UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhivistică

Masterat: România în relaŃiile internaŃionale
Titular de disciplină: prof. univ. dr. AlesandruDutu
Anul I/Semestrul 2

RelaŃiile politico-militare externe ale României

(1945-1991)

I. Intrarea României în sfera de influenŃă sovietică

Fără a avea o legătură cu schimbarea regimului politic, prezenŃa militară
românească pe teritoriul României s-a manifestat în martie 1944, în urma depăşirii de
către Armata Roşie a graniŃei de răsărit a Ńării. Mai mult chiar, la scurt timp,
V.M.Molotov, comisarul sovietic de Externe, a dat asigurări că prezenŃa militară
sovietică pe teritoriul statelor vecine U.R.S.S nu va duce la schimbarea regimului
politic1. Cu toate acestea, imediat, comandamentele militare sovietice au luat sub
control partea de nord-est a Moldovei de la vest de Prut, impunând chiar o
administraŃie proprie.
SituaŃia României s-a agravat după ce, la 9 octombrie 1944, Winston Churchill,
primul-ministru al Marii Britanii, a încheiat cu I.V.Stalin funestul Acord de procentaj
din prin care au fost împărŃite sferele de influenŃă în Europa Centrală, de Est şi de Sud-
Est, în raport cu interesele de moment şi de perspectivă ale celor două mari puteri.
Imediat, Moscova şi-a consolidat infuenŃa/dominaŃia/ocupaŃia, dar şi a impus (cu
excepŃia Austriei) regimuri comuniste în statele în care militarii sovietici puseseră
piciorul (Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria,
precum şi în partea de est a Germaniei/viitoarea R.D.G.). Se adevereau astfel spusele
lui I.V.Stalin din aprilie 1945 conform cărora ,,oricine ocupă un teritoriu impune şi

1
Aceste asigurări au fost repetate, tot de către V.M.Molotov, la scurt timp după trecerea României de partea NaŃiunilor
Unite.
propriul său sistem social. Fiecare impune propriul său sistem social până unde
înaintează armata lui”2.
Regimurile comuniste instaurate în statele intrate sub influenŃa Moscovei au fost
impuse prin forŃă şi teroare3, aceste metode fiind factorul decisiv de aducere a
comuniştilor la putere, chiar dacă în unele state (România, Ungaria ş.a) partidele
comuniste erau extrem de slabe şi în acelaşi timp compromise prin activitatea
antistatală pe care o desfăşuraseră în perioada interbelică şi în timpul conflagraŃiei4.
Asemenea celorlalte Ńări intrate în sfera de dominaŃie/ocupaŃie a Moscovei, în
România comuniştii locali au fost impuşi la putere în mod treptat şi prin mijloace
variate, oferindu-li-se principalele ministere din aparatul de stat, din care au acŃionat
pentru eliminarea partidelor burgheze democratice din opoziŃie sau chiar aliate
(socialiste, social-democrate). Lipsa de popularitate a fost compensată prin importanŃa
posturilor ministeriale deŃinute (Interne, JustiŃie, Apărare etc), precum şi prin
permanentul sprijin sovietic. La 6 martie 1945, după aprigă luptă politică în care
Moscova s-a implicat direct, în fruntea guvernului român a fost impus, dr. Petru Groza,
simpatizant al comuniştilor.
Spre deosebire de Cehoslovacia, unde comuniştii au manifestat ,,moderaŃie” faŃă
de partenerii ,,burghezi” de guvernare, în România comuniştii au acŃionat cu duritate,
urmărind cu insistenŃă distrugerea structurilor politice ale acestora şi chiar eliminarea
fizică a adversarilor. Concomitent, în cursa lor spre putere, comuniştii au controlat şi
dirijat (la fel ca în celelate state dominate de Moscova), organizaŃiile de masă,
2
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura
Iconica, Bucureşti, 1993, p. 8.
3
Joseph Rothschild apreciază că securitatea geomilitară a Uniunii Sovietice ,,ar fi putut să fie garantată foarte uşor şi
prin alte mijloace” (Întoarecea la diversitate. Istoria politică a Europei Centrale şi de Est după al doilea război
mondial, Editura Antet, Oradea, 1997, p. 115). IniŃial, până în 1948, pentru noile state satelite, viitor comuniste, a fost
folosit termenul de ,,democraŃii populare”, apoi a fost impus termenul de ,,dictatură a proletariatului” (Ioan Scurtu,
Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 115).
4
În Iugoslavia, Albania, Cehoslovacia, partidele comuniste câştigaseră simpatia populaŃiei prin ampla mişcare de
rezistenŃă antigermană pe care o desfăşuraseră, preluând puterea chiar înainte de sfârşitul războiului (Marea conflagraŃie
a secolului XX. Al doilea război mondial, Editura Politică, Bucureşti, 1971, p. 147-162, 216-232, 332-354). Prin diverse
mijloace şi profitând de situaŃia de după război (presiuni politice, militare, economice etc. din partea Uniunii Sovietice,
invocarea rolului eliberator al Armatei Roşii, sărăcia în care trăiau mulŃi din cetăŃenii statelor intrate sub influenŃă
sovietică, oportunismul şi carierismul onora dintre elementele necomuniste etc.), numărul membrilor de partid a crescut
mereu în primii ani postbelici, ajungând, în 1947, la 1 300 000 în Cehoslovacia, 400 000 în Iugoslavia, 800 000 în
Polonia, 710 000 în România, 750 000 în Bugaria (Teodora Stănescu-Stanciu, Structuri politice în Europa Centrală şi de
Sud-Est (1918-2000), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 80).
sindicatele etc. şi şi-au consolidat poziŃia în urma alegerilor parlamentare pe care le-au
dirijat, în general, cum au dorit, procedând, cu mici excepŃii5, la teroare, la arestarea
opozanŃilor şi a susŃinătorilor acestora, şi chiar la falsificarea alegerilor la care au
participat în cadrul unie coaliŃii de forŃe (Blocul Partidelor Democrate)6, după care şi-
au abandonat/lichidat aliaŃii.
Concomitent, în conformitate cu scenariul general de cucerire a puterii politice
în stat a fost impusă abdicare regelui Mihai I (la 30 decembrie 1947), proclamându-se
imediat Republica Populară Română7. La scurt timp a urmat impunerea procesului de
,,unificare/contopire”, pe baze marxiste, cu Partidul Social-Democrat, rezultând
Partidul Muncitoresc Român (în cadrul Congresului din 21-23 februarie 1948)8,
precum şi adoptarea unei noi ConstituŃii, la 13 aprilie 19489. Prin urmare s-a renunŃat
la politica de ,,alianŃe” din primii ani postbelici şi a fost impusă dictatura partidului
unic.
Chiar şi după cucerirea puterii în stat, cu ajutor sovietic, în cadrul Partidului
Muncitoresc Român s-au produs tensiuni, liderul Gheorghe Gheorghiu-Dej, reuşind să-
şi elimine opozanŃii reali sau închipuiŃi, în urma unor arestări, judecări şi condamnări
la mulŃi ani de închisoare sau chiar la moarte. După ce intelectualul comunist LucreŃiu
Pătrăşcanu a fost anihilat şi eliminiat din punct de vedere politic în 1948 (şi fizic în
1954), a venit apoi rândul (în 1952) grupului Ana Pauker - Vasile Luca (ambii

5
Ungaria, la 4 noiembrie 1945, pentru a nu provoca pe anglo-americani în speranŃa obŃinerii de avantaje la ConferinŃa de
pace din 1946.
6
Frontul Popular în Iugoslavia, Frontul Patriei în Bulgaria, Frontul Democratic în Albania, Frontul NaŃional în
Cehoslovacia, Blocul Partidelor Democratice în Polonia.
7
Republici Populare s-au proclamat şi în majoritatea Ńărilor europene (şi nu numai) din zona de influenŃă sovietică s-au
proclamat: Iugoslavia - la 29 noiembrie 1945, Albania – la 11 ianuarie 1946, Bulgaria – la 15 septembrie 1946, România -
la 30 decembrie 1947; Ungaria - la 18 august 1949. Unele şi-au zis Republici Democrat-Populare (în cazul
Cehoslovaciei, la 9 mai 1948) sau Democrate (în cazul părŃii de est a Germaniei, la 7 octombrie 1949). Ulterior, Albania,
Cehoslovacia, Iugoslavia şi România au luat denumirea de Republică Socialistă.
8
În celelate state au rezultat Partidul Socialist Unit din Germania (21-22 aprilie 1946/în zona de ocupaŃie sovietică),
Partidul celor ce Muncesc din Ungaria (12-14 ianuarie 1948), , Partidul Muncitoresc Unit Polonez (15-21 decembrie
1948). În alte state şi-au schimbat denumirea rezultând: Partidul Muncii din Albania - din Partidul Comunist din Albania
(8-22 noiembrie 1948), Partidul Comunist Bulgar - din Partidul Muncitoresc Bulgar (18-25 decembrie 1949), Uniunea
Comuniştilor din Iugoslavia – din Partidul Comunist din Iugoslavia (noiembrie 1952).
9
ConstituŃii după model sovietic au fost adoptate şi în celelate state din sistem: la 31 ianuarie 1946 în Iugoslavia, 11
martie 1946 în Albania, 4 decembrie 1946 în Bulgaria, 9 mai 1948 în Cehoslovacia, 7 octombrie 1949 în R.D.G., 13
aprilie 1948 în România, 18 august 1949 în Ungaria.
,,moscoviŃi”) şi al lui Teohari Georgescu10, în tot acest timp Gheorghe Gheorghiu-Dej
acceptând principiile ideologiei marxist-leniniste şi supremaŃia Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice11.
La începutul anilor 60, profitând de conflictul sovieto-chinez, liderul comunist
de la Bucureşti, fără a renunŃa la comunism, a declanşat un proces de desprindere de
sub influenŃa Moscovei (semnificativă în acest sens este DeclaraŃia C.C. al P.M.R. din
aprilie 1964), proces continuat (mai ales în domeniul politicii externe) după 1965 de
Nicolae Ceauşescu, devenit lider al partidului după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej, mai ales în plan extern. Asupra României şi a altor state care au procedat, într-un
fel sau altul, în mod asemănător, a planat însă pericolul aplicării ,,doctrinei Brejnev”,
adoptată după evenimentele din Cehoslovacia din 1968, care prevedea intervenŃia
rapidă, inclusiv pe cale armată, pentru restabilirea ,,valorilor” socialismului acolo
unde acestea ar fi fost ameninŃate.
Un moment de cotitură în destinele comunismului în general, şi al Uniunii
Sovietice în special, s-a produs în primăvara anului 1985, în urma alegerii lui
M.S.Gorbaciov în funcŃia de secretar general al P.C.U.S. şi a schimbărilor propuse de
acesta în cadrul programelor denumite perestroika (restructurare), glasnosti
(transparenŃă) şi uskorenie (accelerare), când ,,valul democratizării a început să

10
În Cehoslovacia, după ce realizase ,,epurarea” (sprijinit de Klement Gottwald), Rudolf Slánský a căzut el
însuşi victimă unui proces răsunător, între 12 şi 27 noiembrie 1952, fiind considerat, împreună cu alŃi 13
comunişti ,,trădători troŃkisto-sionisto-naŃionalisto-burghezi, spioni şi sabotori, duşmani ai naŃiunii
cehoslovace, ai ordinii sale popular-democratice şi ai socialismului”10. În Ungaria a devenit notoriu procesul
fostului ministru de Interne, László Rajk (martie 1946-august 1948) care, după ce militase pentru impunerea la
putere a comuniştilor unguri într-un ritm mai rapid decât cel dorit de I.V.Stalin, a fost arestat în iunie 1949,
judecat şi suprimat prin spânzurare în septembrie acelaşi an. În Bulgaria a fost eliminat ,,naŃionalistul” Traicho
Kostov (26 martie 1949), care după ce a fost arestat (25 iunie), a fost judecat, condamnat la moarte şi spânzurat
la 16 decembrie 1949. În Albania a fost judecat pentru trădare şi condamnat la moarte Koči Xoxe. În Polonia,
Wladislav Gomulka a fost înlăturat din funcŃia de secretar general, exclus din Comitetul Central (21 ianuaie
1949) şi arestat la 2 ianuarie 1951. Procesele au continuat şi după moartea lui I.V.Stalin (în Cehoslovacia în mai
1953 şi în aprilie 1954, în România în 1954).
11
Au existat şi situaŃii în care anumiŃi lideri comunişti au încercat să găsească şi să adopte ,,căi proprii” spre
socialism (Iosif Broz Tito în Iugoslavia, Wladislaw Gomulka în Polonia). ,,LuaŃi la ochi” aceştia aveau să fie
acuzaŃi de ,,devieri dreptiste şi naŃionaliste”, chiar dacă, în Polonia, de exemplu, I.V.Stalin nu a intervenit prea
brutal în impunerea modelului sovietic. Unii dintre liderii comunişti, care au supărat într-un fel sau altul pe
,,stăpânul” de la Kremlin, aveau să fie ,,excomunicaŃi” (I.B.Tito), alŃii înlăturaŃi de la conducerea partidelor
respective şi arestaŃi, deşi nu contestaseră esenŃa sistemului comunist (Wladislav Gomulka) şi chiar executaŃi
(Traicho Kostov). Singurul care s-a menŃinut la putere a fost I.B.Tito în Iugoslavia. Acolo unde a considerat că
liderii şi partidele comuniste depăşiseră ,,limitele” general acceptate de centrul conducător în construirea
socialismului, Moscova a intervenit brutal, pe cale armată (în Ungaria în 1956 şi în Cehoslovacia în 1968),
folosind în cazul cehoslovac şi forŃe armate ale Tratatului de la Varşovia (cu excepŃia celor româneşti).
zguduie universul comunist”. Încet, dar sigur, schimbarea şi-a făcut loc, chiar dacă
noul lider sovietic dorea doar să scoată socialismul-totalitar din criză12. Mai ales în
urma înlocuirii ,,doctrinei Brejnev” cu ,,doctrina Sinatra”, care prevedea pentru prima
dată neintervenŃia Uniunii Sovietice în treburile interne ale statelor din zona sa de
influenŃă şi a implicării statelor democratice occidentale în înlăturarea ,,imperiului
răului” şi a consecinŃelor acestuia.
În acest context internaŃional favorabil, majoritatea statelor din estul Europei
aveau să se debaraseze de comunism în urma unor ample procese reformatoare
(Ungaria şi Polonia), printr-o ,,revoluŃie de catifea” (Cehoslovacia), printr-o revoluŃie
extrem de sângeroasă (România), sau prin înlăturarea paşnică de la conducere a
liderilor comunişti (lovituri de stat) în Bulgaria şi R.D.G., la fel de rapid cum acesta
fusese impus în 1917 în Uniunea Sovietică şi în 1945-1948 în statele aflate în sfera de
influenŃă sovietică.

II. Constituirea Tratatului de la Varşovia

România şi alianŃele politico-militare moderne. După constituirea ca stat
naŃional unitar modern (1859) şi obŃinerea independenŃei de stat (1877),
România a făcut parte din mai multe alianŃe politico-militare, la nivel
continental sau regional, între care: Tripla AlianŃă (1883-1914), Antanta (1916-
1918), Mica ÎnŃelegere (1921-1939), ÎnŃelegerea Balcanică (1934-1940), Pactul
Tripartit (1940-1944), NaŃiunile Unite (23 august 1944- 9 mai 1945; de facto nu
şi de jure), Tratatul de la Varşovia (1955-2001). De la 2 aprilie 2004 a devenit
membră a AlianŃei Nord-Atlantice (NATO), reluând tradiŃia orientării politici
externe spre vestul continentului. Cu excepŃia perioadei interbelice, România a
făcut parte din alianŃe asimetrice, aliindu-se, ca stat independent, cu un grup de
mari puteri pentru a-şi asigura securitatea în faŃa manifestărilor agresive ale altor

12
Ioan Scurtu, 1989 – an revoluŃionar în istoria Europei, în ,,Clio-1989”, Bucureşti, 2005, p. 15-64.
mari puteri vecine. ExcepŃia s-a produs la 14 mai 1955, când Ńara, aflată în sfera
de influenŃă/ocupaŃie sovietică a fost angrenată în Tratatul de la Varşovia, deşi
integritatea teritorială nu-i era ameninŃată în mod real.
Contextul internaŃional al înfiinŃării Tratatului de la Varşovia. Angajarea
României (şi a celorlalte state din sistemul comunist) în Tratatul de la Varşovia,
la 14 mai 1955, a fost o consecinŃă directă politicii impuse Kremlin din
momentul în care trupele sovietice au pătruns (în 1944-1945) pe teritoriile lor
naŃionale, un răspuns direct (chiar dacă tardiv) elaborării şi aplicării ,,doctrinei
Truman” şi ,,planului Marschall” (1947), înfiinŃării OrganizaŃiei Pactului
Atlanticului de Nord (4 aprilie 1949), primirii în N.A.T.O. a Greciei şi Turciei
(1952; fapt care a făcut ca organizaŃia să-şi extindă zona de acŃiune şi în Marea
Meditarană). Chiar dacă instaurase regimuri comuniste în statele aflate sub
control şi deŃinea bomba atomică, Uniunea Sovietică nu a considerat necesar să
realizeze imediat o alianŃă militară, ca o contrapartidă la NATO . În schimb a
trecut la declanşarea unui accelerat proces de înarmare, semnificativă în acest
sens fiind convocarea neoficială şi în strict-secret, la Moscova, în ianuarie 1951,
a reprezentanŃilor statelor satelite socialiste cărora li s-au trasat sarcini concrete
privind dezvoltarea sistemului militar, astfel încât Uniunea Sovietică şi Ńările
socialiste să dispună în decurs de câŃiva ani de ,,o armată modernă şi puternică”
de 2 000 000 - 2 500 000 de oameni. Cu acel prilej, I.V.Stalin a atras atenŃia că
în perioada următoare fiecare stat socialist trebuia să se înarmeze în aşa fel încât
să se facă ,,respectat” de către ,,imperialişti”. Conştientizând schimbarea
raportului de forŃe din Europa, guvernul sovietic şi-a trimis ministrul de Externe
să participe la ConferinŃa de la Berlin (25 ianuarie-18 februarie 1954, alături de
cei ai S.U.A., Angliei şi FranŃei) în cadrul căreia au fost examinate măsurile ce
trebuiau luate pentru slăbirea încordării în relaŃiile internaŃionale, problema
germană, probleme ale asigurării securităŃii europene şi încheierea Tratatului cu
Austria etc. Apoi, la 31 martie 1954, a propus S.U.A., Marii Britanii şi FranŃei
să examineze posibilitatea ca U.R.S.S.-ul să devină membru N.A.T.O. După
respingerea acestui demers, în perioada 29 noiembrie-2 decembrie 1954,
reprezentanŃii Albaniei, Bulgariei, Cehoslovaciei, RDG, Poloniei, României,
Ungariei şi URSS şi-au exprimat la Moscova (China a trimis un observator)
îngrijorarea faŃă de deciziile adoptate de N.A.T.O. la Paris în octombrie 1954
(primirea R.F.G. şi Italiei în Pactul Nord-Atlantic) şi au decis să ia măsuri
adecvate în domeniul militar.

Constituirea Tratatului de la Varşovia13. În acest constext, la care s-au

adăugat şi înŃelegerile privind încheirea tratatului de stat cu Austria (semnat la
15 mai 1955), care lipsea de bază jurudică prezenŃa trupelor sovietice pe
teritoriile României şi Ungariei, Uniunea Sovietică a dezavuat, la 7 mai 1955,
tratatele încheiate cu Marea Britanie la 26 mai 1942 şi cu FranŃa la 10 decembrie
1944 şi a convocat la Varşovia, la 11 mai 1955, pe prim-miniştri, miniştrii de
Externe şi ai Apărării din U.R.S.S., Ungaria, Polonia, Bulgaria, Albania,
Cehoslovacia, România şi R.D.G., punând, la 14 mai 1955, bazele Tratatului de
la Varşovia, care s-a dovedit a fi un instrument militar la îndemâna Kremlinului
în confruntarea cu Statele Unite ale Americii şi Ńările occidentale, dar şi de Ńinere
sub control a ,,aliaŃilor”, care încercau să se emancipeze de sub tutela sovietică .
Preambul Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală, semnat la 14
mai 1955, reliefa dorinŃa părŃilor semnatare de ,,a crea un sistem de securitate
colectivă în Europa, bazat pe participarea tuturor statelor europene, indiferent
de orânduirea lor socială şi de stat” şi lăsa să se înŃeleagă faptul că principalul
motiv pentru care statele respective au decis să constituie alianŃa militară
respectivă era reprezentat de ,,situaŃia creată în Europa în urma ratificării
acordurilor de la Paris”, care prevedeau ,,constituirea unei noi grupări militare
sub forma Uniunii Europei Occidentale cu participarea Germaniei Occidentale
în curs de remilitarizare şi includerea ei în blocul nord-atlantic, ceea ce

13
Vezi şi: Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp. 16-18.
agravează primejdia unui nou război şi crează o ameninŃare pentru securitatea
naŃională a statelor iubitoare de pace”. În conformitate cu Carta OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite, Ńările contractante se obligau ca ,, să se abŃină, în relaŃiile lor
internaŃionale, de la ameninŃarea cu forŃa sau de la folosirea ei şi să resolve
litigiile lor internaŃionale prin mijloace paşnice în aşa fel încât să nu pericliteze
pacea şi securitatea internaŃională” (art. 1) şi declarau că erau gata ,,să
participe în spiritul unei colaborări sincere la toate acŃiunile având drept scop
asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale”, să depună eforturi pentru ca ,,în
înŃelegere cu alte state care doresc să colaboreze în această direcŃie, să se ia
măsuri eficiente în în vederea reducerii generale a armamentelor şi a
interzicerii armelor atomice, cu hidrogen şi a celorlalte tipuri de arme de
experimentare în masă” (art. 2). Documentul de constituirea mai conŃinea
prevederi referitoare la natura relaŃiilor dintre statele membre, prevăzând la art.
3 obligaŃia de a se ,,consulta neîntârziat, în interesul asigurării apărării
commune şi menŃinerii păcii şi securităŃii” ori de câte ori ,,se va ivi primejdia
unui atac armat împotriva unuia sau mai multor state participante la Tratat”. În
cazul,,unui atac armat în Europa din partea vreunui stat sau grup de state
împotriva unuia sau mai multor state semnatare ale Tratatului”, art. 4 prevedea
că ,,fiecare stat semnatar al Tratatului, în cadrul exercitării dreptului de
autoapărare individuală sau colectivă, în conformitate cu articolul 51 al cartei
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, va acorda statului sau statelor care au fost
supuse unui asemenea atac ajutor imediat, în mod individual, şi în înŃelegere cu
celelate state participante la tratat, prin toate mijloacele care i se par necesare,
inclusive folosirea forŃei armate. Statele semnatare ale Tratatului se vor
consulta imediat asupra măsurilor ce trebuie luate în comun în scopul
restabilirii şi menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale. În conformitate cu
prevederile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite Consiliul de Securitate va fi
informat asupra măsurilor luate în baza prezentului articol. Aceste măsuri vor fi
sistate îndată Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru
restabilirea şi menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale”. Art. 5 şi 6
stabileau organele de conducerea ale organizaŃiei militare care urmau a fi
constituite, principiile de acŃiune şi alte domenii specifice, iar art. 7 obliga
părŃile contractante ,,să nu ia parte la nici un fel de coaliŃii sau alianŃe şi să nu
încheie nici un fel de acorduri ale căror scopuri ar fi în contradicŃie cu
scopurile prezentului Tratat. PărŃile contractante declară că obligaŃiile lor
decurgând din tratatele internaŃionale în vigoare nu sunt în contradicŃie cu
prevederile prezentului Tratat”. Importantă au fost, cel puŃin în teorie,
prevederea art. 3, conform căreia părŃile contractante ,,se vor consulta între ele
asupra tuturor problemelor internaŃionale importante care le-ar fi afectează
interesele lor comune, călăuzindu-se după interesele întăriri păcii şi securităŃii
internaŃionale”. Consultarea trebuia făcută ,,neîntârziat în sensul asigurării
commune şi menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale ori de câte ori, după
părerea oricăreia dintre ele, se va ivi primejdia unui atac armat împotriva
unuia sau mai multor state semnatare ale tratatului”. Acelaşi lucru trebuia făcut
,,imediat asupra măsurilor ce trebuiau luate în comun în scopul reabilitării şi
menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale”. Tot ,,de comun acord” urmau a fi
luate şi ,,alte măsuri necesare pentru întărirea capacităŃii lor de apărare, pentru
a apăra munca paşnică a popoarelor lor, pentru a garanta inviolabilitatea
frontierelor şi teritoriilor lor şi a asigura apărarea împotriva unei eventuale
agresiuni”. Asemenea NATO, Tratatul de la Varşovia se declara a fi ,,deschis şi
altor state, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat, care vor declara că
sunt gata ca, participând la prezentul Tratat, să contribuie la unirea eforturilor
statelor iubitoare de pace în scopul asigurării păcii şi securităŃii popoarelor”
(art. 9). Referindu-se condiŃiile desfiinŃării noii organizaŃii politico-militare, art.
11 menŃiona că ,,În cazul când în Europa va fi creat un sistem de securitate
colectivă şi va fi încheiat în acest scop un Tratat general-european, prezentul
Tratat îşi va pierde valabilitatea în ziua intrării în vigoare a Tratatului general-
european”. După ratificarea documentului de către statele membre, Tratatul a
intrat în vigoare la 4 iunie 1955, cu o valabilitate de 20 de ani, cu prelungire
automată pe încă 10 ani pentru statul sau statele, care, cu un an înaintea expirării
termenului, nu prezentau guvernului Poloniei, depozitarul documentelor, o
declaraŃie de denunŃare a sa14. Din partea României, Tratatul a fost semnat de
către Gheorghe Gherghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Miniştri, guvernul
roman ratificând documentul la 3 iunie 1955. Din acel moment, existenŃa în
Europa a două coaliŃii de militare opuse a devenit realitate, cursa înarmărilor,
inclusiv a celor nucleare, cunoscând un ritm din ce în ce mai accentuat.

Structuri politice şi militare ale Tratatului de la Varşovia15. În

conformitate cu prevederile Tratatului de prietenie, colaborare şi ajutor, semnat
la Varşovia, la 14 mai 1955, şi ale Protocolului încheiat cu acest prilej, în
perioada următoare au fost constituite structurile de conducere şi de execuŃie,
politice şi militare ale noii organizaŃii politico-militare: Comitetul Politic
Consultativ, Comandamentul Unit, Statul Major al ForŃelor Armate Unite. Cu
acelaşi prilej a fost numit şi primul comandant-suprem16 - mareşalului Uniunii
Sovietice I.S.Konev - şi primul şef de Stat Major – generalul de armată
A.I.Antonov. Ulterior au mai fost înfiinŃate Comitetul Miniştrilor Afacerilor
Externe, Comitetul Miniştrilor Apărării, Consiliul Militar, Comitetul Tehnic17.

Comitetul Politic Consultativ (C.P .C.) a constituit organul suprem de

conducere al Tratatului de la Varşovia, fiecare stat fiind reprezentat, conform
documentului de constituire al Tratatului ,,printr-un membru al guvernului sau
printr-un alt reprezentant numit în mod special”. În final, a compus din şefii
statelor membre, la şedinŃe, participând şi primi-miniştrii, miniştrii Afacerilor

14
Din martie 1961 Albania nu a mai participat la activităŃile Tratatului, iar de la 13 septembrie 1968 s-a retras
definitiv.
15
Pe larg: Constantin Olteanu, CoaliŃii politico-militare. Privire istorică, Bucureşti, 1996, pp. 180-196;
Constantin Olteanu, România. O voce distinctă în Tratatul de la varşovia. Memorii (1980-1985), Bucureşti,
Editura ALDO, 1999, pp. 22-34; Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de
la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp. 19-36.
16
Expresia de commandant supreme a fost înlocuită în 1978 cu cea de commandant-şef, care va fi folosită în
continuare.
17
Pe larg: Constantin Olteanu, CoaliŃii politico-militare…p. 216-221; Constantin Olteanu, O voce distinctă în
Tratatulu de la Varşovia…p. 22-34.
Externe, secretarii cu relaŃiile externe ai partidelor comuniste din Ńările
respective, comandantul-şef al ForŃelor Armate Unite şi şeful Statului Major al
ForŃelor Armate Unite (din 1980 au participat şi miniştrii Apărării). Comitetul
Politic Consultativ numea comandantul-şef şi şeful Statului Major al ForŃelor
Armate Unite şi alte cadre de conducere superioară din aceste structuri. Pentru
asigurarea organizării şi desfăşurării activităŃilor şi îndeplinirea misiunii sale,
C.P.C. a creat, ca organe auxiliare o Comisie permanentă (cu misiunea de a
elabora recomandări în probleme de politică externă) şi un Secretariat unit (cu
atribuŃii tehnico-organizatorice compus din reprezentanŃi ai tuturor statelor
membre). C.P.C. se întrunea de două ori pe an (uneori, în funcŃie de situaŃie s-au
desfăşurat şi consfătuiri extraordinare)18, şedinŃele fiind deschise şi închise de
şeful statului gazdă şi prezidate pe rând de reprezentanŃi ai fiecărui stat. De
regulă examina situaŃia din Europa sau din întreaga lume, problemele comune
privind întîrirea capacităŃii de apărare şi organizarea ForŃelor Armate Unite,
rapoartele comandantului-şef referitoare la activitatea desfăşurată în
Comandament timp de un an şi adopta decizii corespunzătoare etc. Problemele
divergente erau soluŃionate prin discuŃii între delegaŃiile statelor membre.
Începând cu anul 1963, contrar principiilor incluse în documentul de constituire
al Tratatului, problemele care urmau a fi analizate (deşi erau foarte importante)
nu au fost transmise din timp delegaŃiei române. Acest lucru a determinat pe
români să nu fie de acord cu conŃinutul proiectelor de hotărâre şi să facă
propuneri, care în situaŃia în care nu erau acceptate de partenerii de alianŃă erau
incluse în documente-anexă la documentele finale adoptate de C.P.C.

Comitetul Miniştrilor Apărării a fost constituit în conformitate cu decizia

Comitetului Politic Consultativ din martie 1969, fiind alcătuit din titularii
departamentelor de resort din fiecare Ńară membră, precum şi din comandantul-

18
Cu prilejul primei întâlniri de la Praga, din ianuarie 1956, a decis ca după crearea armatei naŃionale a R.D.G.,
contigentele armate ale acesteia să fie primite în ForŃele Armate Unite, ministrul est-german al Apărării urmând
a fi unul dintre locŃiitorii comandantului-şef.
şef şi şeful Statului Major al ForŃelor Armate Unite19. Se întrunea, de regulă, o
dată pe an, şedinŃele fiind conduse de ministrul Apărării al Ńării gazdă. La fel ca
în cadrul Comitetului Politic Consultativ, deciziile erau luate prin consens şi
sancŃionate de către guvernele statelor respective. În situaŃia în care un ministru
al Apărării nu era de accord cu o problemă sau cu mai multe, formula, sub
semnătură proprie, opinia separată în protocolul şedinŃei. Fiecare şedinŃă era
urmată de un scurt comunicat. Analiza problemele care Ńineau de întărirea
capacităŃii de apărare a Tratatului de la Varşovia şi a armatelor statelor membre,
aspectele principale ale organizării, pregătirii tactice, operative şi strategice, a
stării de operativitate şi de mobilizare a trupelor şi a comandamentelor din
AlianŃă, a problemelor logistice, ale infrastructurii, situaŃia politico-militară
europeană şi mondială, precum şi situaŃia bugetului Comandamentului ForŃelor
Armate Unite.

Comitetului miniştrilor Afacerilor Externe a fost constituit în

conformitate cu decizia consfătuirii de la Bucureşti (25-26 noiembrie 1976) a
C.P.C., ca organ auxiliar al acestuia. Avea misiunea de a efectua periodică de
schimburi de păreri şi de aelabora recomandări asupra problemelor stabilite de
acesta de C.P.C.20.

Comandamentul ForŃelor Armate Unite s-a ocupat de soluŃionarea

problemelor principale ale pregătirii de luptă la pace şi a celor legate de
întrebuinŃarea la război a forŃelor din compunere. Şi-a avut sediul la Moscova şi
a fost condus de comandantul-şef al ForŃelor Armate Unite (era şi prim-adjunct
al ministrului Apărării al URSS), numit cu acceptul guvernelor statelor
participante la Tratat. În principiu comandantul-şef putea fi numit din rândul
mareşalilor/generalilor oricărui stat participant la Tratat, pe o durată de 4-6 ani.
În practică această funcŃie, ca şi în cea de şef al Statului Major al ForŃelor

19
Prima şedinŃă s-a desfăşurat la Moscova în zilele de 22 şi 23 decembrie 1969.
20
Comitetul se întrunea periodic, de regulă o dată pe an sau când situaŃia o impunea, lucrările desfăşurându-se
după normele practicate de Comitetul Politic Consultativ.
Armate Unite, a fost ocupată de în permanenŃă de mareşali şi generali sovietici.
În activitatea sa, Comandantul-şef trebuia să se consulte şi să colaboreze cu
miniştrii Apărării din statele membre, principala sa misiune constând în
coordonarea planurilor de întrebuinŃare operativă a trupelor din compunerea
ForŃelor Armate Unite şi întocmirea de propuneri referitoare la instruirea şi
dotarea acestora în timp de pace. Era ajutat de Statul Major al ForŃelor Armate
Unite şi de locŃiitori (adjuncŃi ai miniştrilor Apărării din toate statele membre).
Avea şi locŃiitori pentru categoriile de forŃe armate şi pentru înze strare, aceste
funcŃii fiind îndeplinite de către mareşali şi generali sovietici.

Consiliul Militar a fost înfiinŃat în conformitate cu prevederile Statutului

adoptat la Budapesta, în martie 1969, şi cu decizia Comitetului Politic
Consultativ din 9-10 decembrie 1969, fiind compus din comandantul-şef şi şeful
Statului Major al ForŃelor Armate Unite, locŃiitorii comandantului-şef (adjuncŃi
ai miniştrilor Apărării sau şefi ai statelor majore, care reprezentau armatele
naŃionale), locŃiitorul comandantului-şef şi comandantul trupelor de apărare
antiaeriană a teritoriului din Tratat, locŃiitorul comandantului-şef pentru forŃele
aeriene, locŃiitorul comandantului-şef pentru marina militară, şeful
Comandamentului tehnic. A avut un rol consultativ. Se întrunea semestrial şi
examina principalele probleme ale capacităŃii de luptă, starea de operativitate şi
cea de mobilizare a ForŃelor Armate Unite, dotarea lor cu armament şi tehnică
de luptă. Problemele analizate şi hotărârile ce urmau a fi luate erau aduse la
cunoştinŃa conducerilor armatelor aliate.

Statul Major al ForŃelor Armate Unite era un organ de directivă al

comandantului-şef al ForŃelor Armate Unite şi organ de lucru al Comitetului
Miniştrilor Apărării Unite. Fiecare armată participantă la Tratat era
reprezenatată de un grup de generali şi ofiŃeri numiŃi de către ministrul Apărării
al statului respective. Şeful acestui colectiv de lucru era şi locŃiitor al şefului
Statului General al ForŃelor Armate Unite. Elabora recomandări pentru
întrebuinŃarea trupelor în campanie, planifica aplicaŃiile comune şi jocurile de
război şi participa la acestea, făcea controale şi inspecŃii în uniŃile ce făceau
parte din ForŃele Armate Unite21. Concomitent Ńinea o legătură permanentă cu
Marile Stat Majore ale armatelor aliate cu care conlucra în probleme de interes
comun.

Comitetul Tehnic era condus de un şef, care îndeplinea şi funcŃia de locŃiitor

tehnic al comandantului-şef. Elabora recomandări privind armamentul şi tehnica
de luptă care urmau să intre în dotarea trupelor, standardizarea acestora,
logistică etc. Activitatea sa era reglementată printr-o ConvenŃie specială
încheiată între statele participante la tratat.

ForŃele Armate Unite erau reprezentate de către unităŃi şi mari unităŃi, de

toate armele, valoarea contingentelor de trupe naŃionale fiind stabilită prin
protocoale speciale semnate de către comandantul-şef şi de miniştrii Apărării
fiecărui stat şi aprobate de către guvernele respective. Protocoalele semnate erau
confirmate de către Comitetul Politic Consultativ. În cazul românesc, cuantumul
acestor forŃe era analizat de către conducerea Ministerului Apărării NaŃionale,
prezentat apoi conducerii Ńării şi discutat, de regulă la Moscova, cu
reprezentanŃii Comandamentului ForŃelor Armate Unite. Protocolul propriu-zis
era semnat de către comandantul-şef şi ministrul Apărării NaŃionale, iar anexele
de către şeful Statului Major al ForŃelor Armate Unite şi şeful Marelui Stat
Major al armatei române22. Începând cu anii 60, partea română nu şi-a însuşit în
întregime propunerile Comandamentului ForŃelor Armate Unite, pe cele ale
şefului Statului Major şi nici directiva comandantului-şef, trimisă anual. De la
începutul deceniului 8, participarea reprezentanŃilor Comandamentului ForŃelor
Armate Unite la inspecŃiile făcute trupelor române încadrate în ForŃele Armate

21
Sub diferite forme, partea română a limitat în mare măsură inspecŃiile şefului Statului Major sau ale
reprezentanŃilor acestuia chiar şi în unităŃile şi marile unităŃi care făceau parte din ForŃele Armate Unite.
22
În 1963, cotele de participare la activităŃile Tratatului de la Varşovia au fost următoarele: URSS – 40%,
Bulgaria – 18%, Cehoslovacia – 13%, România – 10%, Bulgaria – 7%, Ungaria - 6%, RDG – 6%.
Unite a devenit redusă şi formală23. Periodic, în conformitate cu evoluŃia
situaŃiei internaŃionale şi cu performanŃele armamentului din dotare, statele
participante la Tratatul de la Varşovia au redus efectivele armatelor naŃionale, în
mod unilateral sau prin decizii comune. În ceea ce priveşte dislocarea forŃelor,
Uniunea Sovietică şi-a păstrat trupele în afara teritoriului naŃional, încheind
acorduri speciale cu statele aliate, legalizând astfel situaŃia rezultată la sfârşitul
celui de-al doilea război mondial. Conform documentelor care reglementau
activitatea Tratatului de la Varşovia, în condiŃii de pace, trupele din compunerea
ForŃelor Armate Unite făceau parte integrantă din compunerea armatelor
naŃionale, fiind subordonate exclusiv organelor de stat. Începând cu anul 1980,
prin înfiinŃarea armatelor 2 şi 3, precum şi a noi unităŃi de vânători de munte,
elicoptere, marină şi paraşutişti, cea mai mare parte a armatei române nu mai era
cuprinsă în structurile ForŃelor Armate Unite. Ponderea principală a ForŃelor
Armate Unite era reprezentată de trupele de uscat, dotate cu armament automat
perfecŃionat, rachete tactic-operative, antitanc, antiaeriene, tacturi şi
transportoare blindate, care le asigurau o putere de foc sporită, o mare mobilitate
şi capacitate de manevră, făcându-le apte să ducă operaŃii militare în situaŃii
operativ-tactice dificile, ziua şi noaptea, în condiŃii complexe de anotimp şi de
starea vremii. Principala forŃă de lovire o constituiau tancurile, iar principala
forŃă de foc rachetele şi artileria. Un rol important aveau şi trupele de desant
aerian, menite să acŃioneze în spatele inamicului, dotate cu mijloace de luptă
moderne, inclusive cu blindate. Trupele de apărare antiaeriană aveau în dotare
complexe de rachete antiaeriene moderne, avioane supersonice de vânătoare,
sisteme automatizate de conducere, de descoperire prin radiolocaŃie a Ńintelor şi
de înştiinŃare. Acestea puteau să combată avioanele inamice la distanŃe mari şi la
înălŃimi diferite. AviaŃia dispunea şi de avioane performante, cu destinaŃii

23
Odată pe an sau la doi ani, ministrul Apărării NaŃionale adresa o invitaŃie Comandamentului de la Moscova
pentru a participa la o inspecŃie organizată de Ministerul Apărării NaŃionale într-o unitate militară română,
echipa desemnată participând doar la unele activităŃi din programul de inspecŃie, fără a se implica direct în
evalarea nivelului de pregătire a trupelor şi comandamentelor, fără a da calificative sau a participa la bilanŃul
inspecŃiei.
diferite, purtătoare de rachete. ForŃele maritime aveau în compunere nave de
luptă de suprafaŃă de clase diferite, submarine dotate cu rachete, aviaŃie, artilerie
de coastă, artilerie şi rachete antiaeriene, infanterie marină etc.

III. Retragerea trupelor sovietice din România

Contextul internaŃional în care s-au instalat trupele sovietice în
România. În martie 1944, după aproape trei ani de război, în cadrul ofensivei
defăşurate împotriva Wehrmact-ului şi a trupelor române, forŃele sovietice au
pătruns, în partea de nord-est a României. Au înaintat apoi prin luptă pe
teritoriul naŃional, la est şi la vest de Prut, în cadrul operaŃiei ,,Iaşi-Chişinău”, şi
s-au deplasat pe teritoriul României (după trecerea acesteia de partea NaŃiunilor
Unite la 23 august 1944) prin Câmpia Română (au luptat împotriva trupelor
germane în zona Ploieşti) la nord de CarpaŃii Meridionali, în podişul transilvan,
precum şi în Banat, unde au preluat contactul cu forŃele germane şi ungare pe
care le-au respins, împreună cu armata română, dincolo de frontiera de vest a
Ńării. Din decembrie 1944, în contextul acutizării luptei politice, în România au
fost dislocate (în dezacord cu prevederile ConvenŃiei de armistiŃiu din 12
septembrie 1944) mari unităŃi şi unităŃi sovietice, care au influenŃat în perioada
următoare derulările politice din Ńară, constituind un factor favorizant al
acŃiunilor partidului comunist. Tratatul de pace încheiat de Puterile Aliate şi
Asociate cu România a legalizat prezenŃa trupelor sovietice în Ńară sub pretextul
necesităŃii asigurării securităŃii comunicaŃiilor cu trupele sovietice din Austria.
PrezenŃa lor în România avea să fie reglementată apoi prin ConvenŃia din 26
octombrie 1948 referitoare la punerea la dispoziŃie a cazărmilor, localurilor de
serviciu, depozitelor, aerodromurilor, câmpurilor de instrucŃie şi mijloacelor de
transmisiuni etc.
 DiscuŃii româno-sovietice referitoare la retragerea trupelor sovietice24.
PrezenŃa trupelor sovietice pe teritoriul românesc a devenit inutilă după ce
Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi FranŃa au
semnat, la 15 mai 1955, Tratatul de stat cu Austria şi după ce, la 19 septembrie
acelaşi an, ultimele trupe sovietice s-au retras din această Ńară.Încercând să
valorifice acest prilej, şi oportunitatea momentului creat de Summit-ul celor
patru mari puteri – U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie şi FranŃa - de la Geneva din
perioada 18-23 iulie 1955, perceput ca o speranŃă de destindere în Europa,
precum şi de reducerile de efective cerute de Moscova, Biroul Politic al C.C. al
P.M.R. a decis, în august 1955, ca N.S.Hruşciov să fie consultat în legătură cu
retragerea trupelor sovietice25. La scurt timp, liderul sovietic a fost invitat la
Bucureşti, unde Emil Bodnăraş, ,,bun prieten al Uniunii Sovietice, un vechi
bolşevic”, cum îi caracateriza însuşi N.S.Hruşciov, l-a întrebat direct în limba
rusă: ,,Ce aŃi crede despre retragerea trupelor sovietice din România?”. Luat
prin surprindere conducătorul de la Kremlin a făcut ,,feŃe-feŃe”, aşa cum îşi
aminteşte Gheorghe Apostol şi a exclamat, furios: ,,Ce spui? Cum poŃi sugera
un asemenea lucru?”. Nervos, i-a acuzat apoi pe români de naŃionalism şi
antisovietism, declarând: ,,Până acum v-aŃi simŃit bine sub aripa Uniunii
Sovietice şi acum îi daŃi cu piciorul”. Deoarece argumentele aduse nu l-au
convins, conducătorii comunişti de la Bucureşti şi-au retractat propunerea şi au
declarat că ei cred ,,sincer în construirea socialismului” a cărui dezvoltare nu
era ,,determinată de presiunea sovietică”. În final, ,,omuleŃul rotofei” - cum îl
caracteriza Gheorghe Apostol - a plecat spre aeroport, fără a da mâna cu cei
prezenŃi, însoŃit fiind doar de Emil Bodnăraş26. Imediat relaŃiile reciproce
româno-sovietice s-au răcit considerabil. Spre marea surpriză a conducerii

24
Pe larg: România. Retragerea trupelor sovietice din România. 1958 (coordonator: prof. univ. dr. Ioan Scurtu),
Bucureşti, 1996.
25
C.C. al P.M.R. a propus ca problema să fie ridicată de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Spre surprinderea tuturor
acesta s-a derobat şi l-a delegat pe Emil Bodnăraş.
26
Pe larg: Alexandru Oşca, Alesandru DuŃu, Mai 1958. Prima retragere a trupelor sovietice din imperiul
exterior, în Revista de Istorie Militară, nr. 3/2002, pp. 23-28.
româneşti, peste puŃin timp, N.S.Hruşciov a invitat însă o delegaŃie de partid şi
de stat, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, să participe la festivităŃile de la
Moscova cu prilejul zilei de 7 noiembrie. Deoarece Georghe Gheorghiu-Dej s-a
eschivat să facă deplarea, delegaŃia română a fost condusă de Emil Bodnăraş.
Spre uimirea acestuia, la finalul recepŃiei, N.S.Hrusciov l-a invitat într-un salon
al Kremlinului, unde, de faŃă cu Bulganin, i-a spus: ,,Tovarăşe Bodnăraş, noi am
hotărât să retragem trupele sovietice de pe teritoriul României. Aceasta nu ca
urmare a faptului că voi aŃi ridicat problema, ci pentru că noi am ajuns la
concluzia că este necesar să ne retragem”. Decizia Moscovei a fost luată după
dezbateri în cadrul întregii conduceri politice, cu consultarea ministrului
Apărării. ReacŃia dură a Moscovei faŃă de ,,explozia” din Ungaria din toamna
anului 1956 ,,a îngheŃat » discuŃiile privind retragerea trupelor sovietice,
înrăutăŃind chiar situaŃia. Într-un asemenea context, în cadrul discuŃiilor sovieto-
române de la Moscova de la începutul lunii decembrie 1956 s-a considerat
,,indicată staŃionarea vremelnică a unităŃilor militare sovietice, în conformitate
cu Tratatul de la Varşovia, pe teritoriul Republicii Populare Române”. Cu acel
prilej s-a mai precizat că în conformitate cu declaraŃia guvernului U.R.S.S. din
30 octombrie 1956 cele două guverne urmau să se consulte între ele şi cu ceilalŃi
participanŃi la tratatul de la Varşovia, în conformitate cu evoluŃia situaŃiei
internaŃionale, asupra ,,necesităŃii staŃionării în continuare a unităŃilor militare
sovietice pe teritoriul Republicii Populare Române”. DeclaraŃia româno-
sovietică din 3 decembrie 1956 marca astfel un pas înapoi făcut de conducerea
de la Bucureşti, creînd o nouă bază legală pentru staŃionarea trupelor sovietice în
România. ConŃinutul ei avea să fie concretizat în Acordul semnat la 15 aprilie
1957 între guvernele român şi sovietic, care reglementa statutul juridic al
trupelor sovietice staŃionate temporar în România. Art. 1 al documentului
prevedea că trupele sovietice staŃionate temporar în România ,,nu afectează în
nici un fel suveranitatea Statului român”, că acestea ,,nu se amestecă în
treburile interne ale Republicii Populare Române”, fiind obligate ,,să respecte
şi să se conformeze prevederilor legilor româneşti”. Efectivele şi locurile de
dislocare urmau să fie stabilite prin convenŃii speciale încheiate la nivel de
guvern. Deplasarea, aplicaŃiile şi manevrele trupelor sovietice în afara locurilor
de dislocare necesita pentru fiecare caz în parte consimŃământul guvernului
român sau al autorităŃilor împuternicite de acesta27. Discursul rostit de Chivu
Stoica, preşedintele Consiliului de Miniştri, în aceeaşi zi, cu prilejul recepŃiei
oferite în onoarea lui A.A.Gromîko, ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S., cel
care semnase împreună cu G.K.Jukov Acordul menŃionat, releva deplina unitate
de vederi româno-sovietică în ceeace priveşte ,,întărirea măsurilor comune de
apărare a păcii şi securităŃii”, în condiŃiile în care ,,SUA şi celelalte puteri
occidentale refuză să meargă pe calea destinderii încordării internaŃionale, a
dezarmării şi continuă politica blocurilor militare agresive”. Un conŃinut
asemănător a avut şi cuvântarea rostită de A.A.Gromâko. SituaŃia avea să se
schimbe în primăvara anului următor, când, la 17 aprilie 1958, N.S.Hruşciov a
adresat o scrisoare lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în care aprecia că în noul
context internaŃional, caracterizat prin ,,o oarecare slăbire a încordării
internaŃionale” şi în contextul în care România dispunea deja de ,,forŃe înarmate
de nădejde, capabile să dea o ripostă provocărilor imperialiştilor, să apere
cuceririle socialiste ale poporului român şi să-şi aducă contribuŃia la cauza
apărării întereselor comune ale lagărului socialist”, Uniunea Sovietică
considera că ,,nu mai este necesară şederea trupelor sovietice pe teritoriul
Republicii Populare Române”. În acest context, C.C. al P.C.U.S. considera
necesară începerea discuŃiilor ,,în timpul cel mai apropiat” pentru retragerea
trupelor sovietice de pe teritoriul României. În accepŃia conducerii de la
Kremlin, acŃiunea urma să constituie ,,încă o dovadă concretă şi convingătoare
a politicii de pace a Uniunii Sovietice, a Republicii Populare Române şi a

27
Pentru rezolvarea problemelor legate de interpretarea sau aplicarea Acordului şi a convenŃiilor suplimentare a
fost constituită o Comisie mixtă româno-sovietică, compusă din trei persoane de fiecare parte, cu sediul la
Bucureşti. Acordul urma să intre în vigoare în urma schimbării instrumentelor de ratificare, care urmau să fie
schimbate la Moscova.
întregului lagăr socialist a tendinŃei noastre comune de a obŃine, nu în cuvinte,
ci în fapte, o destindere a încordării internaŃionale. Un asemenea act va lipsi
cercurile imperialiste de unul din argumentele importante pe care le folosesc
pentru justificarea politicii de pregătiri militare şi va contribui la unirea
forŃelor care se pronunŃă pentru menŃinerea păcii, pentru coexistenŃa paşnică a
statelor”. Acceptul Bucureştilor a fost făcut cunoscut la 23 aprilie 1958,
Gheorghe Gheorghiu-Dej dând asigurări că forŃele armate române ,,vor face faŃă
cu cinste, în orice împrejurări, îndatoririlor care le revin în cadrul lagărului
socialist”. A doua zi, 24 mai, Comitetul Politic Consultativ al statelor membre
ale Tratatului de la Varşovia a aprobat ,,propunerea Uniunii Sovietice, pusă de
accord cu guvernul Republicii Populare române, cu privire la retragerea în
viitorul apropiat de pe teritoriul Republicii Populare române a trupelor
sovietice care se află acolo în conformitate cu tratatul de la Varşovia”.
Indiferent de unele inexactităŃi cuprinse în această formulare evenimentul a
reprezentat o performanŃă a diplomaŃiei române care a avut urmări benefice
pentru manifestarea crescândă a suveranităŃii naŃionale. Cu acelaşi prilej s-a
decis ca statele membre ale Tratatului de la Varşovia să-şi reducă efectivele în
1958 cu 519 000 de militari.
Prevederile Acordului privind retragerea trupelor sovietice. Articolul 1 al
Acordului încheiat la 24 mai 1958 la Moscova, între Ministerul ForŃelor Armate
al României şi Ministerul Apărării al U.R.S.S., prevedea că trupele sovietice
urmau să fie retrase în perioada 15 iunie - 15 august 1958. Pentru asigurarea
,,intereselor securităŃii” statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, părŃile
contractante au căzut de acord (art. 2) să se păstreze pe teritoriul României ,,o
cantitate corespunzătoare de muniŃiuni în două depozite şi 9 800 tone
carburanŃi şi lubrifianŃi în trei depozite aparŃinând Ministerului Apărării al
URSS”, întreŃinerea, reîmprospătarea, deservirea tehnică şi paza acestora
urmând a fi asigurată de Ministerul ForŃelor Armate din România. În acelaşi
scop, acesta se obliga să ,,păstreze într-o capacitate de luptă permanentă pentru
folosirea eventuală de către aviaŃia de luptă a ForŃelor Armate aleŃărilor
membre ale Tratatului de la Varşovia” următoarele aerodroame eliberate de
trupele sovietice Ianca, Bobocu, Alexeni, Kocargeaua, precum şi aerodroamele
de campanie de rezervă de la Sihlea, Viziru, Ciorani şi Dor-Mărunt. Până la 1
iulie 1958, părŃile se obligau să precizeze ,,planurile de cooperare ale apărării
antiaeriene” între cele două ministere ale Apărării, după care serviciul de luptă
al aviaŃiei de vânătoare, artileriei antiaeriene şi al mijloacelor radiotehnice, care
erau deservite de trupele sovietice pentru acoperirea obiectivelor situate pe
teritoriul României înceta, predându-se părŃii române. Conform art. 5 şi 6 ale
Acordului, Ministerul Apărării al URSS se obliga să predea Ministerului român
al ForŃelor Armate toate cazărmile, aerodroamele, poligoanele, câmpurile de
instrucŃie, cu tot utilajul şi instalaŃiile respective, casele de locuit şi alte clădiri şi
edificii cu inventarul şi mobilierul respectiv, centrele de transmisiuni staŃionare
şi liniile de transmisiuni aeriene şi cu fir permanente, construite sau achiziŃionate
de trupele sovietice. Transportul trupelor, a tehnicii de luptă şi încărcăturilor pe
teritoriul României urma să fie asigurat de ministerul de profil din România.
Retragerea trupelor. În vederea aplicării Acordului de retragere a
trupelor sovietice, Consiliul de Miniştri român a decis, la 21 iunie, constituirea
unei Comisii centrale, prezidată de generalul-locotenent Arhip Floca, alcătuită
din delegaŃi ai C.C. al P.M.R., Comitetului Central al Planificării, Ministerului
de FinanŃe, Ministerul transporturilor şi TelecomunicaŃiilor şi Ministerului
pentru Problemele Organelor Locale ale AdministraŃiei de Stat, cu misiunea de a
organiza pe teritoriu diferitele manifestaŃii politice, preluarea bunurilor care au
fost în folosinŃa trupelor sovietice, asigurarea transporturilor trupelor sovietice şi
securitatea eşaloanelor de transport. În regiunile administrative ConstanŃa,
GalaŃi, Timişoara, Ploieşti şi Iaşi au fost constituite comisii regionale, iar pentru
bunurilor comsii pe garnizoane. Presa centrală şi radioul au primit ordin să
publice şi să transmită materiale privind semnificaŃia politică internă şi externă a
actului, cluburile şi colŃurile roşii din întreprinderi, căminele culturale de la sate,
din şcoli şi unităŃi militare au organizat conferinŃe în care s-a vorbit despre
prietenia româno-sovietică, garnizoanele în care se aflau trupe sovietice au
organizat competiŃii sportive, seri de dans, întâlniri prieteneşti cu care prilej au
fost acordate cadouri, s-a făcut fotografii. La Casa Centrală a Armatei din
Bucureşti, la GalaŃi, Timişoara şi ConstanŃa au fost organizate mese comune la
care au participat conducători de partid şi de stat, generali şi ofiŃeri români şi
sovietici, membri ai corpului diplomatic. Prezidiul Marii Adunări NaŃionale a
decis, la 14 iunie 1958, conferirea de ordine ale RPR unor ofiŃeri sovietici şi a
medaliei ,,Eliberarea de sub jugul fascist” întregului personal al unităŃilor. La
rândul său, Biroul Politic a decis ca guvernul să ofere o recepŃie pentru 160 de
persoane, toastul urmând a fi rostit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În
garnizoanele de plecare şi la punctele de frontieră au fost Ńinute mitinguri, în
gările principale eşaloanele fiind întâmpinate de delegaŃii ale oamenilor muncii,
militari, pionieri etc. Evenimentul a avut un larg ecou internaŃional.
Retragerea consilierilor militari. Concomitent au început să fie retraşi şi
consilierii militari sovietici, aflaŃi pe teritoriul României din 194828. În cadrul
procesului de pregătire a retragerii trupelor sovietice din România, C.C. al
P.C.U.S. a adresat, la 14 ianuarie 1957, o scrisoare C.C. al P.M.R. în care se
arăta că Moscova considera că în acel moment şederea permanentă a
consilierilor militari sovietici în România ,,nu mai corespunde intereselor
cauzei”. PronunŃându-se chiar pentru renunŃarea la această formă de colaborare,
considerată a fi depăşită, Moscova îşi făcea cunoscută disponibilitatea de ,,a
acorda şi pe viitor, în măsura necesităŃii, un ajutor frăŃesc, prin specialişti
Republicii Populare române”. Oferta de retragere a consilierilor a fost acceptată
imediat de conducerea de la Bucureşti, la 13 februarie 1957 C.C. al P.M.R.
răspunzând că împărtăşeşte ,,pe deplin” propunerea C.C. al P.C.U.S. Problema

28
Consilierii militari sovietici erau repartizaŃi la toate structurile militare române până la eşaloanele regiment şi
brigăzi independente, principala lor misiune constând în urmărirea îndeaproape a evoluŃiei armatei române şi
transformarea acesteia după model sovietic.
retragerii tuturor consilierilor şi a ,,reducerii maxime” a specialiştilor sovietici a
fost reluată de C.C. al P.C.U.S. la 9 septembrie 1958 într-o scrisoare adresată
C.C. al P.M.R. în care se arăta că sovieticilor le era greu să Ńină în câmpul vizual
activitatea fiecărui specialist, care nu întotdeauna se descurcau bine în ,,situaŃia
politică şi particularităŃile naŃionale” româneşti. Acordul românesc a fost
exprimat la 26 septembrie de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, care şi-a
manifestat, în scrisoarea de răspuns, convingerea că ,,dezvoltarea formelor
variate ale schimbului de experienŃă, în special trimiterea de specialişti pentru
studierea experienŃei domeniul economiei, culturii, apărării, precum şi
trimiterea reciprocă de tineri în instituiŃiile de învăŃământ superior, va contribui
la continua dezvoltare a colaborării frăŃeşti dintre Ńările noastre”. Pe această
linie de conduită, la 22 ianuarie 1959, primul secretar al C.C. al P.M.R. a rugat
pe N.S.Hruşciov să fie de acord cu trimiterea în România a cinci specialişti
sovietici pentru ,,nevoile de pregătire şi perfecŃionare” armatei române, care să
consilieze conducerea armatei în probleme de stat major (operaŃii, organizare,
mobilizare), pregătire de luptă a armatei de uscat (de preferinŃă la tancuri şi
mecanizate), apărare antiaeriană, marină, radiotehnică. La scurt timp, mareşalul
I.V.Konev a răspuns, făcând cunoscut numele a 5 specialişti militari sovietici.
Ulterior, Comitetul Politic Consultativ a decis, la 28-29 martie 1961 ca locul
consilierilor militari în armatele statelor participante la Tratatul de la varşovia să
fie luat de către reprezentanŃi ai comandantului supreme-şef al ForŃelor Armate
Unite. În baza acestei decizii a fosz elaborat şi un statut special al acestora.
ConsideraŃii. Retragerea trupelor sovietice şi a consilierilor din România
a constituit un moment de bucurie pentru societatea românească. Decizia
Moscovei a fost prima de acest gen din cadrul ,,imperiului exterior” sovietic,
fiind determinată în mod evident de încercarea Kremlinului de a-şi reface
imaginea extrem de şifonată după intervenŃia brutală din Ungaria. În afara
intereselor propagandistice măsura a fost determinată şi de interese economice
- efectuarea de economii şi politice - câştigarea ,,bunăvoinŃei” unora din sateliŃi,
între care şi pe cea a românilor, pe care I.V.Stalin îi tratase ,,foarte dur”,
dictându-le ,,voinŃa sa”, aşa cum recunoştea însuşi N.S.Hruşciov în memorile
sale publicate. Slăbirea încordării internaŃionale şi sporirea forŃei de luptă a
armatei sovietice, în pofida reducerilor de personal, în special în domeniul
nuclear, precum şi faptul că România nu avea graniŃă comună cu Ńările care
făceau parte din organizaŃia Pactului Nord-Atlantic sau cu vreo Ńară capitalistă,
au făcut ca prin această măsură sovieticii să nu rişte practic nimic.

IV. Preliminariile distanŃării de Moscova29

Pe măsura accentuării politicii de desprindere de sub tutela Moscovei,

conducerea de partid, de stat şi militară a României a început să ia tot mai mult
poziŃie şi faŃă de nerespectarea prevederilor documentului de constituire al
Tratatului de la Varşovia.
Pentru conducerea de la Bucureşti a devenit din ce în ce mai clar, încă din
timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (mai ales după criza rachetelor din Cuba din
1962) că principiile puse la baza alianŃei în 1955 (respectarea independenŃei şi
suveranităŃii statelor membre, neamestecul în treburile interne etc.) nu erau
respectate, că aplicarea în practică a acestora nu constituia o preocupare de bază
a Comitetului Politic Consultativ, a Comandamentului ForŃelor Armate Unite şi
a guvernului sovietic, care patrona practic conducerea Tratatului.
NemulŃumirile au fost exprimate, la început în cadrul discuŃiilor şi analizelor
interne, mai ales după întâlnirea de la sfârşitul anului 1963 dintre Corneliu
Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, şi Dean Rask, secretarul de stat
american, şi după adoptarea declaraŃiei din aprilie 1964.
Contestarea modului de lucru al Comandamentului ForŃelor Armate
Unite şi a dreptului de conducere şi control al comandantului-şef. Românii
au mai fost nemulŃumiŃi de faptul că principala structură militară a tratatului -
29
Vezi şi: Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp.41-45.
Comandamentul ForŃelor Armate Unite trata ministerele Apărării (şi chiar
guvernele) statelor participante la tratat, de faptul că acesta nu reprezenta un
organ conducător de sine stătător al trupelor statelor participante la Tratatul de la
Varşovia, ci o DirecŃie (a 10-a) a Marelui Stat Major al armatei sovietice, fiind
format numai din generali şi ofiŃeri sovietici, fapt care subordona indirect şi în
timp de pace armatele naŃionale guvernului sovietic şi făcea ca unele activităŃi
de cooperare, desfăşurate conform planului Comanamentului ForŃelor Armate
Unite să se transforme în activităŃi de control. Pe aceeaşi linie de integrare
totală, în cadrul Comandamentului ForŃelor Armate Unite miniştrii Apărării ai
statelor participante la tratat erau locŃiitori ai comandantului suprem, care la
rândul său era locŃiitor al ministrului Apărării al URSS. Ei nu au acceptat nici de
lucru al Comandamentului ForŃelor Armate Unite, care nu informa la timp
despre problemele care urmau a fi analizate şi nu trimitea în timp util
materialele supuse dezbaterii (în iulie 1963 membri Comitetului Politic
Consultativ au luat la cunoştinŃă doar cu câteva ore înainte de dezbatere despre
conŃinutul unui material foarte important referitor la pregătirea operativă a
teritoriului Ńărilor respective, care implica angajarea unor importante sume de
bani). De multe ori, convocările anuale de analiză a desfăşurării pregătirii de
luptă şi operative a trupelor din compunera ForŃelor Armate Unite erau formale,
directivele fiind semnate fără a se Ńine seama de propunerile făcute. De multe
ori, la începutul anilor 60, comandantul-şef a replicat că ordinul trebuia executat,
fie că place, fie că nu. Conducerea de la Bucureşti a apreciat că dreptul de
conducere şi control al pregătirii operative şi de luptă a armatelor statelor
participante la Tratatul de la Varşovia, atribuit prin statut comandantului-şef,
încălca principiile independenŃei şi suveranităŃii naŃionale şi ducea la amestec
direct în organizarea şi conducerea armatelor naŃionale. Extrem de periculoasă a
fost considerată şi tendinŃa organelor de a se crea comandamente, neprevăzute
în Statute, fără acordul guvernelor interesate. Bucureştii nu au fost de acord nici
cu prezenŃa reprezentanŃilor comandantului-şef în armatele statelor participante,
apreciind că diferitele probleme ivite puteau fi rezolvate direct de către Marele
State Majore ale armatelor fiecărei Ńări în colaborare cu Statul Major al ForŃelor
Armate Unite. PrezenŃa lor în armata română a fost apreciată ca o lipsă de
încredere în conducerea militară românească.
Contestarea modului de adoptare a deciziilor importante. Invocând
prevederile art. 3 şi 4 din documentul de constituire al Tratatului, care prevedeau
consultarea statelor semnatare în ceea ce priveşte problemele internaŃionale
importante care afectau interesele comune şi măsurile ce trebuiau luate de
comun acord pentru realizarea păcii şi securităŃii internaŃionale, românii
apreciau, în 1964-1965, că au existat situaŃii grave pe plan internaŃional când
problemele nu au fost analizate în cadrul Comitetului Politic Consultativ, când
măsurile au fost adoptate fără consultarea prealabilă a guvernelor statelor
participante la Tratatul de la Varşovia cu toate că problemele respective afectau
în mod direct securitatea naŃională a statelor membre. Ei s-au declarat
nemulŃumiŃi de faptul că beneficiind de prevederile statutare din 1956, care nu-l
obligau să-şi consulte locŃiitorii (reprezentanŃii armatelor statelor membre ale
Tratatului) pentru a analiza şi soluŃiona cu ei problemele ivite, comandantul-şef
al Tratatului de la Varşovia lua, de regulă, deciziile de unul singur, la indicaŃiile
guvernului sovietic, fără a consulta guvernele statelor aliate (sau măcar pe
locŃiitorii săi). Mai mult, cu ocazia crizei Berlinului (august 1961) şi a celei din
Cuba (octombrie 1962), a ordonat ridicarea capacităŃii de luptă a forŃelor armate
al statelor participante la tratat (inclusiv a celor române). Prin darea acestor
ordine, aprecia Leontin Sălăjan, ministrul român al ForŃelor Armate, guvernul
sovietic nu numai că nu a respectat prevederile Tratatului de la Varşovia, dar a
manifestat şi tendinŃa de a subordona celelalte Ńări Uniunii Sovietice, acestea
fiind puse în situaŃia de a fi angajate în război fără ca partidele şi guvernele lor
să fi hotărât acest lucru.
Neconsultarea partenerilor la stabilirea misiunilor de luptă. În
concepŃia românilor, un alt caz de încălcare a suveranităŃii naŃionale l-a
reprezentat faptul că misiunile trupelor destinate de fiecare stat în compunerea
ForŃelor Armate Unite nu erau analizate înainte de întocmirea planului operativ,
că nu se cunoşteau variantele de folosire a trupelor în caz de război şi modul în
care acestea ar fi fost conduse. Conducerea de la Bucureşti nu a acceptat nici
situaŃia din timpul aplicaŃiilor comune conduse de Comandamentul ForŃelor
Armate Unite, la care participaseră şi comandamente şi trupe române (în
Ungaria - 1962 şi Bulgaria - 1963) în care ministrul român al ForŃelor Armate nu
a fost consultat şi nici nu a fost prezent, deşi acestea se desfăşuraseră în
condiŃiile unei ipotetice perioade iniŃiale de război în care decizia de începere şi
ducere a acŃiunilor de luptă trebuia luată de guvernul român şi tradusă în
practică de ministrul ForŃelor Armate.
Solicitarea constituirii unui Comandament de Front românesc. În
noiembrie 1964, cu prilejul discutării proiectul concepŃiei de întrebuinŃare a
ForŃelor Armate române, generalul Leontin Sălăjan, ministrul ForŃelor Armate,
şi generalul Ion Tutoveanu, şeful Marelui Stat Major, au pus problema
constituirii unui comandament de Front românesc în caz de război, care să
întrunească majoritatea forŃelor armate române şi care să acŃioneze pe o direcŃie
de operaŃii independentă, eliminându-se astfel situaŃiile de până atunci, în care
trupele române erau prevăzute a acŃiona în compunerea mai multor fronturi şi
pe direcŃii separate. La scurt timp, Moscova a acceptat acest lucru, în mai-iunie
1965 desfăşurându-se prima aplicaŃie românească la nivel de front independent
din cadrul Trattaului30.
Tot atunci s-a mai cerut ca gruparea forŃelor pe comandamente de armată,
corp de armată şi de rezervă să fie un atribut al ministrului ForŃelor Armate
române, ca unul care cunoştea cel mai bine capacitatea de luptă a fiecărei mari
unităŃi şi unităŃi în parte. În contextul în care forŃele armate române primiseră
misiune să acŃioneze pe direcŃia de operaŃii greacă, o atenŃie deosebită s-a

30
Alesandru DuŃu, Cea dintâi aplicaŃie românească la nivel de front independent şi primele neînŃelegeri
româno-sovietice în cadrul Tratatului de la Varşovia, în ,,Revista de istorie Militară”, nr. 5-6/2002, p. 39.
acordat, menŃinerii la dispoziŃia Înaltului Comandament Român, pe teritoriul
naŃional, în rezervă, a unor forŃe care să acŃioneze după dispoziŃiile guvernului
român împotriva desantului maritim care ar fi fost debarcat pe litoral şi pentru
lichidarea desantului aerian lansat în interiorul Ńării.
Contestarea deciziei sovietice de a subordona Marina militară
română comandantului Flotei Mării Negre a Uniunii Sovietice. Românii nu
au fost de acord nici cu intenŃia Moscovei de a constitui un Comandament unic
al Flotei Mării Negre, prin care se urmărea subordonarea flotelor maritime
române şi bulgare Comandamentului Flotei Mării Negre a URSS etc. Acest
lucru a fost precizat cu claritate, în noiembrie 1964, de către generalul Ion
Tutoveanu, care a precizat că subordonarea Marinei militare române
comandantului Flotei Mării Negre a U.R.S.S., menŃionată în proiectul trimis de
Comandantul ForŃelor Armate Unite, nu era prevăzută în nici o convenŃie
încheiată între guvernele român şi sovietic şi că nu era normal ca o flotă să fie
subordonată altei flote. Şeful Marelui Stat Major român a propus ca problema
coordonării acŃiunilor militare maritime de către un comandament întrunit al
flotelor aliate din Marea Neagră să se stabilească ulterior, de către guvernele
respective.
Solicitarea încheierii unor convenŃii statale bilaterale privind
tranzitarea trupelor pe teritoriul statelor aliate. Conform indicaŃiilor primite
în Ńară, pentru prima dată în istoria relaŃiilor româno-sovietice din cadrul
Tratatului de la Varşovia, generalul Ion Tutoveanu a semnalat mareşalului
A.A.Greciko, în noiembrie 1964, faptul că proiectul planului operativ prevedea
concentrarea principalelor forŃe ale armatei române pe teritoriul Bulgariei şi
trecerea trupelor sovietice pe teritoriul României fără ca între guvernele
României şi Uniunii Sovietice, pe de o parte, şi între guvernele României şi
Bulgariei, pe de altă parte, să existe un acord sau convenŃie în acest sens prin
care conducerea de partid şi de stat a fiecărei Ńări să-şi dea acordul, în prealabil,
pentru tranzitarea teritoriului naŃional de către trupe străine, chiar dacă acestea
erau aliate. Extrem de supărat, mareşalul A.A.Greciko a replicat că nici una din
Ńările participante la Tratatul de la Varşovia nu a ridicat până atunci o asemenea
problemă şi a întrebat de ce nu se are încredere în Comandamentul ForŃelor
Armate Unite, căci el a discutat personal, în principiu, aceste probleme cu Todor
Jivkov, care nu a cerut încheierea nici unei convenŃii. Generalul Ion Tutoveanu a
răspuns că nu se pune problema încrederii, dar că era vorba de probleme extrem
de importante, de operaŃii militare duse în timp de război, care implicau teritorii
ale unor Ńări independente şi suverane, ce atrăgeau după sine drepturi şi obligaŃii
pentru fiecare stat ce trebuiau consemnate în convenŃii interguvernamentale. În
final, mareşalul A.A.Greciko, pe un ton liniştit s-a declarat de acord cu
încheierea ConvenŃiei, dar a precizat că propunerea românilor urma să fie adusă
la cunoştinŃa guvernului sovietic şi a ministrului bulgar al apărării. Conştient că
semnarea convenŃiilor interguvernamentale cu aliaŃii din Tratatul de la Varşovia
i-ar fi redus libertatea de decizie în cadrul Tratatului, guvernul sovietic a respins
categoric acest lucru atât în 1964 cât şi în perioada următoare. IntransigenŃi s-au
dovedit a fi şi românii, ConvenŃia fiind una din problemele de divergenŃă până la
desfiinŃarea Tratatului de la Varşovia.
DistanŃarea de Moscova avea să se accentueze în timpul lui Nicolae
Ceauşescu, mai ales după ocuparea Cehoslovaciei, în august 1968, de către
trupele Tratatului de la Varşovia (mai puŃin cele româneşti), când conducerea
politică şi militară de la Bucureşti a reluat unele probleme în dispută încă din
timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a ridicat altele noi, condamnând cu
virulenŃă agresiunea condusă de Moscova în Cehoslovacia. Relevante în acest
sens sunt afirmaŃiile făcute de generalul Ion Gheorghe, şeful Marelui Stat Major,
şi de ministrul ForŃelor Armate, generalul Ion IoniŃă, în şedinŃa Colegiului
Ministerului ForŃelor Armate din 12 iulie 1968, înaintea ocupării Cehoslovaciei,
referitor la modul de comportare al sovieticilor în timpul aplicaŃiei neprogramate
desfăşurată în vara anului 1968 în această Ńară de forŃe ale Tratatului de la
Varşovia: ,,Este un mod brutal de a se amesteca în treburile interne ale unei Ńări
socialiste”, respectiv: ,,Nici de imperialism nu este demnă această
comportare”. PuŃin mai târziu, în momentul invaziei în Cehoslovacia, Nicolae
Ceauşescu avea să conchidă: ,,Este o încălcare grosolană a Tratatului de la
Varşovia şi o folosire a lui în scopuri nedemne, care va arunca o umbră neagră,
o pată neagră pentru lungă durată şi fără îndoială pentru totdeauna”.

V. ,,Bătălia pentu noile statute ale structurilor de conducere ale

Tratatului de la Varşovia31
În 1966, la 10 ani şi ceva de la adoptarea primului statul de funcŃionare al
Trattaului de la Varşovia, constatând că principiile de funcŃionare stabilite în
1955 nu erau respectate, că relaŃiile dintre aliaŃi trebuiau perfecŃionate,
generalul Leontin Sălăjan, ministrul ForŃelor Armate române, a declarat
mareşalului A.A.Greciko, comandantul suprem al ForŃelor Armate Unite, că
România consideră depăşit statutul Tratatului din 1956, că se impunea
modificarea lui şi găsirea altor modalităŃi de colaborare.

Puncte de vedere româneşti. În cadrul discuŃiilor începute la 7 februarie

1966, în cadrul Consfătuirii şefilor Marilor State Majore, delegaŃia română a
avut puncte de vedere diferite, referitoare la rolul Comitetului Politic
Consultativ şi al comandantului suprem, la responsabilităŃile acestora în caz de
război etc. În conformitate cu mandatul primit de la Bucureşti, generalul Ion
Gheorghe, şeful Marelui Stat Major român, a propus ca viitorul statut şi celelalte
documente care urmau să reglementeze munca Comandamentului ForŃelor
Armate Unite să se întemeieze pe ideea că numai partidul şi guvernul fiecărei
Ńări erau răspunzătoare de conducerea, organizarea, înzestrarea şi pregătirea
tuturor forŃelor sale, atât în timp de pace cât şi în timp de război, că planurile,
documentele, acŃiunile şi măsurile ce decurgeau din atribuŃiile statutare puteau fi
aplicate numai în urma aprobărilor de către guvernele Ńărilor participante la

31
Vezi şi: Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp. 45-49, 79-81.
Tratat. Cu acelaşi prilej a mai propus ca organele de conducere ale ForŃelor
Armate Unite să fie compuse din generali şi ofiŃeri aparŃinând tuturor armatelor
Ńărilor participante la Tratat, în funcŃiile principale - comandantul suprem, şeful
de stat major ş.a. - urmând să fie numiŃi cu acordul tuturor guvernelor Ńărilor
participante la Tratat mareşali sau generali din fiecare Ńară pe o perioadă de 4-5
ani (în aceeeaşi perioadă de timp comandantul suprem şi şeful de stat major
trebuiau să facă parte din Ńări diferite)32. InsistenŃa românilor a făcut ca unele din
propunerile făcute la 7 februarie (rol de coordonare şi nu de comandă al
Comandamentului ForŃelor Armate Unite, subordonarea naŃională a trupelor
destinate în compunerea ForŃelor Armate Unite, răspunderea comandamentelor
naŃionale în faŃa guvernelor lor pentru starea de pregătire a forŃelor armate etc.)
să fie luate în consideraŃie. În acest context, în iulie 1966, cu prilejul întâlnirii
miniştrilor Apărării de la Bucureşti, partea română a depus un proiect de statut
propriu prin care se propunea ca înfăptuirea hotărârilor adoptate de Comitetul
Politic Consultativ să fie atributul exclusiv al conducerilor de partid şi de stat a
Ńărilor respective, propunerile şi recomandările Comandamentului ForŃelor
Armate Unite să fie aprobate de guverne şi nu de Comitetul Politic Consultativ,
acestea urmând să aprobe şi bugetul Comandamentului ForŃelor Armate Unite.
Pentru întrebuinŃarea trupelor fiecărei Ńări în caz de război urma să se elaboreze
din timp de pace planuri operative, concepŃia acestora urmând să fie supusă în
prealabil aprobării conduceri de partid şi de stat a Ńărilor respective. Generalul
Leontin Sălăjan aprecia că aplicarea în practică propunerilor româneşti avea să
elimine cazurile de încălcare a suveranităŃii şi independenŃei statelor participante
la tratat şi să ducă la o mai bună coordonare a eforturilor comune ale tuturor
Ńărilor în vederea asigurării securităŃii lor împotriva ,,unei eventuale agresiuni
imperialiste”. Invocând faptul că problemele nu puteau fi studiate şi analizate
în câteva zile cât dura consfătuirea, ceilalŃi miniştri au considerat că acestea

32
Constantin Olteanu, Singură împotriva tuturor: România şi documentele de bază ale alianŃei militare
comuniste, în ,,Dosarele Istoriei”, nr. 8/2001, p. 18.
trebuiau studiate cu atenŃie, în continuare urmând să se acŃioneze în baza
vechiului statut. Multă vreme însă la propunerile româneşti nu s-a dat nici un
răspuns. DiscuŃia a fost reluată în februarie 1968 la Praga şi a fost continuată
până în martie 1969 când, la Budapesta, au fost adoptate noile statute ale
organizaŃiei militare a Tratatului de la Varşovia, de fiecare dată aliaŃii susŃinând
formulări care contraveneau propunerilor româneşti. Între acestea se situa
dreptul comandantului-şef de a comanda, controla şi da dispoziŃiuni trupelor din
compunerea ForŃelor Armate Unite, de a disloca ForŃele Armate Unite pe
teritoriile statelor participante la Tratat şi de a le redisloca în funcŃie situaŃie.
Românii au propus şi şi-au menŃinut apoi poziŃia ca dislocarea trupelor să fie
stabilită numai de comun acord de către toate statele participante, la cerere, cu
acordul organelor constituŃionale competente ale statelor pe teritoriul cărora
urma să se facă dislocarea, condiŃiile de dislocare şi staŃionare urmând a fi
reglementate în prealabil, iar în caz de război încă din timp de pace, prin
acorduri bilaterale între statele respective, aprobate de organele constituŃionale
competente. Ei nu au fost de acord nici cu dreptul Comitetului Politic
Consultativ de a lua hotărâri pentru trecerea trupelor ForŃelor Armate Unite la
capacitatea de luptă ridicată şi completă, de a analiza şi aproba planurile legate
de dezvoltarea acestora. În acest context, generalul Ion IoniŃă, noul ministru al
ForŃelor Armate române, aprecia, la 3 iunie 1968, că prevederile proiectului de
Statut afectau atributele esenŃiale ale guvernelor statelor participante la Tratatul
de la Varşovia, comandantul suprem fiind situat deasupra guvernelor naŃionale,
iar Comandamentul ForŃelor Armate Unite devenind un organ suprastatal, de
comandă şi control, şi nu unul de coordonare şi cooperare. În timpul dezbaterilor
care au urmat românii au devenit şi mai prudenŃi, în special faŃă de dreptul
comandantului suprem de a da indicaŃii pentru dislocarea trupelor din
compunerea ForŃelor Armate Unite, considerând că recomandările acestuia
trebuiau să intre în vigoare numai după aprobarea lor de către organele
constituŃionale ale statului respectiv, modul de dislocare a trupelor, condiŃiile
staŃionării lor pe teritoriile altor state şi alte problema legate de aceasta urmând
să fie stabilite prin acorduri între statul pe teritoriul căruia acestea urmau a se
disloca şi statul căruia aceste trupe îi aparŃin, precum şi printr-un statut special.
Această poziŃie a fost reafirmată de Nicolae Ceauşescu în timpul întâlnirii cu
comandantul suprem, la Bucureşti, la 19 februarie 1969, când a insistat ca starea
de pericol să fie apreciată de ,,toate” guvernele, iar comandantul suprem să dea
indicaŃii (recomandări) privind dislocarea şi redislocarea trupelor ForŃelor
Armate Unite numai cu acordul guvernelor naŃionale33. Pentru a se evita orice
surprize Marea Adunare NaŃională adoptase deja, încă de la 22 august 1968, în
timpul crizei cehoslovace, o decizie conform căreia staŃionarea oricăror trupe
aliate pe teritoriul României trebuia să fie rezultatul discuŃiilor dintre
conducerile statelor respective şi să aibă acordul forului legislativ român.
Aceasta a provocat iritarea multor şefi militari sovietici din organale de
conducere ale Tratatului de la Varşovia, care nu au ezitat să facă şi ameninŃări,
precizând că pe A.Dubcek nu l-a întrebat nimeni când trupele Tratatului de la
Varşovia (fără cele române) au invadat Cehoslovacia. De teama repetării tristei
experienŃe cehoslovace, conducerea de la Bucureşti nu a mai fost de acord ca pe
teritoriul României să se desfăşoare aplicaŃii cu trupe străine (şi nici nu a mai
permis participarea trupelor române la aplicaŃiile desfăşurate pe teritoriile altor
state aliate. A condiŃionat, de asemenea deplasarea, dislocare sau staŃionarea
temporară de trupe sovietice pe teritoriul românesc şi a celor române pe
teritoriul Bulgariei (şi chiar participarea unor comandamente sovietice şi
bulgare/fără trupe la aplicaŃii pe hartă executate în România) de semnarea unor
convenŃii guvenamentale româno-sovietice şi româno-bulgare, care să precizeze
condiŃiile concrete şi obligaŃiile reciproce. În final, la 19 martie 1969, la
Budapesta, Comitetul Politic Consultativ a adoptat noile statute ale structurilor
militare de conducere ale Tratatului de la Varşovia.

33
Mihai Retegan, Alesandru DuŃu, Război politic în blocul comunist. RelaŃii româno-sovietice. Documente, vol.
2, Bucureşti, 2004, p. 221.
 Statutul ForŃelor Armate Unite şi al Comandamentului Unificat
Reglementa atribuŃiile cadrelor din conducerea ForŃelor Armate Unite, definea
mai exact compunerea acestora: forŃele şi mijlocale destinate să acŃioneze în
comun, stabilite de prin hotărâri ale guvernelor fiecărei Ńări, Ministerele Apărării
purtând întreaga răspundere, în faŃa guvernelor lor, pentru starea, înzestrarea şi
capacitatea de luptă a personalului trupelor proprii şi pentru crearea stocurilor de
mijloace tehnico-materiale stabilite pentru acestea. De această dată noul statut
reglementa mai bine, faŃă de documentul precedent, problema atrbuŃiilor
comandantului-şef (unul dintre mareşalii sau generalii oricărui stat, care trebuia
să acŃioneze în conformitate cu deciziile guvernelor statelor participante şi cu
indicaŃiile Comitetului Politic Consultativ), numit pe 4-6 ani, prin hotărârea
guvernelor statelor semnatare ale Tratatului. După aceleaşi criterii se numea şi
şeful Statului Major, comandantul trupelor de apărare antiaeriană şi şeful
Comitetului tehnic. Spre deosebire de statatutul anterior, la insistenŃa părŃii
române, comandantul-şef nu mai avea dreptul de comandă şi control, ci numai
de recomandare şi coordonare a activităŃilor ForŃelor Armate Unite. La aceleaşi
stăruinŃe comandantului-şef i-a fost luat dreptul de a decide asupra dislocării sau
redislocării trupelor ForŃelor Armate Unite pe teritoriul statelor particiante, fără
acordul prealabil al acestora. Noul statut reglementa corespunzător şi rolul şi
atribuŃiile locŃiitorilor comandantului-şef. Conform art. 6 aceştia erau desemnaŃi
de fiecare stat în parte, în rang de adjuncŃi ai miniştrilor Apărării sau şefi ai
Marilor State Majore. Astfel se elimina anomalia din statutul din 1956, criticată
de partea română, care prevedea că locŃiitorii comandantului-şef erau miniştrii
Apărării din statele membre. Cu acelaşi prilej au fost precizate şi atribuŃiile
Statului Major al Forşelor Armate Unite, ca organ de lucru al comandantului-
şef. Acestei structuri îi revenea misiunea de a analiza situaŃia politico-militară şi
strategică, de a elabora propuneri legate de problemele capacităŃii de luptă şi de
mobilizare a trupelor şi forŃelor maritime militare şi de pregătire a lor, de
îmbunătăŃire a structurilor organizatorice a trupelor, a sistemului de înzestrare şi
dotare cu armament şi tehnică de luptă, de amenajare a teatrului de acŃiuni
militare şi acumulare a stocurilor de aânecesare pentru luptă. Tot el trebuia să
studieze experienŃa şi starea trupelor din compunerea ForŃelor Armate Unite, să
organizeze participarea generalilor şi ofiŃerilor la aplicaŃii, convocări de
pregătire, jocuri de război etc.

Statutul Comitetului Miniştrilor Apărării ai statelor participante la

Tratat. Stabilea că acesta trebuia să analizeze situaŃia inamicului probabil,
planurile operative şi direcŃiile de dezvoltare a forŃelor armate, elaborarea de
comun accord a recomandărilor şi propunerilor privind perfecŃionarea capacităŃii
de apărare a statelor participante la Tratat, analiza activităŃii organelor de
conducere a ForŃelor armate Unite, studierea mijloacelor de conducere în timp
de război şi punerea de accord asupra altor probleme cu caracter militar, care
solicitau o coordonare reciprocă.
Statutul Consiliului Militar al ForŃelor Armate Unite. La propunerea
părŃii române, statutul a prevăzut că în Consiliul Militar recomandările şi
propunerile se elaborează Ńinând seama de realizarea unităŃii de vederi şi se
adoptă pe calea întrebării nominale a fiecărui membru al Consiliului. Dacă unul
dintre aceştia avea o părere diferită, aceasta se consemna în procesul-verbal al
şedinŃei, după care se analiza de către comandantul-şef împreună cu ministrul
Apărării din Ńara respectivă. Deşi avea doar un rol consultative, Consiliul
Militar a avut un rol important în cadrul alianŃei, examinând principalele
probleme ale capacităŃii de luptă, starea de operativitate şi de mobilizare a
trupelor, gradul dotării acestora cu armament şi tehnică de luptă.
Statul Comitetului tehnic. Prevedea că pricipala sa misiune era cea de a
elabora recomandări privind înzestrarea cu diferite sisteme de arme şi tehnică de
luptă şi coordonarea lucrărilor de cercetare ştiinŃifică cu interes pentru toate
statele participante la Tratat. Tot el se ocupa cu standardizare şi de diverse
proble legate de logistică.
 Statutul Sistemului Unic al Apărării Antiaeriene. Stabilea că fiecare
stat membru al Tratatului trebuia să destine pentru Sistemul Unic de Apărare
Antiaeriană o anumită cantitate de forŃe şi mijloace, stabilită de guvernele Ńărilor
respective. Conducerea acestora se exercita centralizat, iar comandantul
sistemului era asistat în activitatea sa de un Stat Major. Măsurile luat la nivel
central erau materializat în practică de către comandanŃii apărării antiaeriene ai
fiecărui stat.
În cadrul acestei intense activităŃi pentru perfecŃionarea relaŃiilor din
cadrul Tratatului şi pentru adoptarea unor documente corespunzătoare, românii
au acŃionat, de regulă, singuri, ceilalŃi aliaŃi împărtăşind, de cele mai multe ori,
punctele de vedere ale sovieticilor.
Dacă poziŃia distinctă şi demnă a României în cadrul Tratatului de
la Varşovia constituie un fapt evident, deosebită de cea a celorlalŃi aliaŃi, nu
poate fi pusă la îndoială (în special în ceea ce priveşte opoziŃia faŃă de modul în
care sovieticii înŃelegeau să asigure conducerea alianŃei), tot atât de adevărat este
şi faptul că în toată perioda de existenŃă a Tratatului de la Varşovia conducerea
de la Bucureşti nu a pus, vreodată sau în vreun fel, în discuŃie necesitatea
Tratatului, în numeroase prilejuri dându-se asigurări că Ńara îşi va îndeplini
obligaŃiile în
Statutele la război. O poziŃie distinctă a manifestat România şi faŃă de
problema statutelor comandamentelor alianŃei în caz de război. Problema a fost
discutată prima dată în cadrul şedinŃei Comitetului Politic Consultativ
desfăşurată la Moscova între 22 şi 23 noiembrie 1978, când liderii comunişti, cu
excepŃia lui Nicolae Ceauşescu, au susŃinut proiectul de statut prezentat de
comandantul-şef al ForŃelor Armate Unite, mareşalul Kulikov. Şeful statului
român a apreciat că mai întâi trebuiau discutate principiile în baza cărora trebuia
întocmit documentul ce urma să fie elaborat de către comandantul-şef şi
miniştrii Apărării din statele membre şi numai după aceea prezentat Comitetului
Politic Consultativ şi guvernelor statelor participante la Tratat. În finalul
dezbaterii, mareşalul Kulikov a fost delegat să elaboreze, împreună cu miniştrii
Apărării proiectul de Statut la război, care după examinare de către Comitetul
Miniştrilor Apărării, în 1979, urma să fie prezentat spre aprobare Comitetului
Politic Consultativ.
Cu acelaşi prilej s-a indicat să se pornească de la faptul că în timp de
război, conducerea ForŃelor Armate Unite urma să fie asigurată de către
Comandamentul Suprem Unic, că pentru conducerea forŃelor pe teatrele de
acŃiuni militare de Sud-Vest şi de Vest urmau să fie înfiinŃate comandamente
ale ForŃelor Armate Unite, care să-şi subordoneze trupele statelor aliate destinate
a acŃiona în acele zone. S-a mai prevăzut constituirea, în situaŃie de război, a
flotelor militare unificate în Marea Neagră şi în Marea Baltică. În cazul în care,
până la aprobarea Statutului la război, situaŃia politico-militară s-ar fi înrăutăŃit
brusc, conducerea ForŃelor Armate Unite urma să fie asigurată de către
Comandamentul Suprem şi Marele Stat Major al ForŃelor Armate Sovietice. În
cadrul dezbaterilor, aşa cum relevă în memoriile sale generalul A.I.Gribkov, s-a
propuns includerea în componenŃa Comandamentului suprem a tuturor
comandanŃilor supremi ai armatelor statelor participante la Tratat sau a tuturor
miniştrilor Apărării. Nici una dintre variante nu a fost însă aprobată.
După procedura stabilită, Statutul la război a fost semnat de către liderii
alianŃei, cu excepŃia şefului statului român, la 30 aprilie 1980, în funcŃia de
comandant suprem al ForŃelor Armate Unite la război, fiind numit L.I.Brejnev,
cu toate că aceste era în vârstă şi foarte bolnav. În mod surprinzător, acesta nu a
fost înlocuit nici după deces (septembrie 1982).
Considerând că noul Statut după care trebuia să se asigure conducerea
trupelor alianŃei în caz de război nu respecta suveranitatea şi independenŃa Ńării,
partea română nu a semnat documentul. În continuare, şi în condiŃiile în care, în
1988, i s-a înaintat un nou proiect de Statut, ea a insistat asupra faptului că şi în
caz de război, trupele din compunerea ForŃelor Armate Unite trebuiau să rămână
în subordinea comandamentelor naŃionale cărora trebuia să le revină atributul
numirii comandanŃilor. De asemenea, românii au insistat asupra principiului
rotaŃiei cadrelor la conducerea trupelor de pe teatrele de operaŃii militare de
Sud-Vest şi de Vest. Tot ei au cerut ca şeful de stat major ale acestor structuri
militare să nu facă parte din aceeaşi armată cu comandantul.
În mod concret, românii au cerut ca la război ForŃele Armate Unite să fie
conduse de către un Comandament Suprem Principal, care să funcŃioneze ca
organ colectiv, reprezentat de Comitetul Politic Consultativ (format din
comandanŃii supremi ai armatelor aliate), singurul în măsură să stabilească şi să
ia hotărâri puse de acord în probleme importante precum: concepŃia generală de
ducere a războiului, obiectivele strategice, forŃele şi mijloacele ce urmau a fi
folosite pe diferite teatre de acŃiuni militare etc. Conducerea efectivă urma să fie
asigurată de către Comandamentul Unificat şi nu de către Marelui Stat Major al
armatei sovietice.
Fidel principiului „cooperăm, nu ne subordonăm“, comandamentul suprem
român s-a situa pe poziŃia că niciodată nu va admite ca altcineva, în afara
autorităŃilor române prevăzute de lege, să angajeze armata Ńării în vreo acŃiune
militară. Acest lucru era valabil şi în situaŃia în care unii din vecinii României ar
fi fost atacaŃi şi ar fi trebuit ca aceasta să le vină în ajutor, în acest caz unităŃile
urmând a acŃiona numai pe baza ordinelor comandamentului suprem român.
Stăruind în sublinierea acestor principii, hotărârea CC al PCR din 29 noiembrie
1978 a precizat că „problemele privind colaborarea dintre armatele naŃionale
trebuie reglementate pe bază de acorduri şi tratate, în spiritul... dreptului
inalienabil al fiecărui stat de a hotărî de sine-stătător, fără vreun amestec din
afară, în problemele politice interne şi internaŃionale, inclusiv în problemele
apărării naŃionale“34.

S-a cerut deci să se precizeze cu claritate rolul comandamentelor supreme

naŃionale şi dreptul lor de a hotârî trecerea de la situaŃia de pace la cea de război,

34
Tratatul de la Varşovia, 1955-1980, Bucureşti, 1981, p. 132.
de a controla modul în care aceasta se execută şi de a-şi comanda trupele
destinat în compunerea ForŃelor Armate Unite.

Românii au fost de acord cu constituirea comandamentelor ForŃelor Armate

Unite pe teatrele de acŃiuni militare de Vest şi de Sud-Vest, în compunerea
acestora urmând a intre reprezentanŃii armatelor naŃionale de pe teatrul de
acŃiuni militare respective. Ca organe de lucru acestea urmau să aibă câte un
Consiliu militar, care trebuia să decidă asupra tuturor problemelor principale
privind organizarea şi ducerea operaŃiilor. În baza deciziilor acestro consilii
militare, comandanŃii teatrelor de acŃiuni militare urmau să-şi exercite
conducerea prin locŃiitorii lor din partea fiecărei armate aliate, care aveau
dreptul să dea ordine şi dispoziŃii asigurând astfel conducera nemijlocită a
trupelor din armatele proprii destinate să ducă acŃiuni commune pe teatrul de
acŃiuni militare respective. S-a mai cerut ca în statut să se prevadă principiul ca
trupele de uscat sau flotele să acŃioneze în fâşii de teren sau zone maritime
precis delimitate ca mari unităŃi operative de sine stătătoare. S-a apreciat că nu
era indicat ca ForŃele Armate Unite să acŃioneze fără a se Ńine seama de
frontierele de stat ale Ńărilor participante la tratat, frontierele constituind
elementul fundamental care definea teritoriul unei Ńări suverane, neputând fi
depăşite, chair şi la război, decât cu acordul guvernelor şi organelor
împuternicite prin legile statului respective.

Apreciind că acŃiunile de luptă de pe mare necesitau o anumită

coordonare a eforturilor flotelor din Marea Baltică şi din Marea Neagră
românii au considerat că la război puteau fi create comandamente aliate ale
flotelor respective, care să-şi desfăşoare activiatea conform principiilor
propuse pentru comandamentele principale de pe teatrele de acŃiuni militare,
dat că flotele maritime militare ale fiecărei Ńări trebuiau să rămână în
subordinea comandametnului militar naŃional.
 Concomitent s-a mai solicitat ca în funcŃiile de conducere ale ForŃelor
Armate Unite să fie numiŃi generali, amirali şi ofiŃeri din toate armatele, în
mod proporŃional şi prin rotaŃie. Un punct de vedere distinct au avut românii
şi în ceea ce privea munca politică în cadrul ForŃelor Armate Unite în timp de
război, aceasta neputând fi dusă decât de partidul communist din fiecare stat
şi de propriile organe de profil.

NOTĂ: Restul problemelor din Tematică vor fi studiate din lucrarea Constantin
Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005.

I. Intrarea României în sfera de influenŃă sovietică

Fără a avea o legătură cu schimbarea regimului politic, prezenŃa militară
românească pe teritoriul României s-a manifestat în martie 1944, în urma depăşirii de
către Armata Roşie a graniŃei de răsărit a Ńării. Mai mult chiar, la scurt timp,
V.M.Molotov, comisarul sovietic de Externe, a dat asigurări că prezenŃa militară
sovietică pe teritoriul statelor vecine U.R.S.S nu va duce la schimbarea regimului
politic35. Cu toate acestea, imediat, comandamentele militare sovietice au luat sub
control partea de nord-est a Moldovei de la vest de Prut, impunând chiar o
administraŃie proprie.
SituaŃia României s-a agravat după ce, la 9 octombrie 1944, Winston Churchill,
primul-ministru al Marii Britanii, a încheiat cu I.V.Stalin funestul Acord de procentaj
din prin care au fost împărŃite sferele de influenŃă în Europa Centrală, de Est şi de Sud-
Est, în raport cu interesele de moment şi de perspectivă ale celor două mari puteri.
Imediat, Moscova şi-a consolidat infuenŃa/dominaŃia/ocupaŃia, dar şi a impus (cu

35
Aceste asigurări au fost repetate, tot de către V.M.Molotov, la scurt timp după trecerea României de partea NaŃiunilor
Unite.
excepŃia Austriei) regimuri comuniste în statele în care militarii sovietici puseseră
piciorul (Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria,
precum şi în partea de est a Germaniei/viitoarea R.D.G.). Se adevereau astfel spusele
lui I.V.Stalin din aprilie 1945 conform cărora ,,oricine ocupă un teritoriu impune şi
propriul său sistem social. Fiecare impune propriul său sistem social până unde
înaintează armata lui”36.
Regimurile comuniste instaurate în statele intrate sub influenŃa Moscovei au fost
impuse prin forŃă şi teroare37, aceste metode fiind factorul decisiv de aducere a
comuniştilor la putere, chiar dacă în unele state (România, Ungaria ş.a) partidele
comuniste erau extrem de slabe şi în acelaşi timp compromise prin activitatea
antistatală pe care o desfăşuraseră în perioada interbelică şi în timpul conflagraŃiei38.
Asemenea celorlalte Ńări intrate în sfera de dominaŃie/ocupaŃie a Moscovei, în
România comuniştii locali au fost impuşi la putere în mod treptat şi prin mijloace
variate, oferindu-li-se principalele ministere din aparatul de stat, din care au acŃionat
pentru eliminarea partidelor burgheze democratice din opoziŃie sau chiar aliate
(socialiste, social-democrate). Lipsa de popularitate a fost compensată prin importanŃa
posturilor ministeriale deŃinute (Interne, JustiŃie, Apărare etc), precum şi prin
permanentul sprijin sovietic. La 6 martie 1945, după aprigă luptă politică în care
Moscova s-a implicat direct, în fruntea guvernului român a fost impus, dr. Petru Groza,
simpatizant al comuniştilor.

36
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura
Iconica, Bucureşti, 1993, p. 8.
37
Joseph Rothschild apreciază că securitatea geomilitară a Uniunii Sovietice ,,ar fi putut să fie garantată foarte uşor şi
prin alte mijloace” (Întoarecea la diversitate. Istoria politică a Europei Centrale şi de Est după al doilea război
mondial, Editura Antet, Oradea, 1997, p. 115). IniŃial, până în 1948, pentru noile state satelite, viitor comuniste, a fost
folosit termenul de ,,democraŃii populare”, apoi a fost impus termenul de ,,dictatură a proletariatului” (Ioan Scurtu,
Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 115).
38
În Iugoslavia, Albania, Cehoslovacia, partidele comuniste câştigaseră simpatia populaŃiei prin ampla mişcare de
rezistenŃă antigermană pe care o desfăşuraseră, preluând puterea chiar înainte de sfârşitul războiului (Marea conflagraŃie
a secolului XX. Al doilea război mondial, Editura Politică, Bucureşti, 1971, p. 147-162, 216-232, 332-354). Prin diverse
mijloace şi profitând de situaŃia de după război (presiuni politice, militare, economice etc. din partea Uniunii Sovietice,
invocarea rolului eliberator al Armatei Roşii, sărăcia în care trăiau mulŃi din cetăŃenii statelor intrate sub influenŃă
sovietică, oportunismul şi carierismul onora dintre elementele necomuniste etc.), numărul membrilor de partid a crescut
mereu în primii ani postbelici, ajungând, în 1947, la 1 300 000 în Cehoslovacia, 400 000 în Iugoslavia, 800 000 în
Polonia, 710 000 în România, 750 000 în Bugaria (Teodora Stănescu-Stanciu, Structuri politice în Europa Centrală şi de
Sud-Est (1918-2000), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 80).
 Spre deosebire de Cehoslovacia, unde comuniştii au manifestat ,,moderaŃie” faŃă
de partenerii ,,burghezi” de guvernare, în România comuniştii au acŃionat cu duritate,
urmărind cu insistenŃă distrugerea structurilor politice ale acestora şi chiar eliminarea
fizică a adversarilor. Concomitent, în cursa lor spre putere, comuniştii au controlat şi
dirijat (la fel ca în celelate state dominate de Moscova), organizaŃiile de masă,
sindicatele etc. şi şi-au consolidat poziŃia în urma alegerilor parlamentare pe care le-au
dirijat, în general, cum au dorit, procedând, cu mici excepŃii39, la teroare, la arestarea
opozanŃilor şi a susŃinătorilor acestora, şi chiar la falsificarea alegerilor la care au
participat în cadrul unie coaliŃii de forŃe (Blocul Partidelor Democrate)40, după care şi-
au abandonat/lichidat aliaŃii.
Concomitent, în conformitate cu scenariul general de cucerire a puterii politice
în stat a fost impusă abdicare regelui Mihai I (la 30 decembrie 1947), proclamându-se
imediat Republica Populară Română41. La scurt timp a urmat impunerea procesului de
,,unificare/contopire”, pe baze marxiste, cu Partidul Social-Democrat, rezultând
Partidul Muncitoresc Român (în cadrul Congresului din 21-23 februarie 1948)42,
precum şi adoptarea unei noi ConstituŃii, la 13 aprilie 194843. Prin urmare s-a renunŃat
la politica de ,,alianŃe” din primii ani postbelici şi a fost impusă dictatura partidului
unic.
Chiar şi după cucerirea puterii în stat, cu ajutor sovietic, în cadrul Partidului
Muncitoresc Român s-au produs tensiuni, liderul Gheorghe Gheorghiu-Dej, reuşind să-

39
Ungaria, la 4 noiembrie 1945, pentru a nu provoca pe anglo-americani în speranŃa obŃinerii de avantaje la ConferinŃa de
pace din 1946.
40
Frontul Popular în Iugoslavia, Frontul Patriei în Bulgaria, Frontul Democratic în Albania, Frontul NaŃional în
Cehoslovacia, Blocul Partidelor Democratice în Polonia.
41
Republici Populare s-au proclamat şi în majoritatea Ńărilor europene (şi nu numai) din zona de influenŃă sovietică s-au
proclamat: Iugoslavia - la 29 noiembrie 1945, Albania – la 11 ianuarie 1946, Bulgaria – la 15 septembrie 1946, România -
la 30 decembrie 1947; Ungaria - la 18 august 1949. Unele şi-au zis Republici Democrat-Populare (în cazul
Cehoslovaciei, la 9 mai 1948) sau Democrate (în cazul părŃii de est a Germaniei, la 7 octombrie 1949). Ulterior, Albania,
Cehoslovacia, Iugoslavia şi România au luat denumirea de Republică Socialistă.
42
În celelate state au rezultat Partidul Socialist Unit din Germania (21-22 aprilie 1946/în zona de ocupaŃie sovietică),
Partidul celor ce Muncesc din Ungaria (12-14 ianuarie 1948), , Partidul Muncitoresc Unit Polonez (15-21 decembrie
1948). În alte state şi-au schimbat denumirea rezultând: Partidul Muncii din Albania - din Partidul Comunist din Albania
(8-22 noiembrie 1948), Partidul Comunist Bulgar - din Partidul Muncitoresc Bulgar (18-25 decembrie 1949), Uniunea
Comuniştilor din Iugoslavia – din Partidul Comunist din Iugoslavia (noiembrie 1952).
43
ConstituŃii după model sovietic au fost adoptate şi în celelate state din sistem: la 31 ianuarie 1946 în Iugoslavia, 11
martie 1946 în Albania, 4 decembrie 1946 în Bulgaria, 9 mai 1948 în Cehoslovacia, 7 octombrie 1949 în R.D.G., 13
aprilie 1948 în România, 18 august 1949 în Ungaria.
şi elimine opozanŃii reali sau închipuiŃi, în urma unor arestări, judecări şi condamnări
la mulŃi ani de închisoare sau chiar la moarte. După ce intelectualul comunist LucreŃiu
Pătrăşcanu a fost anihilat şi eliminiat din punct de vedere politic în 1948 (şi fizic în
1954), a venit apoi rândul (în 1952) grupului Ana Pauker - Vasile Luca (ambii
,,moscoviŃi”) şi al lui Teohari Georgescu44, în tot acest timp Gheorghe Gheorghiu-Dej
acceptând principiile ideologiei marxist-leniniste şi supremaŃia Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice45.
La începutul anilor 60, profitând de conflictul sovieto-chinez, liderul comunist
de la Bucureşti, fără a renunŃa la comunism, a declanşat un proces de desprindere de
sub influenŃa Moscovei (semnificativă în acest sens este DeclaraŃia C.C. al P.M.R. din
aprilie 1964), proces continuat (mai ales în domeniul politicii externe) după 1965 de
Nicolae Ceauşescu, devenit lider al partidului după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej, mai ales în plan extern. Asupra României şi a altor state care au procedat, într-un
fel sau altul, în mod asemănător, a planat însă pericolul aplicării ,,doctrinei Brejnev”,
adoptată după evenimentele din Cehoslovacia din 1968, care prevedea intervenŃia
rapidă, inclusiv pe cale armată, pentru restabilirea ,,valorilor” socialismului acolo
unde acestea ar fi fost ameninŃate.

44
În Cehoslovacia, după ce realizase ,,epurarea” (sprijinit de Klement Gottwald), Rudolf Slánský a căzut el
însuşi victimă unui proces răsunător, între 12 şi 27 noiembrie 1952, fiind considerat, împreună cu alŃi 13
comunişti ,,trădători troŃkisto-sionisto-naŃionalisto-burghezi, spioni şi sabotori, duşmani ai naŃiunii
cehoslovace, ai ordinii sale popular-democratice şi ai socialismului”44. În Ungaria a devenit notoriu procesul
fostului ministru de Interne, László Rajk (martie 1946-august 1948) care, după ce militase pentru impunerea la
putere a comuniştilor unguri într-un ritm mai rapid decât cel dorit de I.V.Stalin, a fost arestat în iunie 1949,
judecat şi suprimat prin spânzurare în septembrie acelaşi an. În Bulgaria a fost eliminat ,,naŃionalistul” Traicho
Kostov (26 martie 1949), care după ce a fost arestat (25 iunie), a fost judecat, condamnat la moarte şi spânzurat
la 16 decembrie 1949. În Albania a fost judecat pentru trădare şi condamnat la moarte Koči Xoxe. În Polonia,
Wladislav Gomulka a fost înlăturat din funcŃia de secretar general, exclus din Comitetul Central (21 ianuaie
1949) şi arestat la 2 ianuarie 1951. Procesele au continuat şi după moartea lui I.V.Stalin (în Cehoslovacia în mai
1953 şi în aprilie 1954, în România în 1954).
45
Au existat şi situaŃii în care anumiŃi lideri comunişti au încercat să găsească şi să adopte ,,căi proprii” spre
socialism (Iosif Broz Tito în Iugoslavia, Wladislaw Gomulka în Polonia). ,,LuaŃi la ochi” aceştia aveau să fie
acuzaŃi de ,,devieri dreptiste şi naŃionaliste”, chiar dacă, în Polonia, de exemplu, I.V.Stalin nu a intervenit prea
brutal în impunerea modelului sovietic. Unii dintre liderii comunişti, care au supărat într-un fel sau altul pe
,,stăpânul” de la Kremlin, aveau să fie ,,excomunicaŃi” (I.B.Tito), alŃii înlăturaŃi de la conducerea partidelor
respective şi arestaŃi, deşi nu contestaseră esenŃa sistemului comunist (Wladislav Gomulka) şi chiar executaŃi
(Traicho Kostov). Singurul care s-a menŃinut la putere a fost I.B.Tito în Iugoslavia. Acolo unde a considerat că
liderii şi partidele comuniste depăşiseră ,,limitele” general acceptate de centrul conducător în construirea
socialismului, Moscova a intervenit brutal, pe cale armată (în Ungaria în 1956 şi în Cehoslovacia în 1968),
folosind în cazul cehoslovac şi forŃe armate ale Tratatului de la Varşovia (cu excepŃia celor româneşti).
 Un moment de cotitură în destinele comunismului în general, şi al Uniunii
Sovietice în special, s-a produs în primăvara anului 1985, în urma alegerii lui
M.S.Gorbaciov în funcŃia de secretar general al P.C.U.S. şi a schimbărilor propuse de
acesta în cadrul programelor denumite perestroika (restructurare), glasnosti
(transparenŃă) şi uskorenie (accelerare), când ,,valul democratizării a început să
zguduie universul comunist”. Încet, dar sigur, schimbarea şi-a făcut loc, chiar dacă
noul lider sovietic dorea doar să scoată socialismul-totalitar din criză46. Mai ales în
urma înlocuirii ,,doctrinei Brejnev” cu ,,doctrina Sinatra”, care prevedea pentru prima
dată neintervenŃia Uniunii Sovietice în treburile interne ale statelor din zona sa de
influenŃă şi a implicării statelor democratice occidentale în înlăturarea ,,imperiului
răului” şi a consecinŃelor acestuia.
În acest context internaŃional favorabil, majoritatea statelor din estul Europei
aveau să se debaraseze de comunism în urma unor ample procese reformatoare
(Ungaria şi Polonia), printr-o ,,revoluŃie de catifea” (Cehoslovacia), printr-o revoluŃie
extrem de sângeroasă (România), sau prin înlăturarea paşnică de la conducere a
liderilor comunişti (lovituri de stat) în Bulgaria şi R.D.G., la fel de rapid cum acesta
fusese impus în 1917 în Uniunea Sovietică şi în 1945-1948 în statele aflate în sfera de
influenŃă sovietică.

II. Constituirea Tratatului de la Varşovia

România şi alianŃele politico-militare moderne. După constituirea ca stat
naŃional unitar modern (1859) şi obŃinerea independenŃei de stat (1877),
România a făcut parte din mai multe alianŃe politico-militare, la nivel
continental sau regional, între care: Tripla AlianŃă (1883-1914), Antanta (1916-
1918), Mica ÎnŃelegere (1921-1939), ÎnŃelegerea Balcanică (1934-1940), Pactul
Tripartit (1940-1944), NaŃiunile Unite (23 august 1944- 9 mai 1945; de facto nu

46
Ioan Scurtu, 1989 – an revoluŃionar în istoria Europei, în ,,Clio-1989”, Bucureşti, 2005, p. 15-64.
şi de jure), Tratatul de la Varşovia (1955-2001). De la 2 aprilie 2004 a devenit
membră a AlianŃei Nord-Atlantice (NATO), reluând tradiŃia orientării politici
externe spre vestul continentului. Cu excepŃia perioadei interbelice, România a
făcut parte din alianŃe asimetrice, aliindu-se, ca stat independent, cu un grup de
mari puteri pentru a-şi asigura securitatea în faŃa manifestărilor agresive ale altor
mari puteri vecine. ExcepŃia s-a produs la 14 mai 1955, când Ńara, aflată în sfera
de influenŃă/ocupaŃie sovietică a fost angrenată în Tratatul de la Varşovia, deşi
integritatea teritorială nu-i era ameninŃată în mod real.
Contextul internaŃional al înfiinŃării Tratatului de la Varşovia. Angajarea
României (şi a celorlalte state din sistemul comunist) în Tratatul de la Varşovia,
la 14 mai 1955, a fost o consecinŃă directă politicii impuse Kremlin din
momentul în care trupele sovietice au pătruns (în 1944-1945) pe teritoriile lor
naŃionale, un răspuns direct (chiar dacă tardiv) elaborării şi aplicării ,,doctrinei
Truman” şi ,,planului Marschall” (1947), înfiinŃării OrganizaŃiei Pactului
Atlanticului de Nord (4 aprilie 1949), primirii în N.A.T.O. a Greciei şi Turciei
(1952; fapt care a făcut ca organizaŃia să-şi extindă zona de acŃiune şi în Marea
Meditarană). Chiar dacă instaurase regimuri comuniste în statele aflate sub
control şi deŃinea bomba atomică, Uniunea Sovietică nu a considerat necesar să
realizeze imediat o alianŃă militară, ca o contrapartidă la NATO . În schimb a
trecut la declanşarea unui accelerat proces de înarmare, semnificativă în acest
sens fiind convocarea neoficială şi în strict-secret, la Moscova, în ianuarie 1951,
a reprezentanŃilor statelor satelite socialiste cărora li s-au trasat sarcini concrete
privind dezvoltarea sistemului militar, astfel încât Uniunea Sovietică şi Ńările
socialiste să dispună în decurs de câŃiva ani de ,,o armată modernă şi puternică”
de 2 000 000 - 2 500 000 de oameni. Cu acel prilej, I.V.Stalin a atras atenŃia că
în perioada următoare fiecare stat socialist trebuia să se înarmeze în aşa fel încât
să se facă ,,respectat” de către ,,imperialişti”. Conştientizând schimbarea
raportului de forŃe din Europa, guvernul sovietic şi-a trimis ministrul de Externe
să participe la ConferinŃa de la Berlin (25 ianuarie-18 februarie 1954, alături de
cei ai S.U.A., Angliei şi FranŃei) în cadrul căreia au fost examinate măsurile ce
trebuiau luate pentru slăbirea încordării în relaŃiile internaŃionale, problema
germană, probleme ale asigurării securităŃii europene şi încheierea Tratatului cu
Austria etc. Apoi, la 31 martie 1954, a propus S.U.A., Marii Britanii şi FranŃei
să examineze posibilitatea ca U.R.S.S.-ul să devină membru N.A.T.O. După
respingerea acestui demers, în perioada 29 noiembrie-2 decembrie 1954,
reprezentanŃii Albaniei, Bulgariei, Cehoslovaciei, RDG, Poloniei, României,
Ungariei şi URSS şi-au exprimat la Moscova (China a trimis un observator)
îngrijorarea faŃă de deciziile adoptate de N.A.T.O. la Paris în octombrie 1954
(primirea R.F.G. şi Italiei în Pactul Nord-Atlantic) şi au decis să ia măsuri
adecvate în domeniul militar.

Constituirea Tratatului de la Varşovia47. În acest constext, la care s-au

adăugat şi înŃelegerile privind încheirea tratatului de stat cu Austria (semnat la
15 mai 1955), care lipsea de bază jurudică prezenŃa trupelor sovietice pe
teritoriile României şi Ungariei, Uniunea Sovietică a dezavuat, la 7 mai 1955,
tratatele încheiate cu Marea Britanie la 26 mai 1942 şi cu FranŃa la 10 decembrie
1944 şi a convocat la Varşovia, la 11 mai 1955, pe prim-miniştri, miniştrii de
Externe şi ai Apărării din U.R.S.S., Ungaria, Polonia, Bulgaria, Albania,
Cehoslovacia, România şi R.D.G., punând, la 14 mai 1955, bazele Tratatului de
la Varşovia, care s-a dovedit a fi un instrument militar la îndemâna Kremlinului
în confruntarea cu Statele Unite ale Americii şi Ńările occidentale, dar şi de Ńinere
sub control a ,,aliaŃilor”, care încercau să se emancipeze de sub tutela sovietică .
Preambul Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală, semnat la 14
mai 1955, reliefa dorinŃa părŃilor semnatare de ,,a crea un sistem de securitate
colectivă în Europa, bazat pe participarea tuturor statelor europene, indiferent
de orânduirea lor socială şi de stat” şi lăsa să se înŃeleagă faptul că principalul

47
Vezi şi: Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp. 16-18.
motiv pentru care statele respective au decis să constituie alianŃa militară
respectivă era reprezentat de ,,situaŃia creată în Europa în urma ratificării
acordurilor de la Paris”, care prevedeau ,,constituirea unei noi grupări militare
sub forma Uniunii Europei Occidentale cu participarea Germaniei Occidentale
în curs de remilitarizare şi includerea ei în blocul nord-atlantic, ceea ce
agravează primejdia unui nou război şi crează o ameninŃare pentru securitatea
naŃională a statelor iubitoare de pace”. În conformitate cu Carta OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite, Ńările contractante se obligau ca ,, să se abŃină, în relaŃiile lor
internaŃionale, de la ameninŃarea cu forŃa sau de la folosirea ei şi să resolve
litigiile lor internaŃionale prin mijloace paşnice în aşa fel încât să nu pericliteze
pacea şi securitatea internaŃională” (art. 1) şi declarau că erau gata ,,să
participe în spiritul unei colaborări sincere la toate acŃiunile având drept scop
asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale”, să depună eforturi pentru ca ,,în
înŃelegere cu alte state care doresc să colaboreze în această direcŃie, să se ia
măsuri eficiente în în vederea reducerii generale a armamentelor şi a
interzicerii armelor atomice, cu hidrogen şi a celorlalte tipuri de arme de
experimentare în masă” (art. 2). Documentul de constituirea mai conŃinea
prevederi referitoare la natura relaŃiilor dintre statele membre, prevăzând la art.
3 obligaŃia de a se ,,consulta neîntârziat, în interesul asigurării apărării
commune şi menŃinerii păcii şi securităŃii” ori de câte ori ,,se va ivi primejdia
unui atac armat împotriva unuia sau mai multor state participante la Tratat”. În
cazul,,unui atac armat în Europa din partea vreunui stat sau grup de state
împotriva unuia sau mai multor state semnatare ale Tratatului”, art. 4 prevedea
că ,,fiecare stat semnatar al Tratatului, în cadrul exercitării dreptului de
autoapărare individuală sau colectivă, în conformitate cu articolul 51 al cartei
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, va acorda statului sau statelor care au fost
supuse unui asemenea atac ajutor imediat, în mod individual, şi în înŃelegere cu
celelate state participante la tratat, prin toate mijloacele care i se par necesare,
inclusive folosirea forŃei armate. Statele semnatare ale Tratatului se vor
consulta imediat asupra măsurilor ce trebuie luate în comun în scopul
restabilirii şi menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale. În conformitate cu
prevederile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite Consiliul de Securitate va fi
informat asupra măsurilor luate în baza prezentului articol. Aceste măsuri vor fi
sistate îndată Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru
restabilirea şi menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale”. Art. 5 şi 6
stabileau organele de conducerea ale organizaŃiei militare care urmau a fi
constituite, principiile de acŃiune şi alte domenii specifice, iar art. 7 obliga
părŃile contractante ,,să nu ia parte la nici un fel de coaliŃii sau alianŃe şi să nu
încheie nici un fel de acorduri ale căror scopuri ar fi în contradicŃie cu
scopurile prezentului Tratat. PărŃile contractante declară că obligaŃiile lor
decurgând din tratatele internaŃionale în vigoare nu sunt în contradicŃie cu
prevederile prezentului Tratat”. Importantă au fost, cel puŃin în teorie,
prevederea art. 3, conform căreia părŃile contractante ,,se vor consulta între ele
asupra tuturor problemelor internaŃionale importante care le-ar fi afectează
interesele lor comune, călăuzindu-se după interesele întăriri păcii şi securităŃii
internaŃionale”. Consultarea trebuia făcută ,,neîntârziat în sensul asigurării
commune şi menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale ori de câte ori, după
părerea oricăreia dintre ele, se va ivi primejdia unui atac armat împotriva
unuia sau mai multor state semnatare ale tratatului”. Acelaşi lucru trebuia făcut
,,imediat asupra măsurilor ce trebuiau luate în comun în scopul reabilitării şi
menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale”. Tot ,,de comun acord” urmau a fi
luate şi ,,alte măsuri necesare pentru întărirea capacităŃii lor de apărare, pentru
a apăra munca paşnică a popoarelor lor, pentru a garanta inviolabilitatea
frontierelor şi teritoriilor lor şi a asigura apărarea împotriva unei eventuale
agresiuni”. Asemenea NATO, Tratatul de la Varşovia se declara a fi ,,deschis şi
altor state, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat, care vor declara că
sunt gata ca, participând la prezentul Tratat, să contribuie la unirea eforturilor
statelor iubitoare de pace în scopul asigurării păcii şi securităŃii popoarelor”
(art. 9). Referindu-se condiŃiile desfiinŃării noii organizaŃii politico-militare, art.
11 menŃiona că ,,În cazul când în Europa va fi creat un sistem de securitate
colectivă şi va fi încheiat în acest scop un Tratat general-european, prezentul
Tratat îşi va pierde valabilitatea în ziua intrării în vigoare a Tratatului general-
european”. După ratificarea documentului de către statele membre, Tratatul a
intrat în vigoare la 4 iunie 1955, cu o valabilitate de 20 de ani, cu prelungire
automată pe încă 10 ani pentru statul sau statele, care, cu un an înaintea expirării
termenului, nu prezentau guvernului Poloniei, depozitarul documentelor, o
declaraŃie de denunŃare a sa48. Din partea României, Tratatul a fost semnat de
către Gheorghe Gherghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Miniştri, guvernul
roman ratificând documentul la 3 iunie 1955. Din acel moment, existenŃa în
Europa a două coaliŃii de militare opuse a devenit realitate, cursa înarmărilor,
inclusiv a celor nucleare, cunoscând un ritm din ce în ce mai accentuat.

Structuri politice şi militare ale Tratatului de la Varşovia49. În

conformitate cu prevederile Tratatului de prietenie, colaborare şi ajutor, semnat
la Varşovia, la 14 mai 1955, şi ale Protocolului încheiat cu acest prilej, în
perioada următoare au fost constituite structurile de conducere şi de execuŃie,
politice şi militare ale noii organizaŃii politico-militare: Comitetul Politic
Consultativ, Comandamentul Unit, Statul Major al ForŃelor Armate Unite. Cu
acelaşi prilej a fost numit şi primul comandant-suprem50 - mareşalului Uniunii
Sovietice I.S.Konev - şi primul şef de Stat Major – generalul de armată
A.I.Antonov. Ulterior au mai fost înfiinŃate Comitetul Miniştrilor Afacerilor
Externe, Comitetul Miniştrilor Apărării, Consiliul Militar, Comitetul Tehnic51.

48
Din martie 1961 Albania nu a mai participat la activităŃile Tratatului, iar de la 13 septembrie 1968 s-a retras
definitiv.
49
Pe larg: Constantin Olteanu, CoaliŃii politico-militare. Privire istorică, Bucureşti, 1996, pp. 180-196;
Constantin Olteanu, România. O voce distinctă în Tratatul de la varşovia. Memorii (1980-1985), Bucureşti,
Editura ALDO, 1999, pp. 22-34; Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de
la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp. 19-36.
50
Expresia de commandant supreme a fost înlocuită în 1978 cu cea de commandant-şef, care va fi folosită în
continuare.
51
Pe larg: Constantin Olteanu, CoaliŃii politico-militare…p. 216-221; Constantin Olteanu, O voce distinctă în
Tratatulu de la Varşovia…p. 22-34.
 Comitetul Politic Consultativ (C.P .C.) a constituit organul suprem de
conducere al Tratatului de la Varşovia, fiecare stat fiind reprezentat, conform
documentului de constituire al Tratatului ,,printr-un membru al guvernului sau
printr-un alt reprezentant numit în mod special”. În final, a compus din şefii
statelor membre, la şedinŃe, participând şi primi-miniştrii, miniştrii Afacerilor
Externe, secretarii cu relaŃiile externe ai partidelor comuniste din Ńările
respective, comandantul-şef al ForŃelor Armate Unite şi şeful Statului Major al
ForŃelor Armate Unite (din 1980 au participat şi miniştrii Apărării). Comitetul
Politic Consultativ numea comandantul-şef şi şeful Statului Major al ForŃelor
Armate Unite şi alte cadre de conducere superioară din aceste structuri. Pentru
asigurarea organizării şi desfăşurării activităŃilor şi îndeplinirea misiunii sale,
C.P.C. a creat, ca organe auxiliare o Comisie permanentă (cu misiunea de a
elabora recomandări în probleme de politică externă) şi un Secretariat unit (cu
atribuŃii tehnico-organizatorice compus din reprezentanŃi ai tuturor statelor
membre). C.P.C. se întrunea de două ori pe an (uneori, în funcŃie de situaŃie s-au
desfăşurat şi consfătuiri extraordinare)52, şedinŃele fiind deschise şi închise de
şeful statului gazdă şi prezidate pe rând de reprezentanŃi ai fiecărui stat. De
regulă examina situaŃia din Europa sau din întreaga lume, problemele comune
privind întîrirea capacităŃii de apărare şi organizarea ForŃelor Armate Unite,
rapoartele comandantului-şef referitoare la activitatea desfăşurată în
Comandament timp de un an şi adopta decizii corespunzătoare etc. Problemele
divergente erau soluŃionate prin discuŃii între delegaŃiile statelor membre.
Începând cu anul 1963, contrar principiilor incluse în documentul de constituire
al Tratatului, problemele care urmau a fi analizate (deşi erau foarte importante)
nu au fost transmise din timp delegaŃiei române. Acest lucru a determinat pe
români să nu fie de acord cu conŃinutul proiectelor de hotărâre şi să facă

52
Cu prilejul primei întâlniri de la Praga, din ianuarie 1956, a decis ca după crearea armatei naŃionale a R.D.G.,
contigentele armate ale acesteia să fie primite în ForŃele Armate Unite, ministrul est-german al Apărării urmând
a fi unul dintre locŃiitorii comandantului-şef.
propuneri, care în situaŃia în care nu erau acceptate de partenerii de alianŃă erau
incluse în documente-anexă la documentele finale adoptate de C.P.C.

Comitetul Miniştrilor Apărării a fost constituit în conformitate cu decizia

Comitetului Politic Consultativ din martie 1969, fiind alcătuit din titularii
departamentelor de resort din fiecare Ńară membră, precum şi din comandantul-
şef şi şeful Statului Major al ForŃelor Armate Unite53. Se întrunea, de regulă, o
dată pe an, şedinŃele fiind conduse de ministrul Apărării al Ńării gazdă. La fel ca
în cadrul Comitetului Politic Consultativ, deciziile erau luate prin consens şi
sancŃionate de către guvernele statelor respective. În situaŃia în care un ministru
al Apărării nu era de accord cu o problemă sau cu mai multe, formula, sub
semnătură proprie, opinia separată în protocolul şedinŃei. Fiecare şedinŃă era
urmată de un scurt comunicat. Analiza problemele care Ńineau de întărirea
capacităŃii de apărare a Tratatului de la Varşovia şi a armatelor statelor membre,
aspectele principale ale organizării, pregătirii tactice, operative şi strategice, a
stării de operativitate şi de mobilizare a trupelor şi a comandamentelor din
AlianŃă, a problemelor logistice, ale infrastructurii, situaŃia politico-militară
europeană şi mondială, precum şi situaŃia bugetului Comandamentului ForŃelor
Armate Unite.

Comitetului miniştrilor Afacerilor Externe a fost constituit în

conformitate cu decizia consfătuirii de la Bucureşti (25-26 noiembrie 1976) a
C.P.C., ca organ auxiliar al acestuia. Avea misiunea de a efectua periodică de
schimburi de păreri şi de aelabora recomandări asupra problemelor stabilite de
acesta de C.P.C.54.

Comandamentul ForŃelor Armate Unite s-a ocupat de soluŃionarea

problemelor principale ale pregătirii de luptă la pace şi a celor legate de
întrebuinŃarea la război a forŃelor din compunere. Şi-a avut sediul la Moscova şi

53
Prima şedinŃă s-a desfăşurat la Moscova în zilele de 22 şi 23 decembrie 1969.
54
Comitetul se întrunea periodic, de regulă o dată pe an sau când situaŃia o impunea, lucrările desfăşurându-se
după normele practicate de Comitetul Politic Consultativ.
a fost condus de comandantul-şef al ForŃelor Armate Unite (era şi prim-adjunct
al ministrului Apărării al URSS), numit cu acceptul guvernelor statelor
participante la Tratat. În principiu comandantul-şef putea fi numit din rândul
mareşalilor/generalilor oricărui stat participant la Tratat, pe o durată de 4-6 ani.
În practică această funcŃie, ca şi în cea de şef al Statului Major al ForŃelor
Armate Unite, a fost ocupată de în permanenŃă de mareşali şi generali sovietici.
În activitatea sa, Comandantul-şef trebuia să se consulte şi să colaboreze cu
miniştrii Apărării din statele membre, principala sa misiune constând în
coordonarea planurilor de întrebuinŃare operativă a trupelor din compunerea
ForŃelor Armate Unite şi întocmirea de propuneri referitoare la instruirea şi
dotarea acestora în timp de pace. Era ajutat de Statul Major al ForŃelor Armate
Unite şi de locŃiitori (adjuncŃi ai miniştrilor Apărării din toate statele membre).
Avea şi locŃiitori pentru categoriile de forŃe armate şi pentru înze strare, aceste
funcŃii fiind îndeplinite de către mareşali şi generali sovietici.

Consiliul Militar a fost înfiinŃat în conformitate cu prevederile Statutului

adoptat la Budapesta, în martie 1969, şi cu decizia Comitetului Politic
Consultativ din 9-10 decembrie 1969, fiind compus din comandantul-şef şi şeful
Statului Major al ForŃelor Armate Unite, locŃiitorii comandantului-şef (adjuncŃi
ai miniştrilor Apărării sau şefi ai statelor majore, care reprezentau armatele
naŃionale), locŃiitorul comandantului-şef şi comandantul trupelor de apărare
antiaeriană a teritoriului din Tratat, locŃiitorul comandantului-şef pentru forŃele
aeriene, locŃiitorul comandantului-şef pentru marina militară, şeful
Comandamentului tehnic. A avut un rol consultativ. Se întrunea semestrial şi
examina principalele probleme ale capacităŃii de luptă, starea de operativitate şi
cea de mobilizare a ForŃelor Armate Unite, dotarea lor cu armament şi tehnică
de luptă. Problemele analizate şi hotărârile ce urmau a fi luate erau aduse la
cunoştinŃa conducerilor armatelor aliate.
 Statul Major al ForŃelor Armate Unite era un organ de directivă al
comandantului-şef al ForŃelor Armate Unite şi organ de lucru al Comitetului
Miniştrilor Apărării Unite. Fiecare armată participantă la Tratat era
reprezenatată de un grup de generali şi ofiŃeri numiŃi de către ministrul Apărării
al statului respective. Şeful acestui colectiv de lucru era şi locŃiitor al şefului
Statului General al ForŃelor Armate Unite. Elabora recomandări pentru
întrebuinŃarea trupelor în campanie, planifica aplicaŃiile comune şi jocurile de
război şi participa la acestea, făcea controale şi inspecŃii în uniŃile ce făceau
parte din ForŃele Armate Unite55. Concomitent Ńinea o legătură permanentă cu
Marile Stat Majore ale armatelor aliate cu care conlucra în probleme de interes
comun.

Comitetul Tehnic era condus de un şef, care îndeplinea şi funcŃia de locŃiitor

tehnic al comandantului-şef. Elabora recomandări privind armamentul şi tehnica
de luptă care urmau să intre în dotarea trupelor, standardizarea acestora,
logistică etc. Activitatea sa era reglementată printr-o ConvenŃie specială
încheiată între statele participante la tratat.

ForŃele Armate Unite erau reprezentate de către unităŃi şi mari unităŃi, de

toate armele, valoarea contingentelor de trupe naŃionale fiind stabilită prin
protocoale speciale semnate de către comandantul-şef şi de miniştrii Apărării
fiecărui stat şi aprobate de către guvernele respective. Protocoalele semnate erau
confirmate de către Comitetul Politic Consultativ. În cazul românesc, cuantumul
acestor forŃe era analizat de către conducerea Ministerului Apărării NaŃionale,
prezentat apoi conducerii Ńării şi discutat, de regulă la Moscova, cu
reprezentanŃii Comandamentului ForŃelor Armate Unite. Protocolul propriu-zis
era semnat de către comandantul-şef şi ministrul Apărării NaŃionale, iar anexele
de către şeful Statului Major al ForŃelor Armate Unite şi şeful Marelui Stat

55
Sub diferite forme, partea română a limitat în mare măsură inspecŃiile şefului Statului Major sau ale
reprezentanŃilor acestuia chiar şi în unităŃile şi marile unităŃi care făceau parte din ForŃele Armate Unite.
Major al armatei române56. Începând cu anii 60, partea română nu şi-a însuşit în
întregime propunerile Comandamentului ForŃelor Armate Unite, pe cele ale
şefului Statului Major şi nici directiva comandantului-şef, trimisă anual. De la
începutul deceniului 8, participarea reprezentanŃilor Comandamentului ForŃelor
Armate Unite la inspecŃiile făcute trupelor române încadrate în ForŃele Armate
Unite a devenit redusă şi formală57. Periodic, în conformitate cu evoluŃia
situaŃiei internaŃionale şi cu performanŃele armamentului din dotare, statele
participante la Tratatul de la Varşovia au redus efectivele armatelor naŃionale, în
mod unilateral sau prin decizii comune. În ceea ce priveşte dislocarea forŃelor,
Uniunea Sovietică şi-a păstrat trupele în afara teritoriului naŃional, încheind
acorduri speciale cu statele aliate, legalizând astfel situaŃia rezultată la sfârşitul
celui de-al doilea război mondial. Conform documentelor care reglementau
activitatea Tratatului de la Varşovia, în condiŃii de pace, trupele din compunerea
ForŃelor Armate Unite făceau parte integrantă din compunerea armatelor
naŃionale, fiind subordonate exclusiv organelor de stat. Începând cu anul 1980,
prin înfiinŃarea armatelor 2 şi 3, precum şi a noi unităŃi de vânători de munte,
elicoptere, marină şi paraşutişti, cea mai mare parte a armatei române nu mai era
cuprinsă în structurile ForŃelor Armate Unite. Ponderea principală a ForŃelor
Armate Unite era reprezentată de trupele de uscat, dotate cu armament automat
perfecŃionat, rachete tactic-operative, antitanc, antiaeriene, tacturi şi
transportoare blindate, care le asigurau o putere de foc sporită, o mare mobilitate
şi capacitate de manevră, făcându-le apte să ducă operaŃii militare în situaŃii
operativ-tactice dificile, ziua şi noaptea, în condiŃii complexe de anotimp şi de
starea vremii. Principala forŃă de lovire o constituiau tancurile, iar principala
forŃă de foc rachetele şi artileria. Un rol important aveau şi trupele de desant
56
În 1963, cotele de participare la activităŃile Tratatului de la Varşovia au fost următoarele: URSS – 40%,
Bulgaria – 18%, Cehoslovacia – 13%, România – 10%, Bulgaria – 7%, Ungaria - 6%, RDG – 6%.
57
Odată pe an sau la doi ani, ministrul Apărării NaŃionale adresa o invitaŃie Comandamentului de la Moscova
pentru a participa la o inspecŃie organizată de Ministerul Apărării NaŃionale într-o unitate militară română,
echipa desemnată participând doar la unele activităŃi din programul de inspecŃie, fără a se implica direct în
evalarea nivelului de pregătire a trupelor şi comandamentelor, fără a da calificative sau a participa la bilanŃul
inspecŃiei.
aerian, menite să acŃioneze în spatele inamicului, dotate cu mijloace de luptă
moderne, inclusive cu blindate. Trupele de apărare antiaeriană aveau în dotare
complexe de rachete antiaeriene moderne, avioane supersonice de vânătoare,
sisteme automatizate de conducere, de descoperire prin radiolocaŃie a Ńintelor şi
de înştiinŃare. Acestea puteau să combată avioanele inamice la distanŃe mari şi la
înălŃimi diferite. AviaŃia dispunea şi de avioane performante, cu destinaŃii
diferite, purtătoare de rachete. ForŃele maritime aveau în compunere nave de
luptă de suprafaŃă de clase diferite, submarine dotate cu rachete, aviaŃie, artilerie
de coastă, artilerie şi rachete antiaeriene, infanterie marină etc.

III. Retragerea trupelor sovietice din România

Contextul internaŃional în care s-au instalat trupele sovietice în
România. În martie 1944, după aproape trei ani de război, în cadrul ofensivei
defăşurate împotriva Wehrmact-ului şi a trupelor române, forŃele sovietice au
pătruns, în partea de nord-est a României. Au înaintat apoi prin luptă pe
teritoriul naŃional, la est şi la vest de Prut, în cadrul operaŃiei ,,Iaşi-Chişinău”, şi
s-au deplasat pe teritoriul României (după trecerea acesteia de partea NaŃiunilor
Unite la 23 august 1944) prin Câmpia Română (au luptat împotriva trupelor
germane în zona Ploieşti) la nord de CarpaŃii Meridionali, în podişul transilvan,
precum şi în Banat, unde au preluat contactul cu forŃele germane şi ungare pe
care le-au respins, împreună cu armata română, dincolo de frontiera de vest a
Ńării. Din decembrie 1944, în contextul acutizării luptei politice, în România au
fost dislocate (în dezacord cu prevederile ConvenŃiei de armistiŃiu din 12
septembrie 1944) mari unităŃi şi unităŃi sovietice, care au influenŃat în perioada
următoare derulările politice din Ńară, constituind un factor favorizant al
acŃiunilor partidului comunist. Tratatul de pace încheiat de Puterile Aliate şi
Asociate cu România a legalizat prezenŃa trupelor sovietice în Ńară sub pretextul
necesităŃii asigurării securităŃii comunicaŃiilor cu trupele sovietice din Austria.
PrezenŃa lor în România avea să fie reglementată apoi prin ConvenŃia din 26
octombrie 1948 referitoare la punerea la dispoziŃie a cazărmilor, localurilor de
serviciu, depozitelor, aerodromurilor, câmpurilor de instrucŃie şi mijloacelor de
transmisiuni etc.
DiscuŃii româno-sovietice referitoare la retragerea trupelor sovietice58.
PrezenŃa trupelor sovietice pe teritoriul românesc a devenit inutilă după ce
Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi FranŃa au
semnat, la 15 mai 1955, Tratatul de stat cu Austria şi după ce, la 19 septembrie
acelaşi an, ultimele trupe sovietice s-au retras din această Ńară.Încercând să
valorifice acest prilej, şi oportunitatea momentului creat de Summit-ul celor
patru mari puteri – U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie şi FranŃa - de la Geneva din
perioada 18-23 iulie 1955, perceput ca o speranŃă de destindere în Europa,
precum şi de reducerile de efective cerute de Moscova, Biroul Politic al C.C. al
P.M.R. a decis, în august 1955, ca N.S.Hruşciov să fie consultat în legătură cu
retragerea trupelor sovietice59. La scurt timp, liderul sovietic a fost invitat la
Bucureşti, unde Emil Bodnăraş, ,,bun prieten al Uniunii Sovietice, un vechi
bolşevic”, cum îi caracateriza însuşi N.S.Hruşciov, l-a întrebat direct în limba
rusă: ,,Ce aŃi crede despre retragerea trupelor sovietice din România?”. Luat
prin surprindere conducătorul de la Kremlin a făcut ,,feŃe-feŃe”, aşa cum îşi
aminteşte Gheorghe Apostol şi a exclamat, furios: ,,Ce spui? Cum poŃi sugera
un asemenea lucru?”. Nervos, i-a acuzat apoi pe români de naŃionalism şi
antisovietism, declarând: ,,Până acum v-aŃi simŃit bine sub aripa Uniunii
Sovietice şi acum îi daŃi cu piciorul”. Deoarece argumentele aduse nu l-au
convins, conducătorii comunişti de la Bucureşti şi-au retractat propunerea şi au
declarat că ei cred ,,sincer în construirea socialismului” a cărui dezvoltare nu
era ,,determinată de presiunea sovietică”. În final, ,,omuleŃul rotofei” - cum îl
caracteriza Gheorghe Apostol - a plecat spre aeroport, fără a da mâna cu cei

58
Pe larg: România. Retragerea trupelor sovietice din România. 1958 (coordonator: prof. univ. dr. Ioan Scurtu),
Bucureşti, 1996.
59
C.C. al P.M.R. a propus ca problema să fie ridicată de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Spre surprinderea tuturor
acesta s-a derobat şi l-a delegat pe Emil Bodnăraş.
prezenŃi, însoŃit fiind doar de Emil Bodnăraş60. Imediat relaŃiile reciproce
româno-sovietice s-au răcit considerabil. Spre marea surpriză a conducerii
româneşti, peste puŃin timp, N.S.Hruşciov a invitat însă o delegaŃie de partid şi
de stat, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, să participe la festivităŃile de la
Moscova cu prilejul zilei de 7 noiembrie. Deoarece Georghe Gheorghiu-Dej s-a
eschivat să facă deplarea, delegaŃia română a fost condusă de Emil Bodnăraş.
Spre uimirea acestuia, la finalul recepŃiei, N.S.Hrusciov l-a invitat într-un salon
al Kremlinului, unde, de faŃă cu Bulganin, i-a spus: ,,Tovarăşe Bodnăraş, noi am
hotărât să retragem trupele sovietice de pe teritoriul României. Aceasta nu ca
urmare a faptului că voi aŃi ridicat problema, ci pentru că noi am ajuns la
concluzia că este necesar să ne retragem”. Decizia Moscovei a fost luată după
dezbateri în cadrul întregii conduceri politice, cu consultarea ministrului
Apărării. ReacŃia dură a Moscovei faŃă de ,,explozia” din Ungaria din toamna
anului 1956 ,,a îngheŃat » discuŃiile privind retragerea trupelor sovietice,
înrăutăŃind chiar situaŃia. Într-un asemenea context, în cadrul discuŃiilor sovieto-
române de la Moscova de la începutul lunii decembrie 1956 s-a considerat
,,indicată staŃionarea vremelnică a unităŃilor militare sovietice, în conformitate
cu Tratatul de la Varşovia, pe teritoriul Republicii Populare Române”. Cu acel
prilej s-a mai precizat că în conformitate cu declaraŃia guvernului U.R.S.S. din
30 octombrie 1956 cele două guverne urmau să se consulte între ele şi cu ceilalŃi
participanŃi la tratatul de la Varşovia, în conformitate cu evoluŃia situaŃiei
internaŃionale, asupra ,,necesităŃii staŃionării în continuare a unităŃilor militare
sovietice pe teritoriul Republicii Populare Române”. DeclaraŃia româno-
sovietică din 3 decembrie 1956 marca astfel un pas înapoi făcut de conducerea
de la Bucureşti, creînd o nouă bază legală pentru staŃionarea trupelor sovietice în
România. ConŃinutul ei avea să fie concretizat în Acordul semnat la 15 aprilie
1957 între guvernele român şi sovietic, care reglementa statutul juridic al

60
Pe larg: Alexandru Oşca, Alesandru DuŃu, Mai 1958. Prima retragere a trupelor sovietice din imperiul
exterior, în Revista de Istorie Militară, nr. 3/2002, pp. 23-28.
trupelor sovietice staŃionate temporar în România. Art. 1 al documentului
prevedea că trupele sovietice staŃionate temporar în România ,,nu afectează în
nici un fel suveranitatea Statului român”, că acestea ,,nu se amestecă în
treburile interne ale Republicii Populare Române”, fiind obligate ,,să respecte
şi să se conformeze prevederilor legilor româneşti”. Efectivele şi locurile de
dislocare urmau să fie stabilite prin convenŃii speciale încheiate la nivel de
guvern. Deplasarea, aplicaŃiile şi manevrele trupelor sovietice în afara locurilor
de dislocare necesita pentru fiecare caz în parte consimŃământul guvernului
român sau al autorităŃilor împuternicite de acesta61. Discursul rostit de Chivu
Stoica, preşedintele Consiliului de Miniştri, în aceeaşi zi, cu prilejul recepŃiei
oferite în onoarea lui A.A.Gromîko, ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S., cel
care semnase împreună cu G.K.Jukov Acordul menŃionat, releva deplina unitate
de vederi româno-sovietică în ceeace priveşte ,,întărirea măsurilor comune de
apărare a păcii şi securităŃii”, în condiŃiile în care ,,SUA şi celelalte puteri
occidentale refuză să meargă pe calea destinderii încordării internaŃionale, a
dezarmării şi continuă politica blocurilor militare agresive”. Un conŃinut
asemănător a avut şi cuvântarea rostită de A.A.Gromâko. SituaŃia avea să se
schimbe în primăvara anului următor, când, la 17 aprilie 1958, N.S.Hruşciov a
adresat o scrisoare lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în care aprecia că în noul
context internaŃional, caracterizat prin ,,o oarecare slăbire a încordării
internaŃionale” şi în contextul în care România dispunea deja de ,,forŃe înarmate
de nădejde, capabile să dea o ripostă provocărilor imperialiştilor, să apere
cuceririle socialiste ale poporului român şi să-şi aducă contribuŃia la cauza
apărării întereselor comune ale lagărului socialist”, Uniunea Sovietică
considera că ,,nu mai este necesară şederea trupelor sovietice pe teritoriul
Republicii Populare Române”. În acest context, C.C. al P.C.U.S. considera

61
Pentru rezolvarea problemelor legate de interpretarea sau aplicarea Acordului şi a convenŃiilor suplimentare a
fost constituită o Comisie mixtă româno-sovietică, compusă din trei persoane de fiecare parte, cu sediul la
Bucureşti. Acordul urma să intre în vigoare în urma schimbării instrumentelor de ratificare, care urmau să fie
schimbate la Moscova.
necesară începerea discuŃiilor ,,în timpul cel mai apropiat” pentru retragerea
trupelor sovietice de pe teritoriul României. În accepŃia conducerii de la
Kremlin, acŃiunea urma să constituie ,,încă o dovadă concretă şi convingătoare
a politicii de pace a Uniunii Sovietice, a Republicii Populare Române şi a
întregului lagăr socialist a tendinŃei noastre comune de a obŃine, nu în cuvinte,
ci în fapte, o destindere a încordării internaŃionale. Un asemenea act va lipsi
cercurile imperialiste de unul din argumentele importante pe care le folosesc
pentru justificarea politicii de pregătiri militare şi va contribui la unirea
forŃelor care se pronunŃă pentru menŃinerea păcii, pentru coexistenŃa paşnică a
statelor”. Acceptul Bucureştilor a fost făcut cunoscut la 23 aprilie 1958,
Gheorghe Gheorghiu-Dej dând asigurări că forŃele armate române ,,vor face faŃă
cu cinste, în orice împrejurări, îndatoririlor care le revin în cadrul lagărului
socialist”. A doua zi, 24 mai, Comitetul Politic Consultativ al statelor membre
ale Tratatului de la Varşovia a aprobat ,,propunerea Uniunii Sovietice, pusă de
accord cu guvernul Republicii Populare române, cu privire la retragerea în
viitorul apropiat de pe teritoriul Republicii Populare române a trupelor
sovietice care se află acolo în conformitate cu tratatul de la Varşovia”.
Indiferent de unele inexactităŃi cuprinse în această formulare evenimentul a
reprezentat o performanŃă a diplomaŃiei române care a avut urmări benefice
pentru manifestarea crescândă a suveranităŃii naŃionale. Cu acelaşi prilej s-a
decis ca statele membre ale Tratatului de la Varşovia să-şi reducă efectivele în
1958 cu 519 000 de militari.
Prevederile Acordului privind retragerea trupelor sovietice. Articolul 1 al
Acordului încheiat la 24 mai 1958 la Moscova, între Ministerul ForŃelor Armate
al României şi Ministerul Apărării al U.R.S.S., prevedea că trupele sovietice
urmau să fie retrase în perioada 15 iunie - 15 august 1958. Pentru asigurarea
,,intereselor securităŃii” statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, părŃile
contractante au căzut de acord (art. 2) să se păstreze pe teritoriul României ,,o
cantitate corespunzătoare de muniŃiuni în două depozite şi 9 800 tone
carburanŃi şi lubrifianŃi în trei depozite aparŃinând Ministerului Apărării al
URSS”, întreŃinerea, reîmprospătarea, deservirea tehnică şi paza acestora
urmând a fi asigurată de Ministerul ForŃelor Armate din România. În acelaşi
scop, acesta se obliga să ,,păstreze într-o capacitate de luptă permanentă pentru
folosirea eventuală de către aviaŃia de luptă a ForŃelor Armate aleŃărilor
membre ale Tratatului de la Varşovia” următoarele aerodroame eliberate de
trupele sovietice Ianca, Bobocu, Alexeni, Kocargeaua, precum şi aerodroamele
de campanie de rezervă de la Sihlea, Viziru, Ciorani şi Dor-Mărunt. Până la 1
iulie 1958, părŃile se obligau să precizeze ,,planurile de cooperare ale apărării
antiaeriene” între cele două ministere ale Apărării, după care serviciul de luptă
al aviaŃiei de vânătoare, artileriei antiaeriene şi al mijloacelor radiotehnice, care
erau deservite de trupele sovietice pentru acoperirea obiectivelor situate pe
teritoriul României înceta, predându-se părŃii române. Conform art. 5 şi 6 ale
Acordului, Ministerul Apărării al URSS se obliga să predea Ministerului român
al ForŃelor Armate toate cazărmile, aerodroamele, poligoanele, câmpurile de
instrucŃie, cu tot utilajul şi instalaŃiile respective, casele de locuit şi alte clădiri şi
edificii cu inventarul şi mobilierul respectiv, centrele de transmisiuni staŃionare
şi liniile de transmisiuni aeriene şi cu fir permanente, construite sau achiziŃionate
de trupele sovietice. Transportul trupelor, a tehnicii de luptă şi încărcăturilor pe
teritoriul României urma să fie asigurat de ministerul de profil din România.
Retragerea trupelor. În vederea aplicării Acordului de retragere a
trupelor sovietice, Consiliul de Miniştri român a decis, la 21 iunie, constituirea
unei Comisii centrale, prezidată de generalul-locotenent Arhip Floca, alcătuită
din delegaŃi ai C.C. al P.M.R., Comitetului Central al Planificării, Ministerului
de FinanŃe, Ministerul transporturilor şi TelecomunicaŃiilor şi Ministerului
pentru Problemele Organelor Locale ale AdministraŃiei de Stat, cu misiunea de a
organiza pe teritoriu diferitele manifestaŃii politice, preluarea bunurilor care au
fost în folosinŃa trupelor sovietice, asigurarea transporturilor trupelor sovietice şi
securitatea eşaloanelor de transport. În regiunile administrative ConstanŃa,
GalaŃi, Timişoara, Ploieşti şi Iaşi au fost constituite comisii regionale, iar pentru
bunurilor comsii pe garnizoane. Presa centrală şi radioul au primit ordin să
publice şi să transmită materiale privind semnificaŃia politică internă şi externă a
actului, cluburile şi colŃurile roşii din întreprinderi, căminele culturale de la sate,
din şcoli şi unităŃi militare au organizat conferinŃe în care s-a vorbit despre
prietenia româno-sovietică, garnizoanele în care se aflau trupe sovietice au
organizat competiŃii sportive, seri de dans, întâlniri prieteneşti cu care prilej au
fost acordate cadouri, s-a făcut fotografii. La Casa Centrală a Armatei din
Bucureşti, la GalaŃi, Timişoara şi ConstanŃa au fost organizate mese comune la
care au participat conducători de partid şi de stat, generali şi ofiŃeri români şi
sovietici, membri ai corpului diplomatic. Prezidiul Marii Adunări NaŃionale a
decis, la 14 iunie 1958, conferirea de ordine ale RPR unor ofiŃeri sovietici şi a
medaliei ,,Eliberarea de sub jugul fascist” întregului personal al unităŃilor. La
rândul său, Biroul Politic a decis ca guvernul să ofere o recepŃie pentru 160 de
persoane, toastul urmând a fi rostit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În
garnizoanele de plecare şi la punctele de frontieră au fost Ńinute mitinguri, în
gările principale eşaloanele fiind întâmpinate de delegaŃii ale oamenilor muncii,
militari, pionieri etc. Evenimentul a avut un larg ecou internaŃional.
Retragerea consilierilor militari. Concomitent au început să fie retraşi şi
consilierii militari sovietici, aflaŃi pe teritoriul României din 194862. În cadrul
procesului de pregătire a retragerii trupelor sovietice din România, C.C. al
P.C.U.S. a adresat, la 14 ianuarie 1957, o scrisoare C.C. al P.M.R. în care se
arăta că Moscova considera că în acel moment şederea permanentă a
consilierilor militari sovietici în România ,,nu mai corespunde intereselor
cauzei”. PronunŃându-se chiar pentru renunŃarea la această formă de colaborare,
considerată a fi depăşită, Moscova îşi făcea cunoscută disponibilitatea de ,,a

62
Consilierii militari sovietici erau repartizaŃi la toate structurile militare române până la eşaloanele regiment şi
brigăzi independente, principala lor misiune constând în urmărirea îndeaproape a evoluŃiei armatei române şi
transformarea acesteia după model sovietic.
acorda şi pe viitor, în măsura necesităŃii, un ajutor frăŃesc, prin specialişti
Republicii Populare române”. Oferta de retragere a consilierilor a fost acceptată
imediat de conducerea de la Bucureşti, la 13 februarie 1957 C.C. al P.M.R.
răspunzând că împărtăşeşte ,,pe deplin” propunerea C.C. al P.C.U.S. Problema
retragerii tuturor consilierilor şi a ,,reducerii maxime” a specialiştilor sovietici a
fost reluată de C.C. al P.C.U.S. la 9 septembrie 1958 într-o scrisoare adresată
C.C. al P.M.R. în care se arăta că sovieticilor le era greu să Ńină în câmpul vizual
activitatea fiecărui specialist, care nu întotdeauna se descurcau bine în ,,situaŃia
politică şi particularităŃile naŃionale” româneşti. Acordul românesc a fost
exprimat la 26 septembrie de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, care şi-a
manifestat, în scrisoarea de răspuns, convingerea că ,,dezvoltarea formelor
variate ale schimbului de experienŃă, în special trimiterea de specialişti pentru
studierea experienŃei domeniul economiei, culturii, apărării, precum şi
trimiterea reciprocă de tineri în instituiŃiile de învăŃământ superior, va contribui
la continua dezvoltare a colaborării frăŃeşti dintre Ńările noastre”. Pe această
linie de conduită, la 22 ianuarie 1959, primul secretar al C.C. al P.M.R. a rugat
pe N.S.Hruşciov să fie de acord cu trimiterea în România a cinci specialişti
sovietici pentru ,,nevoile de pregătire şi perfecŃionare” armatei române, care să
consilieze conducerea armatei în probleme de stat major (operaŃii, organizare,
mobilizare), pregătire de luptă a armatei de uscat (de preferinŃă la tancuri şi
mecanizate), apărare antiaeriană, marină, radiotehnică. La scurt timp, mareşalul
I.V.Konev a răspuns, făcând cunoscut numele a 5 specialişti militari sovietici.
Ulterior, Comitetul Politic Consultativ a decis, la 28-29 martie 1961 ca locul
consilierilor militari în armatele statelor participante la Tratatul de la varşovia să
fie luat de către reprezentanŃi ai comandantului supreme-şef al ForŃelor Armate
Unite. În baza acestei decizii a fosz elaborat şi un statut special al acestora.
ConsideraŃii. Retragerea trupelor sovietice şi a consilierilor din România
a constituit un moment de bucurie pentru societatea românească. Decizia
Moscovei a fost prima de acest gen din cadrul ,,imperiului exterior” sovietic,
fiind determinată în mod evident de încercarea Kremlinului de a-şi reface
imaginea extrem de şifonată după intervenŃia brutală din Ungaria. În afara
intereselor propagandistice măsura a fost determinată şi de interese economice
- efectuarea de economii şi politice - câştigarea ,,bunăvoinŃei” unora din sateliŃi,
între care şi pe cea a românilor, pe care I.V.Stalin îi tratase ,,foarte dur”,
dictându-le ,,voinŃa sa”, aşa cum recunoştea însuşi N.S.Hruşciov în memorile
sale publicate. Slăbirea încordării internaŃionale şi sporirea forŃei de luptă a
armatei sovietice, în pofida reducerilor de personal, în special în domeniul
nuclear, precum şi faptul că România nu avea graniŃă comună cu Ńările care
făceau parte din organizaŃia Pactului Nord-Atlantic sau cu vreo Ńară capitalistă,
au făcut ca prin această măsură sovieticii să nu rişte practic nimic.

IV. Preliminariile distanŃării de Moscova63

Pe măsura accentuării politicii de desprindere de sub tutela Moscovei,

conducerea de partid, de stat şi militară a României a început să ia tot mai mult
poziŃie şi faŃă de nerespectarea prevederilor documentului de constituire al
Tratatului de la Varşovia.
Pentru conducerea de la Bucureşti a devenit din ce în ce mai clar, încă din
timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (mai ales după criza rachetelor din Cuba din
1962) că principiile puse la baza alianŃei în 1955 (respectarea independenŃei şi
suveranităŃii statelor membre, neamestecul în treburile interne etc.) nu erau
respectate, că aplicarea în practică a acestora nu constituia o preocupare de bază
a Comitetului Politic Consultativ, a Comandamentului ForŃelor Armate Unite şi
a guvernului sovietic, care patrona practic conducerea Tratatului.
NemulŃumirile au fost exprimate, la început în cadrul discuŃiilor şi analizelor
interne, mai ales după întâlnirea de la sfârşitul anului 1963 dintre Corneliu

63
Vezi şi: Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp.41-45.
Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, şi Dean Rask, secretarul de stat
american, şi după adoptarea declaraŃiei din aprilie 1964.
Contestarea modului de lucru al Comandamentului ForŃelor Armate
Unite şi a dreptului de conducere şi control al comandantului-şef. Românii
au mai fost nemulŃumiŃi de faptul că principala structură militară a tratatului -
Comandamentul ForŃelor Armate Unite trata ministerele Apărării (şi chiar
guvernele) statelor participante la tratat, de faptul că acesta nu reprezenta un
organ conducător de sine stătător al trupelor statelor participante la Tratatul de la
Varşovia, ci o DirecŃie (a 10-a) a Marelui Stat Major al armatei sovietice, fiind
format numai din generali şi ofiŃeri sovietici, fapt care subordona indirect şi în
timp de pace armatele naŃionale guvernului sovietic şi făcea ca unele activităŃi
de cooperare, desfăşurate conform planului Comanamentului ForŃelor Armate
Unite să se transforme în activităŃi de control. Pe aceeaşi linie de integrare
totală, în cadrul Comandamentului ForŃelor Armate Unite miniştrii Apărării ai
statelor participante la tratat erau locŃiitori ai comandantului suprem, care la
rândul său era locŃiitor al ministrului Apărării al URSS. Ei nu au acceptat nici de
lucru al Comandamentului ForŃelor Armate Unite, care nu informa la timp
despre problemele care urmau a fi analizate şi nu trimitea în timp util
materialele supuse dezbaterii (în iulie 1963 membri Comitetului Politic
Consultativ au luat la cunoştinŃă doar cu câteva ore înainte de dezbatere despre
conŃinutul unui material foarte important referitor la pregătirea operativă a
teritoriului Ńărilor respective, care implica angajarea unor importante sume de
bani). De multe ori, convocările anuale de analiză a desfăşurării pregătirii de
luptă şi operative a trupelor din compunera ForŃelor Armate Unite erau formale,
directivele fiind semnate fără a se Ńine seama de propunerile făcute. De multe
ori, la începutul anilor 60, comandantul-şef a replicat că ordinul trebuia executat,
fie că place, fie că nu. Conducerea de la Bucureşti a apreciat că dreptul de
conducere şi control al pregătirii operative şi de luptă a armatelor statelor
participante la Tratatul de la Varşovia, atribuit prin statut comandantului-şef,
încălca principiile independenŃei şi suveranităŃii naŃionale şi ducea la amestec
direct în organizarea şi conducerea armatelor naŃionale. Extrem de periculoasă a
fost considerată şi tendinŃa organelor de a se crea comandamente, neprevăzute
în Statute, fără acordul guvernelor interesate. Bucureştii nu au fost de acord nici
cu prezenŃa reprezentanŃilor comandantului-şef în armatele statelor participante,
apreciind că diferitele probleme ivite puteau fi rezolvate direct de către Marele
State Majore ale armatelor fiecărei Ńări în colaborare cu Statul Major al ForŃelor
Armate Unite. PrezenŃa lor în armata română a fost apreciată ca o lipsă de
încredere în conducerea militară românească.
Contestarea modului de adoptare a deciziilor importante. Invocând
prevederile art. 3 şi 4 din documentul de constituire al Tratatului, care prevedeau
consultarea statelor semnatare în ceea ce priveşte problemele internaŃionale
importante care afectau interesele comune şi măsurile ce trebuiau luate de
comun acord pentru realizarea păcii şi securităŃii internaŃionale, românii
apreciau, în 1964-1965, că au existat situaŃii grave pe plan internaŃional când
problemele nu au fost analizate în cadrul Comitetului Politic Consultativ, când
măsurile au fost adoptate fără consultarea prealabilă a guvernelor statelor
participante la Tratatul de la Varşovia cu toate că problemele respective afectau
în mod direct securitatea naŃională a statelor membre. Ei s-au declarat
nemulŃumiŃi de faptul că beneficiind de prevederile statutare din 1956, care nu-l
obligau să-şi consulte locŃiitorii (reprezentanŃii armatelor statelor membre ale
Tratatului) pentru a analiza şi soluŃiona cu ei problemele ivite, comandantul-şef
al Tratatului de la Varşovia lua, de regulă, deciziile de unul singur, la indicaŃiile
guvernului sovietic, fără a consulta guvernele statelor aliate (sau măcar pe
locŃiitorii săi). Mai mult, cu ocazia crizei Berlinului (august 1961) şi a celei din
Cuba (octombrie 1962), a ordonat ridicarea capacităŃii de luptă a forŃelor armate
al statelor participante la tratat (inclusiv a celor române). Prin darea acestor
ordine, aprecia Leontin Sălăjan, ministrul român al ForŃelor Armate, guvernul
sovietic nu numai că nu a respectat prevederile Tratatului de la Varşovia, dar a
manifestat şi tendinŃa de a subordona celelalte Ńări Uniunii Sovietice, acestea
fiind puse în situaŃia de a fi angajate în război fără ca partidele şi guvernele lor
să fi hotărât acest lucru.
Neconsultarea partenerilor la stabilirea misiunilor de luptă. În
concepŃia românilor, un alt caz de încălcare a suveranităŃii naŃionale l-a
reprezentat faptul că misiunile trupelor destinate de fiecare stat în compunerea
ForŃelor Armate Unite nu erau analizate înainte de întocmirea planului operativ,
că nu se cunoşteau variantele de folosire a trupelor în caz de război şi modul în
care acestea ar fi fost conduse. Conducerea de la Bucureşti nu a acceptat nici
situaŃia din timpul aplicaŃiilor comune conduse de Comandamentul ForŃelor
Armate Unite, la care participaseră şi comandamente şi trupe române (în
Ungaria - 1962 şi Bulgaria - 1963) în care ministrul român al ForŃelor Armate nu
a fost consultat şi nici nu a fost prezent, deşi acestea se desfăşuraseră în
condiŃiile unei ipotetice perioade iniŃiale de război în care decizia de începere şi
ducere a acŃiunilor de luptă trebuia luată de guvernul român şi tradusă în
practică de ministrul ForŃelor Armate.
Solicitarea constituirii unui Comandament de Front românesc. În
noiembrie 1964, cu prilejul discutării proiectul concepŃiei de întrebuinŃare a
ForŃelor Armate române, generalul Leontin Sălăjan, ministrul ForŃelor Armate,
şi generalul Ion Tutoveanu, şeful Marelui Stat Major, au pus problema
constituirii unui comandament de Front românesc în caz de război, care să
întrunească majoritatea forŃelor armate române şi care să acŃioneze pe o direcŃie
de operaŃii independentă, eliminându-se astfel situaŃiile de până atunci, în care
trupele române erau prevăzute a acŃiona în compunerea mai multor fronturi şi
pe direcŃii separate. La scurt timp, Moscova a acceptat acest lucru, în mai-iunie
1965 desfăşurându-se prima aplicaŃie românească la nivel de front independent
din cadrul Trattaului64.

64
Alesandru DuŃu, Cea dintâi aplicaŃie românească la nivel de front independent şi primele neînŃelegeri
româno-sovietice în cadrul Tratatului de la Varşovia, în ,,Revista de istorie Militară”, nr. 5-6/2002, p. 39.
 Tot atunci s-a mai cerut ca gruparea forŃelor pe comandamente de armată,
corp de armată şi de rezervă să fie un atribut al ministrului ForŃelor Armate
române, ca unul care cunoştea cel mai bine capacitatea de luptă a fiecărei mari
unităŃi şi unităŃi în parte. În contextul în care forŃele armate române primiseră
misiune să acŃioneze pe direcŃia de operaŃii greacă, o atenŃie deosebită s-a
acordat, menŃinerii la dispoziŃia Înaltului Comandament Român, pe teritoriul
naŃional, în rezervă, a unor forŃe care să acŃioneze după dispoziŃiile guvernului
român împotriva desantului maritim care ar fi fost debarcat pe litoral şi pentru
lichidarea desantului aerian lansat în interiorul Ńării.
Contestarea deciziei sovietice de a subordona Marina militară
română comandantului Flotei Mării Negre a Uniunii Sovietice. Românii nu
au fost de acord nici cu intenŃia Moscovei de a constitui un Comandament unic
al Flotei Mării Negre, prin care se urmărea subordonarea flotelor maritime
române şi bulgare Comandamentului Flotei Mării Negre a URSS etc. Acest
lucru a fost precizat cu claritate, în noiembrie 1964, de către generalul Ion
Tutoveanu, care a precizat că subordonarea Marinei militare române
comandantului Flotei Mării Negre a U.R.S.S., menŃionată în proiectul trimis de
Comandantul ForŃelor Armate Unite, nu era prevăzută în nici o convenŃie
încheiată între guvernele român şi sovietic şi că nu era normal ca o flotă să fie
subordonată altei flote. Şeful Marelui Stat Major român a propus ca problema
coordonării acŃiunilor militare maritime de către un comandament întrunit al
flotelor aliate din Marea Neagră să se stabilească ulterior, de către guvernele
respective.
Solicitarea încheierii unor convenŃii statale bilaterale privind
tranzitarea trupelor pe teritoriul statelor aliate. Conform indicaŃiilor primite
în Ńară, pentru prima dată în istoria relaŃiilor româno-sovietice din cadrul
Tratatului de la Varşovia, generalul Ion Tutoveanu a semnalat mareşalului
A.A.Greciko, în noiembrie 1964, faptul că proiectul planului operativ prevedea
concentrarea principalelor forŃe ale armatei române pe teritoriul Bulgariei şi
trecerea trupelor sovietice pe teritoriul României fără ca între guvernele
României şi Uniunii Sovietice, pe de o parte, şi între guvernele României şi
Bulgariei, pe de altă parte, să existe un acord sau convenŃie în acest sens prin
care conducerea de partid şi de stat a fiecărei Ńări să-şi dea acordul, în prealabil,
pentru tranzitarea teritoriului naŃional de către trupe străine, chiar dacă acestea
erau aliate. Extrem de supărat, mareşalul A.A.Greciko a replicat că nici una din
Ńările participante la Tratatul de la Varşovia nu a ridicat până atunci o asemenea
problemă şi a întrebat de ce nu se are încredere în Comandamentul ForŃelor
Armate Unite, căci el a discutat personal, în principiu, aceste probleme cu Todor
Jivkov, care nu a cerut încheierea nici unei convenŃii. Generalul Ion Tutoveanu a
răspuns că nu se pune problema încrederii, dar că era vorba de probleme extrem
de importante, de operaŃii militare duse în timp de război, care implicau teritorii
ale unor Ńări independente şi suverane, ce atrăgeau după sine drepturi şi obligaŃii
pentru fiecare stat ce trebuiau consemnate în convenŃii interguvernamentale. În
final, mareşalul A.A.Greciko, pe un ton liniştit s-a declarat de acord cu
încheierea ConvenŃiei, dar a precizat că propunerea românilor urma să fie adusă
la cunoştinŃa guvernului sovietic şi a ministrului bulgar al apărării. Conştient că
semnarea convenŃiilor interguvernamentale cu aliaŃii din Tratatul de la Varşovia
i-ar fi redus libertatea de decizie în cadrul Tratatului, guvernul sovietic a respins
categoric acest lucru atât în 1964 cât şi în perioada următoare. IntransigenŃi s-au
dovedit a fi şi românii, ConvenŃia fiind una din problemele de divergenŃă până la
desfiinŃarea Tratatului de la Varşovia.
DistanŃarea de Moscova avea să se accentueze în timpul lui Nicolae
Ceauşescu, mai ales după ocuparea Cehoslovaciei, în august 1968, de către
trupele Tratatului de la Varşovia (mai puŃin cele româneşti), când conducerea
politică şi militară de la Bucureşti a reluat unele probleme în dispută încă din
timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a ridicat altele noi, condamnând cu
virulenŃă agresiunea condusă de Moscova în Cehoslovacia. Relevante în acest
sens sunt afirmaŃiile făcute de generalul Ion Gheorghe, şeful Marelui Stat Major,
şi de ministrul ForŃelor Armate, generalul Ion IoniŃă, în şedinŃa Colegiului
Ministerului ForŃelor Armate din 12 iulie 1968, înaintea ocupării Cehoslovaciei,
referitor la modul de comportare al sovieticilor în timpul aplicaŃiei neprogramate
desfăşurată în vara anului 1968 în această Ńară de forŃe ale Tratatului de la
Varşovia: ,,Este un mod brutal de a se amesteca în treburile interne ale unei Ńări
socialiste”, respectiv: ,,Nici de imperialism nu este demnă această
comportare”. PuŃin mai târziu, în momentul invaziei în Cehoslovacia, Nicolae
Ceauşescu avea să conchidă: ,,Este o încălcare grosolană a Tratatului de la
Varşovia şi o folosire a lui în scopuri nedemne, care va arunca o umbră neagră,
o pată neagră pentru lungă durată şi fără îndoială pentru totdeauna”.

V. ,,Bătălia pentu noile statute ale structurilor de conducere ale

Tratatului de la Varşovia65
În 1966, la 10 ani şi ceva de la adoptarea primului statul de funcŃionare al
Trattaului de la Varşovia, constatând că principiile de funcŃionare stabilite în
1955 nu erau respectate, că relaŃiile dintre aliaŃi trebuiau perfecŃionate,
generalul Leontin Sălăjan, ministrul ForŃelor Armate române, a declarat
mareşalului A.A.Greciko, comandantul suprem al ForŃelor Armate Unite, că
România consideră depăşit statutul Tratatului din 1956, că se impunea
modificarea lui şi găsirea altor modalităŃi de colaborare.

Puncte de vedere româneşti. În cadrul discuŃiilor începute la 7 februarie

1966, în cadrul Consfătuirii şefilor Marilor State Majore, delegaŃia română a
avut puncte de vedere diferite, referitoare la rolul Comitetului Politic
Consultativ şi al comandantului suprem, la responsabilităŃile acestora în caz de
război etc. În conformitate cu mandatul primit de la Bucureşti, generalul Ion
Gheorghe, şeful Marelui Stat Major român, a propus ca viitorul statut şi celelalte
documente care urmau să reglementeze munca Comandamentului ForŃelor

65
Vezi şi: Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005, pp. 45-49, 79-81.
Armate Unite să se întemeieze pe ideea că numai partidul şi guvernul fiecărei
Ńări erau răspunzătoare de conducerea, organizarea, înzestrarea şi pregătirea
tuturor forŃelor sale, atât în timp de pace cât şi în timp de război, că planurile,
documentele, acŃiunile şi măsurile ce decurgeau din atribuŃiile statutare puteau fi
aplicate numai în urma aprobărilor de către guvernele Ńărilor participante la
Tratat. Cu acelaşi prilej a mai propus ca organele de conducere ale ForŃelor
Armate Unite să fie compuse din generali şi ofiŃeri aparŃinând tuturor armatelor
Ńărilor participante la Tratat, în funcŃiile principale - comandantul suprem, şeful
de stat major ş.a. - urmând să fie numiŃi cu acordul tuturor guvernelor Ńărilor
participante la Tratat mareşali sau generali din fiecare Ńară pe o perioadă de 4-5
ani (în aceeeaşi perioadă de timp comandantul suprem şi şeful de stat major
trebuiau să facă parte din Ńări diferite)66. InsistenŃa românilor a făcut ca unele din
propunerile făcute la 7 februarie (rol de coordonare şi nu de comandă al
Comandamentului ForŃelor Armate Unite, subordonarea naŃională a trupelor
destinate în compunerea ForŃelor Armate Unite, răspunderea comandamentelor
naŃionale în faŃa guvernelor lor pentru starea de pregătire a forŃelor armate etc.)
să fie luate în consideraŃie. În acest context, în iulie 1966, cu prilejul întâlnirii
miniştrilor Apărării de la Bucureşti, partea română a depus un proiect de statut
propriu prin care se propunea ca înfăptuirea hotărârilor adoptate de Comitetul
Politic Consultativ să fie atributul exclusiv al conducerilor de partid şi de stat a
Ńărilor respective, propunerile şi recomandările Comandamentului ForŃelor
Armate Unite să fie aprobate de guverne şi nu de Comitetul Politic Consultativ,
acestea urmând să aprobe şi bugetul Comandamentului ForŃelor Armate Unite.
Pentru întrebuinŃarea trupelor fiecărei Ńări în caz de război urma să se elaboreze
din timp de pace planuri operative, concepŃia acestora urmând să fie supusă în
prealabil aprobării conduceri de partid şi de stat a Ńărilor respective. Generalul
Leontin Sălăjan aprecia că aplicarea în practică propunerilor româneşti avea să

66
Constantin Olteanu, Singură împotriva tuturor: România şi documentele de bază ale alianŃei militare
comuniste, în ,,Dosarele Istoriei”, nr. 8/2001, p. 18.
elimine cazurile de încălcare a suveranităŃii şi independenŃei statelor participante
la tratat şi să ducă la o mai bună coordonare a eforturilor comune ale tuturor
Ńărilor în vederea asigurării securităŃii lor împotriva ,,unei eventuale agresiuni
imperialiste”. Invocând faptul că problemele nu puteau fi studiate şi analizate
în câteva zile cât dura consfătuirea, ceilalŃi miniştri au considerat că acestea
trebuiau studiate cu atenŃie, în continuare urmând să se acŃioneze în baza
vechiului statut. Multă vreme însă la propunerile româneşti nu s-a dat nici un
răspuns. DiscuŃia a fost reluată în februarie 1968 la Praga şi a fost continuată
până în martie 1969 când, la Budapesta, au fost adoptate noile statute ale
organizaŃiei militare a Tratatului de la Varşovia, de fiecare dată aliaŃii susŃinând
formulări care contraveneau propunerilor româneşti. Între acestea se situa
dreptul comandantului-şef de a comanda, controla şi da dispoziŃiuni trupelor din
compunerea ForŃelor Armate Unite, de a disloca ForŃele Armate Unite pe
teritoriile statelor participante la Tratat şi de a le redisloca în funcŃie situaŃie.
Românii au propus şi şi-au menŃinut apoi poziŃia ca dislocarea trupelor să fie
stabilită numai de comun acord de către toate statele participante, la cerere, cu
acordul organelor constituŃionale competente ale statelor pe teritoriul cărora
urma să se facă dislocarea, condiŃiile de dislocare şi staŃionare urmând a fi
reglementate în prealabil, iar în caz de război încă din timp de pace, prin
acorduri bilaterale între statele respective, aprobate de organele constituŃionale
competente. Ei nu au fost de acord nici cu dreptul Comitetului Politic
Consultativ de a lua hotărâri pentru trecerea trupelor ForŃelor Armate Unite la
capacitatea de luptă ridicată şi completă, de a analiza şi aproba planurile legate
de dezvoltarea acestora. În acest context, generalul Ion IoniŃă, noul ministru al
ForŃelor Armate române, aprecia, la 3 iunie 1968, că prevederile proiectului de
Statut afectau atributele esenŃiale ale guvernelor statelor participante la Tratatul
de la Varşovia, comandantul suprem fiind situat deasupra guvernelor naŃionale,
iar Comandamentul ForŃelor Armate Unite devenind un organ suprastatal, de
comandă şi control, şi nu unul de coordonare şi cooperare. În timpul dezbaterilor
care au urmat românii au devenit şi mai prudenŃi, în special faŃă de dreptul
comandantului suprem de a da indicaŃii pentru dislocarea trupelor din
compunerea ForŃelor Armate Unite, considerând că recomandările acestuia
trebuiau să intre în vigoare numai după aprobarea lor de către organele
constituŃionale ale statului respectiv, modul de dislocare a trupelor, condiŃiile
staŃionării lor pe teritoriile altor state şi alte problema legate de aceasta urmând
să fie stabilite prin acorduri între statul pe teritoriul căruia acestea urmau a se
disloca şi statul căruia aceste trupe îi aparŃin, precum şi printr-un statut special.
Această poziŃie a fost reafirmată de Nicolae Ceauşescu în timpul întâlnirii cu
comandantul suprem, la Bucureşti, la 19 februarie 1969, când a insistat ca starea
de pericol să fie apreciată de ,,toate” guvernele, iar comandantul suprem să dea
indicaŃii (recomandări) privind dislocarea şi redislocarea trupelor ForŃelor
Armate Unite numai cu acordul guvernelor naŃionale67. Pentru a se evita orice
surprize Marea Adunare NaŃională adoptase deja, încă de la 22 august 1968, în
timpul crizei cehoslovace, o decizie conform căreia staŃionarea oricăror trupe
aliate pe teritoriul României trebuia să fie rezultatul discuŃiilor dintre
conducerile statelor respective şi să aibă acordul forului legislativ român.
Aceasta a provocat iritarea multor şefi militari sovietici din organale de
conducere ale Tratatului de la Varşovia, care nu au ezitat să facă şi ameninŃări,
precizând că pe A.Dubcek nu l-a întrebat nimeni când trupele Tratatului de la
Varşovia (fără cele române) au invadat Cehoslovacia. De teama repetării tristei
experienŃe cehoslovace, conducerea de la Bucureşti nu a mai fost de acord ca pe
teritoriul României să se desfăşoare aplicaŃii cu trupe străine (şi nici nu a mai
permis participarea trupelor române la aplicaŃiile desfăşurate pe teritoriile altor
state aliate. A condiŃionat, de asemenea deplasarea, dislocare sau staŃionarea
temporară de trupe sovietice pe teritoriul românesc şi a celor române pe
teritoriul Bulgariei (şi chiar participarea unor comandamente sovietice şi

67
Mihai Retegan, Alesandru DuŃu, Război politic în blocul comunist. RelaŃii româno-sovietice. Documente, vol.
2, Bucureşti, 2004, p. 221.
bulgare/fără trupe la aplicaŃii pe hartă executate în România) de semnarea unor
convenŃii guvenamentale româno-sovietice şi româno-bulgare, care să precizeze
condiŃiile concrete şi obligaŃiile reciproce. În final, la 19 martie 1969, la
Budapesta, Comitetul Politic Consultativ a adoptat noile statute ale structurilor
militare de conducere ale Tratatului de la Varşovia.

Statutul ForŃelor Armate Unite şi al Comandamentului Unificat

Reglementa atribuŃiile cadrelor din conducerea ForŃelor Armate Unite, definea
mai exact compunerea acestora: forŃele şi mijlocale destinate să acŃioneze în
comun, stabilite de prin hotărâri ale guvernelor fiecărei Ńări, Ministerele Apărării
purtând întreaga răspundere, în faŃa guvernelor lor, pentru starea, înzestrarea şi
capacitatea de luptă a personalului trupelor proprii şi pentru crearea stocurilor de
mijloace tehnico-materiale stabilite pentru acestea. De această dată noul statut
reglementa mai bine, faŃă de documentul precedent, problema atrbuŃiilor
comandantului-şef (unul dintre mareşalii sau generalii oricărui stat, care trebuia
să acŃioneze în conformitate cu deciziile guvernelor statelor participante şi cu
indicaŃiile Comitetului Politic Consultativ), numit pe 4-6 ani, prin hotărârea
guvernelor statelor semnatare ale Tratatului. După aceleaşi criterii se numea şi
şeful Statului Major, comandantul trupelor de apărare antiaeriană şi şeful
Comitetului tehnic. Spre deosebire de statatutul anterior, la insistenŃa părŃii
române, comandantul-şef nu mai avea dreptul de comandă şi control, ci numai
de recomandare şi coordonare a activităŃilor ForŃelor Armate Unite. La aceleaşi
stăruinŃe comandantului-şef i-a fost luat dreptul de a decide asupra dislocării sau
redislocării trupelor ForŃelor Armate Unite pe teritoriul statelor particiante, fără
acordul prealabil al acestora. Noul statut reglementa corespunzător şi rolul şi
atribuŃiile locŃiitorilor comandantului-şef. Conform art. 6 aceştia erau desemnaŃi
de fiecare stat în parte, în rang de adjuncŃi ai miniştrilor Apărării sau şefi ai
Marilor State Majore. Astfel se elimina anomalia din statutul din 1956, criticată
de partea română, care prevedea că locŃiitorii comandantului-şef erau miniştrii
Apărării din statele membre. Cu acelaşi prilej au fost precizate şi atribuŃiile
Statului Major al Forşelor Armate Unite, ca organ de lucru al comandantului-
şef. Acestei structuri îi revenea misiunea de a analiza situaŃia politico-militară şi
strategică, de a elabora propuneri legate de problemele capacităŃii de luptă şi de
mobilizare a trupelor şi forŃelor maritime militare şi de pregătire a lor, de
îmbunătăŃire a structurilor organizatorice a trupelor, a sistemului de înzestrare şi
dotare cu armament şi tehnică de luptă, de amenajare a teatrului de acŃiuni
militare şi acumulare a stocurilor de aânecesare pentru luptă. Tot el trebuia să
studieze experienŃa şi starea trupelor din compunerea ForŃelor Armate Unite, să
organizeze participarea generalilor şi ofiŃerilor la aplicaŃii, convocări de
pregătire, jocuri de război etc.

Statutul Comitetului Miniştrilor Apărării ai statelor participante la

Tratat. Stabilea că acesta trebuia să analizeze situaŃia inamicului probabil,
planurile operative şi direcŃiile de dezvoltare a forŃelor armate, elaborarea de
comun accord a recomandărilor şi propunerilor privind perfecŃionarea capacităŃii
de apărare a statelor participante la Tratat, analiza activităŃii organelor de
conducere a ForŃelor armate Unite, studierea mijloacelor de conducere în timp
de război şi punerea de accord asupra altor probleme cu caracter militar, care
solicitau o coordonare reciprocă.
Statutul Consiliului Militar al ForŃelor Armate Unite. La propunerea
părŃii române, statutul a prevăzut că în Consiliul Militar recomandările şi
propunerile se elaborează Ńinând seama de realizarea unităŃii de vederi şi se
adoptă pe calea întrebării nominale a fiecărui membru al Consiliului. Dacă unul
dintre aceştia avea o părere diferită, aceasta se consemna în procesul-verbal al
şedinŃei, după care se analiza de către comandantul-şef împreună cu ministrul
Apărării din Ńara respectivă. Deşi avea doar un rol consultative, Consiliul
Militar a avut un rol important în cadrul alianŃei, examinând principalele
probleme ale capacităŃii de luptă, starea de operativitate şi de mobilizare a
trupelor, gradul dotării acestora cu armament şi tehnică de luptă.
 Statul Comitetului tehnic. Prevedea că pricipala sa misiune era cea de a
elabora recomandări privind înzestrarea cu diferite sisteme de arme şi tehnică de
luptă şi coordonarea lucrărilor de cercetare ştiinŃifică cu interes pentru toate
statele participante la Tratat. Tot el se ocupa cu standardizare şi de diverse
proble legate de logistică.
Statutul Sistemului Unic al Apărării Antiaeriene. Stabilea că fiecare
stat membru al Tratatului trebuia să destine pentru Sistemul Unic de Apărare
Antiaeriană o anumită cantitate de forŃe şi mijloace, stabilită de guvernele Ńărilor
respective. Conducerea acestora se exercita centralizat, iar comandantul
sistemului era asistat în activitatea sa de un Stat Major. Măsurile luat la nivel
central erau materializat în practică de către comandanŃii apărării antiaeriene ai
fiecărui stat.
În cadrul acestei intense activităŃi pentru perfecŃionarea relaŃiilor din
cadrul Tratatului şi pentru adoptarea unor documente corespunzătoare, românii
au acŃionat, de regulă, singuri, ceilalŃi aliaŃi împărtăşind, de cele mai multe ori,
punctele de vedere ale sovieticilor.
Dacă poziŃia distinctă şi demnă a României în cadrul Tratatului de
la Varşovia constituie un fapt evident, deosebită de cea a celorlalŃi aliaŃi, nu
poate fi pusă la îndoială (în special în ceea ce priveşte opoziŃia faŃă de modul în
care sovieticii înŃelegeau să asigure conducerea alianŃei), tot atât de adevărat este
şi faptul că în toată perioda de existenŃă a Tratatului de la Varşovia conducerea
de la Bucureşti nu a pus, vreodată sau în vreun fel, în discuŃie necesitatea
Tratatului, în numeroase prilejuri dându-se asigurări că Ńara îşi va îndeplini
obligaŃiile în
Statutele la război. O poziŃie distinctă a manifestat România şi faŃă de
problema statutelor comandamentelor alianŃei în caz de război. Problema a fost
discutată prima dată în cadrul şedinŃei Comitetului Politic Consultativ
desfăşurată la Moscova între 22 şi 23 noiembrie 1978, când liderii comunişti, cu
excepŃia lui Nicolae Ceauşescu, au susŃinut proiectul de statut prezentat de
comandantul-şef al ForŃelor Armate Unite, mareşalul Kulikov. Şeful statului
român a apreciat că mai întâi trebuiau discutate principiile în baza cărora trebuia
întocmit documentul ce urma să fie elaborat de către comandantul-şef şi
miniştrii Apărării din statele membre şi numai după aceea prezentat Comitetului
Politic Consultativ şi guvernelor statelor participante la Tratat. În finalul
dezbaterii, mareşalul Kulikov a fost delegat să elaboreze, împreună cu miniştrii
Apărării proiectul de Statut la război, care după examinare de către Comitetul
Miniştrilor Apărării, în 1979, urma să fie prezentat spre aprobare Comitetului
Politic Consultativ.
Cu acelaşi prilej s-a indicat să se pornească de la faptul că în timp de
război, conducerea ForŃelor Armate Unite urma să fie asigurată de către
Comandamentul Suprem Unic, că pentru conducerea forŃelor pe teatrele de
acŃiuni militare de Sud-Vest şi de Vest urmau să fie înfiinŃate comandamente
ale ForŃelor Armate Unite, care să-şi subordoneze trupele statelor aliate destinate
a acŃiona în acele zone. S-a mai prevăzut constituirea, în situaŃie de război, a
flotelor militare unificate în Marea Neagră şi în Marea Baltică. În cazul în care,
până la aprobarea Statutului la război, situaŃia politico-militară s-ar fi înrăutăŃit
brusc, conducerea ForŃelor Armate Unite urma să fie asigurată de către
Comandamentul Suprem şi Marele Stat Major al ForŃelor Armate Sovietice. În
cadrul dezbaterilor, aşa cum relevă în memoriile sale generalul A.I.Gribkov, s-a
propuns includerea în componenŃa Comandamentului suprem a tuturor
comandanŃilor supremi ai armatelor statelor participante la Tratat sau a tuturor
miniştrilor Apărării. Nici una dintre variante nu a fost însă aprobată.
După procedura stabilită, Statutul la război a fost semnat de către liderii
alianŃei, cu excepŃia şefului statului român, la 30 aprilie 1980, în funcŃia de
comandant suprem al ForŃelor Armate Unite la război, fiind numit L.I.Brejnev,
cu toate că aceste era în vârstă şi foarte bolnav. În mod surprinzător, acesta nu a
fost înlocuit nici după deces (septembrie 1982).
 Considerând că noul Statut după care trebuia să se asigure conducerea
trupelor alianŃei în caz de război nu respecta suveranitatea şi independenŃa Ńării,
partea română nu a semnat documentul. În continuare, şi în condiŃiile în care, în
1988, i s-a înaintat un nou proiect de Statut, ea a insistat asupra faptului că şi în
caz de război, trupele din compunerea ForŃelor Armate Unite trebuiau să rămână
în subordinea comandamentelor naŃionale cărora trebuia să le revină atributul
numirii comandanŃilor. De asemenea, românii au insistat asupra principiului
rotaŃiei cadrelor la conducerea trupelor de pe teatrele de operaŃii militare de
Sud-Vest şi de Vest. Tot ei au cerut ca şeful de stat major ale acestor structuri
militare să nu facă parte din aceeaşi armată cu comandantul.
În mod concret, românii au cerut ca la război ForŃele Armate Unite să fie
conduse de către un Comandament Suprem Principal, care să funcŃioneze ca
organ colectiv, reprezentat de Comitetul Politic Consultativ (format din
comandanŃii supremi ai armatelor aliate), singurul în măsură să stabilească şi să
ia hotărâri puse de acord în probleme importante precum: concepŃia generală de
ducere a războiului, obiectivele strategice, forŃele şi mijloacele ce urmau a fi
folosite pe diferite teatre de acŃiuni militare etc. Conducerea efectivă urma să fie
asigurată de către Comandamentul Unificat şi nu de către Marelui Stat Major al
armatei sovietice.
Fidel principiului „cooperăm, nu ne subordonăm“, comandamentul suprem
român s-a situa pe poziŃia că niciodată nu va admite ca altcineva, în afara
autorităŃilor române prevăzute de lege, să angajeze armata Ńării în vreo acŃiune
militară. Acest lucru era valabil şi în situaŃia în care unii din vecinii României ar
fi fost atacaŃi şi ar fi trebuit ca aceasta să le vină în ajutor, în acest caz unităŃile
urmând a acŃiona numai pe baza ordinelor comandamentului suprem român.
Stăruind în sublinierea acestor principii, hotărârea CC al PCR din 29 noiembrie
1978 a precizat că „problemele privind colaborarea dintre armatele naŃionale
trebuie reglementate pe bază de acorduri şi tratate, în spiritul... dreptului
inalienabil al fiecărui stat de a hotărî de sine-stătător, fără vreun amestec din
afară, în problemele politice interne şi internaŃionale, inclusiv în problemele
apărării naŃionale“68.

S-a cerut deci să se precizeze cu claritate rolul comandamentelor supreme

naŃionale şi dreptul lor de a hotârî trecerea de la situaŃia de pace la cea de război,
de a controla modul în care aceasta se execută şi de a-şi comanda trupele
destinat în compunerea ForŃelor Armate Unite.

Românii au fost de acord cu constituirea comandamentelor ForŃelor Armate

Unite pe teatrele de acŃiuni militare de Vest şi de Sud-Vest, în compunerea
acestora urmând a intre reprezentanŃii armatelor naŃionale de pe teatrul de
acŃiuni militare respective. Ca organe de lucru acestea urmau să aibă câte un
Consiliu militar, care trebuia să decidă asupra tuturor problemelor principale
privind organizarea şi ducerea operaŃiilor. În baza deciziilor acestro consilii
militare, comandanŃii teatrelor de acŃiuni militare urmau să-şi exercite
conducerea prin locŃiitorii lor din partea fiecărei armate aliate, care aveau
dreptul să dea ordine şi dispoziŃii asigurând astfel conducera nemijlocită a
trupelor din armatele proprii destinate să ducă acŃiuni commune pe teatrul de
acŃiuni militare respective. S-a mai cerut ca în statut să se prevadă principiul ca
trupele de uscat sau flotele să acŃioneze în fâşii de teren sau zone maritime
precis delimitate ca mari unităŃi operative de sine stătătoare. S-a apreciat că nu
era indicat ca ForŃele Armate Unite să acŃioneze fără a se Ńine seama de
frontierele de stat ale Ńărilor participante la tratat, frontierele constituind
elementul fundamental care definea teritoriul unei Ńări suverane, neputând fi
depăşite, chair şi la război, decât cu acordul guvernelor şi organelor
împuternicite prin legile statului respective.

Apreciind că acŃiunile de luptă de pe mare necesitau o anumită

coordonare a eforturilor flotelor din Marea Baltică şi din Marea Neagră

68
Tratatul de la Varşovia, 1955-1980, Bucureşti, 1981, p. 132.
 românii au considerat că la război puteau fi create comandamente aliate ale
flotelor respective, care să-şi desfăşoare activiatea conform principiilor
propuse pentru comandamentele principale de pe teatrele de acŃiuni militare,
dat că flotele maritime militare ale fiecărei Ńări trebuiau să rămână în
subordinea comandametnului militar naŃional.

Concomitent s-a mai solicitat ca în funcŃiile de conducere ale ForŃelor

Armate Unite să fie numiŃi generali, amirali şi ofiŃeri din toate armatele, în
mod proporŃional şi prin rotaŃie. Un punct de vedere distinct au avut românii
şi în ceea ce privea munca politică în cadrul ForŃelor Armate Unite în timp de
război, aceasta neputând fi dusă decât de partidul communist din fiecare stat
şi de propriile organe de profil.

NOTĂ: Restul problemelor din Tematică vor fi studiate din lucrarea Constantin
Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantip Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.
Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, 2005.