Sunteți pe pagina 1din 3

Riga Crypto si Lapona Enigel

De Ion Barbu

Scrisa in 1924 si publicata in „Revista romana" (anul I, nr. 1, 1 iunie) „Riga Crypto si
lapona Enigel" este balada caracterizata de insusi autorul drept un ..Luceafar intors".
j4e214jn53qnh Alcatuita din doua parti, poezia este o demonstrare a ideii ca increatul
(reprezentand puritatea) trebuie pastrat, orice iesire din acest stadiu insemnand intrarea in
circuitul „facutului", care duce ireversibil spre moarte.
Optiunea poetului a fost exprimata si in versurile:
// lasa-n pacea-intaie-a lui,
Ca vinovat e tot /acutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul."
(„Oul dogmatic")
Structura compozitionala a baladei evidentiaza mai multe aspecte:
La nivel formal. „Riga Crypto si lapona Enigel" este alcatuita din doua parti, fiecare
dintre ele prezentand cate o nunta: a) una reala, consumata, implinita si b) una initiatica,
neimplinita, modificata in final, prin casatoria lui Crypto cu masalarita.
Partea I (strofele I-IV) prezinta scenariul unei nunti cu vin vechi si „ beteli cu funda". in
acest cadru, menestrelul este rugat sa mai spuna o data povestea Rigai Crypto. Naratorul
(un fel de poet-lautar, specific spatiului romantic apusean) este „trist" si „aburit", fapt
care ar putea sugera tenta elegiaca a „zicerii" sale; momentul ales („la spartul nuntii")
este lipsit de solemnitate, ca si spatiul in care se va repeta, in alte conditii, „cantecul larg"
al menestrelului („in camara").
Partea a II-a (strofele V-XXVII) cuprinde povestea nuntirii nerealizate a doi parteneri
apartinand unor regnuri diferite: o ciuperca si o fata.
Crypto este rege peste ciuperci si isi traieste „ in pat de rau si-n huma unsa" existenta
eterna.
El se indragosteste de Enigel (o fata venita din Laponia si al carei nume aminteste numele
raului tatarasc Ingul - arata T. Vianu); mergand cu turmele ei de reni, spre sud, la pasunat,
fata este ademenita de Crypto.
Aspiratia erotica a lui Crypto exercita o atractie asupra lui Enigel, astfel incat ea adoarme
„pe trei covoare de racoare"; intreaga discutie se petrece in vis ca si in „Luceafarul".
Plapandul rege cu existenta eterna incearca sa atraga, in lumea lui, fiinta umana (asa cum
Luceafarul ii oferise fetei de imparat nimbul vesniciei); si de data aceasta insa, muritoarea
refuza, ascunzandu-si gandul sub forma mai blanda a amanarii:

„Te-as culege, riga bland... Zorile incep sa Joace Si esti umed si plapand Teama mi-e, te
frangi curand, Lasa. Asteapta de te coace"
Cuvintele ei constituie o incercare de a-1 determina pe Crypto sa renunte la aventura,
pentru el neexistand „coacere", caci riga reprezinta ipostaza statica a creatiei.
Traind, ca toti nordicii, cu nostalgia soarelui in suflet, Enigel percepe invitatia „la somn
fraged si racoare" ca pe o blasfemie:
„Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o!"
Pentru fiinta umana, „somnul" echivaland cu o involutie, Enigel se pregateste sa-si
urmeze drumul.
Discutia prelungindu-se, Crypto este surprins de Soare, tocmai cand imprudentul
indragostit iesise din conul lui protector de umbra.
"
Atins de razele arzatoare, regele-ciuperca va suferi o transformare demonica, pedeapsa
pentru ca a incercat sa-si contrazica destinul:
„Si sucul dulce inacreste! Ascunsa-i inima plesneste, Spre zece vii peceti de semn Venin
si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;"
„impodobit" cu petele care indica ciupercile otravitoare si plin, acum, de venin, Crypto va
ramane intr-o lume malefica; nunta dorita este inlocuita cu una hilara („Cu masalarita mi-
reasa"), insotirea cu o planta otravitoare fiind ultimul moment al pedepsirii lui Crypto.
Sub raportul continutului, balada „Riga Crypto si lapona Enigel" dezvolta tema
increatului.
Notiunea de increat (pe care Ion Barbu o introduce in literatura) reprezinta preexistenta,
stadiul imediat anterior nasterii (reprezentat prin ou). Considerat ca timp al puritatii,
increatul trebuie mentinut, intrucat trecerea in stadiul de creat aduce imbatranirea si
moartea. Asa se intampla cu melcul care isi paraseste, prea devreme, cochilia protectoare
(„Dupa melci ); asa se intampla si cu „nebunul riga Crypto", scos din starea de gratie tot
de catre o fiinta umana (devenita astfel un demiurg caricat).

Simboluri poetice:
Inceputul partii a doua lumineaza simbolurile poetice principale:
„Des cercetat de padureti in pat de rau si-n huma unsa imparatea peste bureti Crai Crypto,
inima ascunsa.
La vecinie tron, de roua parca!
- Dar printre ei barfeau buretii De-o vrajitoare manatarca
De la fantana tineretii. Si rai ghioci si toporasi Din gropi ieseau sa-l ocarasca Sterp il
faceau si naravas Ca nu vroia sa infloreasca.
— in tari de ghiata urgisita, Pe-aceleasi timp traia cu el, Lapona mica, linistita
Cu piei; pre nume - Enigel"
Cel dintai „protagonist" este Crypto.
Acesta este rege „imparatind" peste ciuperci de multa vreme (a se observa imperfectul
verbului „a imparati"); el traieste „ in pat de rau si-n huma unsa", intr-un mediu care-i
conserva puritatea, regimul sau fiind somnul. Numele lui provine din grecescul „cryptos"
care inseamna ascuns, tainuit (ideea este reluata in metafora „inima ascunsa").
Dobandind secretul tineretii vesnice („Dar printre ei barfeau buretii/ De-o vrajitoare
manatarca/ De la fantana tineretii"), Crypto se singularizeaza in circuitul naturii; refuzand
inflorirea si ramanand „sterp" si „naravas", el se situeaza intr-un timp stagnant, mereu
egal cu el insusi. Crypto reprezinta increatul.
i

Cu toata aparenta lui ingrata, Crypto ar putea reprezenta si geniul: este neinteles,
dusmanit de alte ciuperci si etern. Asemeni lui Hyperion, Crypto incearca sa atraga fiinta
umana in lumea lui, dar aceasta tentativa (prin care-si incalca destinul), ii va aduce
transformarea demonologica, la fel ca in mitul lui Lucifer.
Al doilea termen al fabulei lirice este Enigel. „Mica", „linistita", imbracata in piei, Enigel
reprezinta conditia umana marunta si mereu egala cu ea insasi. Parasind nordul (taram
etern al Ideii), ea este atrasa de soare, spre a „nunti" cu el; in realitate, soarele aducand,
prin rotatie, trecerea timpului, nostalgia laponei are semnificatia realizarii destinului ei de
fiinta muritoare, incadrata in curgerea vremii.
Ca si in poemul eminescian „Luceafarul", fiinta efemera refuza eternitatea.
Invitata „in somn fraged si racoare", adica intr-o alta vesnicie (cea a increatului), Enigel
prefera sa ramana in lumea ei.
Incapabila sa inteleaga aceasta perspectiva si, mai ales, incapabila sa-si modifice destinul,
Enigel percepe cuvintele lui Crypto ca pe o blasfemie:
„Riga Crypto, Riga Crypto, Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o!
Din perspectiva fiintei umane, intoarcerea in preexistenta ar insemna nu doar o involutie,
ci si o sugestie a deformarii si alterarii:
„La umbra, numai carnea creste
Si somn e carnea, se desumfla,
— Dar vant si umbra iar o umfla..."
O alta parte a raspunsului se refera la „nunta" lui Enigel cu Soarele (metafora in care
recunoastem aspiratia spre inalta Cumpana din primele poeme).
Locuitoare a Nordului („ Ca daca-n iarna sunt facuta/ Si ursul alb mi-e varul drept") -
spatiul barbian al Ideii (intelectului), Enigel reprezinta, la modul potential, iubirea.
„Desfacuta" „din umbra deasa" (in care nu-si putea realiza esenta venusiana1), lapona
cauta Soarele - singurul „obiect" din Univers care nu are umbra.
In mitologia barbiana, astrul reprezinta cea de a treia „roata" a nuntirii, aici realizandu-se
contopirea primelor doua „roate": Ideea si Erosul. in consecinta, Soarele este un principiu
unic, suficient siesi (metaforele „greu taler scump" si „roata alba" sugerand spatiul inchis
si perfect al cercului).
Numai Soarele are putinta de a deschide „fantana" sufletului (constiinta unita cu
afectele), in care sa se reflecte lumea, intr-un „joc secund, mai pur" decat cel demiurgic
primordial.