SPECIALIZĂRILE MEMBRANEI CELULARE

Membrana celulară poate prezenta o diferenţiere structurală sau o transformare

morfologică complexă, care conferă celulei o anumită funcţie. Aceste specializări (sau
diferenţieri) pot fi de două tipuri: temporare şi permanente.
Specializările temporare sunt reprezentate de pseudopode, văluri şi membrane ondulate.
Pseudopodele sunt prelungiri digitiforme, care impreună cu citoplasma şi conţinutul
citoplasmatic (organitele intracitoplasmatice) aderă şi se sprijină pe suporturi şi trag restul celulei
in direcţia de mişcare (fig. 10).
Aceste mişcări - frontale şi continue- sunt caracteristice leucocitelor când traversează
pereţii vaselor sanguine prin fenomenul de diapedeză şi se deplasează spre ţesuturi.
Vălurile sunt emise de macrofage în timpul fagocitozei şi nu au nevoie de suport.

Fig. 10 Diferenţieri tranzitorii ale membranei celulare:

A şi B – pseudopode; C şi D – valuri şi membrane ondulante

Specializările permanente se află la nivelul plasmalemei polului apical şi bazal precum şi la

nivelul de contact a două celule vecine.
Specializările plasmalemei polului apical sunt: microvilii, cilii vibratili, cilii imobili
(stereocili), iar cele ale polului bazal sunt reprezentate de labirintul bazal.
Zonele de cuplaj celular se numesc joncţiuni celulare, şi se pot clasifica în: joncţiuni de
adezivitate (desmozomi), desmozomi in bandă (sau liniari), desmozomi maculari,
hemidesmozomi (sau desmozomii monocelulari), joncţiuni impermeabile (etanşe), joncţiuni de
comunicare şi interdigitaţii
Cilii pot fi mobili sau vibratili (kinocili) şi ficşi (stereocilii).

1
 Cilii vibratili se găsesc la polul apical al celulelor din epiteliul mucoasei aparatului
respirator si din oviduct. Aceştia sunt formaţiuni filiforme, cu lungimea de 5-15 µ si cu diametrul
de 0,5-0,7 µ (5000-7000 Å). La nivelul fiecărui cil se disting trei porţiuni: tija, corpusculii bazali
şi rădăcina. La exteriorul tijei se distinge plasmalema (densă la fluxul de electroni şi cu o
grosime de circa 90 Å), iar la interior, axonema (fig.11).
Axonema este formată din 10 perechi de tubuli dispuşi longitudinal: o pereche este plasată
central, iar 9 perechi (dublete) sunt plasate periferic şi concentric în jurul perechii centrale. Fiecare
dublet periferic este format dintr-un microtubul complet numit "subfibra A" şi un microtubul
incomplet numit "subfibra B" (Teuşan, V., 2000). Subfibra A este format din 13 protofilamente iar
Subfibra B este format din 11 protofilamente. Cei doi microtubuli sunt ataşaţi unul de altul. Subfibra
A prezintă doua braţe în formă de cleşte constituite dintr-o proteină numită "Dineina"; braţe sunt
dispuse cu intermitenţă de-a lungul microtubulului la intervale egale de 240 - 24 nm. Diametrul
microtubulilor din subfibra A şi subfibra B este de 15- 18 nm; dubletul periferic are grosimea de
circa 30 nm. Distanţa dintre două dublete periferice este de circa 20 nm iar diametrul axonemei
măsoară 200 nm.

Fig. 11 Structura şi ultrastructura cililor (după Teuşan, V., 2000):

A – celula prismatică cu cili la polul apical; B – polul apical cu cili; C – structura
cilului; D, E şi F – ultrastructura cilului – secţiune transversală; 1- membrana celulară; 2 –

2
 nucleul; 3 – cili; 4 – vezicule de condensare şi transport; 5 – axoneme; 6 –
corpusculi bazali;7 – rădăcina cilului; 8 – braţe externe de dyneina; 9 – braţe interne de
dyneina; 10 – punţi proteice de nexina; 11 – spiţe radiare (nexina); 12 – buton terminal; 13 –
teaca internă; 14 –pereche centrală de tubuli; 15 – punte proteică ce leagă perechea centrală de
microtubuli

Între dubletele periferice există şi nişte punţi alcătuite dintr-o proteină numită nexina, punţi
care se regăsesc prezente şi în dubletele periferice şi teaca ce înconjoară perechea centrală de
microtubuli. Perechea centrală de microtubuli este formată din două subunitaţi, fiecare cu un
diametru de circa 20 nm şi plasate la mică distanţa una de alta. Fiecare microtubul din această
pereche este complet, fiind format din 13 protofilamente. Punţile de nexină sunt dispuse ca niste
spiţe şi se termină cu un buton globular. Dineina care intră în componenta braţelor ce sunt ataşate
microtubulilor numiţi subfibra A, este o proteină cu o intensă activitate de descompunere a acidului
adenozin trifosforic (ATP), deci este de fapt o enzimă cu acţiune ATP- azica.
Corpusculii Bazali sunt elemente componente ale cililor cu o structură identică cu cea a
centriolului, fiind formaţi din doi cilindri plasaţi perpendicular unul pe altul şi au dimensiuni de 0,3-
0,5 µ (300-500 nm) lungime şi de 0,10-0,15µ (100-150 nm) diametru. Fiecare cilindru are pereţii
formaţi din 9 dublete sau triplete de microtubuli, fiecare dintre ei având un diametru de 15-20 nm şi
fiind orientaţi paralel cu axul lung al cilindrului. Perechea centrală de microtubuli lipseşte, deci
centrul cilindrului este gol. Corpusculul bazal se pare că îndeplineşte funcţia de coordonare a
mişcarilor pe care le execută cilii (fig.12).

3
 Fig. 12 Structura corpusculului bazal (după Teuşan, V., 2000):
A şi B – cei doi cilindri perpendiculari unul pe celălalt; C şi D – structura cilindrilor (de tipul 9+0);
E – mişcarea cililor, mişcare tip bici şi F –mişcarea tip surub a cililor

Rădăcina cililor este formată de asemeni din dublete sau triplete de microtubuli.
Aceştia se continuă de la nivelul corpusculului bazal şi ajung în citoplasma periferică apicală a
celulei ciliate. Rădăcina ancorează cilul în citoplasmă şi conduce stimulii recepţionaţi la nivelul
tijei; are de asemeni şi proprietăţi contractile.
Stereocilii (cilii imobili) se află la polul apical al celulelor epiteliale de la nivelul
epididimului. Au structură similară cu cea a cililor vibratili, fără a prezenta perechea centrală de
microtubuli în structura axonemei din tijă (9+0).
Flagelii sunt prelungiri cu lungime mai mare (până la 50-100µ); se află la polul
caudal al celulelor sexuale mascule, formând coada spermatozoizilor. În structura lor intră o
axonemă plasată central, formată de asemeni din 9 perechi de microtubuli (dublete) plasaţi
periferic şi o pereche plasată central (9+1). În jurul axonemei mitocondriile sunt dispuse sub
forma unui triplu filament spiral.