, ceai sau solide) pana la 6 luni ale
copilului nostru, dupa care sa incepem diversificarea si sa continuam alaptarea pana la 2 ani sau dupa
daca ATAT MAMA, CAT SI COPILUL isi mai doresc asta. Sfaturile extremiste de tipul „chiar daca pici din
picioare, chiar daca esti bolnava, chiar daca esti in pragul depresiei, continua sa alaptezi pentru ca asa e
cel mai bine pentru copil” sunt complet deplasate si chiar periculoase. Fiecare avem pragul nostru de
suportabilitate si rezistenta si stim unde e timpul sa ne oprim. O mama chinuita si nefericita nu poate
avea un copil linistit si fericit.

Pentru ca programul pe care vi-l propun eu sa functioneze optim, este ideal sa asteptati ca bebe sa
implineasca 1 anisor. Pana la 1 an laptele este baza si ar fi bine sa respectam acest termen. Daca nu se
poate, evident, puteti aplica sfaturile si putin mai devreme de atat.

Bun, avem deci un bebe de 1 an+ care suge noaptea de 16373839 de ori si ziua la cerere  Mama este
extenuata fizic si psihic si are momente in care ar vrea sa fuga in lume, sa dea copilul la bunici vreo 2
saptamani ca sa uite de alaptat, sa se dea cu carioca neagra pe san si sa spuna ca e buba acolo, sa
renunte complet la alaptare. Cum putem evita metodele acestea brutale de intarcare? Simplu,
renuntand doar la mesele de noapte si alaptand linistite doar ziua. Eu am reusit sa fac acest lucru in 4
zile cu fetita mea, cand avea 1 an si 3 luni aproximativ.

Cum am facut?

Pasul 1: Mami se hotaraste ca de astazi implementam programul. Isi spune incurajari in oglinda, se bate
cu palmele peste fata si bea o cafea buna si dimineata, si la pranz. In decursul acestei zile bebe va fi
informat cu multe detalii, de cat mai multe ori ca de acum NOAPTEA NU MAI PAPAM TZITZI. De acum
NOAPTEA dormim. Cand E INTUNERIC afara, dormim. Cand e LUMINA, ca acum (si ii aratam pe geam)
papam de cate ori vrei. Stii de ce? Pentru ca noaptea trebuie sa ne odihnim ca ziua sa avem putere si
energie sa ne jucam, sa mergem in parc, sa iesim la plimbare. Eu ii ziceam fetitei mele: Sunt foarte
obosita, nu mai am rabdare si energie sa ma joc cu tine ziua, ma simt trista si nu am destula putere.
Trebuie sa dormim de acum.

Pasul 2: Vine seara, culcam pe bebe la san (ca de obicei), apoi asteptam prima trezire. Eu am procedat
asa: Culcarea era pe la 9, prima trezire la 12. Cand s-a trezit am mers langa ea in pat (e nevoie sa fiti
acolo voi, nu sa trimiteti pe tati, buni, etc.) si am luat-o in brate, am dus-o la fereastra si i-am zis: Uite,
vezi, afara e NOAPTE, e INTUNERIC, asa cum ti-am explicat, NOAPTEA NU MAI PAPAM TZITZI, NOAPTEA
DORMIM. (sa stiti ca pun caps lock doar pentru a accentua, nu ca sa tipati la copii  ) Apoi am revenit in
pat si i-am oferit dintr-o sticluta apa (poate sa refuze sau sa accepte, orice ar face, acceptati-i
comportamentul). Dupa care va incepe plansul (daca nu a inceput deja). Cum reactionam? Stiu ca iti
este greu, si mie imi e. Stiu ca vrei titi, dar de acum titi ne da lapte doar cand afara e zi, cand e lumina.
Noaptea doarme si titi, si mami, si bebe. Te inteleg, stiu ca e foarte greu, ma simt rau pentru ca suferi,
dar asa trebuie sa facem de acum incolo.

Sa stiti, dragilor, ca plansul in sine nu va traumatiza nici un copil. Plansul este o exprimare sanatoasa a
sentimentelor, este eliberator si uneori vindecator. Plansul unui copil lasat singur sau cu alta persoana
poate fi traumatizant pentru ca o asemenea atitudine arata lipsa de respect si empatie fata de copil. Sa
ne punem in locul lor si sa e imaginam cum ar fi sa ne ea sotul o veste importanta printr-un prieten sau
sa desparta iubitul de noi prin legea tacerii (nu ne mai suna). Ah, ups deja vi s-a intamplat o data asta? Si
cum a fost? Cat de multa incredere ati mai avut de atunci in oamenii din jurul vostru?...

Revenind… plansul la voi in brate sau in pat langa voi, in timp ce le vorbiti si ii mangaiati, nu este o
trauma. Explicati-le de cate ori este nevoie ce faceti si de ce. Sa nu credeti ca nu intelege! Intelege, dar
nu-i convine ce intelege.

Pasul 3: Incercati sa le povestiti despre ce se va intampla cand vine dimineata, cand se face lumina. In
felul asta plansul va mai avea pauze in care va vor asculta. Cand se face lumina papam titi, apoi dormim
inca putin si cand ne trezim de tot mergem sa mancam micul dejun. Apoi iesim pe afara, in parc, la
jucariile tale preferate.Etc. In cazul meu, ii spuneam de parculetul unde mergeam aproape zilnic, numele
copiilor de acolo, ii povesteam de cartile pe care ne vom uita a doua zi. In prima noapte povestile au
durat 3 ore. Inarmati-va deci cu hotarare si cu multa rabdare. Va fi greu, dar daca cedati, programul nu
mai are viabilitate pentru ca ce va mai intelege apoi copilul? Va fi confuz si va fi aproape imposibil sa le
mai explicati din nou de la capat…

Pasul 4: Vine dimineata, copilul se foieste sa se trezeasca, luati-l in brate si mergeti cu el la geam, aratat-i
ca e lumina acum afara, deci poate papa laptic. Apoi alaptati-l atat cat are nevoie sa adoarma la loc. La
noi a fost asa: stat treze 3 ore de la 12 la 3 dimineata, somn pana pe la 7, vazut ca afara e lumina, tzitzi
vreo 15 min, somn pana pe la 10.

Pasul 5: Ziua a doua veti petrece mult timp cu bebe, jucariile lui preferate, cele mai frumoase activitati si
multa blandete si rabdare. Puteti sa ii reamintiti ce ati facut azi-noapte si sa-i spuneti ca de cum asa vom
face, noaptea dormim, ziua papam laptic. Noaptea poate bea apa dintr-o sticluta frumoasa, preferata
lui/ei.

Pasul 6: Repetati aceeasi procedura si noptile urmatoare, pana cand nu se va mai trezi deloc peste
noapte (saau doar pentru scurte intervale). La noi deja din a 2-a noapte prima trezire a fost la 1 (si a stat
treaza doar 1 ora, fata de 3 ore in prima noapte), a 3-a noapte s-a trezit la 3-4 si doar timp de 20 de min
s-a rasucit in pat incercand sa se adoarma singura, in timp ce eu o mangaiam usor pe spate. Pe masura
ce trec noptile, incercati ca interactiunea cu ei sa fie cat mai redusa. De la vorbit mult si povestit, treceti
la vorbit in soapta si mangaiat usor sau tinut bebe pe piept. Fara leganat, cantat, plimbat pentru ca ideea
e sa cream un obicei nou mai bun si mai simplu, nu sa picam in alta capcana . Pe aceeasi linie, fara lapte
praf. Ar inseamna sa sarim din lac in put. Oferiti apa sau un lapte vegetal fara zahar. Ziua oferim lactate,
nu are nevoie de lapte praf!

In doar 1 sapt fetita mea nu s-a mai trezit decat la 6-7 dimineata sa suga, dupa care mai dormea pana pe
la 8-9.
In continuare, puteti ramane doar cu mesele de zi. Daca doriti sa scoateti si urmatoarele mese, va trebui
sa faceti o pauza de 2-3 saptamani pentru ca bebe sa proceseze schimbarea si sa fie disponibil pentru
urmatoarea.

Daca aveti un copil care ziua suge haotic, fara anumite intervale sau ore, atunci va trebui sa lucrati putin
la metode de distragere a atentiei pe perioade ale zilei. Va trebui sa invatati sa spuneti Nu atunci cand
nu doriti sa ii oferiti sanul, oferindu-i o alternativa: fie alimentara, fie prin joc sau iesit pe afara. Puteti
recurge si la plecarea voastra de acasa pentru cateva ore zilnic, cat timp sta afara sau se joaca in casa cu
bunica/bona. Ziua e mult mai usor de inlocuit sanul, iar dupa 1-2 sapt de program schimbat (mama
lipseste intre 10-14 sa zicem), vor disparea mesele din acel interval orar.

Daca aveti mese la ore relati fixe (dimineata la trezire, inainte de somnul de pranz si inainte de somnul
de seara), atunci ele vor fi scoase una cate una, la interval de aprox. 3 saptamani fiecare.

Daca bebe merge la cresa/gradi, atunci suptul de la somnul de pranz se va scoate singur. Daca nu merge,
va sfatuiesc ca acesta sa fie primul supt de zi scos. Inlocuiti cu un sistem de purtare in care sa il plimbati
prin casa sau cel mai bine afara, pana cand uita sa mai ceara san la aceasta ora. Sau iesit cu bebe afara in
carut cand e ora mesei.

Masa de dimineata e urmatoarea pe lista. Cum o scoatem? Inlocuim cu o trezire mai rapida (nu mai
lenevim impreuna in pat), mergem sa pregatim micul dejun, cumparam niste jucarii noi si i le
aratam/oferim pe rand in fiecare dimineata. La noi a mers si sa cautam impreuna o canita cu cioc cu
animalute si ii puneam in ea lapte vegetal. Ii spuneam ca e maricica si poate de acum sa isi bea laptele si
din alt recipient, si isi alege ea din ce.

Masa de seara ramane ultima si cea mai dificila (in functie de varsta copilului). Personal, am intins mult
intarcarea. Eu doar cu noaptea aveam probleme si odata ce am scos suptul de noapte, ziua mi-a fost
usor. Am scos deci la 1 an si 3 luni suptul de noapte, la 2 ani si un pic suptul de diimineata, 2 ani si 7 luni
a inceput sa mearga la gradinita si n-a mai supt la pranz, iar suptul de seara l-am scos la 3 ani si 3
saptamani, dupa ce cateva saptamani inainte i-am spus ca laptele e din ce in ce mai putin si o lasam sa
suga din ce in ce mai putin. Puteti sa anuntati copilul ca pe masura ce el creste, lapticul devine mai putin
si sa ii spuneti inainte sa suga ca e lapte doar 10minute, apoi doar 7 min, 5 min, 2 minute. Imediat dupa
inlocuiti cu o activitate de seara: citit din carticele, spus povesti, cantat, baut un laptic oarecare cald sau
ceai cald (mai rar ceai) sau apa.

Acesta este programul pe care vi-l propun eu si care la noi a functionat foarte bine.

Va doresc multa rabdare si imaginatie sa puneti in aplicare si sa va folositi imaginatia acolo unde va fi
nevoie. Pentru ca va fi. Nu toti copiii sunt la fel, reactioneaza diferit si au nevoi diferite, dar atata vreme
cat avem respect si intelegere pentru dorintele lor si le acceptam modul de manifestare, vom fi okay si
noi, si ei. Copiii pot fi mai sensibili in perioada intarcarii, pot da cu tantrumuri, pot vrea mai mult in
brate, mai mult cu voi. Dati-le asta si veti trece mai usor peste momente.

Si nu in ultimul rand, aveti grija si de voi. De multe ori este mai greu pentru mama decat pentru copil.
Luati-va timp sa va impacati cu decizia si sa va luati la revedere de la momentele acelea. Plangeti,
descarcati-va, mancati ceva bun si acceptati ca o etapa se incheie si incep altele, cu frumusetea si
provocarile lor.
Iar eu sunt aici pentru voi daca aveti nevoie de indrumari suplimentare.

Manuela Ilioiu

Educator Prenatal Lamaze și Consilier de Alăptare Mami Știe si AloMama Brasov

Consiler de Alaptare Maternitate Medlife Eva
+40 743 663 209
http://mamistie.info/
https://www.facebook.com/mamistie.info/