UNIVERSITATEA TEHNICA “GH.

ASACHI” IASI
FACULTATEA DE CONSTRUCTII
SECTIA C.C.I.A

TOPOGRAFIE

LUCRAREA NR. 4

anul III, grupa 3304

 Măsurarea unghiurilor se efectuează cu ajutorul goniometrelol (gonio=unghi,
metron=măsură ).Goniometrul cu cea mai largă utilizare în topografie este teodolitul.
Măsurările efectuate cu teodolitul.

TEMA LUCRARII

Pentru efectuarea ridicărilor topografice,necesttatea de realizarea unei construcţii

hidrotehnice,este necesară cunoaşterea teodolitului.

LUCRAREA VA CUPRINDE:

1. Prezenatrea schemei de construcţie a teodolitului şi descrierea părţilor

componente.
2. Prezenatrea axelor, mişcărilor şi a tipurilor constructive.
3. Efectuarea citirilor pe cercurile gradate,folosindu-se dispozitivele de citire, cu
prezentarea schiţei şi a modului de executare a citirilor.

REZOLVAREA TEMEI

Teodolitul este un aparat care foloseşte la măsurarea valorilor unghiulare ale

direcţiilor orizonatele ce pleacă din punctul de staţie spre două sau mai multe puncte din
teren,cât şi a înclinării acestor direcţii. Din valorile direcţiilor se determină unghiurile
orizontale şi verticale.
Teodolitul este un aparat care foloseşte numai măsurarea valorilor unghiulare ale
direcţiilor orizontale şi a înclinării acestora, cu precizie mare ( 2 cc ... 10 cc ) şi foarte mare
( 0.2 cc ... 2 cc ).
Tahimetrul foloseşte la măsurarea valorilor unghiulare ale direcţiilor orizontale
şi a înclinării acestora cu o precizie mai mică ( 20 cc ... 1c ) dar şi la măsurarea indirectă a
distanţelor, pe cale optică.
În funcţie de modul de citire a gradaţiilor, teodolitele se grupează în:
• Teodolite de construcţie clasică (de tipul vechi), la care cercurile gradate
sunt metalice iar efectuarea citirilor se face cu ajutorul cu ajutorul unor lupe sau
microscoape fixate în vecinătatea cercurilor, pe vernier, microscop cu scăriţă,
microscop cu tabur etc.;
• Teodolite moderne (de tip nou), la care cercurile gradate sunt din sticlă,
acoperite etanş, iar efectuarea citirilor se face printr-un sistem optic, centralizat,
în câmpul unui microscop, fixat pe lunetă sau pe una din furcile alidadei.
 1. Pezentarea schemei de construcţie a teodolitului şi
descrierea părţilor componente

Schema unui teodolit de construcţie clasică este prezentată în figura 1. Pe figură,

s-au notat principalele părţi componente in următoarea ordine:

Fig.1. Schema unui teodolit de construcţie clasică.

Ambaza (1), este o prismă triunghiulară care se sprijină pe trei şuruburi de

calare (fig.2 a). În partea de jos a ambazei se găseşte un dispozitiv cu două plăci: una
rigidă şi alta flexibilă. Şurubul de fixare a ambazei pe trepied, numit şurub pompă, se
înşurubează în lăcaşul cu filet al plăcii flexibile, iar aparatul se sprijină prin intermediul
suruburilor de calare pe placa rigidă(fig.2 b).
 Fig. 2. Ambaza: a-vedere de ansamblu;

Fig. 2. Ambaza: b-vedere in detaliu

Limbul sau cercul orizontal gradat (2) este un disc metalic al cărui perimetru
este argintat şi divizat în grade sexagesimale sau centezimale (fig.3. a). La teodolitele
moderne, limbul este format dintr-un cerc inelar de sticlă, cu diametrul variind intre 50
şi 250 mm, fixat pe un suport metalic (fig.3. b).
 Fig. 3.Limbul: a-limb de metal ; b- limb de sticlă şi modul de fixare
pe suportul metalic

Pe limb se citesc valorile unghiulare ale direcţiilor orizontale din fiecare punct de
statie. Prin axul metalic, cu care face corp comun, mişcarea limbului poate fi blocată cu
şurubul (12), numit şurub de blocare a mişcării generale.
Alidada sau cercul alidad (3), este un disc metalic, concentric cu limbul,
susţinut de axul plin ce intră în axul gol al limbului. Discul alidadei are la periferia lui
două ferestruici diametral opuse, unde sunt fixate vernierele sau alte dispozitive de
citire. Citirile de limb, la cele două dispozitive de citire, se fac cu ajutorul unor lupe sau
microscoape (10).
Prin intermediul şurubului (13), numit şurub de blocare a mişcării înregistratoare,
se poate bloca mişcarea alidadei în plan orizontal.
Furcile de susţinere a lunetei (4), sunt două piese metalice, fixate cu un
capăt de alidadă, cu care fac corp comun. Celelalte capete ale furcilor sprijină
dispozitivul de susţinere a axei de rotaţie a lunetei în plan vertical. Peuna din furci se
află şurubul (14) de blocare a mişcării lunetei. Pe cealaltă furcă este fixată o nivelă
torică, numită nivela zenitală (9), cu ajutorul căreia se orizontalizează indicii zero de la
eclimetru.
Luneta topografică (7) este un dispozitiv optic care serveşte la vizarea de la
distanţa a obiectelor (semnalelor topografice) pentru a fi văzute clar şi mărite. Uneori,
ea (luneta stadimetrică) serveşte şi la măsurarea distanţelor pe cale optică.
 Fig. 4. Luneta topografica

Luneta se compune din două tuburi coaxiale (fig.4.): tubul obiectiv (1) şi tubul
ocular (2). Pe axa comună a celor două tuburi se gasesc, centric, reticulul (3) şi lentila
de focusare interioară (4) care se poate deplasa de-a lungul axei cu ajutorul unui
manşon (5) numit de focusare. Pe lunetă se află un dispozitiv de vizare aproximativă,
numit cătare.

Fig. 5. Formarea imaginii în lunetă

 Când imaginea observată este răsturnată, aşa cum s-a arătat mai sus, se spune că
luneta este astronomică. Lunetele aparatelor construite în ultimii ani au, de obicei, o
lentilă in plus, care redresează imaginea. În acest caz, se spune că luneta este terestră,
adică are imagine dreaptă.
Reticulul lunetei (3) este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate,
foarte fin, două linii perpendiculare numite fire reticulare. Placa este prinsă într-o
montură metalică şi fixată în interiorul tubului obiectivului cu ajutorul a patru şuruburi
(fig. 6).

Intersecţia firelor reticulare materializează axa de vizare. In cazul tahimetrelor, pe

placa de sticlă se mai trasează două linioare scurte, paralele şi echidistante faţă de firul
reticular orizontal,sau şi vertical, numite fire stadimetrice, ce servesc la măsurarea
distanţelor pe cale optică, folosind mire topografice ţinute vertical sau orizontal.
Prezenţa acestor fire dau lunetei denumirea de lunetă stadimetrică.

Fig. 6. Reticulul lunetei

În figura 4.7 se arată planurile diferite de firele reticulere iar în figura 4.8se
prezintă diferite tipuri de reticule.
Fig. 7. planurile firelor

Fig. 8. Tipuri de reticule.

 Reticulare

Dacă fizarea clarităţii firelor reticulere se face o singură dată, la începutul

măsurărilor, funcţie de dioptriile operatorului, fixarea claritaţii imaginii obiectelor
vizate se face de fiecare dată, prin acţionarea manşonului sau şurubului de focusare,
aducându-se imaginea obiectului în planul firelor reticulare, în funcţie de distanţa de la
obiect la aparat.
Luneta topografică analitică are în interior încă o lentilă biconvexă fixă,
numită lentilă analitică, montată intre obiectiv şi lentila de focusare (fig. 9.). Ea se
montează astfel încat focarul ei să se găsescă între obiectiv şi focarul lui. Prin aşezarea
convenabilă a lentilei analitice faţă de obiectiv (distanţa a) şi alegerea distanţelor focale
ale lentilei analitice şi a obiectivului, se va ajunge la formarea imaginii obiectului în
centrul aparatului, eliminânde-se constanta adiţională.
Caracteristicele tehnice ale lunetei sunt:puterea de mărire câmpul de
vizare, puterea de separare, luminozitatea şi precizia de vizare. Cea mai importantă,
puterea de mărire, M, reprezintă raportul dintre mărimea imaginii înregistrată de ochi
prin lunetă, A 0 , şi mărimea imaginii înregistrată prin vedere liberă, a 0 , adică:
M= A0 a 0
Puterea de marire a lunetei este exprimata si de raportul dintre distanta focala si
distanta focala a ocularului.
M=fob/foc

Eclimetrul sau cercul vertical gradat (5) se construieste din acelasi material si este
gradat in acelasi sistem ca si limbul. El este fixat pe axa orizontala a aparatului,

perpendicular pe acesta, formand un plan perpendicular pe planul orizontal. Centrul

eclimetrului se afla in axa orizontala si formeaza corp comun cu suportul lunetei,
miscandu-se odata cu ea.
Fata de pozitia inclinata a lunetei (fig. 11), citirile pe eclimetru se fac in dreptul
indicilor zero, i1 si i2, asezati in planul orizontal hh`. Spre deosebire de limb, la
masurarea unghiului vertical, eclimetrul este mobil iar indicii zero sunt ficsi. Indicii
zero se afla pe un brat purtator iar aducerea lor in planul orizontal hh` se realizeaza cu
nivelei torice zenitale, (5), si a surubului de calare fina (7).
 Fig. 11. Pozitia inclinata a lunetei

Nivelele de calare (8) sunt dispozitive care servesc la verticalizarea si

orizontalizare unor drepte unor drepte sau planuri. Dupa felul constructiei, se disting
nivele torice si nivele sferice.

Nivela torica este formata dintr-o fiola de sticla (1) in forma de tor, umpluta
incomplet cu eter sau alcol si inchisa ermetic. Fiola este fixata intr-o montura metalica
cu rol de protectie, si fixare. Pe partea superioara a torului sunt trasate diviziuni,
simetrice fata de punctul central de curbura. Tot la partea superioara, locul ramas gol
este umplut cu vaporii lichidului introdus, formand o bula numita impropriu “de aer”.
Tangenta la tor in punctul central se numeste directricea nivelei.
Cand bula ocupa locul central inseamna c este calata iar directricea este
orizontala. Pe unul din umerii monturii se afla un surub de rectificare (3) a nivelei.
Nivela torica este fixata pe alidada, servind la orizontalizarea alidadei si a limbului, sau
pe una din furcile teodolitului (nivela zenitala), pentru orizontalizarea indicilor zero fata
de care se citeste pe eclimetru.

Nivela sferica este alcatuita dintr-o fiola in forma de cilindru, inchisa la partea
superioara printr-o calota sferica (fig. 14. b). Pe calota sunt gravate 1 ... 2 cercuri
concentrice. Fiola umpluta cu un lichid volatil formand o bula de forma circulara, este
protejata de o carcasa metalica. Nivela sferica este fixata pe alidada si serveste la
orizontalizarea aproximativa a alidadei si limbului, la asezarea teodolitului in punctul de
statie.
 Fig. 14.

Precizia de calare a teodolitului este functie de sensibilitatea nivelelor. In general

sensibilitatea nivelei este direct proportionala cu marimea razei de curbura a
acesteia(fig.15)

Fig 15. Nivela torică cu coincidenţa: a-sistemul de prisme; b- nivelă decalată; c-

nivela calată
 Nivela torica cu coincidenta se foloseste ca nivela zenitala, la orizontalizarea
indicilor zero de la echimetru.

Principalele anexe ale teodolitului sunt:

Trepiedul este un dispozitiv suport de asezare a teodolitului in punctul de statie.

Este compus din masuta trepiedului, pe care se prinde aparatul cu ajutorul surubului
pompa si picioarele de sustinere. Picioarele trepiedului pot fi de lungime fixa sau
telescopice.

Firul cu plumb consta dintr-o greutate cu varful de forma conica, suspendata

de un fir (Fig. 17). Se atârnă sub şurubul pompă, servind la operaţia de concentrare a
aparatului în punctul de staţie marcat prin ţăruş sau bornă.

Fig. 17. Fir cu plumb

La unele aparate mai noi, firul cu plumb este inlocuit printr-o piesa numită baston
de centrare. Acesta este compus din doua tuburi metalice ce pot culisa unul faţă de
celălalt. Verticalizarea se face cu o nivelă sferică. Bastonul fiind gradat, se poate citi
precis pe el înălţimea de la bornă până la măsuţa apăaratului la care, adăugându-se
înălţimea de la bornă până la masuta aparatului la care, adaugandu-se înaltimea
aparatului, data in fisa, se obtine inaltimea aparatului in punctul de statie.
Teodolitele moderne, in special cele de precizie mare, au un dispozitiv de centrare
optica, fixat la ambaza sau incorporat in corpul aparatului. Dispozitivul este compus
dintr-o luneta, avand pe reticul un cerculet ce reprezinta centrul aparatului, si o prisma
care reflecta razele de lumina ce trec prin luneta sub unghi 100 g .
Busola indicand directia nordului magnetic, da posibilitatea masurarii, direct pe
teren, a orientarilor ale directiilor. Cand este necesara aceasta operatie, busola se
monteaza pe una din furcile apratului, respectiv pe cea opusa eclimetrului.
In loc de busola, pentru orientarea axei de vizare a lunetei pe directia nordului
magnetic, teodolitul poate fi dotat cu un declinator). Acesta este compus dintr-un ac
magnetic asezat intr-un tub sau intr-o cutie paralelipipedica. Printr-un ocular se
urmaresc capetele acului; cand acestea vin incoincidenta, declinatorul, si deci si luneta,
va fi dirijata pe directia meridianului magnetic.

2.Prezentarea axelor, mişcărilor şi tipurilor constructive

Teodolitul are urmatoarele axe constructive :

a. Axa principala sau verticala(V-V’), este axa ce trece prin centrul limbului
si este perpendiculara pe aceasta; in jurul acestei axe se roteste aparatul in plan
orizontal.
In timpul masuratorilor cu teodolitul, axa principala trebuie sa fie verticala,
confundandu-se cu verticala punctului topografic de statie.
b. Axa secundara sau orizontala(O-O’), este axa ce trece prin centrul
eclimetruluyi se este perpendiculara pe acesta; in jurul acesteio axe se roteste
luneta impreuna cu eclimetrul in plan vertical, din care cauza se mai numeste si
axa de rotatioe a lunetei.
c. Axa de vizare a lunetei (L-L’), este axa ce trece prin centrul optic al
obiectivului si intersectia firelor reticulare; permite o vizare riguroasa a punctelor
matematice ale obiectivului din teren
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cele trei axe sunt:
- axa principala sa fie perpendiculare pe axa secundara pentru ca luneta sa se
roteasca in plan vertical
- axa de vizare sa fie perpendiculara pe axa secundara, de rotatie, in plan
vertical;
- cele trei axe trebuie sa se intalneasca intr-un singur punct, numit punctul
matematic al aparatului

Teodolitul are urmatoarele miscari:

a. Miscarea in plan orizontal, este miscarea aparatului in jurul axei
principale, V-V’. In acest caz se disting:
- miscarea generala, cand limbul se roteste odata cu alidada si indicii de
citire
- miscarea inregistratoare, cand limbul ramane fix si se misca doar alidada
cu indicii de citire. In aceasta situatie, la fiecare rotire a alidadei, se
 inregistreza pe limb cate o valoare unghiulara. Blocarea miscarii
inregistratoare se face cu surubul
b. Miscarea in plan vertical, cand se misca doar luneta, impreuna cu
eclimetrul, in jurul axei secundare, 0-0’. Blocarea miscarii in plan vertical
se face cu ajutorul unui surub, fixat pe una din furcile aparatului.
In functie de libertatile de miscare ale limbului si alidadei, teodolitele se
clsifica in urmatoarele tipuri constructive:
a. Teodolite simple, la care limbul este fixat pe ambaza,
putandu-se roti numai alidada. Avand numai miscare
inregistratoare, acest tip nu se mai construieste deoarece nu se pot
introduce anumite valori unghiulare pe limb, corespunzator unor
directii din teren.
b. Teodolite repetitoare, care au atat miscare generala cat si miscare
inregistratoare. Aceasta face posibila fixarea pe limb a unei anumite
valori unghiulare, pe o directie data din teren.
c. Teodolite reiteratoare, sunt teodolite care au numai miscare
inregistratoare. Cu toate acestea, se poate introduce o anumita
valoare unghiulara pe o directie data, prin rotirea independenta a
limbului cu ajutorul unui surub, reiterator, fara rotirea alidadei.

4. Efectuarea citirilor pe cercurile gradate folosindu-se

dispozitivele de citire, cu prezentarea schitei si a modului de
executare a citirilor
Cercurile gradate orizontal si vertical, limbul si eclimetrul, sunt divizate pana la
unitati de grade sau zeci de minute. In lucrarile geodeziei si topografiei, unghiurile
trebuie masurate cu precizie de secunde sau minute. Estimarea precisa a functiunii din
cea mai mica diviziune de pe cercul gradat se face cu ajutorul dispozitivelor de citire.
Acestea pot fi mecanice sau optice.
Dispozitivele de citire sunt formate din 2 parti: partea optica ,de
observare,constituita din lupa sau microscop, si din dospozitivul de citire propriu-zis, ce
poate fi vernier, scarita etc.
Inainte de efectuarea citirilor pe cercurile gradate trebuie sa se stabileasca
urmatoarele:

-felul gradatiei cercului ( sexagesimala sau centesinala );

-sensul de inscriere a gradelor pe cerc ( de la stanga la dreapta si inveers );
-valoarea celei mai mici diviziuni de pe cerc ( D ) ;

-precizia de citire’ reprezentand marimea unghiulara a unei diviziuni de pe

D
dispozitivul de citire’ si data de relatia: P = n
,unde D=cea mai mica diviziune de pe
cerc iar n=nr.diviziunilor de pe dispozitivul de citire.O citire de pe cercul gradat este
formata din 2 parti:
C=P I +PII
unde: P I – citirea direct ape cerc si reprezinta gradele si fractiuni intregi de grad citite
pe cerc fata de indiciile zero al dispozitivului de citire; P II – citirea prin estimare,
reprezintand fractiunea din cea mai mica diviziune de pe cerc, estimate cu ajutorul
dispozitivului de citire.

La teodolitele moderne cercurile gradate fiind din sticla pentru a fi protejate sant
mntate in interiorul aparatului, etans. Caracteristica principala a acestor teodolite este
citirea centraluzata a gradatiilor, in general de pe ambele cercuri, cu ajutorul unui
microscop fixat fie pe luneta, fie pe una infurcile aparatului. Razele de luminacare
patrund in aparat, sunt dirijate printr un system optic ( oglinzi, lentile, prisme) pana la
cercurile gradate , iau imaginile diviziunilor cercurilor aducandu le in campul
microscopului, concomitant ( la tahimetre ) sau separate ( la teodolite de precizie ).

Fig. 22. Schema optică a Teodolitului Zeiss Theo 030

In figura 22 se prezinta schema optica a tahimetrului Zeiss-Jena Theo 030.

Se prezinta urmatoarele dispozitive de citire, intalnite la teodolitele folosite in
practica curenta:
 a. Microscopul cu reper

La microscopul cu reper, intalnit la tahimetrele Zeiss-Jena Theo 120, 080,

080A,principiul consta in urmatoarele:Pe o placa de sticla ,fixa in campul microscopului
,este gravat un reper ,a carui imagine se suprapune peste imaginile diviziunilor
cercurilor gradate ,limb(Hz) si eclimetru (V),ce apar concomitent in campul
microscopului (fig 23),fixata pe furca aparatului.

S-a indentificat ca sistemul de gradatie e cercurilor este centesimal,sensul de

inscriere a gradelor pe cercuri este norma,de la stanga la dreapta ,iar cea mai mica
diviziune de pe cerc este de 10 c .

Fig. 23. Microscopul cu reper

Citirea pe limb (Hz) se face astfel:

- se citesc gradele din stanga reperului (208 g ) si se numara diviziunile
intregi pana la reper (2 div) care se inmultesc cu 10 c obtinandu-se prima
parte a citirii PI = 208 g 20 c ;
- fractiunea de diviziune pana la reper,reprezentand partea a doua,se
estimeaza cu ochiul liber, rezultand PII = 3C ;
- citirea totala pe limb (Hz) va fi:
C = PI + PII = 208 g 20 c + 3c = 208 g 23c
In acelas fel, pentru citirea pe eclimetru (V) se obtine:
C = PI + PII = 208 g 20 c + 3c = 208 g 23c
 b. Microscopul cu scarita

La microscopul cu scarita,intalnit la tahimetrele ZeissjenaTheo 030,Theo

020,Wild T16,principiul consta in urmatoarele: Pe o placa de sticla, fixa in campul
microscopului ,apar in mod independent ,imaginile a 2 scarite,divizate fiecare in 100 de
parti ,pentru sistemul centesimal, sau in 60 de parti,pentru cel sexagesimal.
Practic, are o suprapunere e imaginilor scaritelor care raman fixe, cu imaginile
diviziunilor limbului(Hz) si eclimetrului (V),care se schimba.

Cercurile fiind divizate din grad in grad ,D=1 g =100 c ,iar scarita avand
n=10*10=100 div.,rezulta ca precizia aparatului,adica valoarea unei diviziuni de pe
scarita ,va fi:
D 100 c
P= = = 1c
n 100

La efectuarea citirii pe cerc, prima parte, PI , este reprezentata de valoarea

gradului a carui diviziune se suprapune peste scarita (de ex. pe Hz, PI = 372 g ), iar partea
a doua, PII , se obtine inmultind numarul de diviziuni citite pe scarita, de la zero pana la
linia gradului, cu precizia de 1c (de ex. pe Hz, PII =8 div. x 1c = 8 c )

In acest fel citirile vor fi:

- pe limb (Hz):
C = PI + PII = 372 g 00 c + 8 c = 372 g 08 c
- pe eclimetru (V):
C = PI + PII = 291g 00 c + 86 c = 291 g 86 c

c. Micrometru optic cu coincidenta

Reprezinta unul din cele mai perfectionate dispozitive de citire ,fiind folosite
teodolitele de precizie Wild T2,Zeiss-jena Theo 010 etc.
Centralizarea citirilor diametral opuse se face ,pentru ambele cercuri,in acelasi
ocular.Modul de functionare se bazeaza pe proprietatea deplasarii imaginilor
diviziunilor,cu ajutorul unui sistem de prisme in forma de placa .Sub cercul gradat se
gasesc 2 prisme sub forma de paralelogram formand o singura prisma de forma
trapezoidala.Aceasta prisa primeste lumina din exterior prin sistemul optic.
Lamelele cu fete plan-paralele sunt articulate sub forma de foarfece care
capteaza lumina si o transmit spre prismele de separare si suprapunere a imaginilor
diametral opuse ,si in continuare ,sunt dirijate de acestea catre ocularul microscopului ,
aceste lamele se pot roti prin actionarea unui surub micrometric .
De fiiecare data ,in campul microscopului apar 2 ferestre .In fereastra F 1 ,apar
diviziunile diametral opuse ale cercului gradat ,iar in fereastra F 2 ,diviziunile
micrometrului optic.In ambele ferstre ,apare un reper fix ,in raport cu care se efectueaza
citirile.
Intr-o pozitie initiala, diviziunile cercului gradat din F 1 sunt in cincidenta. De
aceea, inainte de efectuarea

Fig.26. Citirea pe cerc la teodolitul Zeiss Theo 010:

a – inainte de coincidenta ; b – dupa coincidenta.

La stabilirea preciziei de citire se are in vedre ca o diviziune de pe cerc, D = 20 c

, conteaza ca valoare D/2 = 10 c din cauza ca pentru realizarea coincidentei, imaginile
diviziunilor diametral opuse lui F , se deplaseaza una fata de alta in mod egal si in sens
invers. Surubul micrometric actioneaza rigleta sau discul continand 500 diviziuni.

Precizia de citire va fi:

D 2 10 c 1000 cc
p= = = = 2 cc , la Theo 010 şi
n 10 * 10 * 5 500
D 2 10 c 1000 cc
p= = = = 2 cc , la Wild T2
n 100 * 5 500

Adica, la ambele teodolite, valoare unei diviziuni de pe micrometru (F2) este

egala cu 2 cc .Dupa efectuarea coincidentei, citirea pe cerc se poate face in doua moduri:
Un prim mod, este acela de a utilize reperul din fereastra F1 . Pozitia acestui
reper, fata de diviziunile aduse in coincidenta, poate fi ori suprapusa cu o diviziune, ori
intre acestea, exact la mijlocul intervalului. Se iau gradele din stanga reperului (14 g ) si
se numara intervalele plus, in cazul de fata, inca o jumatate din intervalul pana la reper,
si se inmultesc cu valoarea unui interval (1,5 intervale x 20 c = 30 c ). Valoarea gasita
se adauga la numarul de grade obtinandu-se prima parte a citirii, efectuata pe F 1 , P I =
14 g 30 c
Partea a doua a citirii este data de gradatia micrometrului, fata de reperul acestuia.
In F 2 , cifra din stanga reprezinta unitatile de minute ( 6 c ), cifra din dreapta reprezinta
zecile de secunde (90 cc ) iar numarul de diviziuni pana la reper, inmultite cu precizia,

dau unitile de secunda (3,5 div. x 2 cc = 7 cc ). Astfel, se obtine P

=I I 6C9 C7 C
Cifra final ape care va fi
C = PI + PII = 14 g 30 c + 6 c 97 cc = 14 g 36 c 97 cc
Al doilea mod de efectuare a citirii este fara utilizarea reperului. In acest caz, in
F 1 , se numara intervalele de la gradul de sus, 14 g , pana la corespondentul lui de jos,
214 g , adica trei, si se inmultesc cu 10 c . Valoarea obtinuta se adauga la numarul de
grade, rezultand pentru prima parte, PI = 14 g + 3 intervalele x10 c = 14 g 30 c .Partea a doua
se obtine ca in primul mod. In practica, se recomanda cel de-al doilea mod deoarece, in
decursul timpului reperul din F 1 se poate deregla , producandu-se greseli de citire.
Exemplul prezentat este pentru teodolitul de precizie Zeiss-jena Theo 010.
diviziunile cercului sunt trasate prin cate doua liniute, pentru o mai buna realizare a
coincidentei.
La teodolitul de precizie Wild T 2 modul de efectuare a citirii pe cercul gradat
este acelasi, cu deosebire ca F 2 apare sub F 1 iar inscrierea cifrelor micrometrului se
face astfel se reprezinta efectuarea unei citiri .a Wild T 2 .
Mai recent, la unele teodolite de precizie, de exemplu Zeiss-jena Theo 010A,
Theo 010B, exista un system semidigitalizat de citire. Aceasta permite citirea directa a
numarului de zeci de minute, care la sistemul mai vechi se determina in functie de
numarul de intervale din F . 1

Teodolitul cu cercuri duble si micrometru optic de tipul Kern DKM-1,

DKM-2, DKM-3 etc., au atat pentru limb cat si pentru eclimetru cate doua cercuri
concentrice solidare. Gradatiile care apar duble in campul microscopului sunt: una de
partea unui cerc, iar dublura sa de partea opusa a celuilatl cerc. Gradatiile sunt inscrise
pe un singur cerc si astfel apar o singura data.
In campul microscopului apar trei ferestre: doua ale cercului si una a
micrometrului. Pentru citirea gradatiilor pe un cerc (la celalalt se face la fel), se
actioneaza surubul micrometric ( tamburul ) pan ace firul reper este incadrat de cea
mai apropiapa pereche de diviziuni. Se citesc direct gradele si zecile de minute pana la
fir (P I = 184 g 40 c ) iar minutele, zecile de secunde si secundele la micrometru , la fel ca la
Theo 010 si Wild T 2 ( PII = 7 c 39 cc ).
Citirea totala este C=P I + PII = 184 g 40 c + 7 cc 39 cc = 184 g 47 c 39 cc . Si la acest tip,
intrucat diviziunile sunt duble , incadrarea simetrica se face mai précis, astfel incat
erorile de citire sunt reduse.
Si in cazul teodolitelor cu cercuri duble, s-au construit si tipuri cu sistemul de
citire semidigitalizat, reprezentand o perfectionare importanta.

In afara sistemelor de citire prezentate, existente la aparatele folosite cu precadere

in tara noastra, s-au mai construit teodolite speciale cu inregistrare fotografica a
gradatiilor, teodolite la care gradatia obisnuita a cercurilor este inlocuita cu o gradatie
codificata , teodolite la care valorile unghiulare se se inregistreaza direct pe banda
perforate pentru preluarea electronica a datelor etc. Aceste tipuri sunt mai putin
raspandite, din care cauza nu se mai prezinta in detaliu.
Se prezinta doua teodolite moderne, care au o larga raspandire in practica de
santier din tara noastra.

Teodolitul – tahimetru Zeiss-jena Theo 020 A

Este un teodolit de precizie mica, folosit in masurarile topografice sip e santier,
permitand atat masurarea unghiurilor cat si masurarea optica a distantelor. Este deci un
tahimetru. Citirile pe cercurile gradate, se fac centralizat, in campul unui microscop
fixat pe luneta. Dispozitivul de citire este microscopul cu scarita, prezentat mai inainte,
avand precizia de 1c (1' ) .

Teodolitul Zeiss-jena Theo 010

Este un teodolit de precizie, folosit in masurarile efectuate in scopul realizarii
retelei de triangulatie geodezica, de indesire a retelei deja realizate, de trasare pe teren a
proiectelor constructiilor mari, ca si pentru urmarirea comportarii constructiilor, pe
modele sau la scara naturala.
Citirea pe cercurile gradate se face centralizat, in campul unui microscop pe
luneta. In microscop apar doua regiuni diametral opuse ale fiecarui cerc gradat, fata in
fata, prin suprapunere optica. De asemenea, in campul microscopului apare fie imaginea
cercului orizontal, fie imaginea cercului vertical, schimbarea imaginii facandu-se cu
ajutorul unui buton exterior. Dispozitivul de citire este micrometrul optic cu
coincidenta, avand precizia de 200.
Teodolitul este dotat cu luneta scurta, cu o singura oglinda, avand caracteristici
tehnice foarte bune. La unele teodolite de acest tip, recent construite, exista un sistem
digitalizat de citire.

Verificarea si rectificarea teodolitului

Obtinerea unor masurari corecte depinde de modul in care teodolitul indeplineste

anumite conditii. Neindeplinirea acestora duce la producerea unor erori de masurare.
Erorile pot proveni fie din cauza unor imperfectiuni de constructie, fie din
dereglarea unor parti componente ale teodolitului. Eliminarea influentei acestor erori se
poate face, fie prin modul de lucru, adoptand o metoda corespunzatoare, fie prin
operatia de rectificare

Tipuri de erori:
a. Erorea de neverticalitate a axei principale a teodolitului – verticalitatea axei
principale a teodolitului se realizeaza prin calarea nivelei torice fixata pe alidada.
Punerea in evidenta a erorii produsa de dereglarea nivelei torice se face astfel:
se roteste alidada in plan orizontal, aducandu-se nivela torica in pozitia I, paralela cu
directia definita de suruburile de calare 1 si 2 (fig.33).

Fig.33. Verificarea şi rectificarea nivelei torice.

a. punerea în evidenţă a dereglării;
b. dereglarea nivelei;
c. eliminarea jumătăţii de dereglare din şurubul 3 de calare;
d. eliminarea celeilalte jumatăţi de dereglare din şirubul r de rectificare.

Operatia de rectificare a nivelei torice se face prin eleminarea unei jumatati din
deplasarea bulei din surubul de calare 3 (fig 33 c) si prin eliminarea celeilalte jumatati
din deplasarea bulei prin actionarea surubului r de rectificare (fig 33 d). Actionarea
acestui surub se face prin intermediul unui ac de rectificare.

b. Eroarea de colimatie este produsa de neperpendicularitatea axei de vizare,

L-L`, pe axa secundara, O-O`, a teodolitului, ca urmare a dereglarii reticulului.
Punerea in evidenta a erorii de colimatie se face prin vizarea unui semnal aflat la
o distanta de circa 100 m de aparat, cu ambele pozitii ale lunetei efectuandu-se citirile
pe limb.
 Fig.34. Eroarea de colimaţie
a. vizarea cu poziţia I alunetei;
b. vizarea cu poziţia II

În poziţia II a lunetei (fig.34 b), reticulul este dereglat din r in r2 , astfel încât,
citirea pe limb va fi C II = C + 200 + c = 223 g18 c . Adunându-se cele două relaţii va rezulta
că

[ ( )]
C = C I + C II − 200g / 2 = 23g14c ,
Adic citirea justă se obţine luându-se media aritmetică a citirilor din cele două
poziţii. Mărimea unghiulară a erorii de colimaţie este:

[( ) ]
c = C II − 2 00g − C I / 2 = 4 c
Rectificarea teodolitului de eroarea de colimaţie se face astfel: se introduce citirea
medie pe limb cu ajutorul şurubului de mişcare fină a mişcării înregistratoare. Astfel,
luneta fiind în poziţia II, citirea corectă pe limb va fi:
C IIcorect = C IIeronat − c = 223 g18 c − 4 c = 223 g14 c ;
 prin această operaţie, semnalul vizat nu se va mai afla la intersecţia firelor
reticulate ci, deplasat lateral (fig.4.35 a). Se aduce intersecţia firelor reticulare peste
imaginea semnalului vizat, prin deplasarea reticulului cu şuruburile orizontale ale
acestuia (fig.35.b).în acest fel si citirea pe limb este cea justa (C-223g14c)si semnalul
vizat se afla la intersectia firelor reticulare .

Fig.35. Rectificarea erorii de colimaţie.

a. introducerea citirii medii;
b. deplasarea reticulului peste imaginea semnalului vizat.

Se face observatia ca daca operatorul apreciaza ca nu este in posibilitatile sale sa

execute rectificarea teodolitului , in special al teodolitelor de precizia si de inalta
precizie el va putea elimina influenta erorii de colimatie, care are un character stematic
prin pastrarea marimii si a semnului , prin masurarea valorilor unghiulare ale directiilor
orizontale cu ambele pozitii ale lunetei , luand ca valoari juste ale acestora, valorile
medii.
c.Eroarea de indice .Eroarea produsa de neorizontalitatea indicelui zero de la
dispozitivul de citire pe eclimetru , ca uurmare a dereglarii nivelei zenitale.
Din acesta cauza nu mai exista paralelism intre directricea nivelei zenitale , aflata pe
furca teodolitului si linia indicelui zero , iar unghiurile verticale sunt masurate eronat in
raport cu indicele inclinat fata de orizontala cu unghiul ξ
Constatarea erorii se face prin vizarea unui semnal , cu firul recticular orizontal sau
nivelar , cu ambele pozitii ale lunetei, facandu-se citirile pe eclimetru , S si D , in
dreptul indicelui zero.Daca suma celor doua citiri este egala cu 200g, om cauza
unghiurilor de inclinare (α), sau cu 400g, in cazul unghiurilor zenitale (Z), inseamna ca
nu exista eroare de indice.In caz contrar , aceasta eroare exsta si deci trebuie rectificat
teodolitul.
 In pozitia I a lunetei , din cauza dereglarii nivelei zenitale, indicele zero nu mai
ozupa pozitia orizontala, astefel ca , citirea pe eclimetru este eronata :
S=32 g 43 c , unghiul vertical de inclinare α I =S+ε=32 g 43 c +ε.
In pozitia II a lunetei (fig.4.36 b) citirea pe eclimetru e D=167 g 45 c , unghiul vertical
este de inclinare fiind α II =200 g -D-ε=167 g 45 c -ε.
Facandu-se media aritmetica a unghiurilor verticare aeronate masurate in ambele
pozitii ale lunetei rezulta :

[ ]
α = ( α I + α II ) / 2 = ( S + ε + 200g − D − ε ) / 2 = S + ( 200g − D ) / 2 = ( 32g 43c + 32c 55c ) / 2 = 32g 49c

Se observa ca valeoarea medie coincide cuvaloarea justa a unghiului .De aici rezulta
concluizia ca eroarea de indice se poate elomina prin masuarea unghiului vertical cu
ambele pozitii ale lunetei , ca valoare definitive luandu-se media valorilor masurate.
Din diferenta unghiurilor eronate α I − α II = S + ε − 200g + D + ε = 2ε + S − ( 200g − D ) rezulta
marimea erorii de indice care , pentru exemplu dat va fi :
ε = ( α II − α I ) / 2 = ( 32g 55c − 32g 43c ) / 2 = 6 c
Rectificarea se face astfel:se ointroduce la eclimetru valoarea unghiului vertical
mediu α=32 g 49 c , cu ajutorul surubului de Calare al nivelei zenitale. Eclimetru fiind
in dreapta citirea corecta pe eclimetru va fi Dcorect = Deronat + ε = 167 g 45 c + 6 c = 167 g 51c
Dar prin aceasta operatie se deregleaza nivela zenitala . se duce din nou bula nivelei
intre repere, actionandu-se de surubul de rectificare al nivelei zenitale R.In acest fel pe
aclimetru se citeste valoarea corecta si nivela zenitala este calata.
Ca si in cazul erorii de colimatie punerea in vedere si rectificarea erorii de indice se
face de 2...3 ori.
La teodolitele moderne, orizontalizarea indicelui zero de la eclimetru nu se mai face
cu ajutorul nivelei zenitale ci cu un compressor cu pendul , astfel incat la aceste aparate
nu se mai pune problema erorii de indice.