Sunteți pe pagina 1din 4

Prezum?ia de nevinov??ie.

In dubio pro reo


Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea general?. Regulile de baz? ?i
ac?iunile în procesul penal. Scopul ?i regulile de baz? ale procesului penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- prezum?ia de nevinov??ie
- in dubio pro reo
C. proc. pen., art. 52
Potrivit art. 52 C. proc. pen., care consacr? prezum?ia de nevinov??ie, orice
persoan? este considerat? nevinovat? pân? la stabilirea vinov??iei sale printr-o
hot?râre penal? definitiv?. În cazul în care probele referitoare la vinov??ie nu
sunt certe, sigure, complete, ci exist? îndoial? cu privire la vinov??ia
inculpatului, se aplic? regula in dubio pro reo, potrivit c?reia orice îndoial?
opereaz? în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, solu?ia ce se impune
este achitarea inculpatului de c?tre instan?a de judecat?.
I.C.C.J., sec?ia penal?, decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007
Prin sentin?a penal? nr. 345 din 25 iulie 2006 pronun?at? de Tribunalul Bac?u,
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.
pen., a fost achitat inculpatul S.A. pentru infrac?iunea de loviri sau v?t?m?ri
cauzatoare de moarte prev?zut? în art. 183 C. pen., întrucât fapta nu a fost
s?vâr?it? de c?tre acesta.
Prima instan?? a re?inut c?, prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de
pe lâng? Tribunalul Bac?u din 21 decembrie 2005, inculpatul S.A. a fost trimis
în judecat? pentru s?vâr?irea infrac?iunii de loviri sau v?t?m?ri cauzatoare de
moarte prev?zut? în art. 183 C. pen., constând în aceea c?, în seara de 31
martie 2005, a lovit-o pe so?ia sa - victima S.M. -, aceasta dezechilibrându-se
?i c?zând pe plita încins? a sobei din locuin??, de unde nu s-a mai ridicat,
fiind în stare de incon?tien??. Urmare a multiplelor arsuri suferite, victima a
decedat.
Coroborând probele administrate în cursul urm?ririi penale, cu cele administrate
nemijlocit în cursul judec??ii, prima instan?a a re?inut o alt? situa?ie de fapt
decât cea avut? în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecat? a
inculpatului. Astfel, prima instan?? a re?inut c?, la 31 martie 2005, inculpatul
s-a întors la domiciliu, unde a g?sit-o pe so?ia sa, în stare de ebrietate.
Întrucât aceasta a refuzat s?-i coase o gaic? la o pereche de pantaloni,
inculpatul, enervat de atitudinea so?iei sale ?i de faptul c?, mai tot timpul,
când se întorcea acas? o g?sea în stare de ebrietate, a lovit-o cu palma peste
fa??, dup? care a aprins focul în buc?t?rie ?i a înc?lzit mâncarea. În timpul
mesei, inculpatul a observat-o pe so?ia sa c? inten?ioneaz? s?-i coas? gaica de
la pantaloni, dar constatând c? aceasta f?cea eforturi pentru a introduce a?a în
act, l-a rugat pe fiul s?u S.C. s? o ajute în efectuarea acestei opera?iuni,
dup? care a plecat într-o alt? camer?.
Prima instan?? a re?inut c?, pe tot acest interval de timp, de fa?? la
incidentul derulat între cei doi so?i s-au aflat fiul acestora S.C. ?i prietenul
s?u D.A.
În jurul orelor 1900, cei doi tineri au plecat la un magazin din apropiere, iar
când a revenit la domiciliu, în jurul orelor 2000, martorul S.C. a g?sit-o pe
mama sa c?zut? pe plita încins?, prezentând multiple arsuri, astfel c? l-a
anun?at despre cele întâmplate pe tat?l s?u, care dormea în camera al?turat?. La
ini?iativa celor doi - tat? ?i fiu - victima fost transportat? la spital. La 10
aprilie 2005 starea de s?n?tate a victimei s-a agravat, survenind decesul.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta re?inut? în actul de sesizare,
sus?inând c? din momentul în care a plecat în camera al?turat? s? se uite la
televizor ?i pân? când a fost trezit de fiul s?u, care i-a relatat c? a g?sit-o
pe S.M. c?zut? pe plita încins?, nu ?tie ce s-a întâmplat cu aceasta.
În declara?iile date pe parcursul cercet?rilor, martorul S.C. a confirmat
versiunea tat?lui s?u, în sensul c?, dup? ce acesta a plecat în camera al?turat?,
victima a continuat s? consume b?uturi alcoolice. Martorul a mai precizat c?
dup? ce a plecat din locuin?? are convingerea c? mama sa s-a dus lâng? sob? s?
se înc?lzeasc? ?i, pe fondul consumului excesiv de b?uturi alcoolice, coroborat
cu c?ldura din înc?pere, probabil a a?ipit ?i a c?zut pe plit?, variant? care,
în opinia sa, este sus?inut? de pozi?ia în care a fost g?sit? victima ?i de
împrejurarea c? la locul faptei a fost descoperit? o sticl? de b?utur? ce fusese
ascuns? de aceasta.
Prima instan?? a constatat c? în cauz? nu exist? probe directe sau indirecte, în
sensul celor re?inute în actul de sesizare a instan?ei în sarcina inculpatului.
Împotriva acestei hot?râri, în termen legal, procurorul a declarat apel,
criticând-o sub aspectul gre?itei achit?ri a inculpatului pentru infrac?iunea de
loviri sau v?t?m?ri cauzatoare de moarte.
Prin decizia penal? nr. 57 din 6 martie 2007 pronun?at? de Curtea de Apel Bac?u
a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, procurorul a declarat recurs,
invocând cazul de casare prev?zut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
?i sus?inând c? s-a comis o grav? eroare de fapt, având drept consecin??
pronun?area unei hot?râri gre?ite de achitare.
Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, examinând atât motivele de recurs invocate,
cât ?i din oficiu ambele hot?râri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3)
combinate cu art. 3856 alin. (1) ?i art. 3857 C. proc. pen., constat?
urm?toarele:
De?i procurorul a sus?inut c? ambele instan?e - prima instan?? ?i cea de apel -
au ajuns la concluzia achit?rii inculpatului, respectiv a re?inerii nevinov??iei
acestuia în comiterea faptei, prin ignorarea mai multor probe, Înalta Curte de
Casa?ie ?i Justi?ie constat? c?, dimpotriv?, atât prima instan??, cât ?i cea de
apel au f?cut o analiz? am?nun?it? a tuturor probelor administrate pe parcursul
cercet?rilor.
Mai mult, instan?a de apel, pentru a-?i forma propria convingere cu privire la
vinov??ia ori, dimpotriv?, nevinov??ia inculpatului, a readministrat întregul
probatoriu, a reaudiat inculpatul ?i a dispus admiterea de probe noi.
În Codul de procedur? penal? român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
281/2003, prezum?ia de nevinov??ie este înscris? între regulile de baz? ale
procesului penal, în art. 52 statuându-se c? orice persoan? este considerat?
nevinovat? pân? la stabilirea vinov??iei sale printr-o hot?râre penal?
definitiv?.
Prin adoptarea prezum?iei de nevinov??ie ca principiu de baz?, distinct de
celelalte drepturi care garanteaz? ?i ele libertatea persoanei - dreptul la
ap?rare, respectarea demnit??ii umane - s-au produs o serie de restructur?ri ale
procesului penal ?i a concep?iei organelor judiciare, care trebuie s? r?spund?
urm?toarelor cerin?e:
- vinov??ia se stabile?te în cadrul unui proces, cu respectarea garan?iilor
procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamn? ?i stabilirea vinov??iei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea
probelor se face în fiecare etap? a procesului penal, concluziile unui organ
judiciar nefiind obligatorii ?i definitive pentru urm?toarea faz? a procesului;
- la adoptarea unei hot?râri de condamnare, pân? la r?mânerea definitiv?,
inculpatul are statutul de persoan? nevinovat?; la adoptarea unei hot?râri de
condamnare definitive prezum?ia de nevinov??ie este r?sturnat? cu efecte erga
omnes ;
- hot?rârea de condamnare trebuie s? se bazeze pe probe certe de vinov??ie, iar
în caz de îndoial?, ce nu poate fi înl?turat? prin probe, trebuie s? se pronun?e
o solu?ie de achitare.
Toate aceste cerin?e sunt argumente pentru transformarea concep?iei asupra
prezum?iei de nevinov??ie, dintr-o simpl? regul?, garan?ie a unor drepturi
fundamentale, într-un drept distinct al fiec?rei persoane, de a fi tratat? ca
nevinovat? pân? la stabilirea vinov??iei printr-o hot?râre penal? definitiv?.
Faptul c? inculpatul S.A. a fost inconsecvent în declara?iile date în fa?a
organelor judiciare este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. (1) C. proc.
pen., inculpatul beneficiaz? de prezum?ia de nevinov??ie ?i nu este obligat s?-?i
dovedeasc? nevinov??ia. Potrivit art. 69 C. proc. pen. declara?iile
inculpatului f?cute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adev?rului,
numai în m?sura în care sunt coroborate cu fapte ?i împrejur?ri ce rezult? din
ansamblul probelor existente în cauz?. Inculpatul nu a recunoscut niciodat? c?
ar fi împins-o pe plit? pe so?ia sa sau c? în urma loviturii pe care i-a aplicat-o
cu dosul palmei aceasta ar fi c?zut pe plita sobei, astfel cum a re?inut
procurorul.
C? evenimentele s-au derulat în modul prezentat de inculpat rezult? din
declara?iile martorilor S.C. ?i D.A., care au relatat c? au asistat la discu?ia
ce a avut loc între cei doi so?i, generat? de atitudinea victimei, care a
refuzat s?-i coas? inculpatului o pereche de pantaloni ?i de faptul c? se afla
sub influen?a b?uturilor alcoolice; c? de?i inculpatul a lovit-o cu palma peste
fa??, victima nu s-a dezechilibrat în vreun mod, întrucât st?tea pe scaun; c?
dup? acest incident, inculpatul a plecat în camera al?turat? ?i nu a revenit în
camera în care se afla so?ia sa, pân? la plecarea celor doi martori din locuin??.
Pe parcursul cercet?rilor au fost audiate mai multe persoane din comunitatea din
care f?ceau parte cei doi so?i, precum ?i martora A.C. (mama victimei), care au
confirmat starea perpetu? de ebrietate a victimei, fapt care-l afecta pe
inculpat ?i c?, în mai multe rânduri, aceasta a fost salvat? de la moarte -
determinat? de consumul de alcool - de c?tre so?ul s?u.
Or, un asemenea comportament al inculpatului sus?ine varianta acestuia, în
sensul c? nu a împins victima pe plita sobei încinse ?i c? numai starea de
ebrietate în care aceasta s-a aflat a determinat dezechilibrarea ei, cu
consecin?a producerii multiplelor arsuri ce au condus la deces.
Sus?inerile inculpatului, în sensul c? numai starea avansat? de ebrietate în
care victima s-a aflat a fost cauza dezechilibr?rii acesteia ?i a c?derii peste
plita sobei, se coroboreaz? cu concluziile actului medico-legal întocmit în
cauz?.
În ceea ce prive?te expertiza privind detec?ia psihologic?, efectuat? la 27 mai
2005, care a concluzionat c? inculpatul a prezentat modific?ri ale stresului
emo?ional caracteristice comportamentului simulat, aceasta nu poate constitui o
prob? cert? care s? formeze instan?ei convingerea c? inculpatul a s?vâr?it fapta,
în condi?iile în care nu se coroboreaz? cu nicio alt? prob? administrat? în
cauz?.
Având în vedere c?, la pronun?area unei condamn?ri, instan?a trebuie s?-?i
întemeieze convingerea vinov??iei inculpatului pe baz? de probe sigure, certe ?i
întrucât în cauz? probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive
sau sunt incomplete, l?sând loc unei nesiguran?e în privin?a vinov??iei
inculpatului, se impune a se da eficien?? regulii potrivit c?reia orice
îndoial? este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezum?iei de nevinov??ie,
un principiu institu?ional care reflect? modul în care principiul afl?rii
adev?rului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se reg?se?te în materia
proba?iunii. Ea se explic? prin aceea c?, în m?sura în care dovezile
administrate pentru sus?inerea vinov??iei celui acuzat con?in o informa?ie
îndoielnic? tocmai cu privire la vinov??ia f?ptuitorului în leg?tur? cu fapta
imputat?, autorit??ile judec?tore?ti penale nu-?i pot forma o convingere care s?
se constituie într-o certitudine ?i, de aceea, ele trebuie s? concluzioneze în
sensul nevinov??iei acuzatului ?i s?-l achite.
Înainte de a fi o problem? de drept, regula in dubio pro reo este o problem? de
fapt. Înf?ptuirea justi?iei penale cere ca judec?torii s? nu se întemeieze, în
hot?rârile pe care le pronun??, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândit?
pe baz? de probe decisive, complete, sigure, în m?sur? s? reflecte realitatea
obiectiv? (fapta supus? judec??ii).
Numai a?a se formeaz? convingerea, izvorât? din dovezile administrate în cauz?,
c? realitatea obiectiv? (fapta supus? judec??ii) este, f?r? echivoc, cea pe care
o înf??i?eaz? realitatea reconstituit? ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dac? în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte
probe nu se întrev?d ori pur ?i simplu nu exist?, ?i totu?i îndoiala persist? în
ce prive?te vinov??ia, atunci îndoiala este echivalent? cu o prob? pozitiv? de
nevinov??ie ?i deci inculpatul trebuie achitat.
Fa?? de considerentele ce preced, recursul procurorului a fost respins ca
nefondat.