Sunteți pe pagina 1din 36

sau

Cum să
facem ca să
nu ne mai
temem de
alții?
Dr. Albert Ellis
- un psihiatru
cu voință
puternică
Ce este
anxietatea
socială?
Anxietatea - o reacție comună
oamenilor și animalelor
 Este o componentă a răspunsului automat la o
ameninţare, valabil în întreaga lume animală;
 Acesta este cunoscut sub numele de răspuns de tip
„luptă sau fugi“;
 Se declanşează astfel o serie de modificări fiziologice
care au rolul de a-i conferi animalului forţe
suplimentare şi un plus de viteză;
 La om, reacția (la nivel fiziologic) este similară, dar,
evident, situația este una socială.
Modificări declanşate de reacţia de tip
„ luptă sau fugi”
 Vigilenţă sporită;
 Creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale, pentru o
mai bună irigare a muşchilor;
 Intensificarea vascularizării pielii şi a transpiraţiei;
 Muşchii se încordează, fiind gata să intre în acţiune;
 Ritmul respiraţiei creşte;
 Nările şi căile respiratorii se dilată, pentru ca aerul să
pătrundă mai repede.
Anxietatea bună vs. anxietatea rea
 Anxietatea bună (sănătoasă) = prudență și activare
care ne ajută să facem fa ță situațiilor sociale, să le
ținem sub control sau să ieșim cu bine din situații de
viață dificile (consecințe: vigilență, performanță bună
în situații sociale);

 Anxietatea rea (nesănătoasă) = mobilizare excesivă


cu diminuarea controlului asupra propriei persoane și
a situației sociale (consecințe: dificultăți în a face fa ță
riscurilor și problemelor ridicate de diverse situații
sociale)
 Anxietatea socială este o preocupare crescută (teamă,
îngrijorare) pentru situațiile sociale în care propria
persoană este sau se presupune a fi evaluată;

 Albert Ellis: Anxietatea socială este hiper-îngrijorare sau


îngrijorare exagerată pentru persoana noastră în diverse
situații sociale;

 Fobia socială este teama excesivă, supărătoare şi adesea


incapacitantă de situaţii sociale în care o persoană este
îngrijorată că ar putea să facă ori să spună ceva ce ar cauza
stânjeneală, umilinţă sau respingere.
Anxietatea socială: un continuum
Anxietate socială normală Anxietatea socială
(dezirabilă) care trece peste limitele normalității
(fobia socială)
Dorinţă moderată de a fi aprobat Dorinţă intensă sau
nevoia imperioasă de a fi aprobat
Anticiparea aprobării Anticiparea unei evaluări negative

Toleranţă rezonabilă a dezaprobării Disconfort intens cauzat de dezaprobare

Uitarea rapidă a greşelilor de tip social Meditare îndelungă asupra


greşelilor sociale, supărare intensă
determinată de acestea
Atunci când nu e sigur, individul Atunci când nu e sigur, individul
interpretează reacţia sa drept pozitivă interpretează reacţia sa drept negativă
Situații și factori
favorizanți cu efect anxiogen
 Participarea la o întrunire socială;
 Vorbitul în public;
 Căutarea unei slujbe (interviul de angajare);
 Evenimentul traumatizant (o intervenție chirurgicală);
 Bâlbâiala sau alte defecte de vorbire;
 Conștientizarea anxietății;
 Probleme de sănătate sau de aspect fizic;
 Abuzul de unele substan țe (medicație, drog, tutun,
alcool, cafea).
SITUAŢIE SOCIALĂ
(de exemplu, a lua cuvântul la un seminar)

PRESUPUNERI ACTIVATE (gânduri negative)


(de exemplu, „Nu mă descurc în asemenea situaţii”, „Dacă mă voi emoționa, atunci s-ar putea să
mă blochez și să mă fac de râs”, „Colegii își vor da seama că sunt emotiv și mă vor disprețui”)

PERICOL SOCIAL
(„O, nu!”)

REACŢIA DE TIP „LUPTĂ SAU FUGI”


(inima bate mai repede, respiraţia se accelerează,
individul roşeşte, transpiră etc.)

CONCENTRAREA ATENŢIEI ASUPRA SINELUI (a te vedea prin ochii celorlalţi)

GÎNDURI CARE PROVOACĂ ȘI AMPLIFICĂ ANXIETATEA


(de exemplu, „Este mai bine să tac, poate n-o să mă numească să vorbesc”,
„Nici nu am vorbit și deja am roşit”, „Ezitarea îmi confirmă că am o problemă serioasă”)

EVITAREA SITUAŢIONALĂ ŞI COMPORTAMENTELE DE SIGURANŢĂ


(de exemplu, „Nu mai rezist, am să plec la pauză, bine că am făcut prezența”, „Să nu privesc
profesorul în ochi, ca să mă numească”, „Data viitoare mă voi așeza mai în spate”)
De ce se
întâmplă?
(spre
cauze)
Cum explicăm?
 O vulnerabilitate genetică (o sensibilitate şi
capacitate accentuată de reacţie a sistemului nervos).
În plan comportamental: unii oameni au tendinţa de a
reacţiona mai puternic faţă de orice tip de eveniment
extern, reacţia fiind însoţită de anxietate sau
nervozitate.

 Un comportament învă țat(un pattern greșit de


gândire care are drept cauze: mediul familial,
experiențe traumatizante, intensificarea unor
preocupări, atenție exagerată față de sine, stimă de sine
joasă, sensibilitate dobândită la critică);
În ce constă modul greșit de gândire
(gândirea disfuncțională, gândirea
nerealistă)?
 Ellis: „Din fericire, cea mai mare parte din anxietatea
dumneavoastră este autoindusă şi poate fi deconstruită”

 Mod inadecvat de a gândi lucrurile:


 Negativ;
 Exagerat;
 Generalizat;
Câteva „erori" cognitive mai frecvente
1. Gândirea de tip „totul sau nimic”
(a împărţi lucrurile în două categorii: alb şi negru)
 De exemplu, a cataloga o întâlnire drept ratată din
cauza unui amănunt neplăcut: „Am greşit în clipa
aceea și atunci am distrus totul".

2. Generalizarea absolută
(a trata un singur eveniment drept o serie de evenimente)
 De exemplu, la o întâlnire a unui băiat cu o fată: „Nu
m-am descurcat prea bine la întâlnirea cu fata aceea...
Niciodată nu mă descurc bine la întâlnirile cu fetele”.
3. Filtrarea gândurilor
(concentrarea asupra aspectelor negative)
 De exemplu, la un interviu de angajare, „La întrebarea
aceea nu am răspuns bine, iar aceasta va conta cel mai
mult la evaluare”.

4. Tirania impunerii imperativelor


(fixarea unor standarde rigide,
nenegociabile în termeni de scopuri obligatorii)
Tirania impunerii imperativelor
(sursa suferințelor noastre)
1. Imperative orientate spre sine

 Exemple: „Trebuie neapărat să am succes în orice sarcină


importantă pe care o îndeplinesc"; „Trebuie să fiu iubit sau cel
puţin aprobat de oamenii pe care îi consider importanţi pentru
mine"; „Trebuie să fiu deosebit în realizarea proiectelor pe care le
am”.
 Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu,
desconsiderarea de sine sau inadecvarea personală): „Trebuie
neapărat să reuşesc la examen, pentru că e șeculmă va
transforma într-un ratat, o persoană lipsită de orice valoare."
 Consecințe anticipate ale formulării imperative: sentimente
negative orientate spre sine (anxietate, deprimare, sentimentul
lipsei de valoare, nesiguran ță).
2. Imperative orientate spre al ții

 Exemple: „Ceilalţi oameni trebuie să mă ajute să obţin ceea


vreau”; „Ceilalţi oameni trebuie să mă iubească pentru că și eu îi
iubesc”.
 Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu,
desconsiderarea sau condamnarea celorlalţi): „Oamenii sunt
subiectivi și nedrepți deoarece nu mă în țeleg sau nu mă
apreciază”.
 Consecințe anticipate ale formulării imperative: sentimente
negative orientate spre al ții (supărare, furie, mânie, violenţă).
3. Imperative orientate spre mediu

 Exemple: „Trebuie să fiu plătit pe măsura capacită ților mele”,


„Trebuie să fie o vreme frumoasă ca să lucrez cu randament”;
„Numai într-un colectiv cu oameni plăcuți mă pot realiza la locul
de muncă”
 Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu, criticarea
condițiilor de muncă): „Lucrez într-un mediu insuportabil”;
 Consecințe anticipate ale formulării imperative: lipsă de
toleranţă la frustrare, nerăbdare, depresie, tergiversare,
dependenţă de mediu.
Imperative pentru vorbitul în public -
Eșecul presupus -
– Opinii atribuite imaginar celorlalți
Imperative cu privire la Opinii atribuite imaginar
propria persoană celorlalți
„Omul acesta este prost!”;
„Trebuie să arăt că sunt
„Persoana aceea pare
competent!”
incompetentă sau proastă!”
„Ce om necreativ!”;
„Trebuie să fiu distractiv!”
„Ce tip lipsit complet de umor!”
„Nu trebuie să-și dea seama că
„Iată un om slab!”
sunt anxios”
„Trebuie să spun ceva" „Mai bine tăcea!”
„Tipul acesta se comportă cam
„Trebuie să fiu simpatic"
ciudat."
Cum
recunoaștem
anxietatea?
Să ne observăm pe noi înșine!
 Cum mă comport cu câteva zile înainte de o situație
socială mai deosebită (discurs public, examinare,
interviu de angajare, prezentare în fa ța unui public)?

 Cum mă comport atunci când sunt în situația socială


respectivă (cum ac ționez)?

 Ce cred despre comportamentul meu din acea


împrejurare (cum mă evaluez)?
SEMNELE CELE MAI OBIŞNUITE ALE ANXIETĂŢII
Semne Semne Semne
intestinale musculare epidermice
Pierderea poftei Zbaterea pleoapelor Transpiraţie
de mâncare Tremurul mâinilor Mâncărimea pielii
Greaţă Reacţii de tresărire Uscarea buzelor
Disconfort abdominal Tremurul picioarelor Senzații de cald
Vomă Înţepenire Senzaţii de frig
Îmbujorare

Semne Semne cardiace Semne ale activității


respiratorii şi de circulaţie mentale
Respiraţie întretăiată Senzaţie de leşin
Respiraţie accelerată Hipertensiune Nervozitate
Respiraţie slabă Hipotensiune (iritabilitate)
Gâfâit Bătăi puternice Gânduri negative
Presiune în piept de inimă Insomnie
Senzaţii de sufocare Palpitaţii Bâlbâială
Ce-i de
făcut?
Modalități principale de intervenție
 Controlul respirației;
 Relaxarea musculară;
 Meditația;
 Sport, viață sănătoasă, condiții optime de viață și
lucru, igienă mentală;
 Medicația specifică;
 Expunerea gradată (desensibilizare);
 Terapia de grup, etc.
 Restructurarea cognitivă (apelul la gândirea logică)
Restructurarea cognitivă (apelul la gândirea logică)

CONVINGERI CONSECINȚE
RAȚIONALE raționale
(gândire realistă) anticipate

CONVINGERI CONSECINȚE
SITUAȚIA IRAȚIONALE iraționale
SOCIALĂ (gândire nerealistă) anticipate

CONVINGERI CONSECINȚE
IRAȚIONALE iraționale
(gândire nerealistă) anticipate

CONSECINȚE CONVINGERI DISPUTAREA


raționale RAȚIONALE convingerilor
anticipate (gândire restructurată) iraționale
Studiu de caz: Alexandru
Situația socială
(evenimentul activator): o întâlnire romantică

 Gândul principal al lui Alexandru față de situație: cum să


facă întâlnirea cât mai reușită?

Convingeri iraționale
(formularea unor imperative orientate spre sine)

 „Trebuie să fiu la înăl țime, să arăt căsunt deosebit”;


 „Am doar o șansă ca s-o conving și nu trebuie s-o ratez”;
 „Trebuie să-i arăt că am umor; fetele apreciază aceasta”;
Consecințe iraționale
(anticipări negative)

 „Mă voi pierde pentru că așa mi se întâmplă ori de câte


ori intru în discuție cu fetele”
 „Ea va avea mari a șteptări de la mine. Dacăo voi
dezamăgi?”;
 „Sunt un maestru al gafelor și în mod sigur îmi va scăpa
una”
 „Glumele mele vor arăta cât sunt de stângaci, iar
umorul nu va părea spontan”
 „Voi rata șansa de a o impresiona de la prima întâlnire”
Disputarea convingerilor ira ționale
(punerea în discuție a gândurilor negative)

 „De ce trebuie să mă arăt un tip deosebit? Oare nu mă


va plăcea și așa?”
 „Este obligatoriu să arăt umor? Poate apreciază și alte
calități.”
 „Este o primă întâlnire și trebuie să arăt totul de la
început?”
 „Dacă nu mă va plăcea, înseamnă că sunt un ratat?”
 „Este chiar atât de groaznic să ratezi întâlnirea cu o
fată?”
Convingeri ra ționale
(reformularea convingerilor inițiale)

 „Îmi propun ca la această întâlnire să fiu eu însumi, cu


calitățile și defectele mele”;
 „Dacă nu mă acceptă a șa cum sunt, înseamnăcă nu este
fata potrivită pentru mine”;
 „Alte relații nu au mers pentru că nu a existat
compatibilitate”;
 „Nu este o tragedie să nu te placă cineva”
Consecințe raționale
(anticiparea unor efecte noi, pozitive)

 „Nu există motive obiective pentru ca întâlnirea să nu


decurgă bine”;
 „Există șanse mari să mă accepte a șa cum sunt”
 „Am anumite calită ți și probabil că ea le va observa”
 „Îi voi propune să ne mai întâlnim pentru a ne
cunoaște mai bine”
Evitarea gândirii amăgitoare
(exemplu: anxietate în anticiparea derulării interviu de
angajare)
 Gândirea nerealistă
 „Dacă nu primesc slujba, sunt un ratat”
 „N-am să obțin niciodată o slujbă, nimic n-o să-mi
meargă cum trebuie!”
 Gândirea amăgitoare
 „Oricum nu-mi doresc foarte tare slujba asta”
 „Nu-i nimic dacă nu primesc slujba asta”
 Gândirea realistă
 „Voi da tot ce pot din mine”
 „Orice rezultat este posibil, dar indiferent de situa ție voi
câștiga experiență”
O scurtă
perspectivă
spirituală
Frica (phobos)
 Frica de Domnul vs. frica rea (frica la șă);
 = o patimă care atestă iubirea de sine, teama privitoare la
pierderea aprecierii celorlal ți, teama excesivă de a fi
disprețuit, frica imaginară de a nu fi „rănit”.

 Ce arată frica rea? (1) Mândrie; (2) Slava deșartă (3)


Bazarea pe forțele proprii (și nu încrederea în
Dumnezeu); (4) Înșelarea, robirea minții de imaginație.

 Care sunt consecin țele spirituale? (1) Blocarea


dinamismului spiritual; (2) Frânarea elanului spre
desăvârșirea duhovnicească; (3) Daune aduse lucrării
duhovnicești.
 Ioan Scărarul: ”Frica lașă este vederea amăgitoare a unei
primejdii mai înainte de primejdie, […] o simțire plină de
tremurare a inimii, clătinată și speriată de nenorociri
îndoielnice” (Filocalia, vol. IX);

 Ioan Scărarul: „Frica lașă este o simțire copilărească în sufletul


îmbătrânit” (Filocalia, vol. IX);

 Părinții Bisericii vorbesc și despre atacul celui rău.

 Soluții creștine:
 Discuția cu părintele spiritual (sau măcar cu o altă
persoană);
 Lupta gândurilor;
 Rugăciunea
Sugestii de lectură
 Pentru inițiere:
 Albert Ellis, „Cum să vă controla ți anxietatea”, Editura
Meteor Press, Bucure ști, 2009;

 Pentru aprofundare:
 Ronald Rapee & col., „Tratamentul anxietă ții la copii și
adolescenți”, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2009;
 Gavin Andrews & col., „Psihoterapia tulburărilor
anxioase”, Editura Polirom, ia și, 2007;