Nutriția enterală și nutriția

parenterală (IV)
2.7kShares
 2.7k

Nutriția enterală
Enteral vine din limba greaca: enteron = care înseamnă intestin, aşadar
alimentaţia enterală constă în orice formă de alimentaţie care
foloseşte tractul gastrointestinal. 
Alimentația este o condiție de bază pentru ca organismul să funcționeze.
Suportul nutritiv este vital, reduce mortalitatea, riscul de infecție, iar plăgile
se vindecă mai repede.
Nutriția enterală se efectuează pe sonda nazogastrică,
orogastrică, nazoduodenală, sonda nazojejunală (plasată intraoperator),
jejunostomă sau pe gastrostomă (chirurgicală sau percutană PEG –
gastrostoma endoscopică percutană).

Necesarul nutrițional se calculează în funcţie de necesarul energetic de

repaus, de consumul legat de boală şi de starea pacientului.  Aportul
nutritiv trebuie să fie format din: proteine. glucide, lipide, apă, minerale,
vitamine și oligoelemente.
La stabilirea planului nutrițional, trebuie să fie luate în calcul și factorii de
stres (febră, intervenție chirurgicală, politraumatism, sepsis, arsură) care
pot mări necesarul energetic.
INDICAȚII
 când există tub digestiv funcțional

 bolnavi malnutriţi cu un aport alimentar oral inadecvat

 bolnavi cu o stare nutritivă bună dar cu un aport alimentar oral

inadecvat de 7-10 zile

CONTRAINDICAȚII
 șoc clinic

 ocluzie intestinală
 ischemia intestinală (infarct entero-mezenteric)

 după intervenții pe tubul digestiv

 hemoragii digestive

 în absența tranzitului intestinal

CĂI DE ADMINISTRARE PE SONDĂ

 continuu – scade riscul de aspirație
 in bolusuri – Se realizează cu produse oficinale (de bucătărie)
măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi
administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2 – 3 mm. Se
poate realiza cu seringă Guyon. Se introduce în ritm lent de maxim 20
ml/min pentru a evita distensia bruscă a stomacului și trebuie raportată
la greutatea pacientului.
 intermitent – Constă în administrarea nutrienţilor 16 ore/zi continuu
cu ajutorul unei
nutripompe, întreruptă de 8 ore pauză (ex.: repaus nocturn).
După alimentație sonda trebuie să fie spălată.

CE SE POATE ADMINISTRA 
 formule polimerice care conțin carbohidrați, lipide, proteine,
vitamine și săruri.
 produse de bucătărie: măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă
( proteine: din lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre – lipide:
uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb, gălbenuş – glucide:
amidon, zaharoză, lactoză, fructoză, supă).
 COMPLICAȚII 
 colmatarea sondei cu aliment.
-> în acest caz, se introduce apă calduță cu bicarbonat sau se extrage
sonda și se introduce alta. Nu amestecați medicamentele cu formula de
alimentație enterală. Spălați tubul cu apă calduță înainte și după fiecare
bolus de alimentație.
 reflux gastroesofagian cu aspirația în căile respiratorii.
-> pentru prevenire, se ridică toracele la 35-40 grade.
 dezechilibru de minerale (sodiu, potasiu, zinc)
 diaree – din cauze medicamentoase, intoleranțe la grăsimi sau
contaminarea formulei de alimentație.
->inlocuirea formulei, administrarea de nutrienți cu nivel redus de găsimi,
înlocuirea trusei de alimentație sau a sondei respectând asepsia.
 grețuri și vărsături – din intoleranțe, supraincărcarea stomacului,
obstrucții.
->înlocuirea formulei cu una fără lactoză și cu nivel scăzut de grăsimi,
reducerea volumului și a ritmului de administrare, poziționarea pacientului
pe partea dreaptă – poziție care facilitează golirea stomacului.
 constipație – din deshidratare, conținut scăzut de fibre.
-> administrare de lichide, fibre sau sistarea alimentației.
 complicații metabolice: hiperhidratare, dezhidratare, hiperglicemie,
hiperkalemie.
MONITORIZARE 
 verificarea poziției sondei și a permeabilității

 verificarea calităților produselor ce urmează a fi administrate (termen

de valabilitate, aspect)

 se respectă cantitatea și ritmul prescris de medic

 se semnalează anumite semne și simptome care intervin

 se observă semnele de alergie.

Nutriția parenterală (IV)

Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel incat sa se asigure
nevoile de principii nutritive esentiale.

Se efectează la pacientul care nu tolerează nutriția orală sau enterală.

INDICAȚII
 pacienți cu aport alimentar oral imposibil (malnutriţie, disfuncţii
gastrointestinale, stări postoperatorii, fistule gastrointestinale, anomalii
ale tractului digestiv)
 pacienți cu aport alimentar oral insuficient (obstrucții, diaree, vomă,
arsuri)
Alimentația parenterală trebuie să fie făcuta pe o venă centrală (subclavie,
jugulară).
Pentru realizarea unei nutriţii parenterale complete, abordul venos
central este necesar. Venele periferice pot fi încanulate cel mult 72 ore pe
când venele centrale, o perioadă mult mai lungă de timp.
AVANTAJELE NUTRIȚIEI PARENTERALE FAȚĂ DE
NUTRIȚIA ENTERALĂ
 certitudinea că substanțele nutritive ajung în celule

 existența unor formule prefabricate

 evitarea complicațiilor (diaree, aspirație etc)

DEZAVANTAJE
 necesită reguli stricte de asepsie

 costuri mai ridicate

 risc de atrofie intestinală

 necesită echipament mai complex

INDICAȚII FORMULE DE STRES:

 în sepsis

 în IRA

 posttraumă

 stradii terminale de ciroză

CE SE POATE ADMINISTRA 
 glucoză – cea mai frecvent administrată, proteine, aminoacizi

 lipide (pe cateter venos central – fiind necesară o venă groasă)

COMPLICAȚII 
 deplasarea cateterului

 infecția de cateter

 complicații metabolice (hiper/hipoglicemii, hiperamoniemie,

hiperlipidemie, hiperpotasemie, hipocalcemie)

 atrofie intesinală

INTERVENȚII
 monitorizarea glicemiei (oprirea bruscă a alimentației determină
hipoglicemie de rebound)

 măsurarea markerilor de malnutriție.