B SOCIETATILE COMERCIALE

Reglementarile in materia societatilor comerciale nu contin o definitie legala a

conceptului de societate comerciale -> doctrina juridica a incercat formularea unor
definitii pe baza trasaturilor definitorii ale societatii civile carora le-a dat o intrepretare
extensiva.
In cazul societatilor comerciale
 “o persoana juridica constituita printr-un contract in care 2 sau mai multe
pesoane convin sa formeze cu depunerile lor un fond social cu scopul de a
imparti castigul care ar putea deriva din exploatarea fondului de comert.”
 “o fiinta juridica abstracta, rezultata dintr-un contract de societate, inzestrata
cu personalitate juridica de catre legiuitor.”
 “o intreprindere pe care una sau mau multe persoane o organizeaza prin act
constitutiv in vederea realizarii de beneficii ca subiect de drept autonom,
afectandu-i bunuriule necesare pentru a-si indeplini actele si faptele de
comert specifice obiectului de activitate.”
 “o persoana juridica ce ia fiinta pe baza unui contract de societate prin care
doua sau mai multe persoane fizice sau juridice convin sa-si aduca aportul
pentru a constitui un capital social menit sa serveasca la desfasurarea unor
activitati aducatoare de castiguri in scopul de a imparti intre ele beneficiile
astfel realizate.”
 “o grupare de persoane constituite pe baza unui contract de societate si
beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in
comun bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert in scopul realizarii si
impartirii beneficiilor rezultate.”
 “acea entitate cu personalitate juridica, constituita potrivit legii prin acordul
de vointa si cu aportul asociatilor in scopul obtinerii si distribuirii intre
asociati a beneficiilor rezultate din activitatea de comert.”

O sinteza a definitiilor: Societate comerciala = acea persoana juridica

institutionalizata, creata in temeiul unui contract de societate, prin care doua sau
mai multe persoane fizice sau juridice convin ca prin aporturile individuale
aduse sa constituie un fond social comun din a carui exploatare, prin savarsirea
faptelor de comert sa obtina profit pe care sa-l imparta intre ele.
Societatile comerciale se organizeaza din societatile civile, avand aceleasi
caractere ca acestea. Societatea comerciale e o entitate juridica diferita de
societatea civila, ea continand elemente specifice; SC detine personalitate
juridica, dar in acelasi timp este si un contract, pe cand societatea civila este doar
un contract. Cele doua forme de societate difera in privinda conditiilor,
formalitatilor de constituire, functionare, dizolvare, lichidare.

Natura juridica a SC
 A constituit obiect de controversa in literatura de specialitate,
exprimandu-se conceptii diferite; principalele teorii sunt teoria contractuala,
teoria actului colectiv si teoria institutiei.
1. Teoria contractului: s-a pornit de la art. 1491 C. civil – SC este un
contract;
2. Teoria actului colectiv: unii autori sustin ca actul juridic care sta la baza
SC nu este un contract, ci un act complex care nu e reglementat de C. civ – un
astfel de act nu e un contract pentru ca o conventie sinalagmatica prespune
vointa diferita a partilor contractante, care urmeaza scopuri divergente (drepturi
si obligatii corelative); prin actul de constituire al societatii se exprima vointe
convergente ale asociatilor, ei urmaresc acelasi scop (realizarea si impartirea
profitului)
3. Teoria institutiei: alti autori au contestat conceptia contractuala
invocand arugmente ce tin de efectele actului constitutiv si de rolul vointei
asociatilor la constituirea societatii; in aceasta conceptie, societatea e o reuniune
de persoane organizate stabil pe baza unor interese comune, asociatii aleg doar
forma juridica a societatii, dar reglementarea acesot forme e stabilita de lege.
Aceasta teorie sustine ca SC pierde cin caracterul contractual in profitul
aspectului institutional.

Clasificarea SC

1. Criteriul formei juridice(L. 31/1990)

a. Societate in nume colectiv:
i. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar
asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale;
ii. Creditorii societatii se vor indrepta initial impotriva acesteia
pentru obligarea ei si numai daca societatea nu le plateste in
termen de 15 zile, creditorii se pot indrepta impotriva
asociatilor;
b. Societate in comandita simpla
i. Obligatiile ei sunt garantate cu patrimoniul societatii;
ii. Asociatii comanditati raspund solidar si nelimitat pentru
obligatiile sociale;
iii. Creditorii societati se vor indrepta mai intai asupra
patrimouniului societatii si daca nu-si recupereaza creantele se
vor indrepta impotriva asociatilor comanditati;
iv. Asociatii comanditati raspund numai in limita aportului adus.
2. Criteriul naturii asocierii
a. societate de persoane – se constituie dintr-un numar unic de pesoane,
pe baza increderii reciproce (“intuitu personae”) – societate in nume
colectiv, societate in comandita simpla;
b. societate de capitaluri – se constituie dintr-un numar mare de asociati,
impus de nevoia acoperirii capitalului social, nu preznta interes
 calitatile personale ale asociatilor, elementul esential fiin cota de
capital investita (“intuitu pecuniae”) – societate pe actiuni, societate in
comandita pe actiuni;
c. S.R.L.(persoana intermediara) – imprumuta caractere de la societati de
persoane(asocierea se face pe baza increderii reciproce) si de la
societati de capitaluri(raspunderea e limitata la valoarea aportului
adus)
3. Criteriul intinderii raspunderii
a. Societati in care asociatii raspund nelimitat: societati in nume colectiv;
b. Societati in care societatii au o raspundere limitata: S.A., S.R.L.,
societatile in comandita simpla;
4. Dupa structura capitalului social
a. Societati cu parti de interese – societati in nume colectiv, societati in
comandita simpla;
b. Societati cu parti sociale: SRL
c. Societati cu actiuni: SA, societate in comandita pe actiuni.
5. In functie de existenta sau inexistenta posibilitatii de a emite titluri de valoare
a. Societati care au dreptul sa emita titluri de valoare: SA, societati in
comandita pe actiuni(emit obligatiuni);
b. Societati carora le e interzisa emiterea de titluri de valoare (SRL, SNC,
S in comandita simpla)
6. In functie de alte criterii
a. Obiectul de activitate
i. Societati care produc bunuri;
ii. Societati care asigura distributia si circulatia bunurilor;
iii. Societati a caror activitate consta in prestarea de servicii sau
executarea de lucrari.
b. Numarul de asociati
i. Pluripersonale;
ii. Unipersonale(SRL cu asociat unic)
c. Capitalul social
i. Cu capital integral roman/strain;
ii. Cu capital integral de stat/privat.

Societatile de persoane

Ceea ce intereseaza este calitatea asociatilor si nu capitalul aportat de ei in societate. La

baza infiintarii societatii sta increderea reciproca intre asociati. Ele sunt societati
“intuitu personae” -> societate in nume colectiv si societate in comandita simpla.

Societatea in nume colectiv (SNC)

 cea mai veche forma de societate economica;
 e prezumata atunci cand din actul de constituire nu rezulta ce tip de societate au
convenit sa realizeze asociatii;
  era corespunzatoare nevoilor comertului traditional si-I unea pe comerciantii
care cautau sa dea un maximum de garantii creditorilor lor;
 s-a bucurat de un maximum de credit pentru ca capitalul social constituie o
garantie importanta pentru creditorii societatii si, in plus, fiecare asociat
raspunde nelimitat si solidar cu intreg patrimoniul pentru datoriile societatii;
 in acest caz primeaza elementele pesonale in detrimentul elementelor de capital
=> legea nu prevede conditii restrictive referitoare la numarul de
asociati(minimum 2) si la dimensiunea capitalului social;
 sunt considerate de doctrina “societati inchise”;
 se constituie prin contract de societate;
 se constituie in general in familie sau intre persoane ale caror relatii se bazeaza
pe incredere reciproca;
 firma unei SNC trebuie sa cuprinda numele unui asociat (cel putin al unuia), cu
mentiunea “Societate in nume colectiv” scrisa in intregime;
 legea nu prevede un minimum de capital social; acesta e divizat in parti, numite
“parti de interese”, de valoare egala, care nu sunt reprezentate prin tituluri si in
principiu sunt netransmisibile. Un asociat poate fi inlocuit cu o alta persoana
prin cesionarea tuturor partilor sale doar daca toti ceilalti asociati sunt de acord.
Transmiterea lor in caz de deces al unui asociat opereaza numai daca in actul
constitutiv al societati s-a prevazut expres continuarea activitatii cu mostenitorii
celui decedat
 aportul la SNC poate consta in numerar, natura, munca, industrie<- desi e admis,
nu va fi luat in considerare la calculul capitalului social;
 raspunderea asociatilor e solidara si nelimitata. Raspundere solidara = daca
patrimoniul social nu e suficient pentru plata datoriilor societatii, creditorii pot
urmari pe oricare dintre asociati, iar asociatul care a platit va avea o actiune in
regres impotriva celorlalti coasociati debitori. Solidaritatea asociatilor exista doar
in raport cu creditorii societatii, intre asociati obligatiile fiind divizibile in functie
de modul de participare la beneficii si pierderi. Raspundere nelimitata = fiecare
asociat raspunde pentru datoriile societatii inclusiv cu bunurile proprii, astfel
incat la momentul constituirii societatii, asociatii trebuie sa declare averea
proprie. Ei pot invoca beneficiul de discutiune. Raspunderea asociatilor si a
societatii e atrasa numai pentru obligatiile asumate in numele societatii de
persoanele autorizate <= carora le confera legea dreptul de a reprezenta
societatea. Apartine fiecarui administrator, afara de tipul contractelor in contract
de societate.

Societatea in comandita simpla:

 caracter intuitu pesonae;
 exista doua categorii de asociati:
o comanditatii – sunt in aceeasi situatie ca asociatii unei SNC;
o comanditarii – raspund doar in limita aportului subscris
In literatura juridica se considera: comanditarul furnizeaza capitalul la nivelul
caria isi marginesc riscurile. El seamana cu un imprumutator, dar exista doua
 diferente esentiale: imprumutatorul isi poate recupera banii daca
imprumutatul face afaceri nerentabile, dar comanditarul suporta riscurile;
imprumutatorul nu are dreptul sa intervina in afacerile societatii, dar
comanditarul e asociat.
 so constituie prin contract de societate;
 firma trebuie sa contina cel putin numele unui asociat, cu mentiunea “societate in
comandita simpla”, scrisa in intregime;
 nu se prevede un capital social minim 9 e divizat in parti de interese, in principiu
netransmisibile;
 aporturi: numerar, natura, creante, munca;
 asociatii comanditari au putere de comanda a societatii, conduc finantele
societatii, dar cu participarea directa la coordonarea si gestiunea patrimoniului
ei;
 asociatii comanditati lucreaza sub comanda comnaditarilor, ei administreaza
efectiv societatea;
 avantaje:
 nu se prevede in capital social minim;
 asociatii pot aporta la capitalul social bani, bunuri, creante,
munca(nu face parte din capitalul social)’
 controlul activitatii societatii poate fi facut si de asociatii
neadministratori;
 dezavantaje:
 raspunderea nelimitata si solidara;
 partile de interes sunt netransmisibile;
 sunt societati inchise.

Societatile de capital – SA si Societatea in comandita pe actiuni

S.A. –forma tipica

Obligatiile ei sunt garantate cu patrimoniul societatii, actionarii raspunzand
numai in limita aportului adus in societate.
Ca forma juridica, e destinata acelor proiecte si activitati care reclama in primul
rand o concentrare a capitalului (poate fi absorbit si prin emisiunea de noi actiuni sau
prin lansarea de obligatiuni pe piata – obligatiunile nu vor face parte din capitalul
social)
Lansarea de obligatiuni trebuie privita ca un imprumut contractului de societate.
A luat nastere ca urmare a necesitatii acumularii de mare capital necesar realizarii unor
intreprinderi industriale mari, a bancilor.
SA se poate constitui ca orice societate comerciala (constituire instantanee), dar si
prin subscriptie publica(singura societate). Daca actionarii doresc, pot sa-si valorifice
actiunile oricand, fara restrictii, unele SA sunt tranzactionate la bursa. SA e cunoscuta si
sub numele de societate anonima: actiunile trecand frecvent de la o persoana la alta,
numele lor nu se impune atentiei tertilor.
Trasaturi:
 a. societate de capital – persoana actionarilor este irelevanta, capitalul
primeaza;
b. se constituie pe baza unui contract de societate si a unui statut –
amandoua pot constitui un singur inscris = act constitutiv(LG 31/1990
art. 8, care reglementeaza continutul actului constitutiv pentru SA si S.
in comandita pe actiuni, nu contine cerinta unui contract de societate).
c. Societati mari, ce presupun un numar mare de actionari; legea impune
un numar minim de 2 actionari, inainte fiin ceruti minim 5;
d. Firma SA se compune dintr-o denumire proprie de natura a o deosebi
de cea a altor societati, cu mentiunea “Societate pe actiuni”, sau “S.A.”;
e. Actionarii raspund in limita capitalului social subscris, principala lor
obligatie fiind plata actiunilor subscrise;
f. Legea impune un minimum al capitalului social de 90.000 RON,
anterior limita de jos fiind de 25 milioane ROL;
g. E posibil ca la constituire capitalul social sa nu fie varsat in intregine;
h. Capitalul social e impartit in actiuni; valoarea minima a unei actiuni
este de 10.000 lei vechi <- sunt titluri negociabile si transmisibile;
i. Actiuni:
1.a. Nominative – se transmit prin mentiuni facute pe
actiune;
1.b. La purtator – se transmit prin simpla predare.
2.a. materializate;
2.b. dematerializate – prin inscriere in cont.
In cazul SA, legea prevede ca organul de conducere este Adunarea Generala;
legea face referire la doua tipuri de adunari generale: ordinara si extraordinara. Cele
dou adunari au competente diferite, de ex. nu se poate lua o hotarare intr-o Adunare
Generala ordinara cu privire la midificarea actului constitutiv. Orice modificare a
actului constitutiv este de competenta Adunarii Generale Extraordinare.
Adunarea Generala ordinara se convoaca cel putin o data pe an, Adunarea
Generala Extraordinara ori de cate ori este nevoie.
Procedura convocarii e stricta.
In cazul SA, exista si o Adunare Generala Speciala; daca SA se constituie prin
subscriptie publica, exista si o Adunare Constitutiva;
In privinta SA, Lg. 31/1990a suferit numeroase modificari, in special in privinta
administrarii societatii – L 441/2006;
Modificari: Sa va putea fi administrata fie in cadrul sistemului unitar, fie in
cadrul sistemului dualist.
Legea impune obligatoriu existenta unor cenzori/ auditori(in sistemul dualist), a
caror atributie este controlul actelor societatii.

Societatile in comandita pe actiuni

 Spre deosebite de societatile in comandita simpla, capitalul social in societatea in
comandita pe actiuni nu mai e impartit in parti, ci in actiuni. Societatea in comandita pe
actiuni presupune impartirea actionarilor in comanditati si comanditari.
Raspunderea societatii si a actionarilor pentru obligatiile societatii – aceleasi
reguli ca si la societatea in comandita simpla: comanditatii raspund nelimitat si solidar
pentru obligatiile societatii, comanditarii raspund limitat la valoarea aportului adus la
capitalul social.
Celelalte trasaturi specifice SA sunt valabile si pentru societatea in comandita pe
actiuni.
In practica, societatea in comandita pe actiuni este o forma cu destule
dezavantaje; ea era preferata in sec al XIX-lea, astazi insa are caracter de exceptie.

Societatea cu raspundere limitata

SRL – forma de societate aparuta mai tarziu in activitatea comerciala; prima

reglementare a fostin Germania, in 1882; in Romania, a fost reglementata prin Legea
31/1990; Codul comercial roman nu o prevede.
Este un hibrid care imbina caractere ale societatii de persoane si ale societatii de
capitaluri.
Societatile de persoane asigurau conditiile pentru folosirea capitalurilor mici in care
prima increderea reciproca intre asociati, iar societatil de capital erau adecvate utilizarii
capitalului mare destinat afacerilor de mare anvergura, dar cu raspundere limitata
SRL-ul e o societate de persoane, prin aceea ca partile sociale nu sunt
reprezentate prin titluri negociabile, nu pot fi cedate unor noi asociati decat daca
suntagreati de majoritatea asociatilor. Este si o societate de capitaluri deoarece asociatii
aduc un aport social in raport cu care isi limiteaza riscurile. Fiecare asociat va fi tinut
pentru datoriile sociale in masura capitalului social subscris.
Elemente caracteristice:
a. la baza constituirii societatii sta increderea reciproca a asociatilor
(element “intuitu personae”, apropie acest tip de societate de
societatea de persoane)
b. se constituie pe baza contractului de societate si a unui statut, care
pot fi incluse in acelasi inscris, cu valoare de act constitutiv;
c. daca exista un singur asociat, se va incheia doar un statut, nu si
un contract de societate;
d. legea prevede un numar maxim de asociati, 50;
e. capitalul social minim impus de lege este de 200 RON, care se
divide in parti sociale egale cu o valoare minima de 10 RON;
f. partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile iar
cesiunea lor se face restrictiv;
g. organele de conducere = Adunarea Generala, care alege unul sau
mai multi administratori(duc la indeplinire obiectul de activitate
al societatii);
 h. alegerea cenzorilor este obligatorie daca numarul asociatilor este
mai mare de 15;
i. este singurul tip de societate care poate avea un singur asociat
(SRL cu asociat unic); dar legea impune ca o persoana
fizica/persoana juridica nu poate fi asociat unic decat la o singura
SRL cu asociat unic; o SRL nu poate fi asociat unic la o alta SRL.
Avantaje: -raspunderea limitata la valoarea aportului adus;
-capitalul social minim mic;
-SRL se poate constitui cu asociat unic;
-se impune existenta cenzorilor doar daca sunt mai mult de 15 asociati;
Dezavantaje: -cesiunea partilor sociale se face in anumite conditii restrictive.

CONTRACTUL DE SOCIETATE

Nu are o reglementare proprie, L 31/1990 nu il defineste. In doctrina s-a pus

problema daca nu se poate aplica definitia data de art. 1491 C. civ, care se refera la
contractul de societate. In aceptiunea clasica ce deriva din prevederile art. 1491, s-a pus
accentul pe natura contractuala a societatii comerciale – autorii au considerat ca pentru
definirea contractului de SC se poate porni de la art. 1491 C. civil.
Intr-o alta conceptie, se sustine ca trimiterea la art. 1491 este inutila, legislatia
comerciala in materie cuprinzand suficiente elemente pentru a defini contractul de
societate comerciala.
Se considera ca definitia cuprinsa in art. 1491 contine elemente contrare naturii
juridice a societatii comerciale.
Art. 1491 prevede ca : “societatea e un contract prin care doua sau mai multe
persoane se invoiesc sa puna ceva in comun in scopul impartirii foloaselor ce ar deriva.”
Aceste dispozitii sunt intregite de art. 1492: “Orice societate trebuie sa aiba ca obiect un
CE licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor. Fiecare membru trebuie sa
puna ceva in comun, bani, alte lucruri sau industria sa.”
Contractul de societate reglementat de Codul civil e diferit de contractul de
societate comerciala:
1. Contractul de societate comerciala e incheiat pentru a se constitui un
nou subiect de drept, o persoana juridica; nu contractul e cel ce confera
personalitate juridica, ci indeplinirea formalitatilor de inmatriculare;
2. Art. 1491 vorbeste de punerea in comun a unor bunuri, dar in cazul
contractului de societate comerciala, bunurile aduse ca aport de asociati
ies din patrimoniul lor si intra in cel al societatii; comun intre cele doua
contracte ar fi scopul(impartirea foloaselor ce ar deriva).
Definitie: Contractul prin care mai multe persoane, prin aporturile lor individuale,
constituie un patrimoniu distinct, un fond comun destinat desfasurarii de activitati
comerciale, efectuarii unor acte de comert, in vederea impartirii profitului ce ar rezulta
si obligatia participarii la pierderi.
In literatura juridica s-apus problema naturii juridice a contractului de SC: act
civil sau act de comert.
Caractere:
Caracter formal: in forma sa initiala, L 31/1990 prevedea cum contractul
de SC trebuie sa fie intocmit in forma autentica, avand deci caracter
solemn. Odata cu legile 676/2001 si 161/2003, contractul de SC se
incheie in forma scrisa, inscris sub semnatura privata, in mod
exceptional se cere forma autentica in urmatoarele cazuri prevazute
expres de lege:
Cand printre bunurile subscrise ca aport in natura se afla un teren;
Cand se constituie o SNC/ in comandita simpla/o SA fara
subscriptie publica(art. 6).
Caracter plurilateral: in principiu, un contract de societate poate avea orice
numar de asociati, dar in numite cazuri, legea impune un numar
maxim/minim de aociati:
SNC, soc in comandita simpla, SA, Societate in comandita pe
actiuni -> nr minim de 2 asociati;
Societate in comandita simpla, societate in comandita pe actiuni ->
minim un asociat comanditat si unul comanditar (exceptie SRL
asociat unic);
Numar maxim de asociati: SRL -> 50.
Daca numarul asociatilor scade sub numarul prevazut sau creste
peste acesta, societatea poate si dizolvata. Dizolvarea intervine in
cazul in care in termenul de 9 luni de la constatarea reducerii
numarului de actionari cub minimul legal, acesta nu este completat

Precizari: -titularul dreptului de uzufruct asupra actiunilor nu are calitatea de

asociat cu toate consecintele care decurg din aceasta;
-conventia de imprumut de nume, prin intermediul caruia calitatea
de asociat aparent o detine alta persoana decat aceea care, imprumutand numele primei
persoane, este veritabilul asociat, este, in principiu, valabila(dar persoana ascunsa sub
numele asociatului aparent trebuie sa indeplineasca conditiile actului constitutiv); o
asemenea conventie este considerata ilicita daca urmareste fraudarea legii.
3. Caracter oneros: deriva din aceea ca fiecare asociat intelege sa devina
membru al SC in scopul de a obtine foloasele ce ar deriva.
4. Caracter comutativ: se cunoaste intinderea prestatiilor din momentul
intocmirii actului constitutiv.
5. Caracter comercial: dat de obiectul de activitate al viitoarei societati
(criteriul de diferentiere intre contractul prin care se constituie o societate
civila si contractul care sta la baza societatii comerciale).

Functii:
a) de instrument de reflectare a vointei de asociere: contractul de
societate trebuie sa reflecte vointa liber exprimata a semnatarilor lui;
acest element poarta denumirea de “affectio societatis”, si prin el
 contractul de SC se distinge fata toate celelalte contracte; in lipsa lui,
contractul de SC este considerat fictiv.
Affectio societatis=element specific al contractului de societate, alaturi de
aporturi si de participarea la beneficii si pierderi.
b) probatorie: actul constitutiv al unei societati e unicul instrument
probator al clauzelor inserate in cuprinsul sau.
c) de determinare a nationalitatii societatii: stabileste apartenenta
acestuia la un anumit sistem de drept; aceasta functie rezulta din
obligativitatea stabilirii in cuprinsul sau a sediului social.
d) de determinare a limitelor capacitatii de folosinta a societatii: aceasta
functie rezulta din obligativitatea stabilirii in continutul contractului a
obiectului de activitate al societatii

Partile contractante

Constituirea SC e guvernata de dreptul la libera asociere (consacrat prin art. 1 L

31/1990: “in vederea efectuarii de acte de comert, persoanle fizice sau persoanele
juridice se pot asocia pentru a constitui societati comerciale.”)
Legea foloseste pentru a desemna persoana care participa la infiintarea si
activitatea SC urmatoarele denumiri: asociat, actionar, fondator, acceptant, comanditar,
comanditat.
Fondatorii = persoanele care au initiativa formarii SC, desi ulterior ei nu ar
deveni asociati/actionari (foarte rar). Legea impune fondatorilor anumite cerinte:
-capacitate deplina de exercitiu;
-nu au fost condamnati pentru savarsirea de infractiuni.
Cei care nu pot fi fondatori nu pot fi nici cenzori.
Fondatori pot fi si persoanele juridice, specific pentru faza constituirii prin
subscriptie publica a SA.
Acceptantul = semnatarul unei subscrieri de actiuni prin care acesta declara ca
accepta prospectul de emisiune. Dupa inmatricularea societatii, acceptantul devine
actionar.
Notiunea de asociat are doua intelesuri diferite, in functie de considerarea lui ca
fiind membrul unei societati lucrative sau participantul la o SC propriu-zisa;
In dreptul comercial, asociatul este orice persoana fizica sau juridica ce participa
ca parte intr-o societate comerciala.
Dobandirea calitatii de asociat e conditionata de semnarea actului contitutiv si
aducerea unui aport (conditii cumulative)
Calitatea de asociat da dreptul la incasarea dividendelor si participarea in cadrul
Adunarii Generale.
(*)Situatia sotilor: L 31/1990 nu impune nicio restrictie cu privire la calitatea
persoanei fizice de a constitui o SC sau de a deveni asociat intr-o SC, deci sotii pot
constitui o SC; problema ce se pune in privinta lor este legata de aporturile aduse; in
cazul in care e adus ca aport un bun propriu nu exista nicio problema. Probleme ar
ridica aducerea ca aport a unui bun la constituirea SC – un sot poate aduce un bun
comun ca aport la constituirea SC. In baza acestui raport adus de unul dintre soti,
titlurile de valoare obtinute reprezinta bunuri comune, dividendele obtinute si
dividendele reinvestite sunt la randul lor bunuri comune.
(*)Situatia coproprietarilor: determinarea calitatii de asociat prezinta importanta
din punct de vedere practic in situatia in care bunul adus e coproprietatea mai multor
persoane. Unii autori considera ca situatia coproprietarilor e asemanatoare cu cea a
sotilor
(*)Alte situatii: uneori legea prevede ca asociatii unei societati comerciale nu pot
fi asociati si in alte societati comerciale, cum este cazul asociatilor unei SNC care nu pot
lua parta ca asociati cu raspundere nelimitata in alte societati concurente sau avand
acelasi obiect de activitate, nici sa fac operatiuni in contul lor sau al altora in acelasi fel
de comert sau unul asemanator fara consimtamantul celorlalti asociati. Consimtamantul
se considera dat daca participarea sau operatiunea au fost anterioare actului constitutiv
sau au fost cunoscutede ceilalti asociati si ei nu au interzis continuarea lor.
Sanctiunea incalcarii acestor dispozitii: in caz de incalcare a art. 82 alin 1 si2,
societatea, in afara de dreptul de a-l exclude pe asociat, poate decide ca acesta a lucrat in
contul ei sau poate sa ceara despagubiri.
(*)O persoana fizica sau persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o
singura SRL.
(*) O SRL nu poate avea ca asociat unic o alta SRL cu asociat unic, sub sanctiunea
dizolvarii societaii pe cale judecatoreasca, ceruta de orice persoana sau de Ministerul de
Finante.
(*) In privinta posibilitatii fundatiilor si asociatiilor de a se asocia la SC, exista
doua opinii. In prima opinie, asociatile si fundatiile nu pot fi asociate la o societate
comerciala. In a doua opinie, ele pot fi asociate la o SC, daca acest lucru este in interesul
lor.
(*) S-a pus problema daca societatile agricole(L 36/1991), partidele politice,
cultele religioase pot participa la constituirea unor SC si jurisprudenta recenta a decis:
“o asociatie profesionala, fara scop lucrativ poate constitui o SC ca o activitate accesorie,
legata de scopul ei principal.
(*) In privinta SC ca persoane juridice, ele pot dobandi, in principiu, calitatea de
asociat in alte SC.
(*) O persoana juridica poate participa la constituirea unei SC, dar numai cu
respectarea prevederilor art. 34, D.L. 31/1954 – principiul specialitatii capacitaii de
folosinta: persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului
ei stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut.

Conditiile generale ale contractului de societate(de fond – art. 948 C. civ.)

Contractul de SC trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute de art. 948 C.

civ.
1. Consimtamantul: spre deosebire de alte contracte, consimtamantul partilor
trebuie sa aiba o natura specifica: vointa fiecarei parti trebuie sa fie animata de
 intentia de desfasurare a unei activitati in comun; in absenta acestui element,
contractul de societate nu exista.
Viciile de consimtamant:
a) Eroarea – art. 954 C. civ. – eroarea nu produce nulitate decat atunci cand
cade asupra substantei obiectului conventiei, ea nu produce nulitate cand
cade asupra persoanei cu care s-a contractat (exceptie: contractele intuitu
personae).
In cazul contractelor de societate, eroarea asupra persoanei nu se poate retin
pentru contractele SA, ci numai petru societatile de persoane incheiate intuitu
personae.
In privinta erorii asupra substantei obiectului contractului, ea se poate
manifesta in doua forme:
 eroare asupra naturii contractului: un asociat crede ca incheie un contract de
societate, celalalt un contract de munca, cu participarea la beneficii;
 eroare asupra formei de societate: un asociat crede ca participa la o SRL, desi
contractul se refera la o SNC.
!!! Aprecierea gresita a sanselor de reusita ale societatii care ia nastere nu atrage
nulitatea contractului.
b) Dolul : spre deosebire de dreptul civil, in dreptul comercial, in materia
societatilor comerciale, dolul trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru a
determina nulitatea relativa, anume:
 trebuie sa provina de la toti asociatii sau de la persoana care reprezinta in
mod valabil societatea;
 sa aiba o anumita gravitate.
Daca provine de la o singura persoana, victima dolului va avea actiune in daune
impotriva autorului dolului (contractul ramane valabil).
c)Violenta – avand in vedere caracterul plurilateral al contractului de
societate, nu s-au intalnit cazuri in practica.
In cazul viciilor de consimtamant ce intervin in legatura cu contractul de societate,
sanctiunea este nulitatea relativa si produce efecte partiale, numai in legatura cu acel
asociat al carui consimtamant a fost viciat.

2. Capacitatea: intr-o opinie se considera ca incheierea contractului de societate este

o fapta de comert, iar capacitatea contractului se apreciaza conform cu
dispozitiile C. comercial; in sustinerea acestei opinii se invoca dispozitiile art. 3,
pct. 4: cumpararea, vanzarea de parti ale SC sunt considerate a fi fapte de comert.
Intr-o alta opinie, conditiile legale ale capacitatii se apreciaza dupa forma de
societate
A treia opinie, la care subscriu majoritatea autorilor, persoana fizica care incheie
un contract de societate trebuie sa indeplineasca conditiile de capacitate
prevazute de dreptul comun. Se argumenteaza ca nici L 31/1990, nici C. com. nu
prevad conditii speciale pentru capacitatea de a incheia contracte de societate, iar
in lipsa unei reglementari speciale (art.1 C. com) se aplica dreptul comun.
 In prezent, aceasta sustinere are un temei legal: art. 6 alin. 2 L 31.1990: “nu pot fi
fondatori persoane care conform legii sunt incapabile” – pentru incheierea
contractului de societate, persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitiu, deoarece prin incheierea contractului, partea contractanta (asociatul)
trebuie sa contribuie la formarea capitalului social, obligatia de aport fiind act de
dispozitie.
In privinta minorilor, autorii sustin ca un minor ar putea fi asociat la o SC, daca
acest lucru ar fi in intereseul sau, dar in acest caz ar fi necesara autorizatia
autoritatii tutelare. Totusi, un rol important il are forma societatii, considerandu-
se ca minorul nu ar putea si asociat la o SNC.
3. Obiect: aceasta notiune are doua intelesuri:
a) Obiectul contractului de societate – prestatiile la care se obliga asociatii (se
materializeaza in aporturile asociatilor: in numerar, natura, munca,
industrie, servicii);
b) In sensul limbajului curent, obiectul contractului de societate este
activitatea, faptele de comert pe care le va savarsi SC.
Obiectul societatii este convenit de asociati si trebuie aratat in contractul de
societate. Art 7,8 din L 31/1990(continutul actului constitutiv): ”obiectul de
activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale”;
activitatile comerciale care formeaza obiectul societatii pot consta in :
producerea si comercializarea marfurilor, executarea de lucrari, prestarea de
servicii.
Obiectul trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de C. civ.
Daca societatea are un obiect de activitate mixt, se va examina care este, in
fapt, activitatea societatii. Se pune problema daca o societate al carei obiect
este civil, dar imbraca forma unei SC s-ar bucura de personalitate juridica
daca a indeplinit formalitatile prevazute de lege – doctrina apreciaza ca nu.
Unele activitati comerciale sunt supuse unor autorizari/avize administrative,
de exemplu:
 pentru infiintarea SC farmaceutice(farmacii, depozite de medicamente), este
necesara autorizatia din partea Ministerului Sanatatii;
 societatile bancare se pot constitui si functiona doar in baza unui aviz BNR;
 societatile comerciale din domeniul asigurarilor se constituie cu avizul prealabil
al Oficiului de Supraveghere a activitatii asigurarilor si reasigurarilor.
Modul in care se face determinarea obiectului activitatii trebuie sa fie cat mai
explicit, clar, evitandu-se formulari inadecvate (comertul cu bunuri de orice fel,
serviciile de orice fel). Un sprijin in acest sens – Codul CAEN, care clasifica
activitatile din economia nationala)
Conditii de validitate ale obiectului:
a) determinat si posibil: o formulare prea vaga ori prea riguroasa
ar prezenta inconveniente: s-a decis ca includerea in contract si
statut a activitatii de creditare si alte tipuri de intermediere
financiara, fara detalierea lor, nu e posibila; nu este posibila nici
inscrierea in contractul de societate in mod generic ca obiect de
 activitate organizarea de jocuri colective si distractive fara a le
nominaliza – s-ar incalca ordinea publica si bunele moravuri. In
privinta conditiei ca obiectul sa fie posibil, s-a decis ca
activitatea de intrajutorare baneasca nu poate face obiectul unui
contract de societate.
b) Licit si moral: pentru a proteja interesele generale, legea
interzice ca anumite activitati sa poate face obiectul unor SC:
remedii secrete, imprimarea cartilor cu caracter militar,
fabricarea/comercializarea de aparatura folosita in activitatile
de interceptare telefonica fara avizul Ministerului de Interne.
Oboectul societaii este ilicit si atunci cand activitatil sunt in sine
licite, dar sunt interzise anumitor societati sau sunt supuse unor
conditii speciale. S-a decis ca activitatea de asistenta juridica nu
poate forma obiectul de activitate al unei SC.
Legea 103/1992: cultele religioase au dreptul exclusiv de a produce
obiecte de cult.
S-a decis ca a fost justificat refuzukl Arhiepiscopiei de Constanta de
a acorda aviz favorabil unei SC pt comercializarea de lumanari si
icoane.

Importanta obiectului contractului de societate

a. principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se aplica si
societatilor comerciale;
b. in obiectul activitatii unei SC pot fi incluse numai acte de comert;
c. conform L 31/1990, administratorii Sc pot efectua doar operatiunle necesare
pentru indeplinirea obiectului SC;
d. anumite activitati comerciale pot fi efectuate numai de catre unele forme de SC;
e. unele SC pot avea un singur obiect de activitate – societaile bancare, societatile
de asigurari-reasigurari, societatile de valori mobiliare, societatile din domeniul
audio-vizualului.
4. Cauza – unii autori au considerat ca obiectul contractului de societate s-ar
confunda cu cauza, dar majoritatea autorilor sustin ca este un element distinct al
contractului de societate
Cauza unui contract de societate este scopul urmarit de asociati prin acel contract,
un element de natura psihologica, obiectul fiind un element de natura materiala.
Conditii:
a. trebuie sa existe: contractul de societate va fi lipsit de cauza daca s-a
stipulat ca totalitatea beneficiilor sa revina unuia dintre asociati sau ca
unul dintre asociati sa fie dispensat de obligatia de a participa la
pierderi. S-a decis ca vadita neconcordanta si disproportie dintre
aportul social si modul de repartizare a actiunilor -> casarea sentintei
instantei (sem)-> cineva nu e obligat la aport; nu trebuie sa suporte
riscurile;
 b. trebuie sa fie licita – ilicitatea cauzei e mai frecvent intalnita pentru ca
circumscrie frauda. In materia SC, frauda este intentia de a crea o
societate in scopul eludarii unor drepturi. Societatea poate fi creata in
scopul sustragerii bunurilor aduse ca aport de la gajul general al
creditorilor. Se poate urmari eludarea unei clauze de neconcurenta de
catre un asociat persoana fizica sau perosana juridica prin crearea unei
SC care are ca obiect activitatea interzisa lui.

Consecinta nerespectarii - nulitatea contractului de societate

Conditii generale: contractul de societate incheiat cu nerespectarea conditiilor de

validitate (art. 948 C. civ) este lovit de nulitate. Regimul juridic al nulitatilor va fi cel din
dreptul comun; nu trebuie confundata nulitatea contractului de societate cu nulitatea
societatii, art. 56 din L 31/1990 arata conditiile in care o SC va fi declarata nula.
Datorita caracterului plurilateral al contractului de societate, se impune o
limitare a efectelor nulitatii: sanctiunea va privi doar raportul juridic viciat si nu
contractul in intregul sau. Pentru ceilalti asociati, contractul de societate subzista si-si
produce efectele.
Art. 46 din L 31/1990: cand actul constitutiv nu cuprinde mentiunile prevazute
de lege sau cuprinde clauze prin care se incalca o dispozitie imperativa a legii sau cand
nu s-a indeplinit o cerinta legala pentru constituirea societatii, judecatorul delegat in
oficiu sau la cerea oricarui asociat sau a altor persoane interesate va respinge, prin
incheiere motivata, cererea de inmatriculare, in afara de cazul in care asociatii inlatura
respectivele neregularitati.
Judecatorul delegat va lua act prin incheiere de regularizarile efectuate. Daca
neregularitatile s-au constatat dupa inmatriculare, societatea e obligata sa ia masuri
pentru inlaturarea lor.
In anumite cazuri expres stabilite de lege in art. 56, se poate declara nulitatea
societatii (ex: daca toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii
societatii sau obiectul de activitate al societatii e ilicit ori contrar ordinii publice).

Elemente specifice contractului de societate

1. intentia de a se asocia pentru a constitui o SC – “affectio societatis”;

2. obigatia asociatilor de a face aporturi pentru constituirea capitalului
social;
3. participarea la beneficii si pierderi.
Aceste elemente se intalnesc la toate formele de societate prevazute de L.
31/1990, sunt obligatorii.
1. Affectio societatis – elementul psihologic ce trebuie sa existe la toate formele de
SC, chiar si la SC cu asociat unic
Opinii referitoare la definirea lui - colaborare activa si voluntara, interesata si egalitara
a asociatilor;
-vointa de unitate/convergenta de interese.
 In prezent se considera ca affectio societatis nu este o notiune unica, ci
multiforma; se bazeaza pe intentia de colaborare voluntara a asociatilor la desfasurarea
obiectului de activitate a societatii si la suportarea riscurilor.
Acest element are o pondere diferita in functie de forma societatii: are o
importanta deosebita in cazul societatilor de persoane.
Affectio societatis face distinctie intre SC si gruparile economice comune,
participarea salariatilor la profitul societatii, participarea imprumutatorului in scopuri
comercial

2. Aporturile: notiunea de aport are mai multe sensuri, desemnand bunul(miza

sociala, valoare patrimoniala ce face obiectul obligatiei de aport) propriu-zis cat
si operatiunea juridica prin care se realizaeaza aportul unui bun la capitalul
social.
Din definitia aportului se desprind trasaturle lui caracteristice:
a. conditia specifica SC ce nu se intalneste la comerciantii persoane fizice;
aceasta conditie decurge din calitatea de asociat si din faptul ca societatea
dibandeste personalitate juridica, este o entitate noua, distincta de
persoana fiecarui asociat;
b. este o conditie generala si necesara pentru orice tip de SC; niciun asociat
nu poate fi scutit de a aduce aceasta contributie;
c. este o obligatie individuala a fiecarui asociat, fara ca aceasta contributie sa
fie egala; caracterul personal al aportului exclude promisiunea pentru
altul.
Aportul are doua laturi diferite:
 act juridic – manifestarea de vointa prin care viitorul asociat se obliga sa
contribuie la constituirea capitalului social;
 fapt juridic – predarea bunului.
Legea 31/1990 precizeaza in art. 16 formele de concretizare ale aportului: in momentul
constituirii capitalului social si ulterior intr-o anumita perioada de timp.
Obligatia de aport revine doar asociatilor unei SC, nu si comerciantilor pesoane
fizice (ei desfasoara activitati comerciale folosind patrimoniul propriu).
Varietati de aport enumerate de lege: numerar, in natura (bunuri/creante),
industrie, munca, servicii.
a) in numerar: obligatoriu la constituirea oricarei forme de SC (art. 16 alin. 1 L
31/1990). Se considera ca in absenta acestui tip de aport societatea nu si-ar putea
desfasura activitatea. In doctrina exista si opinia conform careia obligativitatea
aportului in numerar este exagerata, avadn in vedere ca la constituirea unei
societati s-ar putea aduce, de exemplu, un fond de comert.
b) In natura: se realizeaza prin transferul drepturilor corespunzatoare si prin
predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare (art. 16,
alin. 2).
Obligatia aportului in natura poate consta in: imobile, mobile corporale/incorporale. Se
poate transfera fie dreptul de proprietate asupra bunului, fie un alt drept. Daca se
transmite dreptul de proprietate, subscriitorul trebuie sa fie proprietarul bunului, in caz
contrar societatea nu se poate constitui. Odata tansmis bunul, nu mai poate si urmarit
de creditorii personali ai asociatului, iar la dizolvarea societati asociatul ca primi
contravaloarea bunului, cu exceptia cazului in care a fost prevazuta o clauza de
restituire a bunului la expirarea duratei de existenta a societatii.
Daca societatea a vandut bunul fara ca aceasta operatiune sa fie necesara scopurilor
societatii, asociatul care a aportat bunul are o actiune in daune contra societatii.
In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului, asociatul va avea aceleasi
obligatii ca si vanzatorul, iar societatea are drepturi similare cumparatorului. Dreptul
de proprietate se transmite la data inmatricularii societatii, de la aceasta data societatea
urmand a suporta riscul pieirii bunului.
Firma poate fi adusa ca aport in natura doar odata cu intreprinderea, nu poate fi
instrainata separat de fondul de comert.
Emblema, conform legii 26/1990, poate fi transmisa si separat de fondul de comert. Dar
deoarece ei nu i se poate stabili valoarea, se trage concluzia ca nici aceasta nu poate fi
instrainata separat de fondul de comert.
Poate fi subscris ca aport in natura si un fond de comert, integral sau partial, dar
elementele fondului de comert subscrise trebuie mentionate in actul constitutiv.
Bunurile in natura trebuie evaluate pentru a fi stabilite proportiile participarii la
capitalul social. Exemplu: e obligatorie evaluarea bunului de un expert daca se
constituie o SA prin subscriptie publica.
- pentru seminar, o discutie in doctrina privitoare la transmiterea
riscurilor in cazul unui bun individual determinat – L 31/90 este
clara, stabilind ca dreptul de proprietate asupra bunurilor
individual determinate se transmite in momentul predarii
efective a acestui , iar art. 65 prevede ca in lipsa de stipulatie
contrara, bunul constituit ca aport in societate devine proprietatea
ei din momentul inmatricularii in Registrul Comertului => daca
bunul piere anterior acestei date, riscul il suporta asociatul.
Pentru anumite forme de SC este permis si aportul in creante. In cazul SA constituite
prin subscriptie publica, societati in comandita pe actiuni si SRL, aportul in creante nu
este permis.
Liberarea creditorului, conform L 31/1990, se face in momentul obtinerii de catre
societate a sumei datorate de catre debitorul cedat. Daca societatea nu poate obtine la
scadenta plata creantei, asociatul care a adus creanta va trebui sa plateasca el insusi
suma datorata, cu daune si dobanda legala din ziua scadentei.
Raporturile asociat-societate sunt guvernate de regulile cesiunii de creanta.
c) in industrie (art. 16 alin. 4 se refera la prestarea in munca/servicii)
Reprezinta aport in industrie contributia in munca sau servicii pe care o aduce
asociatul. Acest aport este permis doar la societatile de persoane, SNC si societatile in
comandita simpla(in acest caz doar pentru comanditati).
Acest aport nu poate contribui la formarea sau majorarea capitalului social, pentru ca
nu poate constitui un element al gajului general pentru creditorii societatii.
Acest aport nu confera asociatilor dreptul la parti de interese, dar asociatii care aduc
acest aport au dreptul sa participe, conform actului constitutiv, la impartirea beneficiilor
si a activului social, ramanand obligati sa participe si la pierderi.
Aportul in munca este o prestatie succesica si pentru viitor.
Evaluarea acestui aport se face conventional, pentru a se determina proportia
participarii la beneficii si pierderi. In lipsa acestei evaluari, se considera ca asociatul va
avea dreptul la beneficii si pierderi intr-o proportie egala cu asociatul care a adus cel
mai mic aport.
In doctrna se considera ca ar putea fi aportate si valori mobiliare (de ex. actiuni); Legea
nu prevede o interdictie in acest. Lor li se vor aplica regulile de la aportul in creante

Obligatia de a constitui aport si efectele ei

Obligatia ia nastere in momentul realizarii acordului de vointa intre parti
(momentul incheierii contractului de societate prin semnarea lui de asociati).
Asumarea obligatiei poarta denumirea de subscriere si se materializeaza in
contractul de societate sau in prospectul de emisiune( la SA prin subscriptie publica).
Executarea obligatiei de aport = varsamant( se realizeaza la predarea bunului,
transmiterea dreptului de proprietate/cesionarii dreptului).
Varsamantul se realizeaza la termenul si in proportia prevazuta de lege sau de
actul constitutiv.
In anumite cazuri, intregul varsamant se poate realiza in termen de 12 luni de la
inmatriculare.
In cazul unei subscrieri integrale si simultane a capitalului social, capitalul social
varsat la constituire nu va putea fi mai mic decat 30% din cel subscris. Deficitul de
capital social subscris va fi varsat – pentru actiuni emise pentru operatiuni in numerar –
in 12 luni de la constituire, sau cel mult 2 ani pentru aportul in munca.
Neefectuarea aportului este sinonima cu neindeplinirea obligatiei si antreneaza
raspunderea contractuala a asociatului.
Asociatul care intarzie sa depuna aport este raspunzator de daunele pricinuite,
iar daca aportul a fost stipulat in numerar, e obligat si la plata dobanzilor legale din
ziua in care trebuia sa faca varsamant.
Timpul de curgere a dobanzilor e diferit de cel din dreptul civil, conform art. 43:
dobanzile curg de drept de la data scadentei.
Dobanda legala aplicabila de stat este prevazuta in OUG 9/2000.

Atacarea actului subscrierii aportului

Daca asumarea obligatiei de a aduce aportul s-a realizat in conditii frauduloase,

persoanele interesate pot ataca acest act. Pot fi introduse actiunea oblica si actiunea
pauliana. In afara de acestea, poate fi introdusa si o actiune in constatarea fictivitatii
aportului(cazuri in care se poate introduce: aportul subscris nu este proprietatea
asociatului, bunul aportat este fara valoare, de exemplu bunuri ale unei SC care a suferit
pierderi importante, etc).
Capitalul social si patrimoniul societatii

Aceste doua notiuni au o legatura stransa, dar nu trebuie confundate: capitalul

social este totalul aporturilor aduse de asociati. La momentul constituirii societatii,
capitalul social si patrimoniul societatii sunt identice.
Capitalul social are o semnificatie contabila si una juridica: in sens contabil, el nu
are o existenta reala, iar in bilantul contabil capitalul social este trecut la pasiv, pentru
ca la dizolvarea societatii trebuie restituite aporturile asociatilor, dar bunurile efectiv
aduse in societate vor fi trecute in bilant la activ daca s-a transmis dreptul de
proprietate asupra lor. Sensul juridic este dat de faptul ca formeaza gajul general al
creditorilor chirografari..
Capitalul social are o existenta pe toata durata existentei societatii; el poate fi insa
marit sau micsorat in functie de conditiile de desfasurare ale activitatii comerciale,
competenta fiind Adunarea Generala(pentru SA). Daca el se micsoreaza sub limitele
legale, societatea va trebui sa-l reintregeasca; altfel, societatea se va dizolva.
Legea face distinctie intre capitalul social subscris si capitalul social varsat.
Capitalul social subscris coincide cu capitalul social si reprezinta valoarea totala a
aporturilor la care s-au obligat asociatii prin actul constitutiv.
Capitalul social varsat reprezinta aporturile efective aduse in patrimoniul societatii
la momentul constituirii ei.
In functie de formele de societate, capitalul social subscris trebuie varsat intr-un
anumit termen, de regula 12 luni de la inmatriculare.
Patrimoniul societatii este format dintr-un activ si un pasic, reprezinta o
universalitate (drepturi si obligatii cu valoare economica).
Capitalul social (fix) nu are o existenta reala, intimp ce patrimoniul (variabil, in
functie de activitatea societatii se poate micsora sau mari) cuprinde acea universalitate
juridica.
Capitalul social = gajul general al creditorilor, dar in realitate patrimoniul
indeplineste aceasta functie (art. 3 L 31/1990: obligatiile societatii sunt garantate cu
patrimoniul societatii).

3. Participarea la beneficii si pierderi

Asocierea realizata de partile contractului de societate si face in vederea desfasurarii

unei activitati economice, in scopul obtinerii si impartirii de beneficii. Insa daca
societatea inregistreaza pierderi, acestea vor fi suportate de asociati proportional cu
aportul adus, ori nelimitat, in cazul SNC.
Legislatia romana nu prevede o definitie a beneficiului. Initial se considera ca
beneficiul este castigul material ce sporeste patrimoniul asociatilor. In aceasta definitie
nu erau incluse avantajele, chiar evaluabile in bani, ce permiteau asociatilor sa faca
economii sau sa reduca din cheltuieli, ne contribuind direct la sporirea patrimoniului.
Actualmente, notiunea de beneficiu este mult mai larga: beneficiul poate consta
intr-un castig, eventual in numerar, ce poate face obiectul unei imparteli materiale/in
servicii/bunuri procurate de societate in conditiile mai avantajoase decat cele ce s-ar
obtine individual; au fost recunoscute ca SC si societatile de asigurare mutuala, ale caror
beneficii se realizeaza prin evitarea unor eventuale cheltuieli.
Pentru a putea fi distribuite asociatilor sub forma de dividende, beneficiile
trebuie sa indeplineasca doua conditii:
a. sa fie reale – prin activul social s-a realizat un excedent peste capitalul
social, deoarece beneficiile nu se pot plati din capitalul social;
b. sa fie utile – atunci cand activul(totalitatea drepturilor cu valoare
economica, bunurile aportate si bunurile dobandite ulterior de catre
societate) intrece pasivul.
Daca societatea nu a inregistrat beneficii, nu poate plati dividende asociatilor, iar
daca realizeaza acest lucru, dividendele sunt fictive si trebuie restituite societatii.
Dreptul la actiunea in restituire se prescrie in termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
Aceasta fapta constituie infractiune daca este savarsita de catre fondator, administrator,
director, director executiv sau reprezentant al societatii.

Criteriile de impartire a beneficiilor

Beneficile se impart intre asociati sub forma de dividende. Acestea consta

intotdeauna in sume de bani. Legea ofera asociatilor posibilitatea de a-si alege singuri
modul de impartire a beneficiilor (prevazut in actul constitutiv, conform art. 7 si 8 L
31/1990)
Daca n-au stabilit acest lucru, se vor imparti conform legii – proportional cu
valoarea aportului adus la capitalull social.
Legea interzice clauzele leonine (prin care un asociat participa doar la beneficii,
nu si la pierderi, ori prin care un asociat isi rezerva totalitaeta castigurilor).
In practica clauza leonina poate fi uneori greu de observat – s-a considerat ca are
caracterul unei clauze leonine atribuirea prin actul constitutiv catre una sau mai multe
persoane a dreptului de a prelua dobanzi.
In cazul aportului in munca, daca n-a fost evaluat, asociatul care l-a adus ca avea
dreptul la o cota din beneficii egala cu cea a asociatului care a adus cel mai mic aport,
prevedere criticata in literatura, propunandu-se ca in acest caz sa se faca media
beneficiilor acordate partii de interes cele mai mici si partii de interes cele mai mari.

Momentul distribuirii dividendelor

Dividend = orice distribuire in bani, in favoarea asociatului, din profit, stabilit pe baza
bilantului contabil annual si a contului de profit si pierderi.
Legea 31/1990, art. 67 alin 2: dividendele se distribuie asociatilor proportional cu
cota de participare la capitalul social varsat daca prin actul constitutiv nu se prevede
altfel; ele se platesc in termenul stabilit de Adunarea Generala a asociatilor sau prin
legile speciale, dar nu mai tarziu de 6 luni de la aprobarea situatiei financiare anuale
aferente exercitiului financiar incheiat.
 In caz contrar, SC va plati daune-interese pentru perioada de intarziere la nivelul
dobanzii legale, daca prin actul constitutiv sau prin hotararea Adunarii Generale nu s-a
stabilit o dobanda mai mare.
Anterior modificarii L 31/1990, aceasta nu prevedea termen pentru impartirea
beneficiilor. Hotararea Adunarii Generale privind stabilirea dividendelor poate fi
atacata in justitie in conditiile legii pentru anularea hotararilor Adunarii Generale.
In practica au existat cazuri de distribuire a dividendelor anterior intocmirii
bilantului si a contului de profit si pierderi, acest lucru fiind posibil datorita lipsei unei
prevederi exprese in L 31. Si in acest moment exista o controversa in doctrina, unii
autori considerand ca este acceptabila aceasta solutie daca se pastreaza o cota din
beneficii pentru acoperirea pierderilor ulterioare, pentru ca distribuirea intre asociati a
dividendelor se face in aceleasi conditii, conform actului constitutiv sau proportional cu
aportul adus.
In doctrina s-a discutat si despre situatia partilor sociale, parti de interes ca
actiuni cesionate in cursul exercitiul financiar; L 31/1990, in forma nemodificata, nu
continea prevederi in acest sens. Se punea problema atribuirii dividendelor pentru
perioada anterioara cesiunii fie catre cedent, fi catre cesionar. S-a decis in practica:
dreptul la dividende pentru perioada anterioara cesiunii apartine cesionarului (este un
drept accesoriu al calitatii de asociat).
In prezent, art. 67. alin. 6 prevede ca dividendele ce se cuvin dupa data
transmisiunii actiunilor apartine cesionarului, exceptie facand situatia in care partile au
convenit altfel. Norma are caracter dispozitiv, partile pot hotari altfel decat prevede
legea. Acest alineat mentine totusi controversa cu privire la dreptul la dividende pentru
perioada anterioara cesiunii datorita redactarii defectuaose.
Organul care se ocupa de fixarea cuantumului dividendelor este Adunarea
Generala. Repartizarea se va face de catre administratori, directori, directori executivi,
fondatori, reprezentanti legali ai societatii.

Conditia formei

In forma sa initiala, cat si in cea rezultata in urma modificarilor si completarilor

aduse prin OUG 32.1997, Legea 31/1990 a prevazut ca actul constitutiv al SC se incheie
in forma autentica. Conceptia legii a fost modificata prin OUG 76/2000 (abrogata) si L
161/2003. L 31/1990 stabilea in art. 5 alin. 6 ca actul constitutiv se incheie sub
semnatura privata, se semneaza de toti asociatii/in caz de subscriptie publica, de catre
fondatori.
Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cand:
 printre bunurle subscrise ca aport la capitalul social se afla terenuri;
 se constituie o SNC, o societate in comandita simpla sau o Sa prin subscriptie
publica.
Actul constitutiv al unei SC se incheie in forma scrisa care, in principiu, este forma
inscrisului sub semnatura privata si exceptional, in cazurile prevazute expres de lege, in
forma autentica. Analizand consecintele practice ale OUG 76/2000, se poate constata ca
rezultatul este minim. Forma inscrisului sub semnatura privata a actului constitutiv
care vrea sa fie regula, poate fi folosita doar in cazul SA constituite instantaneu sau in
cazul SRL-urilor, cu conditia sa nu existe un teren ca aport in natura.
Autorii sustin ca s-ar impune totusi forma autentica a actului constitutiv pentru
toate SC:
a. la autentificarea actului de catre notar, participa obligatoriu, personal sa
prin mandatar, toti asociatii SC, facandu-se despre aceasta mentiune in
incheierea de autentificare; e sigur ca actul va reflecta vointa acestora; in
cazul actului sub semnatura privata ar exista dubii cu privire la
consimtamantul dat de asociati, in plus nu se poate garanta ca semnaturile
ar apartine persoanelor fizice asociati;
b. pentru ca actul constitutiv contine semnatura asociatilor, continutul e
opozabil oricand fata de oricare dintre ei, dar si fata de terti, pentru ca
mentiunile ce reprezinta constatarile personale ale notarului nu pot fi
combatute decat prin inscrierea in fals;
c. Inscrisurile autentice au mereu data certa – prezumtia de validitate,
dispensand partea de orice dovada; in cazul actului sub semnatura privata,
data face dovada fata de terti doar din ziua in care a devenit certa;
d. inscrisurile autentice pot fi investite cu formula executorie si pot fi aduse la
indeplinire pe calea executarii silite.

Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv.

In cazurile in care legea permite incheierea actului constitutiv in forma

inscrisului sub semnatura privata, conditia de forma e ceruta ad probationem si
dovada actului constitutiv se face daorprin inscris
Daca legea impune forma autentica a actului constitutiv, conditia de forma este
ceruta ad validitatem si nerespectarea formei autentice a actului constatator atrage
nulitatea societatii in conditiile art. 56, L 31.

Cuprinsul contractului de societate

Ca act constitutiv al societatii, contractul de societate trebuie sa cuprinda

anumite clauze care sa stabileasca relatia dintre asociati. Aceste clauze sunt prevazute
de L 31/1990, diferentiat in functie de forma juridica a societatii. Art. 7 stabiuleste
cuprinsul actului constitutiv al SNC, in comandita simpla si SRL. Art 8 stabileste
cuprinsul actului constitutiv al SA si in comandita pe actiuni.
Majoritatea clauzelor sunt comune tutror formelor juridice de SC. Ele privesc:
identificarea partilor, individualitatea viitoarei societati, caracterul acesteia, conducerea
si gestiunea, modul de impartire al beneficiilor si a pierderilor, dizolvarea si lichidarea
societatii.
Nu trebuie trasa insa concluzia ca actul constitutiv trebuie sa contina obligatoriu
toate elementele indicate de articolele 7 si 8. Unele din ele, referitoare la sediile
secundare, trebuie incluse doar daca este cazul. Oricum, denumirea societatii, obiectul
sau de activitate, aportul asociatilor, capitalul social subscis sunt prevazute sub
sanctiunea expresa a nulitatii.
Actul constitutiv va contine clauze referitoare la: identificarea partilor, clauze
care privesc identificarea viitoarei SC (in contractul de societate se stabileste denumirea,
emblema, forma juridica, sediul social).
Firma/numele comercial = denumirea sub care se exercita comertul si sub care
semneaza SC.
Legea 26/1990 privind registrul cometului prevede cuprinsul firmei in cazul
fiecarei forme de SC.
Firma trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa fie disponibila;
2. sa asigure diferentierea intre comercianti;
3. sa nu cuprinda o denumire folosita de comerciantii din sectorul
public;
4. sa nu incalce ordinea publica si bunele moravuri.
Firma poate fi scrisa si intr-o limba straina, dar aceasta constituie in conceptia unor
autori o prevedere criticabila.
Firma nu poate fi instrainata decat odata cu fondul de comert.
Emblema are caracter facultativ. Ea este semnul ce-l deosebeste pe un comeciant
de alt comerciant de acelasi gen.
In privinta formei juridice, partile sunt libere sa aleaga forma juridica a societatii
din cele prevazuta in art. 2.
Sediul – SC se individualizeaza in spatiu prin sediul sau legal; se considera ca
sediul nu poate fi o simpla adresa.
Conditiile sediului social:
a. obligativitatea;
b. stabilitatea;
c. unicitatea.
Sediul social poate fi dovedit prin anumite probe (dezvoltari la constituirea SC).
Sediul social determina nationalitatea SC, indeplinirea procedurii de
citare/notificare, instanta competenta sa judece litigiile in care SC este parte, locul unde,
in lipsa unei stipulatii exprese, urmeaza sa se execute contractul.
L 31/1990: sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actului
constitutiv.
Clauze privind caracteristicile societatii:
– obiectul de activitate al SC;
– durata societatii – aceasta durata prezinta interes practic: in cazul stabilirii unui
termen, la expirarea lui, societatea se dizolva de drept, fara nicio formalitate; in
cazul unei durate nelimitate, asociatii trebuie sa precizeze conditiile in care
societatea de persoane va continua cu mostenitorii asociatului decedat. Practica a
dovedit ca asociatii prefera in general sa nu limiteze durata existentei societatii la
un anumit termen prestabilit in actul constitutiv. Daca asociatii au stabilit durata
societatii, inante de implinirea acestei date, ei pot sa prelungeasca durata
societatii, modificand clauza respectiva in actul constitutiv.
 Capitalul social: in actul constitutiv se va arata capitalul social subscris si cel varsat,
numarul de actiuni, aprti sociale parti de interes, valoarea lor si repartizarea lor intre
asociati/actionari.
Clauze de desemnare a administratorilor, a cenzorilor: in cazul SA, datele de
identificare a primilor membri ai Consiliului de Administrarie, respectiv primilor
membri ai Consiliului de Supraveghere. Tot in cazul SA, se vor prevedea si datele de
identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar.
Clauze referitoare la puterile de reprezentare conferite administratorilor,
directorilor, membrilor directoratului si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau
separat.
Clauze privind modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor,
avantajele acordate fondatorilor, daca e cazul clauzele privitoare la sediile secundare,
clauzele privind modul de dizolvare si lichidare (vezi art. 7 si 8).
Consecinta nerespectarii conditiilor legale ale contractului de societate – daca
judecatorul delegat constata anumite nereguli( actul constitutiv nu cuprinde prevederi
mentionate de lege ori cuprinde clauze prin care se incalca o dispozitie legala), acestea
pot fi inlaturate (apoi da o incheiere de admitere).

Dupa inmatriculare, neregularitatile pot fi inlaturate pe cale unei actiuni in

regularizare (art. 48 L 31/1990). In anumite cazuri, prevazute limitativ de art. 56, poate
interveni nulitatea societatii.
O cauza de nulitate: actul constitutiv nu prevede denumire societatii, obiectul de
activitate, aportul asociatilor sau capitalul social subscris. In scopul de a salva
societatea, legea prevede ca nulitatea nu poate fi declarata in cazul in care cauza ei,
invocata in cererea de anulare, a fost inlaturata inainte de a se pune conlcuzii in fond la
tribunal.

Constituirea SC

Constituirea SC este un proces complex, care implica participarea persoanelor care

initiaza asocierea, cat si a organelor de stat care vor autoriza existenta viitoarelor SC. Un
prim pas in constituirea SC il reprezinta incheierea actului constitutiv, facut fie sub
forma unui inscris unic, fie sub forma a doua contracte separate. Sediul materiei il
constituie L 31/1990 si L 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in
RC a persoanelor fizice autorizate, intreprinderilor individuale, intreprinderilor
familiale si a persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la
autorizarea functionarii persoanelor juridice.
L. 539/2004 reglementeaza o procedura prin care se acorda societatilor un cod
unic de inregistrare. Constituirea SC se realizeaza in doua etape:
a) intocmirea actului constitutiv;
b) inmatricularea SC.
Unii autori considera ca exista trei etape: prima are caracter
consensual(intocmirea actului constitutiv, a doua are caracter judecatoresc(doua
subetape: efectuarea controlului de legalitate a constituirii, realizat de judecatorul
delegat, si inscrierea SC in RC, daca actul constitutiv indeplineste conditiile legale) iar a
treia a publicitatii(publicarea in Monitorul Oficial a extraselor de pe actul constitutiv si
de pe incheierea data de judecatorul delegat pentru inmatricularea in RC, pentru
opozabilitatea fata de terti).
In mod concret, trebuie strabatute urmatoarele etape pentru a se putea constitui
o SC:
1. intocmirea, eventual autentificarea actului constitutiv;
2. incheierea data de judecatorul delegat pentru inmatriculare;
3. inmatricularea/inregistrarea SC in RC;
4. obtinerea unui cod unic de indentificare;
5. publicarea in Monitorul Oficial.

Acordul de vointa al asociatilor in vedere constituirii SC se concretizeaza in actul

constitutiv, care poate fi un inscris saudoua, de regula sub forma unui inscris sub
semnatura privata. Un rol important in aceasta etapa il au fondatorii societatii, acestia
fiind, conform art. 6 alin. 1 L 31/1990, semnatarii actului constitutiv, precum si
persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii. Conform
reglementarilor anterioare, care impuneau intocmirea actului constitutiv in forma
autentica pentru toate SC, redactarea se putea face de catre notarul public, avocatul
partii, consilierul juridic, reprezentantul legal al societatii. In prezent, conform art. 33 si
urmatorul din L 359/2004, in cadrul Oficiul de Registru al Comertului de pe langa
tribunal se desfasoara activitati de asistenta acordata solilcitantilor la cererea si pe
cheltuiala lor. Pentru efectuarea procedurilor necesare inregistrarii in RC a actului
constitutiv sau a celor modificatoare, serviciile de asistenta sociala se refera la
“indrumarea prealabila privind formalitatile legale pentru actul constitutiv si cel
modificator, completarea corecta a cererii de inregistrare, tehnoredactarea cererii de
inregistrare, obtinerea evaluarii prin expertiza a bunurilor subscrise ca aport in natura
la capitalul social, redactarea declaratiei pe propria raspundere a fondatorilor,
administratorului, ca indeplinesc conditiile prevazute delege, redactarea actului
constitutiv a persoanei juridice supuse obligatiei de inregistrare, redactarea actului
aditional sau a hotararii Adunarii Generale privind modificarile referitoare la actul
constitutiv, obtinerea autentificarii actului constitutiv, darea de data certa pentru actele
redactate de serviciile de asistenta. In literatura juridica s-a ridicat o problema
referitoare la atribuirea sarcinii de redactare a actului constitutiv, precum si darea de
data certa pe inscrisurile sub semnatura privata. In acest sens, trebuie avute in vedere si
prevederile L 31/1990, art. 5 alin. 7, care prevede ca actul constitutiv dobandeste data
certa si prin depunerea la Oficiul de Registru al Comertului.
Intocmirea actului constitutiv in forma autentica fata de forma inscrisului sub
semnatura privata are mai multe avantaje. In uma semnarii actului constitutiv de catre
toti asociatii sau in urma autentificarii lui, se dobandeste o capacitate de folosinta
anticipata, denumita de unii autori “mica personalitate juridica” si care priveste doar
dobandirea drepturilor si executarea obligatiilor de care depinde valabila constituire a
societatii, respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta, conturat prin
prisma obiectului de activitate al societatii.
 Actele necesare pentru constituirea societatii vor fi incheiate de persoana
desemnata ca adminstrator in actul constitutiv. In lipsa acestei mentiuni, aceste acte
juridice vor fi incheiate de oricare dintre asociati, dar, conform legii, ele se incheie in
contul societatii si trebuie aprobate de ceilalti asociati. Conform art. 17 alin. 1 L 31/1990,
la data autentificarii actului constitutiv sau la darea de data certa, trebuie prezentata
dovada disponibilitatii firmei, eliberata de ORC, si declaratia pe propria raspundere
privind detinerea calitatii de asociat unic intr-I SRL, in lipsa acestora putand fi refuzata
operarea mentiunilor.
L. 31/1990 se refera la autorizarea constituirii societatii si la inmatricularea.
Astfel, conform art. 40, in cazul in care cerintele legale sun indeplinite, judecatorul
delegat, prin incheiere, pronuntata in termen de 5 zile de la indeplinirea acestei cerinte,
va autoriza constituirea societatii si va dispune inmatricularea ei in RC. Legea 359/2004
se refera la inregistrarea si autorizarea functionarii. Art. 5 alin. 1 precizeaza: prin
autorizarea functionarii, in sensul prezentei legi, se intelege asumarea de catre solicitant
a responsabilitatii privitoare la legalitatea desfasurarii activitatii declarate.
Art. 2 precizeaza cine sunt solicitantii: societatile comerciale, societatile si
companiile nationale, grupurile de interese economice, precum si alte persoane juridice
care se inregistreaza in RC sunt denumite, in sensul prezentei legi, solicitanti.
Art. 6 alin. 1 prevede ca prin inregistrarea in RC se intelege inamtricularea
persoanelor fizice autorizate, a intreprinderilor individuale, a intreprinderilor familiale
si a persoanelor juridice prevazute la rt. 2 9care se refera la solicitanti).
Dupa incheierea actului constitutiv, in termen de 15 zile, fondatorii,
administratorii sau membrii directoratului, consiliul de supraveghere(cand SA se
administreaza conform sistemului dualist) ori un imputernicit al acestora, vor cere
inmatricularea in RC in a carui raza teritoriala isi va avea sediul social. Inmatricularea
in RC se face in baza unei cereri depuse la biroul unic de inregistrare din cadrul ORC
(art. 6 alin. 2). Inregistrarea in RC se face in baza unei incheieri a judecatorului delegat
sau a unei hotarari judecatoresti irevocabile, in afara de cazul in care legea prevede
altfel.
Cererea are ca documente anexate urmatoarele(art. 6 alin. 2): actul constitutiv al
societatii, dovada efectuarii varsamantului in conditiile actului constitutiv, denumirea
sediului declarat si a disponibilitatii firmei, in cazul aportului in natura subscris si
varsat la constituire, actul privind proprietatea, iar cand printre ele figureaza bunuri
imobile, certificatele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul socieatii si
aprobate de asociati, declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, a primilor
administratori, ca indeplinesc conditiile prevazute de lege(art. 6 L 31/1990 – nu pot fi
fondatori persoanele care sunt incapabili sau care ai fost condamnate…).
In vederea eliberarii de catre biroul unic de inregistrare din cadrul ORC a
certificatului de inregistrare continand CUI, solicitantul are obligatia sa depuna, in afara
de actele de mai sus, o declaratie tip pe propria raspundere din care sa rezulte ca
persoana juridica nu desfasoara activitatile declarate la sediul social pe o perioada de
maxim 3 ani si ca persoana juridica indeplineste conditiile de functionare, prevazute de
legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectia mediului, protectia
muncii.
 In vederea efectuarii controlului conditiilor de mai sus de catre autoritatile
publice competente, ORC va trimite, pe cale electronica, copii dupa declaratia ti
urmatoarelor autoritati: Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara, Inspectoratul
Teritorial de Munca, Directia de Sanatate Publica, Autoritatea Publica de Protectie a
Mediului.
In cazul in care autoritatea publica constata ca nu sunt indeplinite conditiile
legale de functionare, notifica aceasta solicitantului, la sediul inregistrat, acordandu-i si
un termen de remediere, care poate fi prelungit la cererea expresa a solicitantului.
Solicitarea inregistrarii fiscale se face prin depunerea cererii de inregistrare la
biroul unic de inregistrare, iar atribuirea CUI de catre MFP este conditionata de
admiterea cererii de inregistrare in RC de catre judecatorul delegat.
Pentru atribuirea acestui cod, ORC transmite pe cale electronica MFP datele
referitoare la inregistrarile efectuate, iar pe baza acestor date, MFP atribuie in maxim 8
ore CUI.
Controlul legalitatii actelor sau faptelor care, conform legii, se inregistreaza in RC
se exercita printr-un judecator delegat, acesta fiind numit la inceputul fiecarui an de
catre presedintele tribunalului. Se considera ca judecatorul delegat are o plenitudine de
competenta in privinta actelor sau faptelor a caror legalitate o controleaza. Se pune
problema daca judecatorul delegat trebuie sa verifice doar admisibilitatea actelor sau
faptelor care sunt supuse inregistrarii in RC sau trebuie sa verifice si legalitatea nasterii,
modificarii sau stingerii raporturilor juridice care au stat la baza actelor si faptelor
mentionate. Se considera ca el trebuie doar sa cerceteze admisibilitatea unor astfel de
acte sau fapte, pentru ca cercetarea pe larg a raporturilor juridice care au generat aceste
fapte exced puterile sale. Obiectul controlului exercitat de judecatorul delegat se refera
la respectarea conditiilor de fond si forma la intocmirea actului constitutiv si a clauzelor
prevazute de acesta.

Controlul operatiunilor efectuat de salariatii ORC

In doctrina se atrage atentia asupra prevederilor art. 8 din L 26/1990, care impun
un control al legalitatii operatiunilor efectuate de salariatii RC si care nu trebuie
confundate cu controlul legalitatii prevazut de L 31/1990. controlul exercitat in baza art.
8 din L 26/1990 este o operatiune administrativa si se refera la modul de tinere a
registrelor si la sarcinile indeplinite de personalul ORC. Pentru verificarea legalitatii
actelor si faptelor ce trebuie inregistrate,, judecatorul poate dispune efectuarea unor
expertize, precum si administrarea unor dovezi, conform art. 37 alin. 3 L 31/1990.
Exemplu: expertiza in cadrul SA care se constituie prin subscriptie publica si
sunt anumite avantaje rezervate fondatorilor.
O expertiza se efectueaza si in cazul SRL cu asociat unic. In acest caz, valoarea
aportului in natura se va stabili pe baza unei expertize de specialitate, inainte de a se
depune cererea de inmatriculare. Dupa efectuarea controlului de catre judecatatorul
delegat si daca acesta a constatat ca sunt indeplinite toate conditiile pentru a
inmatricula societatea, judecatorul, prin incheiere, va autoriza constituirea societatii si
va dispune inmatricularea ei in RC. Judecatorul trebuie sa se pronunte prin incheiere in
termen de 5 zile de la indeplinirea cerintelor legale. Incheierea data de judecatorul
delegat e unul din elementele esentiale ale procesului de constituire a SC, lipsa acesteia
determinand nulitatea SC – art. 56 L 31/1990.
Art 46. L 31/1990 stabileste ca daca actul constitutiv nu cuprinde mentiunile
prevazute de lege sau cuprinde clauze prin care se incalca o dispozitie imperativa a legii
sau nu s-a indeplinit o cerinta legala, judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea
oricarui asociat, ori a altor persoane interesate, va respinge prin incheiere motivata
cererea de inmatriculare, cu exceptia cazului cand asociatii au inlaturat aceasta
neregularitate.
In privinta termenului de 5 zile pentru pronuntarea incheierii se considera, intr-o
opinie, ca el e reglementat in mod ambiguu, neputandu-se stabili clar momentul in care
incepe sa curga. Intr-o alta opinie, se considera ca el curge de la indeplinirea cerintelor
legale, deci luandu-se in considerare si situatia prevazuta de art. 46.
In privinta naturii juridice a incheierii date de judecatorul delegat pentru
autorizarea constituirii societatii si inmatricularii ei, exista o controversa in doctrina.
Totusi, majoritatea autorilor considera ca incheierea pronuntata de judecator este un act
administrativ.
Inmatricularea in RC se efectueaza in termen de 24 de ore de la pronuntarea
incheierii judecatorului delegat prin care si autorizeaza inmatricularea societatii
conform art. 41 alin. 2, L. 31/1990. Prevederea termenului de 24 de ore pentru a se
efectua inmatricularea e o exceptie de la caracterul executoriu al incheierii judecatorului
delegat. Un efect important al inmatricularii este dobandirea persoanei juridice (art. 41
alin. 1).
Dupa efecutarea inmatricularii SC in RC, un extras al judecatorului delegat se
comunica din oficiu Regiei Autonome a Monitorului Oficial, spre publicare, pe
cheltuiala solicitantului. Extrasul incheierii judecatorului delegat va cuprinde
urmatoarele elemente: numarul si data incheierii, denumirea, sediul, forma juridica,
numele si adresa fondatorilor, admnistratorilor si cenzorilor, domeniul si activitatea
principala, capitalul social si durata de functionare (art. 14 din L. 359/2004).
Pe extrasul prevazut la alin.1 va fi mentionat si CUI. La cererea si pe cheltuiala
solicitantului, incheierea judecatorului delegat se poate publica in intregime.

Efectele incalcarii cerintelor legale la constituirea SC

Pe parcursul evolutiei legislatiei comerciale au fost reglementate diferite

consecinte asupra statutului societatii, daca nu a indeplinit cerintele legale. Conform C.
comercial(reglementarea initiala), legiuitorul a urmarit protejareaintereselor tertilor care
au contractat cu o societate nelegal constituita. Aceasta protectie se baza pe faptul ca nu
se putea cere constatarea nulitatii societatii. Exista o anumita sanctiune, respectiv
societatile nelegal constituite aveau o peronalitate juridica minora, din care rezulta
dreptul asociatilor de a cere regularizarea societatii, iar in unele cazuri, dizolvarea ei si
dreptul tertilor de a-si valorifica drepturile impotriva societatii nelegal constituite si
impotriva persoanelor care au contractat nelegal in numele ei. Aceasta conceptie
traditionala a fost preluata de legea 31/1990 in forma sa initiala. Prin modificarea legii
31/1990 prin OUG 32/1997, s-a departat de la conceptia traditionala, prin faptul ca
pune accentul pe prevenirea si combaterea acestor neregularitati, bazandu-se pe
protejarea intereselor tertilor si pe salvarea societatii. In unele cazuri, se impune
declararea nulitatii societatii. Solutia pentru salvarea societatii difera in functie de
momentul descoperirii neregularitatii.
Cele descoperite inainte de inmatriculare vor fi acoperite prin regularizare, cele
descoperite dupa inmatriculare vor fi inlaturate prin actiunea in regularizare si, in mod
exceptional, prin actiunea in anularea societatii.
A. Consecintele neregularitatilor constatate inainte de inmatricularea societatii.
1. Cauze rezultand din omisiunea inmatricularii societatii.

Aceasta situatie e prevazuta de art. 47 din L. 31/1990. Se refera la cazul in care asociatii
sau fondatorii au intocmit actul constitutiv, dar nu l-au depus la RC impreuna cu
cererea de inmatriculare, pentru a fi verificate de judecatorul delegat si pentru a se
dispune inmatricularea societatii. Termenul legal penru a depune cererea de
inmatriculare este de 15 zile de la autentificarea actului sau semnare lui de catre
asociati(inscrisul sub semnatura privata). Mijlocul juridic pentru inlaturarea acestei
situatii este regularizarea societatii. Conform art. 47, orice asociat poate pune in
intarziere pe fondatori sau pe reprezentantii societatii prin notificare scrisoare
recomandata pentru ca acestia sa efectueze formalitatile necesare inmatricularii. Daca
aceste persoane nu au actionar in termen de 8 zile, orice asociat are dreptul de a cere
ORC-ului efectuarea inmatricularii pentru ca societatea sa dobandeasca personalitate
juridica. Daca inmatricularea nu s-a efectuat in termenul de mai sus, asociatii sunt
liberati de obligatiile ce decurg din subscriptiile lor dupa un termen de 3 luni de la data
autentificarii actului constitutiv, in afara de cazul in care actul constitutiv prevede altfel.
Legea nu refera la cazul cand aportul a fost in intregie efectuat. Doctrina considera ca
aporturile efectuate trebuie restituite. In schimb, obligatia de a efectua aportul nu e
inlaturata, daca unul dintre asociati a cerut indeplinirea formalitatilor legale (de
inmatriculare). In acest caz, chiar daca cererea a fost depusa numai de catre un asociat,
toti ceilalti sunt delegati sa isi indeplineasca obligatiile care rezulta din subscriptie.
Doctrina considera ca in situatia prevazuta de art. 47 alin. 2, ar fi o incetare de drept a
actului constitutiv de societate. Spre deosebire de reglementarea initiala, art. 47 nu mai
prevede ca lipsa formalitatilor cerute pentru constituirea SC nu va putea fi opusa de
asociati tertilor, adica sa poata considera societatea drept valabil constituita, desi nu s-
au indeplinit toate formalitatile.

2. Consecintele neregularitatilor constatate de judecatorul delegat cu ocazia verificarii

legalitatii inmatricularii.

In acest caz, asociatii(fondatorii cer inmatricularea societatii in termenul legal de 15

zile , dar, cu ocazia verificarii actului constitutiv, judecatorul delegat constata ca acesta
nu cuprinde mentiunile prevazute de lege(de exemplu, nu are sediu) sau cuprinde
clauze care incalca o dispozitie imperativa a legii(de exemplu, clauze leonine) sau cand
nu s-a indeplinit o cerinta legala pentru constituirea societatii. In acest caz, judecatorul
delegat, din oficiu sau la cererea oricarui asociat sau a altor persoane interesate, va
respinge prin incheiere motivata cererea de inmatriculare. In schimb, daca asociatii
inlatura aceste neregularitati, cererea nu va mai fi respinsa, iar judecatorii trebuie sa
precizeze in incheiere ragularizarile efectuate. Inlaturarea neregularitatilor se se face din
oficiu, in functie de situatiile anterior mentionate. Spre exemplu, daca actul constitutiv
nu cuprinde o clauza ceruta de lege, aceasta va putea fi inlcusa in actul constitutiv, daca
in fata judecatorului delegat sunt prezenti toti asociatii, fiind necesar consimtamantul
tuturor, sau pot aduce un act autentic prin care sa modifice actul initial. Incheierea
judecatorului delegat va putea fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la pronuntare
(art. 60 L. 31/1990). In doctrina s-a afirmat ca, inainte de efectuarea controlului de
judecatorul delegat, exista si un control al notarului public, atunci cand actul constitutiv
se incheie in forma autentica. Legea precizeaza in art. 49 ca ofndatorii, reprezentantii
societatii, primii membri ai organului de conducere sau administratorii raspund
nelimitat si solidar pentru prejudiciile cauzate prin neregularitatile la care se refera art.
46-48.

B. Consecintele neregularitatilor constatate dupa inmatricularea societatii.

Dupa inmatricularea societatii pot fi introduse doua actiuni reglementate de art.
48 (actiunea in regularizare) si art. 56 (actiunea in declararea nulitatii societatii).
Conform art. 48, in cazul unor neregularitati constatate dupa inmatriculare,
societatea e obligata sa ia masuri pentru inlaturarea lor in cel mult 8 zile de la
constatarea lor. Nerespectarea acestui termen da dreptul oricarei persoane interesate sa
ceara tribunalului obligarea organelor societatii, sub sanctiunea platii de daune
cominatorii, sa regularizeze neregularitatile. Legea prevede aceasta posibilitate pentru
ca existenta neregularitatilor afecteaza si interesele tertilor, nu numai ale societatii. In
privinta domeniului de aplicare a actiunii in regularizare, se considera ca ea poate fi
folosita in cazul oricarei neregularitati legate de constituirea societatii, dar in niciun caz
nu poate fi introdusa pentru nerespectarea prevederilor legale, cand se poate introduce
actiunea in declararea nulitatii.
Unii autori apreciaza ca regularizarea poate fi folosita si pentru situatiile
prevazute la art. 56, care atrag nulitatea societatii, argumentele fiind: nu exista o
prevedere expresa ca nu poate fi introdusa o actiune in regularizare si pentru cazurile
prevazute de art. 56 si se cauta mereu salvarea societatii, nulitatea fiind o solutie
extrema. Se poate opta intre cele doua actiuni, iar in caz de concurs, va fi continuata
actiunea in regularizare pentru motivul aratat anterior. Instanta competenta sa
solutioneze actiunile in regularizare e cea de la sediul principal al societatii (art. 63),
aplicandu-se procedura din dreptul comun. Pentru a se asigura inlaturarea
neregularitatilor, legea prevede sanctiunea platii de daune cominatorii de catre organele
societatii.
Dreptul ce a cere regularizarea societatii se prescrie in termen de 1 an de la
inmatricularea societatii, insa neregularitatile pot fi inlaturate si dupa aceasta data prin
vointa organelor societatii.
Actiunea in nulitate: anularea (art 56) – nulitatea unei societati inmatriculate in
RC poate fi declarata de tribunal numai atunci cand:
 a. lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica (art. 5, alin. 6) –
situatie aproape imposibil de intalnit in practica.
b. Toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili de la data constituirii societatii –
trebuie facuta distinctia intre persoane fizice si persoane juridice si se pune
problema momentului incapacitatii acestor fondatori, legea precizand data
constituirii societatii, dar care este acesta data? Autorii considera ca daca la data
intocmirii actului constitutiv toti fondatorii au fost incapabili, dar la data
pronuntarii incheierii judecatorului delegat, acestia au devenit capabili, nulitatea
ar fi inlaturata. Prin expresia “toti fondatorii…” trebuie sa intelegem ca legea se
refera la numarul minim de asociati care pot constitui societatea. Daca acest
numar minim de fondatori ca fi intrunit, dar alaturi de acestia exista si alti
fondatori incapabili, din nou nu va opera nulitatea.
c. Obiectul de activitate e ilicit sau contrar ordinii publice.
d. Lipseste incheierea judecatorului delegat – ar echivala cu lipsa autorizarii
judecatorului. Nu se intalneste des in practica.
e. Lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii(daca se
constituie o societate bancara, de asigurari, de valori mobiliare).
f. Actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul sau de activitate,
aportul asociatilor sau capitalul social subscris.
g. S-au incalcat dispozitiile legale privitoare la capitalul social minim subscris si
varsat.
h. Nu s-a respectat numarul minim de asociati prevazut de lege.

Enumerarea prevazuta de art. 56 este limitativa, neputand fi extinsa si la alte cazuri.

Literatura juridica considera ca nici asociatii nu pot prevedea in actul constitutiv alte
cazuri de nulitate, art. 56 fiind considerat o dispozitie de ordine publica. Trebuie facuta
deosebirea intre nulitatea contractului de societate si nulitatea societatii. Nulitatea
contractului de societate opereaza conform dreptului comun in materia contractelor, iar
nulitatea societatiiintervine doar in cazurile prevazute expres de art. 56.
Cererea de anulare poate fi depusa de orice persoana, legea nu prevede expres
conditiile capacitatii procesuale active. Ar rezulta ca nulitatea prevazuta de art. 56 ar fi
una absoluta, desi legea se refera la declararea nulitatii, expresie folosita pentru
nulitatea relativa. In acesta actiune, calitaeta de parat apartine societatii si nu asociatilor,
introducerea acestora in cauza nefiind necesara. Art. 57 precizeaza ca nulitatea nu poate
fi declarata in cazul in care cauza ei, invocata in cererea de anulare, a fost inlaturata
inainte de a se pune concluziile in fond la tribunal. Actiunea in declararea nulitatii e
imprescriptibila, pentru ca legea nu a prevazut un termen de introducere a acestei
actiuni, ca in cazul actiunii de regularizare.
In privinta efectelor actiunii, dupa ce hotararea tribunalului de declarare a
nulitatii devine irevocabila, societatea inceteaza fara efect retroactiv si intra in lichidare.
Conform legii, hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii trebuie sa contina si
numirea lichidatorilor. Spre deosebire de dreptul comun, nulitatea SC nu opereaza
retroactiv. Legea prevede ca hotararea de declarare a nulitatii va fi comunicata ORC
care, dupa mentionare, o va trimite Monitorului Oficial spre publicare. Publicitatea e
necesara pentru ca tertii sa nu mai contracteze cu societatea din acel moment. Dupa
inregistrarea mentiunilor in RC, Oficiul ca trebui sa dispuna radierea societatii.
Legea 31/1990, in forma sa initiala, prevedea ca odata cu efectuarea
inmatricularii, incheierea judecatorului delegat se comunica din oficiu M. Of. Al
Romaniei spre publicare, pe cheltuiala partilor, precum si Administratiei Financiare in
raza careia se afla sediul social pentru evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de
inmatriculare in RC. Acest articol a fost abrogat in OUG 76/2000, dar aceste prevederi
le intalnim in art. 14 din L. 359/2004.
Publicarea in Monitorul Oficial e necesara pentru a se aduce la cunostinta tertilor
existenta noii societati, a obiectului sau de activitate, etc. pubicarea in M. Of. Trebuie
facuta cu respectarea anumitor reguli. Societatea e obligata sa verifice identitatea dintre
textul depus la ORC si cel publicat in M. Of.
In caz de neconcordanta, tertii pot opune societatii oricare dintre aceste texte, in
afara de cazul in care societatea face dovada ca ei cunosteau textul depus la ORC. Acest
drept de optiune al tertilor e tot o masura de protectie a acestora. Pentru actele sau
faptele care trebuie publicate conform legii, neindeplinirea acestora atrage
inpopozabilitatea acestora fata de terti, in afara de cazul cand se face dovada ca acestia
le cunosteau. Legea 31/1990 mai prevede ca operatiunile efectuate de societate inainte
de a 16-a zi de la data publicarii in M. Of. A incheierii judecatorului delegat nu sunt
opozabile tertilor care dovedesc ca au fost in imposibilitatea de a lua cunostinta de
incheiere. Aceste acte sunt valabile, insa lipsa publicarii le face inopozabile tertilor.
Totusi, tertii pot invoca actele sau faptele cu privire la care nu s-a facut publicarea, dar
exista si o exceptie: afar de cazul in care omisiunea publicarii le lipseste de eficacitate.

Filialele. Sucursalele

Obiectul de activitate al SC, propus prin actul constitutiv, poate avea o mai mare
sau mai mica intindere. In functie de acest aspect, asociatii pot prevedea ca activitatea
societatii sa se desfasoare si in alte localitati decat cea in care se afla sediul societatii. In
acest scop, societatea poate infiinta filiale si sucursale sau alte sedii secundare, acestea
trebuind sa fie mentionate in actul constitutiv, deoarece se vor infiinta odata cu
societatea; daca se vor infiinta ulterior, va trebui modificat actul constitutiv.
Infiintarea filialelor si sucursalelor e reglementata de art. 42-45 din legea
31/1990.

Filiala

Filiala, conform art. 42, reprezinta o SC cu personalitate juridica. Aceasta se

infiinteaza in una dintre formele de societate prevazute de art. 2 si in conditiile
prevazute pentru aceasta forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in
care s-au constituit.
Trasaturile specifice filialelor
Filialele au drept element specific faptul ca dobandesc personalitate juridica si
este, din punct de vedere juridic, independenta fata de societatea care o
constituie(societatea mama). Ea va avea un patrimoniu propriusi va actiona in nume
propriu in raporturile juridice. In literatura juridica s-a discutat asupra raporturilor
dintre filialesi societatea mama. Anterior modificarii legii 31/1990 prin OUG 32/1997 se
considera ca filiala e o intreprindere ca o SC cu raspundere juridica. Obiectul sau de
activitate putea consta in producerea/comercializarea de marfuri, prestarea de servicii,
executarea de lucrari, dar in limitele obiectului de activitate al societatii mama. Nici
Codul comercial nu contine mentiuni referitoare la filiale. Se considera ca,
deoareceactiunile unei societati apartin alteia, astfel incat sa se creeze o stare de
subordonare, ne aflam in fata unor raporturi juridice de subordonare de la societatea
mama la filiala. Acest raport de dependenta al filialelor fata de societatea mama e
mentinut si prin reglementarea actuala, deoarece capitalul social al filialelor e detinut in
majoritate de societatea fondatoare. Avand personalitate juridica, filiala e independenta
fata de societatea mama, insa in baza dependentei economice fata de aceasta, datorita
modului de constituire, societatea mama va exercita controlul asupra hotararilor
adoptate.
Definitie: Filiala este o SC de sine statatoare, cu personalitate juridica, dar
dependenta din punct de vedere economic de societatea mama prin detinerea de catre
aceasta a intregului capital social sau a unei majoritatiu a acestui capital care ii asigura
controlul.
Fiind independenta juridic, nici filiala, nici societatea mama nu sunt tinute de
obligatiile asumate de fiecare dintre ele. Totusi, societatea mama va raspunde pentru
obligatiile sociale ale filialei in limita aportului cu care a contribuit la formarea
capitalului social al acesteia.
Conform art. 44 din legea 31/1990, SC straine pot infiinta in Romania, cu
respectarea legii romane, filiale si sucursale, reprezentanţe sau alte sedii secundare,
daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.
In mod corespunzator, SC romane pot infiinta filiale in alte state, cu respectarea
legislatiei statelor respective.

Sucursala

Sucursala, conform art. 43, e un dezmembramant fara personalitate juridica al SC

si se inmatriculeaza inainte de inceperea activitatii in RC din judetul in care va
functiona.
In baza acestei definitii, doctrina a retinut urmatoarele trasaturi ale sucursalei:
 nu are personalitate juridica, fiind un dezmembramant al societatii;
 nu va avea autonomie fata de societatea fondatoare;
 nu poate actiona ca un subiect de drept distinct;
 e dependenta din punct de vedere economic de societatea mama.
Autorii considera ca sucursalele ar reprezenta doar o extindere teritoriala a
societatii fondatoare sau o grupare a activitatii acesteia pe centre, realizandu-se o
descentralizare a activitatii societatii. Evident ca obiectul de activitate al sucursalei e
similar celui desfasurat de societatea mama.
 Lipsa personalitatii juridice atrage si lipsa atributelor de identificare cu o singura
exceptie, si anume sediul, acesta putand fi in aceeasi localitate cu sediul principal sau in
alta localitate. Deci, sucursala nu are firma, nu are patrimoniu, nu are o emblema
distincta fata de societatea fondatoare.
Unii autori considera ca sucursalele ar putea avea o emblema proprie, deoarece
emblema ar fi un semn distinctiv al unui asezamant comercial de acest gen. aceasta
opinie e contrazisa de prevederile legii 26/1990, care prevede ca emblema e semnul care
deosebeste un comerciant de un alt comerciant de acelasi gen si nefiind comerciant,
sucursala nu poate avea o emblema proprie.
Conducerea sucursalei e realizata de o persoana care va avea calitatea de prepus
in raport cu societatea mama, el fiind abilitat sa incheie acte juridice in numele si pe
seama societatii. In practica, e vorba de un director sau de un administrator al societatii
mama, si subordonarea acestuia fata de societatea mama in acest caz se bazeaza pe
contractul de mandat in temeiul caruia actioneaza, raspunderea sa fiind pe de o parte
contractuala, dar poate fi si civila delictuala, daca incalca masurile legale.
Sucursalele pot fi infiintate in Romania si de societati straine, cu respectarea legii
romane si daca legea statutului lor organic o permite.
Nefiind persoane juridice, sucursalele vor fi supuse legii nationale a societatii
fondatoare si nu legii nationale a statului in care e infiintata.
Alte sedii secundare cepot fi infiintate de societate sunt enumerate de lege in art.
43 alin. 4 si acestea sunt:
-agentii;
-reprezentanţe;
-alte asemenea sedii.
Acestora li se aplica regimul juridic al sucursalei, pentru ca, potrivit art. 43 alin.
3, regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de
denumirea lui. Spre exemplu: in cazul reprezentanţei, aceasta are rolul de a intermedia
intre societatea mama si diversi parteneri, reprezentanţa putand actiona ca un mandatar
al societatii mama. La fel ca si in cazul sucursalei, reprezentanţele, agentiile sau alte
sedii secundare pot fi organizate in Romania de catre societatile straine cu respectarea
legii romane si daca legea statutului lor organic o permite.
Legea 31/1990 stabileste in art. 43 alin. 5 ca nu se pot infiinta sedii secundare sub
denumirea de filiale. Aceste dispozitii au rolul de a impiedica crearea unor entitati cu
caracter confuz.

Conditiile necesare pentru infiintarea filialelor si sucursalelor

In privinta filialelor, legea nu contine prevederi. Acestea se pot infiinta intr-una

din formele de societate prevazute de art. 2 din L. 31.1990 si in conditiile prevazute
pentru acea forma.
Legea reglementeaza in mod distinct doar modalitatea de functionare a
sucursalelor si a celorlalte sedii secundare, acestea neavand personalitate juridica si deci
nu li se pot aplica dispozitii similare prevazute pentru filiala.
 Art. 43 precizeaza ca sucursalele se inmatriculeaza inainte de inceperea activitatii
lor in RC din judetul in care vor functiona. Daca sucursala se infiinteaza intr-o localitate
din acelasi judet sau in acelasi loc cu societatea fondatoare, ea se va inmatricula in
acelasi RC, insa disticnt, ca inmatriculare independenta.
Dispozitiile L 31.1990 privind inmatricularea sucursalei trebuie completate cu
cele din legea 26/1990. coform art. 45, conducatorii sucursalei sunt obligati sa depuna
semnaturile la ORC la data depunerii cererii de inregistrare sau in termen de 15 zile,
daca au fost numiti ulterior acestei date.
In privinta puterilor de reprezentare a conducatorior sucursalei, nu exista o
opinie comuna:
 unii considera ca la conducerea sucursalei trebuie sa se afle un reprezentant al
societatii, abilitat sa incheie acte juridice in numele si pe seama societatii;
 o alta opinie spune ca acesti conducatori pot sau nu avea drept de reprezentare
referitor la societatea mama.

Functionarea SNC

Potrivit art. 3 din legea 31/1990, SNC este acea forma de societate ale carei
obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul societatii si cu raspunderea nelimitata si
solidara a tuturor asociatilor.
SNC = acea societate constituita pe baza deplinei increderi de doua sau mai
multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate
comuna, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si in care asociatii raspund nelimitat
si solidar pentru obligatiile societatii.
Regulile care guverneaza functionarea SNC sunt prevazute in art. 75-87 din legea
31/1990(titlul 3, capitolul II). Acest titlu cuprinde atat dispozitii comune referitoare la
toate formele de societate in capitolul I, cat si dispozitii specifice functionarii fiecarei
forme de societate in capitolele II-IV.
Dispozitiile comune ale functionarii SC privesc unele aspecte ca: regimul juridic
al bunurilor aduse ca aport in societate, probleme legate de plata dividendelor, aspece
referitoare la creditorii asociatilor, chestiuni legate de administrarea societatii si de
raspundere lor, obligatiilr referitoare la actele societatii.
In SNC exista un un numar mic de asociati, de aceea legea nu prevede pentru
aceasta forma de societate adunarea generala sau adunarea asociatilor ca organ de
deliberare si decizie asa cum reglementeaza pentru SRL.
Totusi, unii autori considera ca ar exista o asemenea adunare, deoarece legea face
referire in mai multe articole la asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a
capitalului social, care pot alege sau vor decide. Se poate trage concluzia ca in
problemele care privesc activitatea societatii, hotararile sunt luate impreuna de catre
asociati, in cadrul unei adunari, trebuie sa remarcam faptul ca in ceea ce priveste luare
deciziilor, legea 31/1990 a marcat o evolutie fata de conceptia traditionala, care
prevedea luarea deciziilor cu votul tuturor asociatilor. In reglementarea actuala e
consacrat si pentru SNC principiul majoritatii.
 Deciziile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a
capitalului social in urmatoarele cazuri:
a. alegerea unuia sau a mai multor administratori ai societatii, cu stabilirea duratei
insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca prin contractul de
societate nu se dispune altfel, precum si puterile acordate administratorilor in
indeplinirea atributiilor (art. 77 alin. 1);
b. revocarea administratorilor si limitarea puterilor lor, cu exceptia cazului cand
administratorii au fost numiti prin contractul de societate(art. 77 alin. 3), pentru
ca revocarea lor ar presupune modificarea actului constitutiv si aceasta se face cu
votul majoritatii absolute;
c. rezolvarea opozitiei unui administrator, cand acestia sunt obligati sa lucreze
impreuna, sau a divergentelor dintre administratori;
d. aprobarea bilantului;
e. introducerea actiunii in raspundere a administratorului.

Potrivit dispozitiilo art. 77 alin. 2, deciziile se iau in unanimitate, cu votul tuturor

asociatilor, in mod exceptional, in cazul revocarii administratorilor care au fost numiti
prin contractul de societate.
Legea 31/1990 stabileste si anumite restrictii, unii autori le denumesc
incompatiblitati referitoare la asociati, astfel:
1. asociatul care, intr-o anumita operatiune, are pe cont propriu
sau pe contul altuia, interese contrare celor ale societatii, nu
poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind acea
operatiune. In caz de nerespectare a interdictiei, asociatul va
raspunde pentru pagubele cauzate societatii, daca fara votul
sau nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta(art. 79).
2. art. 82 alin. 2 interzice asociatilor sa realizeze orice
operatiuni pentru ei insisi sau in calitate de reprezentanti
intr-un comert de acelasi tip sau asemanator, fara
consimtamantul prealabil al celorllati asociati.
3. asociatii nu pot fi asociati cu raspundere nelimitata in alte
SC concurente sau care au acelasi obiect de activitate, fara
consimtamantul celorlalti asociati.
Nerespectarea conditiilor atrage excluderea din cadrul societatii si obligarea la
plata unei despagubiri, sau societatea poate sa decida ca acesta a lucrat pe contul ei.
Consimtamantul se socoteste dat daca participarea sau operatiunile, fiind
anterioare actului constitutiv, au fost cunoscute de ceilalti asociati si acestia nu au
interzis continuarea lor.
Drepturile asociatilor:
a. dreptul la beneficii – partea din beneficiicuvenita fiecarui asociat e
stabilita prin contractul de societate; asociatii pot conveni si la o
impartire neproprotionala in raport cu aporturile lor daca, spre exempu,
au in vedere participarea personala a fiecaruia la activitatea societatii. In
 lipsa unei prevederi, partea din beneficii e proportionala cu cota de
participare la capitalul social.
b. Dreptul de a participa la deliberari si luarea deciziilor.
c. Dreptul de a participa la impartirea patrimoniului societatii in caz de
lichidare.
d. Dreptul de a controla activitatea administratorilor.
e. Dreptul de a lua din casa societatii anumite sume pentru cheltuieli
particulare, daca prin actul constitutiv s-a stipulat acest lucru.
Obligatiile asociatilor:
a) depunerea in intregime si la termen a aportului social la care s-au angajat.
Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt
obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant
comun pentru exercitarea drepturilor ce decurg din acest aport. Asociatul
care a adus ca aport una sau mai multe creante nu e liberat cat timp societatea
nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse. Daca plata nu s-a obtinut
prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, in afara de daune, raspunde si
pentru suma datorata cu dobanda legala din ziua scadentei creantelor(art.
84).
b) Asociatii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile indeplinite in
numele societatii de persoanele care o reprezinta(art. 85). Aceasta raspundere
are caracter subsidiar. Normele prin care e reglementata raspunderea
nelimitata si solidara a asociatilor au un caracter imperativ, orice clauza de
limitare sau inlaturare a raspunderii e lovita de nulitate.
c) Asociatul care fara consimtamantul scris al celorlalti asociati intrebuinteaza
capitalul, bunurile, creditul societatii in folosul sau ori in folosul altei
persoane e obligat sa restituie societatii beneficiile care au rezultat si sa
plateasca despagubiri pentru daunele cauzate.

SNC e administrata de unul sau mai multi administratori care pot fi membri,
asociati sau specialistineasociati, persoane fizice sau persoane juridice. Ei pot fi numiti
prin actul constitutiv sau ulterior, de catre asociati. Persoana desemnata ca
administrator trebuie sa indeplineasca anumite conditii: cea a capacitatii si cea a
onorabilitatii, deoarece, potrivit art. 135 din legea 31/1990, persoanele care nu pot si
fondatori nu pot fi nici administratori. Desi art. 135 se refera la administrarea SNC,
unanimitatatea autorilor au considerat ca solutia se aplica pentru toate formele de
societate.
Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de
stipulatie contrara in actul constututiv.
Daca prin contractul de societate sunt alesi mai multi administratori, asociatii pot
stabili ca acestia sa lucreze impreuna sau separat, iar daca nu s-a facut nicio precizare,
se considera ca ei lucreaza independent. Daca se dispune ca administratorii sa lucreze
impreuna, atunci hotararile trebuie luate in unanimitate. Daca vor exista divergente, vor
decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social(art. 76, alin. 1).
Totusi, legea precizeaza ca, pentru acte urgente, acte a caror neindeplinire ar cauza o
paguba mare societatii, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti care se
gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie, starea de
urgenta prin producerea sau nu a unui prejudiciu prin luarea deciziei. Daca un
administrator ia initiativa unei operatiuni ce depaseste limitele unei operatiuni
obisnuite comertului pe care il exercita societatea, acesta trebuie sa instiinteze pe ceilalti
administratori inainte de a o incheia, sub sanctiunea suportarii pierderilor ce ar rezulta.
Operatiunile incheiate in contra opozitiei facute e valabila fata de tertii carora nu li s-a
comunicat o astfel de opozitie. Administratorii sunt raspunzatori solidar fata de
societate pentru:
 realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
 existenta reala a dividendelor platite;
 existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
 exacta indeplinire a hotararilor, stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si
actul constitutiv le impun.

Numarul mic de asociati si volumul redus de activitate reprezinta motive pentru

care SNC nu are personal special desemnat pentru exercitarea controlului. Fiecare
asociat care nu e administrator al societatii poate exercita dreptul la control.
In schimbul aportului lor, asociatii dobandesc parti de interes. Cesiunea partilor de
interes implica si transmiterea calitatii de asociat, cesionarul dobandind calitatea de
asociat in locul cedentului, care pierde aceasta calitate. Regula o reprezinta
imposibilitatea cesionarii, pentru ca poate fi afectat caracterul intuitu personae al
societatii. In mod exceptional, cesiunea aportului de capital (art. 87 alin. 1) e posibila
numai daca a fost pemisa prin actul constitutiv. In literatura de specialitate se afirma ca,
desi legea conditioneaza cesiunea de existenta unei precederi in contractul de societate,
totusi aceasta cesiune ar fi posibila, chiar in absenta unei stipulatii, daca exista
consimtamantul tuturor celorlalti asociati. Aceasta opinie o sustinem, pentru ca
inlocuirea unui asociat cu alta persoana implica modificarea actului constitutiv, iar
acesta poate fi modificat oricand, daca exista acordul tuturor. Deci, cesiunea e posibila
nuai in masura in care e acceptata in unanimitate si trebuie sa indeplineasca si
formalitatile de publicitate, pentru ca ea sa fie opozabila tertilor. Ea va prouce efecte din
ziua efectuarii mentiunilor in RC. Cedentul nu e liberat de datoriile pe care le are fata de
societate – e.g. in cazul in care era debitor fata de societate pentru varsarea neintegrala a
aportului. Raspunderea cedentului continua si fata de terti pentru operatiunile facute
de societate anterior cesiunii. Daca la data cesiunii exista anumite operatiuni in curs de
executare, asociatul cedent e tinut sa suporte consecintele pana la terminarea acestora,
aplicandu-se dispozitiile art. 87 alin. 3, care fac trimitere la dispozitiile art. 225.

Functionarea SRL

Functionarea SRL e reglementata de art. 191-202 din legea 31/1990. pentru ca SRL e
prevazuta ca o forma mixta de societate, care imprumuta caracteristici atat de la
societatiel de persoane, cat si de la societatile de capitaluri, drepturile asociatilor vor fi
asemanatoare cu cele ale asociatilor din SNC, dar fiecare asociat va fi tinut pentru
datoriile societatii numai in limita capitalului social subscris.
Drepturile asociatilor in SRL sunt urmatoarele:
1. dreptul de informare cu privire la societate;
2. dreptul la vot; fiecare parte sociala da dreptul la un vot, dar un asociat
nu poate sa-si exercite dreptul la vot in deliberarile adunarilor
asociatilor referitoare la aporturile sale in natura sau la actele juridice
intre el si societate;
3. dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea
patrimoniului societatii;
4. dreptul de a actiona in justitie dispozitiile; dispozitiile privitoare la
societatea pe actiuni, in ceea ce priveste dreptul de a ataca hotararile
adunarii generale, se aplica si la SRL, termenul de 15 zile urmand sa
curga de la data la care asociatii au luat la cunostinta de hotararile
adunarii generale pe care o ataca;
5. dreptul de a se retrage din societate;
6. dreptul la beneficii.

Unii autori consideta ca drepturle asociatilor ar fi urmatoarele:

1. dreptul la egalitatea de tratament;
2. dreptul de participare la impartirea finala a patrimoniului;
3. dreptul la dividende;
4. dreptul de a participa la elaborarea vointei sociale;
5. dreptul de a se impotrivi hotararilor adunarii asociatilor, atunci cand acestea ar fi
contrare actului constitutiv sau dispozitiilor imperative ale legii (15 zile);
6. dreptul la informare si control asupra gestiunii societatii;
7. dreptul la transmitere, cedare, donare a partilor sociale.

Obligatii:
1. obligatia de a aduce capitalul social subscris;
2. obligatia de a participa la pierderlie societatii;
3. obligatia de a nu face concurenta. Art. 197 alin. 2 dispune ca administratorii nu
pot primi, fara autorizatia adunarii asociatilor, mandat de administrare in alte
societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi
comert ori altul concurent, pe cont propriu sau in contul altei persoane, fizice sau
juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune. Chiar daca acest
articol se refera la administratori, autorii considera ca aceasta obligatie ar reveni
si asociatilor.

Adunarea asociatilor: legea 31/1990 foloseste pentru aceasta adunare, in unele

articole, expresia adnarea generala, in altele adunarea sociala. Cele doua expresii sunt
considerate echivalente. Adunarea asociatilor e organul de deliberare si decizie al SRL,
avand plenitudine de competenta si atributii. In acest caz, legea nu deosebeste intre
adunarea ordinara si adunarea extraordinara, asa cum face pentru SA. Fiind un organ
de deliberare si decizie, adunarea asociatilor hotaraste in conditii de cvorum si
majoritate diferite asupra problemelor obisnuite pentru viata societatii, precum si cu
privire la unele probleme deosebite, cum sunt cele legate de modificarea actului
constitutiv.
Principalele reguli care privesc adunarea asociatilor se refera la convocarea
adunarii asociatilor, care se face de catre administratorul societatii, un asociat sau un
numar de asociat care reprezinta ¼ din capitalul social, aratand scopul convocarii.
Cenzorii societatii trebuie sa convoace adunarea, cand aceasta nu a fost convocata de
administrator, pentru că dispozitiile privitoare la cenzorii SA se aplica si cenzorilor din
SRL. Convocarea asociatilor se face la sediul societatii cel putin o data pe an sau ori de
cate ori e necesar in felul prevazut de actul constitutiv, iar in lipsa unei prevederi
speciale, convocarea se face prin scrisoare recomandata. In toate cazurile insa,
convocarea trebuie facuta cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru tinerea
adunarii, precizandu-se si ordinea de zi.
Principalele atributii ale asociatilor sunt(art. 194):
a. sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului
net;
b. sa desemneze administratorii si cenzorii, sa ii revoce si sa le dea
descarcare de activitate;
c. sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand acesta nu are
caracter obligatoriu potrivit legii;
d. sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele
pricinuite societatii, desemnand si persoanele care o exercita.

Hotararile se iau prin:

 votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale;
 votul tutror asociatilor pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului
constitutiv, afara de cazul cand in actul constitutiv se precizeaza diferit.

Votul poate fi dat personal, prin reprezentant sau prin corespondenta, daca actul
constitutiv prevede asemenea clauze. In literatura a fost criticata aceasta modalitate de
vot, pentru ca elimina, practic, dezbaterile si discutiile directe intre asociati si permite
administratorilor sa influenteze luarea deciziei, prin modul de expunere in scris a
problemelor asupra carora urmeaza sa se hotarasca. In prvinta interdictiei dreptului la
vot, un asociat nu poate exercita dreptul la vot in deliberarea adunarii sociale referitoare
la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societate, in cazul in
care adunarea astfel constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neindeplinirii
majoritatii. Adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi
numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
In cazul SRl cu asociat unic, acesta va exercita atributiile adunarii generale si
asociatul unic va consemna in scris orice decizie adoptata. Asociatul unic poate avea
calitatea de salariat al SRL al carei asociat ii este. In privinta administratorului societatii,
SRL e administrata de unul sau mai multi admnistratori, asociati sau neasociati, numiti
prin actul constituvi sau alesi de adunarea generala. Avand in vedere ca art. 197 alin. 3
lege 31/1990 prevede ca dispozitiile art. 75, 76, 77 alin. 1, 79 se aplica si SRL, regulile
privind administrarea SNC se aplica si in cazul SRL. Obligatiile administratorilor sunt
aceleasi ca si in cazul SA, de asemenea si problemele referitare la incetarea din functie si
cele privind raspunderea sunt valabile pentru SRL. Potrivit art. 198, administratorii au
obligatia de a tine un registru al asociatilot societatii. Acest registru va cuprinde
numele, prenumele, domiciliul, respectiv denumirea, sediul fiecarui asociat, partea
fiecaruia din capitalul social, transferul partior sociale sao orice alta modificare
privitoarea la acestea.
Controlul activitatii poate fi exercitat de catre asociati sau de catre cenzori, in
mod obligatoriu daca numarul asociatilor e mai mare de 15. in ceea ce priveste statutul
cenzorilor, potrivit art. 159 alin. 4, dispozitiile privitoare la cenzorii SA se aplica si in
cazul SRL.

Transmiterea partilor sociale: - legea 31/1990 reglementeaza in art. 202, 203

transmiterea partilor sociale intre asociati, cat si transmiterea acestora catre persoane
din afara societatii. Se face referire si la transmiterea prin succesiune. Transmiterea
partilor sociale si, implicit, a calitatii de asociat poate aduce atingere caracterului intuitu
personae al SRL. De aceea, aceasta are loc doar in anumite conditii. Intre asociati,
transmiterea partilor sociale nu ridica probleme. Ar exista o problema daca prin actul
constitutiv s-ar prevedea ca un asociat nu poate detine mai mult de x% din capitalul
social. Transmiterea partilor sociale catre persoane din afara societatii e permisa numai
daca a fost aprobata de asociatii reprezentand ¾ din capitalul social. In cazul dobandirii
unor parti sociale prin succesiune, aceasta e posibila doar daca in actul constitutiv e
prevazuta expres aceasta modalitate de transmitere. In caz contrar, societatea e obligata
la plata partilor sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil. In privinta
transmiterii partilor sociale prin succesiune, se mai ridica o problema, in cazul in care s-
ar depasi maximul legal de asociati din cauza numarului succesorilor. Acestia vor fi
obligati sa desemneze un numar de titulari, astfel incat sa nu se depaseasca numarul de
50 de asociati. Transmiterea partilor sociale trebuie inscrisa in RC si in Registrul
Asociatiilor. Transmiterea are efect fata de terti doar din momentul inscrierii ei in RC.

Retragerea, excluderea asociatilor din SNC si SRL.

Retragerea din societate e iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu

consecinta incetarii calitatii de asociat. Ca urmare a retragerii, asociatul are dreptul la
partea sa sociala/de interes, iar capitalul social al societatii se reduce in mod
corespunzator si va trebui omdificat si actul constitutiv. Prin retragerea asociatului,
societatea sufera o modificare fata de situatia initiala, dar ea isi continua existenta.
Numai in mod exceptional, cand datorita retragerii numarul asociatilor se reduce la
unul, societatea se dizolva, dar si in acest caz, ea se poate transforma in SRL cu asociat
unic. Asociatul se poate retrage din societate in conditiile prevazut de art. 226:
a. in cazurile expres prevazute in actul constitutiv - legea permite ca prin actul
constitutiv, asociatii sa prevada cazurile si conditiile in care se pot retrage din
societate;
 b. acordul tuturor asociatilor;
c. prin hotararea tribunalului.

Retragerea se poate realiza in temeiul unei htarari judecatoresti a tribunalului, legea

prevazand ca acesta se poate retrage pentru motive temeinice, insa nu prevede care
sunt acestea. Hotararea tribunalului e supusa recursului. In toate cazurile, retragerea
asociatului din societate trebuie mentionata in RC. Ca urmare a retragerii, asociatul
pierde calitatea de asociat. Drepturile asociatului retras cuvenite pentru partile sale
sociale/de interes se stabilesc prin acordul asociatilor. legea permite si desemnarea unui
expert care sa stabileasca aceste drepturi. In caz de neintelegeri intre asociati, drepturile
asociatului retras vor fi stabilite de tribunal.
Excluderea – pentru a proteja societatea si, implicit, pentru a apara interesele
celorlalti asociati, legea 31/1990 reglementeaza exlcuderea din societate a unui asociat.
Masura excluderii asociatului din societatea apare ca o sanctiune aplicata asociatului si,
in acelasi timp, ca un remediu pentru salvarea existentei societatii in folosul celorlalti
asociati. Cazurile de excludere sunt prevazute de art. 222 din legea 31/1990:
1. neefectuarea aportului. Asociatul care, pus in intarziere, nu afecteaza aportul
potrivit prevederilor contractului de societate, va putae fi exclus din societate.
Aceasta masura grava nu inlatura suportarea consecintelor intarzierii in
efectuarea aportului, adica plata despagubirilor si a dobanzilor.
2. starea de faliment sau incapacitatea legala a asociatului cu raspudere nelimitata.
3. imixtiunea in administrarea societatii, folosirea bunurilor societatii si savarsirea
unor acte de concurenta. Asociatul poate fi exclus din societate daca savarseste
anumite fapte considerate ca fiind o manifestare a lipsei de loialitate a acestui
fata de societate: amestecul fara drept in administrarea societatii, intrebuintarea
fara consimtamantul scris al celorlalti asociati a capitalului social sau a creditului
societatii in folosul sau, participarea, fara consimtamantul celorlalti asociati, ca
asociat cu raspundere nelimitata in alte societati concurente(SNC).
4. savarsire de catre asociatii administratori a unor fapte pagubitoare pentru
societate. Asociatii care indeplinesc functii de administrare vor putea fi exclusi
daca savarsesc o frauda in dauna societatii sau se servesc de semnatura sociala
sau de capitalul social in folosul lor sau a altor persoane.
5. exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva
hotararii de prelungire a duratei societatii. Daca opozitia creditorului e admisa,
asociatul debitor va fi exclus.

Excluderea unui asociat din SNc sau SRL se pronunta prin hotarare judecatoreasca.
Potrivit legii, excluderea acestuia se face la cererea societatii sau a oricarui asociat, deci
actiunea poate fi sociala sau individuala. Daca e introdusa in numele societatii sau a
oricarui asociat, ea terbuie sa se bazeze pe hotararea tuturor asociatilor, cu exceptia
asociatului in cauza. Cand e facuta de oricare dintre asociati, trebuie citata si societatea.

Consecinte: cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii,
dar el va avea dreptul la beneficii si va suporta pierderile pana in ziua excluderii sale. El
nu va putea cere insa lichidarea lor pana cand acestea nu vor fi repartizate potrivit
contractului de societate. El are dreptul la contravaloarea partilor sale sociale. Daca la
data excluderii existau anumite operatiuni in curs de executare, asociatul e obligat sa
suporte consecintele si nu-si va putea retrage partea care I se cuvine decat dupa
terminarea acelor operatiuni.
Legea prevede ca asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din
aportul social, ci numai la o suma care sa reprezinte valoarea acestuia.

Societatea pe actiuni

SA este forma cea mai complexa si evoluata a SC. In aceasta forma conteaza
aporturile sociale, nu calitatile personale ale asociatilor. In general, actionarii-asociati
contribuie cu aportul lor la formarea capitalului social fara sa desfasoare o activitate in
societate. Datorita importantei aportului la formarea capitalului social si a estomparii
calitatilor personale ale asociatilor, SA mai este numita si societate anonima.
Aceasta forma de societate e destinata realizarii marilor afaceri ce necesita
capitaluri insemnate. Societatea e conceputa sa adune contributii banesti modeste
pentru formarea capitalului. In acest scop, societatea poate face apel la subscriptii
publice, la un public larg care-i poate aduce resurse considerabile. Insa publicul doreste,
in acelasi timp, sa-si conserve posibilitatea de a-si recupera rapid fondurile investite,
negociind actiunile pe care le poseda => actiunile sunt titluri negociabile.
Viata SA se bazeaza [e legea majoritatii(desemneaza organele societatii, aproba
bilantul, modifica actul constitutiv). Toti actionarii avand drept de vot, exista o aparenta
democratie, dar trebuie luat in cosiderare ca aceastea majoritate nu se calculeaza pe cap
de actionar, si in functie de capital. In principiu, un drept de vot e atasat unei actiuni,
dar actionarul care poseda ½ din actiuni va putea sa isi impuna vointa in fata celorlalti.
In cazul societatilor cu actionari numerosi, nu este necesar sa posezi majoritatea
actiunilor pentru a controla societatea, caci majoritatea se calculeaza in raport cu
voturile exprimate si multi actionari nu se prezinta la adunarea generala => e posibil ca
o societate pe actiuni sa poate fi controlata daca un actionar sau un grup de actionari
poseda aproximativ 25% din capitalul social. De aceea, exista in lege anumite prevederi
care sa protejeze actionarii minoritari. Fara a da o definitie SA, L 31/1990 precizeaza
elementele esentiale ale acestei forme de societate: SA este societatea ale carei obligatii
sunt garantate cu patrimoniul societatii, actionarii fiind obligati pana la concurenta
capitalului social subscris, actiunile fiind fractiuni ale capitalului social si, totodata,
titluri reprezentative ale contributiilor asociatilor la formarea capitalului social.

Actiunile: notiunea are mai multe sensuri:

1. o fractiune a capitalului social;
2. actiunea e un titlu de valoare, incorporand drepturi si obligatii
izvorate din calitatea de actionar;
3. actiunea desemneaza si raportul juridic societar.
Capitalul social al unei SA nu poate fi mai mic de 90.000 RON. In conditiile legii,
capitalul social se poate mari/micsora, dar cu respectarea prevederilor legii.
Capitalul social e impartit in actiuni. Actiunile sunt:
- definitive 1 = un titlu reprezentativ al contributiei asociatului-
actionar, constituind o fractiune a capitalului social care-I confera
posesorului calitatea de actionar;
- definitive 2 = o parte sociala reprezentata printr-un titlu,
transmisibila si negociabila, in care se materializeaza drepturile
asociatilor.
Caracterele actiunilor:
 fractiuni ale capitalului social care au o valoare nominala. Legea 31/1990
instituie un plafon minim privind valoarea nominala a unei actiuni – 0,1
RON. Societatea poate emite actiuni cu o valoare mai mare. Legea permite
emiterea de titluri cumulative atunci cand actiunile sunt nominative si sunt
emise in forma materiala.
In actul constitutiv trebuie sa se prevada numarul si valoarea nominala a
actiunilor. Egalitatea de valoare a actuinilor e consacrata cu caracter imperativ in art. 94,
legea 31/1990. Valoarea se distinge de valoarea intrinseca. Aceasta reprezinta cota-parte
din actiune in activul social net fara datorii de terti (in momentul constituirii societatii,
valoarea nominala = valoarea intrinseca).
Valoarea nominala si valoarea intrinseca sunt diferite de valoarea
bursiera(stabilita pe legea cererii si a ofertei).
Exista totusi actiuni care confera titularilor drepturi diferite. Acestea sunt (art. 95)
actiunile preferentiale cu dividend prioritar, fara drept de vot. Aceste actiuni dau
dreptul la un dividend prelevat asupra beneficiului distribuibil anterior oricarei alte
preluari. Aceste actiuni preferentiale nu pot depasi ¼ din capitalul social. Anumite
persoane(administratori, cenzori) nu pot fi posesorii unor astfel de actiuni.
 conform legii 31/1990, art. 102, actiunile sunt indivizibile: coproprietarii unei
actiuni trebuie sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea
drepturilor rezultate din acea actiune.
 Sunt titluri negociabile: sunt considerate titluri de valoare/ de credit si sunt
denumite valori mobiliare. Actiunile pot fi transmise altor persoane in
conditiile stabilite de lege. Legea 31/1990 prevede doua situatii de
restrangere a negociabilitatii actiunilor: exemplu: societatea nu poate dobandi
propriile actiuni decat in anumite conditii restrictive.

Natura juridica a actiunilor: sunt considerate a fi bunuri mobile prin

determinarea legii, dar numai in privinta fiecaruia dintre actionari si cat dureaza
societatea. Actiunile sunt considerate a fi titluri de credit, desi nu satisfac pe deplin
conditiile acestora. Actiunile nu sunt titluri autonome, independente fata de actele
juridice din care decurg (isi au izovrul in actul de societate) -> unii autori le
denumesc titluri corporative, societare/de participatiune.
Tipuri de actiuni:
in functie de drepturile conferite
 actiuni ordinare;
actiuni preferentiale.
in functie de modul de transmitere, actiunile ordinare sunt:
nominative;
la purtator.

Felul actiunilor va fi stabilit prin actul constitutiv. Daca nu s-a facut nicio
precizare, se considera ca sunt la purtator.
Actiunile de drept comun sunt la purtator, cele nominative fiind exceptia(pot fi
emise in forma materiala, pe suport de hartie ori in forma dematerializata, prin inscriere
in cont).
Actiunile neplatite in intregime vor fi intotdeauna nominative. Prin hotararea
adunarii generale extraordinare, actiunile nominative devin actiuni la purtator si invers.

Actiunile nominative: principalul caracter = identifica titlul actiunilor. In

titlu(cuprinsul actunilor) sunt mentionate datele de identificare ale actionarului.
Aceleasi elemente de identificare sunt inscrise si in registrul societatii.
Pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie sau in forma dematerializata,
prin inscriere in cont.
Actiunile nominative in forma materiala pot fi emise si ca titluri cumulative
pentru mai multi actionari. Daca n-a emis actiunile in forma materiala, societatea va
elibera actionarilor din oficiu/la cerere cate un certificat de actionar. Pe langa acest
elemen, certificatul trebuie sa arate numarul, categoria, valoarea nominala a actiunilor,
pozitia la care sunt inscrisi actionarii in registrul actionarilor, numarul de ordine al
actionarilor.
In cazul acestor actiuni, titularii titlurilor sunt titularii drepturilor.

Actiunile la purtator sunt acelea care nu au numele titularului enuntat in titlu.

Conform art. 99, legea 31/1990: dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se
transmite prin simpla lor traditiune -> drepturi aferente actiunilor, exista si pot fi
exercitate de catre posesorul lor. Actiunile la purtator exista doar in forma materiala.

Actiunile preferentiale confera titularilor drepturi diferite de cele ale titularilor

actiunilor ordinare. Existenta lor trebuie sa fie prevazuta in actul constitutiv(art. 94 alin.
2 legea 31/1990). Pot fi emise la infiintarea societatii sau ulterior in baza unei hotarari a
adunarii generale extraordinare. Confera dreptul la un dividend prioritar si alte
drepturi(dreptul la informare, de preemtiune in cazul majorarii capitaluli social, de a
participa la distribuirea rezervelor, etc).
Conform art. 94, alin.3, legea interzice ca actiunile sa fie detinute de
administratori, cenzori, membrii ai Consiliului de Supraveghere, etc.
Cuprinsul actiunilor(art. 93 alin. 2: denumirea si durata societatii, data actului
constitutiv, numarul de inregistrare din RC, codul unic, numarul M. Of. in care s-a facut
publicarea, capitalul social, numarul actionarilor, numarul de ordine al actiunilor,
valoarea nominala, varsamintele efectuate, avatajele acordate fondatorilor si atributele
de identificare ale actionarului(actiunile nominative).
Actiunile trebuie sa poarte semnatura a oi membri ai Consiliului de
Administratie, respectiv directoratului/ daca e admnistrator unic – semnatura lui. Pot fi
emise doar dupa inmatricularea in RC. Pot fi emise actiuni noi pentru majorarea
capitalului social daca au fost complet achitate cele din emisiunea precedenta.

Transmiterea actiunilor

Actiunile nominative – dreptul de proprietate asupra lor se transmite printr-o

declaratie facuta in registrul actionarilor societatii emitente, semnata de
cedent si cesionar si cu mentiunea facuta pe titlu.
Mentiunea in registru e necesara pentru a face operatiunea opozabila societatii.
S-a decis ca o cesiune de actiuni nominative neinsemnata in registrul actionarilor si
neagreata in prealabil in Consiliul de Administratie, conform statutelor, e inexistenta
fata de societate.
Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar pentru plata integrala
a actiunilor timp de 3 ani calculati de la data facerii mentiunii de transmitere in
Registrul Actionarilor. Conform legii, prin actul constotutiv se pot prevedea si alte
modalitati de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative(prin
act autentic, etc).
Transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative
dematerializate, ce nu sunt tranzactionate pe o piata organizata, nu e reglementata de
lege. Se considera ca in acest caz, transmiterea se face prin virarea din contul cedentului,
la ordinul lui, in contul cesionarului. Dreptul de proprietate asupra actiunilor
nominative emise in forma dematerializata, tranzactionate pe o piata organizata, se
transmite respectand legislatia privitoare la piata de capital.
Transmiterea actiunilor la purtator se face prin traditiune.
Legea reglementeaza si dobandirea de catre societati a propriilor actiuni(legea
31/1990 se poate modifica in aceasta privinta). Totusi, o societate nu poate sa-si
dobandeasca propriile actiuni in orice conditii, legea impunand anumite restrictii(art.
103 legea 31/1990):
 autorizarea dobandirii propriilor actiuni e acordata in cadrul adunarii
generale extraordinare. Hotararea se va referi la: numarul maxim de actiuni
ce urmeaza a fi dobandite, termenul in care vor putea fi dobandite(nu poate fi
mai mare de 18 luni de la publicarea hotararii in M. Of.), contravaloarea lor
minima si maxima. Valoarea nominala a actiunilor proprii dobandite de
societate nu poate depasi 10% din capitalul social subscris; pot fi dobandite
doar actiuni integral liberate.
 Plata se va face din profitul distribuibil sau din rezervele societatii, dar nu
cele legale.

Daca actiunile proprii sunt dobandite pentru a si distribuite angajatilor societatii,

actiunile astfel dobandite trebuie distribuite in termen de 12 luni de la dobandire.
Actiunile dobandite cu incalcarea acestei reguli trebuie instrainate in termen de un an
de la dobandire. Totusi, aceste restrictii nu se aplica in cazurile urmatoare(art. 104):
sunt dobandite pentru reducerea capitalului social(decizie luata de adunarea
generala extraordinara);
sunt dobandite ca urmare a unui transfer cu titulu universal;
sunt dobandite ca urmare a procesului de executare silita impotriva unui actionar-
debitor al societatii;
sunt dobandite cu titlu gratuit.

Regulile nu se aplica atunci cand societatea trebuie sa plateasca actiunile, in cazul

retragerii actionarului din societate.
Actiunile dobandite in aceste conditii nu dau dreptul la dividende pe perioada
detinerii lor de catre societate, si dreptul de vot referitor la aceste actiuni este suspendat.

Obligatiunile

In anumite cazuri, capitalul social al unei SA poate deveni insuficient. Societatea

poate majora capitalul social(dezavantaje: mai multi actionari, dividende mai mici);
poate contracta un imprumut bancar(dezavantaj: termen scurt, cererea de garantii);
poate emite obligatiuni(titluri de valoare emise de societate in schimbul sumelor de
bani imprumutate, ele incorporand obligatia societatii de a rambursa aceste sume si de
a plati dobanzile aferente).
Trasaturi:
 sunt considerate a fi fractiuni ale unui imprumut unic contractat de societate;
 sunt valori mobiliare, dar calitatea de obligatar nu se confunda cu cea de
actionar. Obligatarul e un creditor al societatii; are dreptul la restituirea sumei si
plata dobanzilor. Dreptul sau exista indiferent daca societatea obtine sau nu
beneficii.
 Subscrierea unei obligatiuni este un act civil, pe cand subscrierea unei actiuni
este un act de comert;

Feluri:
in functie de modul in care circula:
nominative: inscriu atributele de identificare ale obligatarului;
drepturile referitoare la ele se exercita daor de titular, dreptul de
proprietate se transmite prin declaratia facuta in registrul de
obligatiuni;
la purtator: traditiune.
in functie de forma in care se emit:
materiale, pe suport de hartie;
forma dematerializata, prin inscriere in cont.
dupa drepturile conferite titularilor:
ordinare: dau dreptul la restituirea valorii nominale si la dobanda;
 cu prima de emisiune – se cumpara de catre subscriitor cu un pret
sub valoarea comerciala, diferita fiind prima;
cu prima de rambursare – la scadenta se plateste o valoare mai mare
decat valoarea nominala;
cu loturi: dau dreptul prin tragere la sorti, la o suma suplimentara
care reprezinta lotul.

Emiterea obligatiunilor: prin hotararea adunarii generale extraordinare. Valoarea

obligatiunilor emise nu poate depasi ¾ din capitalul social varsat. Valoarea nominala a
unei obligatiuni nu poate di mai mica de 2,5 RON. Obligatiunile dintr-o singura
emisiune trebuie sa aiba valori egale.

Rambursarea obligatiunlor: se face, in general, la scadenta. Anterior acestui termen,

confrom legii, obligatiunile din aceeasi emisiune pot fi rambursate prin tragere la sorti
la o suma superioara valorii lor nominale, Cuma pe care societatea a stabilit-o si a
anuntat-o prealabil cu minimum 15 zile anterior datei tragerii la sorti.
Diferenta dintre suma ce reprezinta valoarea nominala si suma stabilita si anuta
prealabil de societate reprezinta prima de rambursare, are rolul sa compenseze
dobanzile pe perioada ramasa pana la scadenta.
O modalitate de eliberare a obligatiunilor prevazute de legea 31/1990 e conversia
lor in actiuni. Obligatiunile pot fi convertite atat in actiuni ordinare car si in actiuni cu
dividend prioritar fara drept de vot.
Conversia obligatiunilor in actiuni nu se poate face decat la cererea obligatarului,
societatea neputand sa-l oblige sa accepte convertirea in locul rambursarii valorii
nominale si a dobanzilor.

Adunarea Generala a obligatarilor:

Detinatorii de obligatii sunt creditori ai societatii. In aceasta calitate ei beneficiaza

de toate drepturile pe care creditorul le are impotriva debitorului sau. Legea recunoaste
posibilitatea organizarii obligatarilor pentru apararea drepturilor lor -> se pot intruni in
cadrul unei Adunari Generale.
Adunarea se convoaca la cererea unui numar de obligatari care sa reprezinte ¼
din titlurile emise, nerambursabile. Adunarea va fi convocata pe chletuiala societatii
care a emis obligatiunile. In privinta formelor, conditiilor, termenelor conventionale
sunt aplicabile dispozitiile referitoare la adunarea generala.
Aceasta adunare are atributiile urmatoare:
1.Numeste un reprezentant al obligatarilor cu drept de a-i reprezenta fata de
societate si in justitie; vor putea lua parte la adunarea generala a actionarilor.
2.Indeplineste toate actele de supraveghere si aparare a intereselor comune ale
obligatarilor.
3.Constituie un fond pentru acoperirea cheltuielilor necesare apararii drepturilor
obligatarilor.
 4.Poate face opozitie la orice modificare a actului constitutiv al societatii prin care
s-ar aduce atingere drepturile obligatarilor.
5.Se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni de catre societate.
La adunarea generala pot participa toti obligatarii care detin obligatiuni din
aceeasi emisiune. Obligatarii pot fi reprezentati, dar nu de catre
administratorii/cenzorii/functionarii societatii. Hotararile adunarii generale luate cu
respectarea legii sunt obligatorii pentru toti obligatarii(chiar si pentru cei ce n-au luat
parte la adunare sau au votat contra). Aceste hotarari vor putea fi atacate in justitie de
obligatarii ce n-au participat la adunare sau au votat impotriva si au cerut sa se
consemneze aceasta in provesul verbal al sedintei. Competenta apartine instantei in a
cerei raza teritoriala isi are sediul social.
In toate cazurile in care au fost incalcate drepturile obligatarilor, societatea poate
fi chemata in judecata. Dreptul la actiune apartine oricarui obligatar daca i-au fost
incalcate drepturile. Daca reprezentantul obligatarilor a intentat o actiune impotriva
societatii, actiunea individuala a obligatarilor e inadmisibila daca are acelasi obiect.

Actionari. Drepturi si obligatii

Drepturile actionarului sunt guvernate de doua principii: principiul egalitatii

intre actionari si cel al indivizibilitatii actiunilor.

Drepturile nepatrimoniale

1. dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor: apartine tuturor

actionarilor. In anumite situatii, cand exista contrarietate de interese, legea
impune actionarilor obligatia de a se abtine de la vot, nu de a lipsi de la AGA.
Actionarii pot participa la AGA direct sau prin reprezentant pe baza unei procuri
(trebuia data pentru o anumita AGA, in forma scrisa). Procurile trebuie depuse la
sediul social in original, in timpul in care trebuie depuse si actiunile. Incapabilul
si persoana juridica vor fi reprezentate de reprezentantii legali. Legea stabileste
ca administratorii si functionarii societatii nu-i pot reprezenta pe actionari,
urmarindu-se prin aceasta interdictie acapararea de catre administratori a unui
anumit de voturi si influentarea rezultatului deliberarii. Aceasta norma are
caracter imperativ, sanctiunea fiind nulitatea hotararii dac fara votul celor
reprezentati de administratori sau functionari nu s-ar fi obtinut majoritatea
ceruta.
2. dreptul la vot : in temeiul actiunilor lor, actionarii au dreptul de vot in AGA.
Conform legii, orice actiune platita da dreptul la un vot in AGA, daca prin actul
constitutiv nu s-a prevazut altfel. In general, actionarii exercita dreptul lor de vot
proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda. Renuntarea dreptului la
vot, cesiunea dreptului de vot separata de transmisiunea actiunilor ori conventia
cu privire la exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot este sanctionata
civil si penal.
 Prin actul constitutiv se poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care
poseda mai mult de o actiune. Exercitarea dreptului de vot este suspendata pentru
actionarii care nu au efectuat varsamintele ajunse la scadenta.
3. Dreptul de informare: actionarii au dreptul sa fie informati asupra
desfasurarii activitatii societatii. Administratorii au obligatia de a pune la
dispozitia actionarilor registrele societatii si de a elibera extrase de pe ele.
Actionarii mai pot cerceta bilantul depus in copie la sediul social anterior
intrunirii AGA. Mai pot cerceta rapoartele administratorilor, directoratului,
cenzorilor, auditorilor sau pot obtine copii.
Actionarii pot sesiza in scris Consiliul de Adminstratie, Directoratul, in urma
consultarii documentelor; acestea vor trebui sa raspunda in scris in termen de 15
zile. Actionarii pot cere instantei sa desemneze un expert care sa analizeze
anumite operatiuni din gestiunea societatii.

Drepturile minoritatilor de actionari - Legea acorda anumite drepturi

minoritatilor de actionari, respectiv unui anumit numar de actionari ce reprezinta o
anumita cota de capital. Astfel, au dreptul de a cere administratorilor convocarea AGA;
administratorii si directoratul sunt obligate sa convoace AGA la cererea
reprezentantilor a 10% din capitalul social sau o cota mai mica, daca in actul constitutiv
se prevede astfel.
Administratorii sunt obligati sa convoace deindata AGA(va avea loc in termen
de o luna de la cerere). Daca nu se conformeaza, convocarea AGA va putea fi ordonata
de instanta de la sediul social
Dreptul de a denunta cenzorilor anumite fapte; conzsorii vor fi obligate sa
prezinte observatiile si propunerile lor. Daca vor gasi intemeiata reclamatia, vor fi
obligate sa convoace AGA.
Dreptul de a cere instantei desemnarea expertilor: conform legii, unul sau mai
multi actionari ce detin cel putin 10% din capitalul social se pot adresa instantei pentru
desemnarea unor experti care sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii.
Dreptul oricarui actionar de a ataca in justitie hotararile AGA.
Dreptul de a se retrage din societate daca nu e de acord cu anumite hotarari care
se refera la schimbarile obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau
schimbarea formei societatii. Se considera ca aceste elemente sunt esentiale pentru
intrarea actionarului in societate, deci schimbarea l-ar indreptati sa se retraga.
Drepturile majoritatii de actionari. Actionarii ce reprezinta intregul capital social
pot, daca nu exista opozitie, sa tine ao adunare generala si sa ia o hotarare de
competenta adunarii fara a fi respectate formalitatile cerute pentru convocarea ei( se
scuteste de un formalism inutil SA care are un numar mic de actionari). Se porneste de
la premisaca scopul pentru care au fost instituite regulile referitoare la convocare este
de a-I proteja pe actionari, ei avand posibilitatea de a lua la cunostinta din vreme despre
tinerea adunarii generale si a ordinii de zi. Dar daca toti actionarii sunt prezenti la
adunarea generala, se considera ca interesele lor nu sunt primejduite.
Drepturile patrimoniale
 1. Dreptul la dividende: conform legii, cota-parte din beneficii platita fiecarui
actionar este numita dividend. In general, dividendele se vor plati
actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social daca in actul
constitutiv nu se prevede altfel.cuantumul dividendelor se stabileste de
adunarea generala ordinara. In conform cu legea, dividendele se platesc din
beneficiile reale si utile.
2. Dreptul asupra rezervelor: potrivit legii, din beneficiile societatii se ca prelua
in fiecare an o cota de cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva pana
va ajunge la a 5-a parte din capitalul social(minim). Actionarii au posibilitatea
de a stabili o cota mai mare. Rezerva are aceeasi natura juridica ca si capitalul
social, unii autori spunand ca este o prelungire a acestuia.
Ratiunea prevederii rezerveieste protectia creditorilor.
3. Actionarii care se retrag au dreptul sa ceara calcularea cotei lor asupra
intregului activ social(se va cuprinde si rezerva)
4. Dreptul preferential de subscriptie: conform legii, daca societatea isi
majoreaza capitalul social, actionarii au dreptul de a subscrie cu preferinta
actiunile emise proportional cu numarul de actiuni pe care le poseda. Acest
drept trebuie exercitata intr-un anumit termen fixat de adunarea generala.
Daca in termenul stabilit actionarii n-au subscris actiuni, vor putea fi
subscrise de (pb)?
5. Dreptul asupra bunurilor rezultate din lichidare: la incetarea existentei
societatii, actionarii au dreptul sa primeasca partea ce li se cuvine in urma
lichidarii societatii. Partea ce li se cuvine se stabileste de catre lichidatori prin
bilantul final de lichidare.
6. Dreptul de a instraina actiuni.

Obligatiile actionarilor

1.realizarea aportului: in cazul neachitarii la scadenta a varsamintelor datorate,

societatea ii va soma public pe actionarii ce nu si-au indeplinit aceasta obligatie.
Art. 100, L 31/1990: actionarii ce n-au efectuat varsamintele, societatea ii va invita sa-si
indeplineasca aceasta obligatie printr-o somatie colectiva, publicata de 2 ori, la interval
de 15 zile, in M. Of. Si intr-un ziar de larga raspandire. Daca nici dupa aceasta somatie
actionarul nu efectueaza varsamantul, societatea va putea:
 sa decida urmarirea actiunilor pentru varsamintele restante, aplicandu-se regmul
din dreptul comun in materie de executare silita;
 sa decida anularea actiunilor(nominative)
In acest caz, decizia de anulare se va publica in M. Of. cu specificarea numarului de
ordine al actiunilor anulate. Ulterior, societatea va emite noi actiuni purtand acelasi
numar care vor fi vandute(sumele obtinute vor fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor
de publicitate si vanzare). Daca sumele obtinute nu sunt indestulatoare, societatea se va
putea indrepta impotriva subscriitorilor si cesionarilor. Daca nici in urma acestei
proceduri nu s-au putut obtine sumele, societatea trebuie sa reuca capitalul social la
capitalul social existent.
 2.respectarea actului constitutiv si a hotararilor adunarii generale: hotararile
adunarii generale, luate in conditiile legale si ale actului constitutiv sunt obligatorii
chiar si pentru actionarii care n-au participat la adunare sau au votat impotriva. Totusi,
un actionar care n-a participat la adunare sau a participar si a votat impotriva si a cerut
sa se precizeze aceasta in procesul verbal al sedintei poate cere instantei anularea
hotararii.
3.obligatia de a suporta pierderile in limita aportului adus.

Adunarile generale. In cazul SA, L 31/1990 reglementeaza adunarea generala

ordinara si adunarea generala extraordinara, cu compuneri diferite. Ele se vor tine la
sediul societatii sau in localul ce se va indica in convocare.
Adunarea Generala Ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 5
luni de la incheierea exercitiului financiar.
Atributii:
a) sa discute, aprobe sau sa modifice situatiile financiare
anuale, pe baza raportului prezentat de consiliul de
administratie, directorat, consiliul de supraveghere sau
de auditorul financiar;
b) sa aleaga/ revoce membrii Consiliului de
Administratie, de Supraveghere, cenzorii, auditorii; sa
le fixeze remuneratia;
c) sa se pronunte asupra gestiunii Consiliului de
Administratie, a Directoratului;
d) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si
programul de activitate pentru exercitiul financiar
urmator;
e) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia
sau a mai multor unităţi ale societăţii.
Pentru validitatea deliberarii este necesara prezenta:
- la prima convocare a actionarilor ce detin cel putin ¼ din
numarul total de drepturi de vot, iar hotararile se iau cu
majoritatea voturilor exprimate;
- la a doua convocare(daca adunarea nu a putut lucra din cauza
neindeplinirii conditiilor de mai sus), adunarea va putea delibera
indiferent de cvorumul intrunit, luand hotarari cu majoritatea
voturilor exprimate.

Adunarea Generala Extraordinara se intruneste de cate ori e necesar(art. 113).

Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara:
- la prima convocare prezenta actionarilor detinand minii ¼ din
totalul de drepturi de vot, hotararile fiind luate cu majoritatea
voturilor actionarilor prezenti si a reprezentantilor.
 - La a doua convocare si urmatoarele: prezenta actionarilor
reprezinta minim 1/5 din numarul total de drepturi de vot,
hotararile fiind luate cu majoritatea voturilor exprimate.
(*) Deciziile referitoare la modificarea obiectului principal de activitate,
reducerea/majorarea capitalului socia sau schimbarea formei, fuziunea, divizarea sau
dizolvarea societatii se iau cu o majoritate de cel putin 2/3 din drepturile de vot
detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.

Adunarea Generala e convocata de consiliul de administratie sau de directorat.

Convocarea se publica in M. Of. si in unul din ziarele de larga raspandire din localitatea
in care se afla sediul societatii sau in cea mai apropiata localitate.
Daca toate actiunile sunt nominative, convocarea poate fi facuta si prin scrisoare
recomandata sau prin scrisoare transmisa pe cale electronica(daca permita actul
constitutiv). Trebuie expediata cu minimum 30 zile anterior datei adunarii, la adresa
actionarului inscris in Registrul Actionarilor.
Convocarea va cuprinde:
 locul si data tinerii Adunarii;
 ordinea de zi;
 daca se vor lua hotarari de numire a administratorilor/ a membrilor
consiliului de supraveghere si informatii referitoare la acestia;
 daca se vor lua hotarari privind midificarea actului constitutiv. Convocarea
trebuie sa cuprinda textul integral al propunerilor de modificare.
Actionarii ce reprezinta minimum 5% din capitalul social vor putea cere introducerea
unor noi puncte pe ordinea de zi. Cererea trebuie inaintata consiliului de administratie
sau directoratului in maximum 15 zile de la publicarea convocarii. Daca actionarii
doresc sa formuleze propuneri de candidaturi, in cerere vor fi introduse si date cu
privire la persoana candidatilor.
Daca in cadrul adunarii se vor discuta situatiile financiare anuale, rapoartele
administratorilor/directoratului, al consiliului de supraveghere, propunerile privind
distribuirea de dividende, acestea trebuie puse la dispozitia actionarilor la sediul
societatii pentru a putea fi cercetate. Actionarii pot cere copii de pe aceste documente.
Eventual, daca societatea are o pagina de internet, acestea se vor publica si acolo.
In cadrul adunarii, actionarii pot sa-si numeasca un reprezentant, dar trebuie sa
existe o procura. Actionarii ce n-au capacitate de exercitiu deplina si actionarii persoane
juridice vor fi reprezentate in adunare prin reprezentantii lor legali.
Daca actionarii vor fi reprezentati, procurile trebuie depuse in original cu 48 de
ore inainte de adunare. In caz contrar, se va pierde exercitiul dreptului de vot.
L 31/1990 stabileste ca membrii consiliului de administratie, directorii, membrii
directoratului, ai consiliului de supraveghere, functionarii societatii nu-i pot reprezenta
pe actionari sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca fara votul lor nu s-ar fi obtinut
majoritatea ceruta. Actionarii care au si calitate de administratori, membri ai
directoratului, sau consiliului de supraveghere, nu pot vota, nici personal, nici prin
mandatar, descarcarea lor de gestiune sau in vreo problema in care persoana lor sau
administratia lor ar fi in discutie.
 Trebuie sa se abtina de la vot actionarii care intr-o anumita operatiune au fie
personal sie ca mandatari ai unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii.
Adunarea generala va fi deschisa de presedintele consiliului de administratie/al
directoratului. El va alege 1 pana la 3 secretari care vor verifica listele de prezenta,
indicandu-se si capitalul social pe care-l reprezinta fiecare actionar. Unul dintre
secretari ca intocmi un proces verbal al sedintei. Orice atiune da dreptul la un vot, daca
prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Legea reglementeaza ca votul va fi secret in
anumite cazuri:
 numirea sau revocarea membrilor consiliului de administratie sau de
supraveghere;
 numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau a auditorilor financiari;
 hotararile referitoare la raspunderea administratorilor, consiliului de
supraveghere, cenzorilor, auditorilor.
Hotararile adunarii generale trebuie depuse in termen de 15 zile la ORC si vor fi
publicate in M. Of. Hotararile luate in limitele legii si ale actului constitutiv sunt
obligatorii pentru toti actionarii, chiar si pentru cei absenti la adunare sau care au votat
impotriva.
Hotararile adunarii generale conrtare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in
termen de 15 zile de la data publicarii in M. Of. ele pot fi atacate de catre actionarii
absenti la adunare sau care au votat impotriva si au cerut sa se insereze acest fapt in
procesul verbal al sedintei. Nu vor putea fi atacate hotararile de catre membrii
consiliului de administratie sau ai consiliului de supraveghere, daca acestea se refera la
revocarea lor din functie. Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea care va
fi reprezentata de catre o persoana desemnata de catre presedintele instantei, persoana
ce trebuie sa fie si actionar.
Actiunea va fi introdusa la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul
societatea. Daca au fost introduse mai multe actiuni in anulare, ele pot fi conexate.
Hotararea irevocabila de anulare va fi mentionata in RC si publicata in N. Of., de
la data publicarii ea devenind opozabila tuturor actionarilor.
Odata cu introducerea cererii, reclamamntul poate cere si suspendarea executarii
hotararii.
Legea 31/1990 reglementeaza cazurile in care un actionar se poate retrage din
societate. Actionarii se pot retrage din SA daca a fost luata o hotarare referitoare la:
schimbarea obiectuliu principal de activitate; mutarea sediului social; schimbarea
formei societatii; fuziunea/divizarea societatii si au votat contra. Ei vor solicita
cumpararea actiunilor de catre societate. Dreptul de retragere trebuie exercitat in
termen de 30 de zile de la data publicarii in M. Of., pentru primele trei cazuri, si de la
data adoptarii hotararii in ultimul caz; pretul platit de societate pentru actiuni va fi
stabilit de catre un expert, platit de societate.

Sistemul unitar

SA poate fi administrata de catre un administrator sau mai multi, numarul lor

fiind impar(atunci vor forma un consiliu de administratie). Administratorii sunt
desemnati de catre adunarea generala ordinara a actionarilor, dar pot fi numiti si prin
actul constitutiv.
Pe durata indeplinirii mandatului, administratorii nu pot incheia cu societatea un
contract de munca. Daca administratorii au fost desemnati dintre salariatii societatii,
contractul individual de munca e suspendat pe perioada mandatului. Administratorii
vor putea fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara. Daca revocarea
survine fara justa cauza, administratorii nu vor putea cere reintegrarea in functie, ci
daune-interese.
In caz de vacanta a unuia sau mai multor posturi de administratori, consiliul de
administratie ca putea numi administratori provizorii, dar trebuie sa convoace
adunarea generala a actionarilor. Cand este un singur administrator si el doreste sa
renunte la mandat, el are obligatia convocarii adunarii generale ordinare. Daca
administratorul unic e in imposibilitatea de a-si exercita functia ori decedeaza, conzorii
au obligatia sa numeasca un administrator provizoriu si sa convoace de urgenta
adunarea generala ordinara. Daca cenzorul nu-si indeplineste aceasta obligatie, oricare
dintre actionari poate cere instantei autorizarea convocarii adunarii generale. Prin
hotararea instantei se aproba si ordinea de zi si data tinerii adunarii.
Prin actul constitutiv sau prin hotararea AGA se poate prevede ca unul sau mai
multi membri ai consiliului de administratie sa fie independenti. Un administrator nu e
considerat independent daca :
 este director al societatii;
 este salariat al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta si a
avut cu aceasta un raport de munca in ultimii 5 ani;
 este actionar sau reprezinta un actionar semnificativ al societatiil;
 are sau a avut in ultimul an relatii de afiliere cu societatea(art. 138^2, alin. 2,
L. 31/1990).
La desemnarea administratorului independent, adunarea generala a actionarilor
ca avea in vedere anumite criterii(art 138^2, alin. 2, L 31/1990).
Consiliul de administratie alege dintre membrii sai un presedinte al consiliului.
Acesta poate fi ales si de catre AGA. El va coordona activitatea consiliului de
administratie, va veghea la buna functionare a organizarii societatii si va intocmi
anumite rapoarte pe care le va prezenta adunarii generale. Consiliul de administratie
poate crea comitete consultative formate din cel putin doi membri ai consiliului de
administratie, aceste comitete urmand sa elboreze anuimte recomandari consiliului. Ele
trebuie sa intocmeasca periodic rapoarte asupra activitatii lor.
Cel putin doi membri ai fiecarui comitet trebuie sa fie administratori, neexecutiv
independent. In cazul comitetului de audit(control) si de remunerare, toti trebuie sa fie
administratori neexecutivi.

Consiliul de administratie

Se intruneste cel putin o data la 3 luni(anterior modificarii, se intalnea cel putin o

data pe luna). Va fi convocat:
a. de catre presedinte;
 b. la cererea motivata a minimum doi dintre membrii sai;
c. la cererea motivata a directorului general.

Convocarea va cuprinde data, locul si ordinea de zi.

La fiecare sedinta se va intocmi un proces verbal care va cuprinde: numele
participantilor, ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul de voturi. Va fi semnat de
presedinte si de un administrator.
Consiliul de administratie arre urmatoarele atributii(care nu vor putea fi delegate
directorilor)
 stabilirea directiilor principale de activitate si de dezvoltare a societatii;
 stabilirea politicilor contabile;
 numirea si revocarea directorilor;
 stabilirea remuneratiei lor;
 intocmirea raportului annual;
 organizarea adunarii generale;

Consiliul de administratie poate delega unele dintre atributiile sale unor

directori; acestia sunt numiti de catre consiliu; pot fi mai multi, dar trebuie sa existe un
director general; ei sunt responsabili de luarea masurilor referitoare la conducerea
societatii.
In raport cu tertii si in justitie, consisliul de administratie reprezinta societatea.
Presedintele consiliului si unul sau mai multi administratori pot fi imputerniciti prin
actul constitutiv sa reprezinta societatea impreuna sau separat.
In orice caz, numele persoanelor imputernicite sa reprezinte societatea vor fi
inregistrare la RC. Ele trebuie sa depuna specimen de semnatura. Administratorii sunt
raspunzatori de indeplinirea tuturor obligatiilor conform art. 72-73(a se vedea la SNC).
Administratorii raspund fata de societate si pentru prejudiciile cauzate prin actele
indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi prous daca ei
si-ar fi exercitat supravegherea.
Administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese
contrare societatii, trebuie sa instiinteze ceilalti administratori, cenzori sau auditori, si sa
nu ia parte la nicio deliberare privind acea operatiune. El e obligat sa se abtina daca
intr-o anumita operatiune are interese sotull/sotia, rudele, afinii pana la fradul 4
inclusiv. Altfel va raspunde pentru daunele cauzate societatii.
Administratorii sunt raspunzatori solidar cu predecesorii lor imediati daca
avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia nu le-au comunicat
cenzorilor/auditorilor interni/financiari.
L. 31/1990 interzice creditarea de catre societate a administratorilor ptin
acordarea de imprumuturi acestora ori garantarea unor imprumuturi facute de acestia.
Nimeni nu poate functiona in mai mult de 5 consilii de administratie
concomitent. Interdictia nu se aplica daca cel ales este proprietar a cel putin ¼ din
totalul actiunilor ori este administrator al unei societati ce detine ¼ din actiuni.
In cazul nerespectarii acestor obligatii, pesoana respectiva va pierde de drept
calitatea sa de administrator.
Sistemul dualist

Conducerea SA se poate realiza si prin directorat(indeplineste actele necesare si

utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii). Directoratul e format din
unul sau mai multi membri, numarul lor fiind mereu impar.
Cand este un singur membru, acesta poarta denumirea de director general unic.
Directoratul isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghre.
Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere.
Membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre consiliul de supraveghere.
Prin actul constitutiv se poate prevedea ca membrii directoratului sa poata fi revocati si
de catre adunarea generala ordinara a actionarilor.
Daca revocarea lor survine fara justa cauza, acestia nu pot cere reintegrarea in
functie, ci daune interese.
In caz de vacanta a unui post de membru al directoratului, consiliul de
supraveghere va desemna un alt membru. Directoratul reprezinta societatea in raport
de terti si in justitie. Se considera ca membrii directoratului reprezinta societatea doar
actionand impreuna.

Directoratul prezinta consiliului de supraveghere anumite rapoarte cel putin o

data la 3 luni. De asemenea, inainteaza consilului de supraveghere situatia financiara
anuala(bilant, cont de profit, pierderi).

Consiliul de supraveghere

Membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de AGA; primii dintre ei sunt

numiti prin actul constitutiv.
Numarul membrilor nu poate fi mai mic de 3 si mai mare de 11; acestia pot fi
revocati oricand de AGA cu o majoritate de minim 2/3 din numarul voturilor
actionarilor prezenti.
In caz de vacanta a unui post, consiliul de supraveghere va numi un membru
provizoriu si va convoca adunarea generala. Daca nu se indeplineste aceasta obligatie,
orice parte interesata se poate adresa instantei pentru a desemna persoana insarcinata
cu convocarea adunarii generale.
Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi simultan membri ai directoratului
si salariati ai societatii.
In privinta drepturilor si obligatiilor lor, acestea sunt aceleasi ca si la
administratori.
Atributiile consiliului de supraveghere:
- exercita controlul asupra activitatilor societatii;
- numeste si revoca membrii directoratului;
- intocmeste rapoarte pe care le prezinta adunarii generale;
- poate convoca AGA.
 Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative formate din
minimum doi membri ai consiliului. Cel putin un membru trebuie sa fie membru
independent al consiliului de supraveghere9membrii consiliului de supraveghere sunt
independenti daca sunt indeplinite conditile aratate in art. 138^2, L. 31/1990.
Consiliul de supraveghere se intruneste minimum o data la 3 luni. Convocarea se
face de regula de catre presedintele consiliului, dar se poate face si de cel putin doi
dintre membrii consiliului(motivat) sau la cererea directoratului. Daca presedintele nu
convoaca consiliul la cererea membrilor, acestia pot convoca ei insisi consiliul. La fiecare
sedinta se intocmeste un proces verbal continand ordinea de zi, numele celor prezenti,
dezbaterile, deciziile, voturile.

Dispozitii comune pentru ambele sisteme

Durata mandatului administratorilor, membrilor directoratului, consiliului de

supraveghere este de maxim 4 ani. Primii membri au mandat pe 2 ani si pot fi realesi.
Administratorii, membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere, trebuie
sa incheie o asigurare pentru raspundere profesionala.
Directorii SA si membrii irectoratului sunt intotdeauna persoane fizice.
Administratorii pot fi persoane fizice ori persoane juridice( in acest caz, persoana
juridica este obligata sa-si desemneze un reprezentant persoana fizica, reprezentant care
trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si administratorii persoane fizice). Membrii
consiliului de supraveghere pot si persoane fizice.
Persoane care conform legii nu pot fi fondatori(art. 6) nu pot fi nici
administratori, directori, membri ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere.
Legea stabileste si anumite limitari:
 directorii unei SA ori membrii directoratului nu vor putea, fara autorizarea
consiliului de administratie si a consiliului de supraveghere, sa fie
administratori, membri ai directoratului, consiliului de supraveghere,
cenzori, auditori in alte societati concurente sau cu acelasi obiect de activitate.
 Nu pot fi asociati cu raspundere nelimitata in astfel de societate; nu pot
exercita in nume propriu sau in contul altei persoane acelasi comert sau altul
concurent; in caz conrar, pot fi revocati si vor raspunde pentru daunele
produse societatii.
 O persoana fizica nu poate fi administrator sau membru al consiliului de
supraveghere in mai mult de 5 societati(se aplica si pentru persoane juridice
pentru reprezentantii acestoa; daca se incalca aceasta prevedere, va fi obligata
sa demisioneze in termen de o luna; daca nu demisioneaza, va pierde de
drept mandatul ce intrece numarul de mandate(prevederea nu se aplica daca
cel ales e proprietarul a minim ¼ din numarul total de actiuni).

Remuneratia administratorilor si membrilor consiliului este stabilita prin actul

constitutiv sau prin hotararea AGA; ei pot primi si o remuneratie suplimentara.
Conditii pentru validitatea deciziilor consiliului de administratie, directoratului,
consiliului de supraveghere.

Este necesara prezenta a cel putin ½ din numarul membrilor(prin actul

constitutiv se poate prevede un numar mai mare); deciziile se iau cu votul majoritatii
membrilor prezenti; in caz de numire sau revocare a presedintilor, se cere majoritatea
membrilor consiliului.
Membrii consiliului de supraveghere, administratie, directorat, pot fi
reprezentati la sedinte doar de catre alti membri dar un membru prezent poate
reprezenta un singur membru absent. Prin actul constitutiv se poate dispune ca
participarea la sedinte sa poata avea loc si prin intermediul mijloacelor de comunicare
la distanta(actul constitutiv trebuie sa se refere la tipul acestor mijloace si la deciziile ce
se pot lua in aceste conditii).
In caz de paritate de voturi, presedintele consiliului de administratie sau
supraveghere are votuldecisiv.
In anuite cazuri exceptionale, deplin justificate, deciziile consiliului de
administratie sau ale directoratului pot fi luate fara a fi necesara o intrunire a acestui
organ daca exista votul unanim scris al membrilor.
Consiliul de administratie, directoratul vor putea incheia acte juridice in numele
si in contul societatii prin care sa dobandeasca bunuri, sa instraineze, sa inchirieze, sa
constituie garantii a caror valoare depaseste ½ din valoarea contabila doar cu aprobarea
adunarii generale.
Membrii consiliului de administratie, de supraveghere, ai directoratului sunt
obligati sa participe la AGA; vor prezenta rapoarte.
Actiunea in raspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor,
membrilor directoratului, consiliului de supraveghere, cenzorilor, auditorilor, apartine
adunarii generale ordinare. Aceeasi adunare va desemna si persoanele insarcinate sa
exercite actiunea. Daca adunarea decide sa porneasca o actiune in raspundere impotriva
administratorilor, membrilor directoratului, mandatul acestora inceteaza de drept la
data adoptarii hotararii si adunarea ii va inlocui.
Actiunea in raspundere impotriva membrilor directoratului poate fi exercitata si
de catre consiliul de supraveghere; daca decizia e luata cu o majoritate de 2/3 din
numarul total de membri, mandatul membrilor directoratului inceteaza de drept si ei
vor fi inlocuiti
Daca adunarea generala nu introduce aceasta actiune in raspundere si nici nu da
curs propunerii unuia sau mai multor actionari de a initia o aemenea actiune, actionarii
reprezentand individual sau impreuna cel putin 5% din capitalul social au dreptul de a
introduce o actiune in despagubiri in nume propriu, dar in contul societatii. Cheltuielile
vor fi suportate de ei si au dreptul la rambursarea sumelor(daca se admite actiunea).

Cenzorii

SA care opteaza pentru sistemul unitar vor avea ca organ de control cenzorii. SA
care opteaza pentru sistemul dualist sunt supuse auditului financiar.
 SA va avea 3 cenzori si un supleant. Acesta e numarul minim; prin actul
constitutiv se poate prevede un numar mai mare, dar impar. Cenzorii sunt alesi de
AGA; mandatul lor e de 3 ani; ei trebuie sa-si exercite mandatul personal.
In cazul SA cu capital majoritar de stat, unul dintre cenzori trebuie sa fie
reprezentant al ministerului economiei si finantelor(obligatoriu).
Cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului-expert contabil, care poate fi cu
expert care exercita acesta profesie individual sau in forme asociative.
Orice modificare a persoanei cenzorilor trebuie inregistrata la RC.
Persoanele care nu pot fi fondatori nu pot si nici cenzori.
Nu pot fi cenzori si daca au fost alesi, decad din mandat:
 rudele/afinii pana la gradul 4 sau sotii administratorilor;
 persoanele care primesc sub orice forma un salariu sau o remuneratie de la
administratori sau de la societatile care au calitatea de cenzori.
In caz de deces sau de impiedicare fizica ori legala, incetare sau renuntare la
mandat, aceasta va fi inlocuit de supleant.
In situatia in care numarul cenzorilor, chiar si cu supleantul, scade sub cel
prevazut de lege, administratorii vor fi obligati sa convoace adunarea generala pentru a
alege cenzori.
Obligatiile cenzorilor
Cenzorii au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca
bilantul, contul de profit si pierderi sunt in concordanta cu registrele, daca registrele
sunt tinute regulat si daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut cu respectarea
legii.
Cenzorii trebuie sa intocmeasca rapoarte pe care trebuie sa le prezinte adunarii
generale(in legatura cu obligatiile lor). Adunarea generala va aproba situatiile
financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de rapoartele cenzorilor.
Orice actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele despre care crede ca
trebuie cenzurate. Daca reclamatia e facuta de catre actionarul(actionarii) ce reprezinta
individual sau impreuna cel putin 5% din capitalul social, cenzorii sunt obligati sa o
verifice. Daca vor constata ca reclamatia e intemeiata si urgenta, sunt obligati sa
convoace imediat AGA si sa prezinte un raport. Daca nu vor convoca adunarea, ei
trebuie sa faca referire la reclamatie si sa intocmeasca un raport la prima adunare
generala.
In privinta indeplinirii obligatiilor aratate, cenzorii trebuie sa lucreze impreuna.
In caz de neintelegere, ei vor intocmi rapoarte separate. Cenzorii trebuie sa treaca intr-
un registru special deliberarile lor si constatarile facute de ei. Intre cenzori si societate
exista un contract de mandat.
Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea generala.

Registrele sociale
SA trebuie sa tina urmatoarele registre:
1) Registru al actionarilor, care sa arate datele de identificare ale acestora,
varsamintele facute; consiliul de administratie sau directoratul va tine aceste
registre.
 2) Registru al sedintelor si deliberarilor adunarii generale – tinute tot de consiliul de
administratie sau de catre directorat.
3) Registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie sau
directoratului si ale consiliului de supraveghere – vor fi tinute de organele in
cauza.
4) Registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori sau auditori – tinute de
organele in cauza.
5) Registru al obligatiunilor: arata totalul obligatiunilor emise, totalul obligatiunilor
rambursate, datele de identificare ale titularilor de obligatiuini nominative.
6) Orice alte registre prevazute de lege.

Registrul actionarilor poate fi cercetat de catre actionari sau de alti solicitanti.

Administratorii, membrii directoratului pot sa elibereze la cerere copii de pe aceste
registre.
Registrul actionarilor si registrul obligatiunilor se pot tine manual sau in sistem
computerizat. Exista si societati denumite “societati de registru independent” care pot
tine aceste registre.
In anumite cazuri, tinerea regostrelor actinarilor si obligatiunillor de catre o societate
independenta e obligatorie.
Daca regostrul actionarilor e tinut de o societate de registru independent, este
obligatorie mentiunea in RC a locului unde e inmatriculata societatea, a firmei si a
sedilului societatii de registru independent.

Rezervele societatii
SA trebuie sa aiba o rezerva legala. Prin actul constitutiv, societatea isi poate
constitui si rezerve suplimentare. Adunarea generala ordinara poate hotari constituirea
rezervelor facultative(vor putea fi folosite pentru a se plati dividende in anii in care
societatea nu va avea profit).
Rezerva legala. Legea 31/1990 reglementeaza in art 183 ca din profitul societatii se
va prelua anual cel putin 5% pana cand se va atinge 20% din capitalul social. Legea
31/1990 denumeste aceasta rezerva “fond de rezerva”. La fel ca si capitalul social, daca
fondul de rezerva s-a micsorat, trebuie reintregit. Acest fond de rezerva e considerat a fi
o prelungire a capitalului social, majoritatea autorilor considerand ca fondul de rezerva
are aceeasi natura juridica cu capitalul social.

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

In procesul de incetare a personalitatii juridice a unei SC, dizolvarea si lichidarea

reprezinta cele doua faze obligatorii, separate in principiu de inlocuirea
administratorilor cu lichidatorii. Modalitatile incetarii functionarii unei SC sunt
dizolvarea urmata de lichidare. Aceasta modalitate respecta numai partial principiul
simetriei juridice -> daca societatea s-a constituit prin vointa asociatilor, ea ar trebui sa
inceteze tot prin vointa asociatilor. Abaterea de la aceasta regula e o consecinta a
dobandirii calitatii de persoana juridica a asociatilor, dand nastere unei vointe comune.
 In mod exceptional, legea reglementeaza cazuri in care personalitatea juridica a
societatii inceteaza fara a se parcurge cele 2 faze – fuziunea si divizarea.
Legea 31/1990 nu da o definitie expresa referitoare la dizolvarea societatii; in lipsa
ei, precizarea notiunii revine doctrinei: dizolvarea a fost considerata modalitatea
juridica de incetare a existentei societatii.

Caile de dizolvare

Dizolvarea SC se realizeaza pe 3 cai: de drept, prin vointa asociatilor, pe cale

juridica. Fiecare dintre aceste modalitati impune respectarea unor conditii prevazute de
lege.
In cazul dizolvarii de drept, dizolvarea se produce de plin drept; in acest caz pentru
dizolvarea societatii nu e necesara indeplinirea vreunei formalitati. Legea 31/1990
reglementeaza in art. 227 alin. 1 lit. a singurul caz de dizolvare de drept – trecerea
timpului stabilit pentru durata societatii.
Din moment ce asociatii au stabilit prin actul constitutiv durata societatii, iar
termenul fixat a expirat, societatea se dizolva de plin drept la data implinirii
termenului. In acest caz nu e necesara o manifestare de vointa a asociatilor si nicio
formalitate de publicitate. Efectul dizolvarii poate fi evitat in cazul in care acestia decid
prelungirea duratei societatii. Legea prevede ca ei vor fi consultati cu minimum 3 luni
inainte de expirarea duratei societatii cu privire la eventuala prelungire a acesteia.
SC se poate dizolva si prin vointa asociatilor manifestata in cadrul Adunarii
Generale. Pentru dizolvarea societatii prin vointa asociatilor trebuie respectate
conditiile prevazute de lege pentru modificarea actului constitutiv. Actul prin care se
constata dizolvarea se va depune la ORC dupa care se trimite spre publicarea in M. Of.
In privinta dizolvarii societatii anterior expirarii termenului fixat, dizolvarea
produce efecte fata de terti numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la
publicarea in M. Of.
Pentru a proteja pe asociati, legea permite revenirea asupra hotararii de dizolvare a
societatii atata timp cat nu s-a facu nicio repartizare de activ intre asociati. Noua
hotarare insa trebuie supusa formalitatilor de publicitate prevazute de lege si poate fi
atacata cu opozitie de orice persoana interesata.
In cazul falimentului, dizolvarea societatii se pronunta de tribunalul investit(se va
aplica L 85/2006 – procedura insolventei). Potrivit legii, orice asociat poate cere
tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societatii, avandu-se in vedere
neintelegerile grave dintre asociatii care bocheaza activitatea societatii.
Hotararea de dizolvare data de instanta trebuie inscrisa in RC si publicata in M. Of.

Cauzele generale de dizolvare

Acestea sunt reglementate de art. 227 din L. 31/1990 si sunt urmatoarele:

a. trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b. imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acestuia;
c. declararea nulitatii societatii;
d. hotararea Adunarii Asociatilor;
e. hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice:
neintelegeri grave intre asociati care impiedica functionarea societatii;
f. falimentul societatii;
g. alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv.

A. Dizolvarea prin trecerea timpului stabilit pentru durata societatii; prin implinirea
termenului pentru care a fost constituita, societatea se dizolva de drept fara a fi
necesara adoptarea unei hotarari de adunarea generala sau pronuntarea unei
hotarari de catre instanta. Nu este necesara indeplinirea vreunei formalitati.
Justificarea lipsei de formalitati: conform legii, in contractul de societate trebuie sa se
prevada durata societatii. In acest caz, dizolvarea nu trebuie adusa la cunostinta
tertilor deoarece actul constitutiv fiind public, la constituirea societatii se prezuma ca
tertii cunosc termenul pentru care a fost constituita societatea si drept urmare
momentul in care intervine dizolvarea ei.
Dizolvarea va interveni si in situatia in care durata societatii a fost stabilita printr-o
hotarare a Adunarii generale, ulterior constituirii societatii.
Momentul de la care intervine dizolvarea e ziua urmatoare expirarii duratei
societatii.
Prin ajungerea la termen, societatea fiind dizolvata, ea intra in lichidare ->
administratorii nu mai pot intreprinde noi operatiuni, in caz contrar ei fiind
raspunzatori pentru fiecare operatiune.
Singura modalitate de a impiedica dizolvarea societatii e prelungirea duratei
acesteia cu conditia ca aceasta prelungire sa intervina inainte de indeplinirea
termenului. Legea impune in acest caz ca asociatii, cu minimum 3 luni inainte de
expirarea duratei societatii sa fie consultati cu privire la eventualitatea prelungirii
acesteia. Daca nu sunt consultati, la cererea oricarui asociar, tribunalul va putea
dispune prin incheiere efectuarea consultarii. Efectuarea consultarii nu impiedica
dizolvarea societatii la expirarea duratei prevazute in actul constitutiv.
B. Art. 223, alin. 1 lit. b, L. 31/1990: intrucat atat imposibilitatea realizarii obiectului
de activitate cat si realizarea acestuia sunt elemente de fapt care trebuie dovedite
pentru a justifica dizolvarea societatii, nu se poate considera ca dizolvarea ar
interveni in acest caz de drept, pentru ca tertii nu sunt avertizati in niciun fel
asupra existentei acestor elemente de fapt.
Autorii considera ca in aceste cazuri suntem in ipoteza unui caz de dizolvare
voluntara/judiciara.
Exemplu: imposibilitatea realizarii obiectului de activitate din cauza neintelegerilor
grave intre asociati – dizolvarea are caracter judiciar.
Obiectul de activitate al societatii = elementul esential al contractului de
societate(art. 7, 8, L. 31/1990).
Obiectul de activitate poate fi schimbat/completat prin vointa asociatilor.
Imposibilitatea realizarii obiectului poate fi materiala, daca partile au inteles sa-l
exploateze prin intermediul societatii, dar obiectul a pierit. Imposibilitatea poate fi si
juridica, de exemplu societatea preconiza exploatarea unei concesiuni petroliere, dar
concesiunea nu a fost obtinuta(a fost retrasa).
In jurisprudenta s-a considerat o imposibilitate juridica a realizarii obiectului de
activitate daca intre asociati exista neintelegeri grave ce fac imposibila continuarea
activitatii societatii.
Doctrina considera ca in acelasi caz de dizolvare s-ar incadra decesul tuturor
asociatilor, starea grava de boala, situatia familiala nefavorabila. Unii autori nu sunt
de acord cu aceasta din urma includere.
C. Declararea nulitatii societatii: in forma actuala, Legea 31/1990 urmareste sa
realizeze un echilibru intre nevoia de protectie a tertilor si imperativul respectarii
legii cu privinta la conditiile ce trebuie indeplinite pentru a se constitui o SC.
Legiuitorul e preocupat intotdeauna de salvarea societatii; din acest motiv, instituie
actiunea in regularizarea societatii si actiunea in declararea nulitatii societatii.
Legiuitorul a urmarit limitarea cauzelor de nulitate. Daca exista un motiv de
nulitate, acesta poate fi inlaturat. Daca se declara nulitatea, se incearca limitarea
efectelor acesteia.
D. Hotararea Adunarii Asociatilor(art. 227, alin. 1, lit. d). Vointa de asociere este
suportul constituirii si modificarii societatii comerciale. Daca acest element care ii
uneste pe asociati dispare, societatea nu mai poate continua sa existe – asociatii
au dreptul sa decida dizolvarea societatii.
Daca aceasta dizolvare prin vointa asociatilor intervine, dizolvarea produce efecte
fata de terti doar dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea in M. Of.
Hotararea de dizolvare trebuie luata cu respectarea legii – conditiile pentru
modificarea actului constitutiv.
In literatura s-a pus in discutie cazul in care actul constitutiv a fost incheiat in forma
autentica(anterior O.G. 76/2001, actul constitutiv al societatii comerciale trebuia
incheiat intotdeauna in forma autentica) iar actul aditional e un inscris sub
semnatura privata. In acest caz, societatea se poate dizolva? Raspunsul este
afirmativ.
In conditiile in care asociatii hotarasc dizolvarea societatii, hotararea trebuie luata in
cadrul Adunarii Generale Extraordinare, trebuie inscrisa in RC si publicata in M. Of.
Hotararea asociatilor poate fi atacata cu opozitie de catre creditorii sociali. Ea se face
in termen de 30 de zile de la publicarea hotararii sau a actului aditional modificator
in M. Of.
Opozitia suspenda executarea hotararii asociatilor pana la ramanerea definitiva a
hotararii judecatoresti. Aceasta se judeca in Camera de Consiliu.
Hotararea pronuntata asupra opozitiei e supusa doar recursului.
Instanta de judecata nu se poate substitui Adunarii Generale pentru a dispune
dizolvarea.
E. Dizolvarea prin hotararea tribunalului: SC se poate dizolva si prin hotararea
tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice: neintelegeri
grave intre asociati care impiedica functionarea societatii. Acest caz de dizolvare
nu se va aplica in privinta SRL cu asociat unic.
 SC care au ca unic actionar statul roman -> societati care au rezultat din
reorganizarea unor regii autonome(neexistand practic affectio societatis in intelesul
de intentie de a conlucra in vederea realizarii obiectului societatii).
Dizolvarea societatii pentru neintelegerile grave dintre asociati trebuie sa ramana
insa o solutie exceptionala, pentru ca legiuitorul incearca mereu salvarea societatii.
Divergentele intre asociati apar in general in societatile cu numar mic de asociati, in
care factorul personal joaca un rol primordial.
In privinta SA, dizolvarea se justifica daca intre grupurile de actionari au loc
conflicte severe. In literatura se considera că neintelegerile grave intre asociati apar
atunci cand interesul social ajunge sa fie nerespectat sau pus in umbra de interesele
personale sau de grup ale asociatilor. Aceste disfunctionalitati sunt provocate de
administratori, de asociati sau grupuri de asociati care preiau in fapt conducerea
societatii.
Calitatea procesuala activa in actiunea de dizolvare juridica poate fi introdusa:
 de actionarii minoritari, in cazul abuzului de majoritate;
 de actionarii majopritari, in caz de abuz de minoritate.
Calitatea procesuala pasiva apartine insasi societatii a carei dizolvare se cere, fiind
reprezentata in instanta de organele sale.
F. Dizolvarea prin declararea falimentului: conform prevederilor L. 85/2006
privind procedura insolventei.
G. Dizolvarea pentru alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv: sunt
aratate in art. 237, L. 31/1990.
La cererea oricarei persoane interesate precum si a Oficiului National al Registrului
Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;
b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale,
situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la
oficiul registrului comertului;
c) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu
indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut
ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta;
d) societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii.
Dispozitiile penultimului caz nu sunt aplicabile in cazul in care societatea a fost
in inactivitate temporara anuntata organelor fiscale si inscrisa in RC. Durata inactivitatii
nu poate depasi 3 ani.
Hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se inregistreaza in
registrul comertului, se comunica directiei generale a finantelor publice judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putand sa se indrepte
impotriva societatii.
Orice persoana interesata poate face recurs impotriva hotararii de dizolvare in
termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii. La data ramanerii irevocabile a
hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare. Daca in termen
de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare nu se
procedeaza a numirea unui lichidator, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane,
numeste un lichidator de pe lista practicienilor in reorganizare si lichidare.
Remunerarea acestora va fi facuta din averea persoanei juridice dizolvate(din fondul de
lichidare constituit in baza L. 85/2006). Daca judecatorul delegat nu a fost sesizat cu
nicio cerere de numire a lichidatorilor, in termen de 3 luni de la expirarea termenului
anterior de 3 luni, persoana juridica se radiaza din oficiu din Registrul Comertului prin
incheierea data de judecataorul delegat cu citarea partilor. Incheierea de radiere si
inregistreaza in RC, se comunica persoanei juridice, ANAFm DGFP si se afiseaza pe
pagina de internet a Oficiului Natinal al RC si la sediul ORC unde a fost inregistrata
societatea.

Cauze specifice de dizolvare a SC

SA

Conform art. 228, L. 31/1990, SA se dizolva in cazurile si in conditiile prevazute

de art 153^24 si in cazurile prevazute de art. 10 alin. 3. chiar daca legea nu
reglementeaza expres dizolvarea SA in cazul scaderii capitalului social sub minimul
prevazut de lege, aceasta este o cauza de dizolvare specifica SA.
Potrivit art. 153^24, daca Consiliul de Administratie sau directoratul constata ca
in urma unor pierderi, activul net al societatii s-a dimiunat la mai putin de jumatate din
valoarea capitalului social subscris, va convoca deindata Adunarea Generala
Extraordinara pentru a decide daca societatea trebuie sa fie dizolvata. Prin actul
constitutiv se poate stabili ca adunarea generala extraordinara sa fie convocata chiar si
in cazul unei diminuari a activului net mai putin semnificativa.
Consiliul de administratie, membrii directoratului trebuie sa prezinte adunarii
generale un raport care va fi vizat de cenzori sau auditori, raport ce se va referi la
situatia financiara a societatii. Acest raport trebuie depus la sediul societatii cu
minimum 7 zile anterior datei convocarii AGA pentru a putea fi cercetat de catre
actionarii interesati.
Daca AGA nu hotaraste dizolvarea societatii atunci societatea e obligata sa
procedeze la reducerea capitalului social la activul net ramas(trebuie sa fie mai mare de
90.000 RON). Societatea poate hotari si reintregirea capitalului social. Daca adunarea
generala extraordinara nu s-a intrunit sau daca nu a putut delibera valabil nici la a doua
convocare, orice persoana interesata poate cere dizolvarea societatii.
Instanta insa poate acorda societatii un termen ce nu poate depasi 6 luni pentru
regularizarea situatiei. Societatea nu poate fi dizolvata daca si-a regularizat situatia
pana in momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare.
Cazul prevazut de art. 10 alin. 3 se refera la reducerea numarului minim de
actionari prevazut de lege(2). In reglementarea anterioara era minim 5. si in acest caz
legea acorda un termen de 9 luni pentru regularizarea situatiei societatii. Deci daca s-a
reintregit numarul de actionari in termen de 9 luni societatea nu se va mai dizolva.
 Se ridica problema de a sti ce se intampla daca nu s-a reintregit capitalul social,
nu s-a redus la suma ramasa, nu s-a reintregit numarul de actionari in termen de 9 luni
dar inainte de a se introduce o actiune ce are ca obiect dizolvarea societatii.
S-a considerat ca termenul de 9 luni trebuie interpretat in sensul ca in aceasta
perioada nu poate fi ceruta dizolvarea societatii. Dupa trecerea lui se poate cere, dar
societatea nu va fi dizolvata daca si-a regularizat situatia pana la ramanerea definitiva a
hotararii de dizolvare

SNC

SNC si SRL se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau

decesul unuia din asociati cand datorita acestor cauze numarul asociatilor s-a redus la
1(art. 229). Se excepteaza cazul in care exista clauza de continuare a societatii cu
mostenitorii.
In cazul falimentului/incapacitatii unui asociat, nu se pierde practic calitatea de
asociat, ci se limiteaza capacitatea sa de folosinta, conform L. 85/2006 privind
procedura insolventei(a abrogat L. 64/1995 privind falimentul). Debitorul falit e
desesizat de bunurile sale, administrarea averii sale fiind facuta de lichidatorul judiciar.
In cazul incapabilului, se limiteaza capacitatea de exercitiu: nu poate semna acte
juridice decat prin intermediul reprezentantului sau(ar afecta fundamental participarea
sa la viata sociala).
Dizolvarea nu va interveni daca asociatul ramas hotaraste contrarilul. Exista
societate sub forma SRL cu asociat unic.
In privinta decesului unui asociat, daca exista clauza de continuare cu
mostenitorii nu sunt probleme speciale. Daca insa nu exista clauza de continuare cu
mostenitorii, asociatii trebuie sa plateasca mostenitorilor partea ce se cuvenea
asociatului decedat, calculata dupa ultimul bilant contabil.

Pentru societatea in comandita simpla, cazurile de dizolvare sunt aceleasi:

falimentul, incapacitatea, retragerea, excluderea, decesul singurului asociat comanditar
sau comanditat(la societatea in comandita simpla trebuie sa existe obligatoriu doua
categorii de asociati).
(Nu?) Se poate transforma in alta forma de societate.

SRL

SRL se dizolva in urmatoarele cazuri: prin faliment, incapacitate, retragere,

excludere, decesul unuia dintre asociati., numarul asociatilor reducandu-se la 1 -> se
poate transforma in SRL cu asociat unic.
Cele precizate in legatura cu decesul unui asociat din SNC sunt valabile si aici,
dar exista clauza de continuare cu mostenitorii, dar numarul asociatilor nu trebuie sa
devina mai mare de 50. In acest caz, mostenitorii trebuie sa-si aleaga unul sau mai multi
reprezentanti astfel incat numarul asociatilor sa nu depaseasca 50.
Alt caz specific de dizolvare:
 a. scaderea capitalului social la jumatate. Societatea nu va fi dizolvata
daca va fi reintregit.
b. SRL cu asociat unic: art. 14 L. 31/1990: o persoana fizica/ o persoana
juridica poate fi asociat unic doar la o singura SRL cu asociat unic;
un SRL cu asociat unic nu poate fi asociat unic la un SRL cu asociat
unic. In cazul incalcarii acestei interdictii se poate cere dizolvarea
societatii de catre Ministerul Finantelor sau de catre orice persoana
interesata.
In baza hotararii de dizolvare se va face lichidarea societatii in conditiile
prevazute de L. 31/1990
In legatura cu dizolvarea unei SRL cu asociat unic, se deroga de la regula
generala(dizolvarea urmata de lichidare). In acest caz, dizolvarea SRL cu asociat unic
atrage transmiterea universala a partimoniului societatii catre asociatul unic fara
lichidare. Transmisiunea are loc si societatea inceteaza sa mai existe la urmatoarele date:
 daca nu s-a facut opozitie, pe data expirarii termenului de introducere a
opozitiei;
 daca s-a facut opozitie, pe data la care a devenit irevocabila hotararea de
respingere a opozitiei sau, dupa caz, hotararea prin care se constata ca societatea
ori asociatul unic care a platit datoriile a oferit garantii acceptate de creditori sau
a convenit cu acestia un aranjament pentru plata datoriilor.
Desi principiul este ca societatea dizolvata intre in lichidare, in acest caz
personalitatea juridica a societatii dispare ca urmare a dizolvarii fara a mai interveni si
lichidarea. Radierea ei din RC se face in baza actului de dizolvare.
Daca la constituirea societatii asociatul unic desprinde o parte din patrimoniul
sau pentru a-l afecta scopului pentru care a fost constituita societatea, in cazul dizolvarii
operatia e inversa. Prin aceasta transmisiune universala a patrimoniului, datoriile
societatii devin datoriile asociatului unic(asociatul unic dobandeste totalitatea
drepturilor si obligatiilor care au apartinut societatii si in consecinta pentru obligatiile
societatii raspunde atat cu bunurile dobandite cat si cu cele din patrimoniul sau.
Efectele dizolvarii
Masura dizolvarii, indiferent daca a intervenit prin hotarare judecatoreasca,
vointa asociatilor sau de drept, e prima etapa in procesul incetarii existentei societatii.
SC continua insa sa existe ca persoana juridica avans insa cu totul alte scopuri ->
nu se vor putea intreprinde operatiuni comerciale noi(aceasta interdictie se explica prin
starea in care se afla societatea deoarece in aceasta faza activitatea societatii nu e
orientata spre obtinerea de beneficii si se urmareste lichidarea ei.
Incalcarea acestei interdictii are drept consecinta raspunderea personala si
solidara a administratorilor, membrilor directoratului.

Lichidarea. Notiune si principii.

Legea 31/1990 contine dispozitii generale privind lichidarea SC si dispozitii
speciale aplicabile fiecarei forme de societate. Lichidarea SC e o operatiune care
constituie un efect al dizolvarii.
Notiunea de lichidare are 2 acceptiuni:
 - in sens larg, doctrina intelege prin lichidare toate operatiunile cu
scopul terminarii afacerilor in curs in momentul declansarii
dizolvarii societatii, incasand creantele de la debitori,
transformand bunurile societatii in bani, plata datoriilor,
repartizarea sumei eventual ramase intre asociati -> Termenul de
lichidare se refera la perioada cuprinsa intre dizolvarea societatii
si radierea ei din RC.
- In sens restrans, lichidarea se refera la toate operatiunile efectuate
intre momentul declansarii dizolvarii si momentul repartizarii
activului ramas intre asociati.
Prin OUG 32/1997, in privinta lichidarii au intervenit numeroase modificari: s-a
introdus posibilitatea numirii ca lichidatori si a unor persoane juridice, obligarea SC a
caror activitate s-a desfasurat in baza autorizatiei de mediu de a lua masuri pentru
efectuarea bilantului de mediu(art 254). S-au introdus modificari in privinta perioadei
de timp in care trebuie efectuata lichidarea.
Trebuie sa deosebim intre lichidarea voluntara, reglementata de L. 31/1990, si
cea judiciara, reglementata de L. 85/2006, intre aceste doua modalitati de lichidare
existand foarte multe deosebiri:
- se recurge la lichidarea judiciara cand societatea se afla intr-o
situatie speciala(incapacitate de plata);
- lichidarea judiciara e dispusa de judecatorul sindic9cea voluntara
e dispusa, in general, de catre asocaiti, fiind o urmare a dizolvarii
societatii.
Principalele reguli instituite de Legea 31/1990 referitoare la lichidarea voluntara sunt:
a. incetarea mandatului administratorilor, membrilor
directoratului si inlocuirea lor de catre lichidatori;
b. publicitatea numirii lichidatorilor prin inregistrarea in
RC si publicarea actului de numite in M. Of.
Orice modificare legata de persoana lichidatorilor trebuie sa fie publicata pentru
a fi opozabila tertilor.
Dupa efectuarea publicarii, orice actiune impotriva societatii sau pentru societate
va si indreptata impotriva lichidatorilor; legea precizeaza ca lichidatorii trebuie sa stea
in justitei in numele societatii.
Lichidarea ca faza este guvernata de 3 principii:
1) personalitatea juridica a societatii subzista pentru nevoile lichidarii;
2) lichidarea societatii se face in interesul asociatilor;
3) lichidarea societatii e obligatorie, nu facultativa.

I. Nevoile lichidarii patrimoniului societatii, ale ocrotirii intereselor asociatilor, ale

creditorilor societatii impun mentinerea personalitatii juridice a societatii. Desi
societatea beneficiaza de personalitate juridica, ea nu va putea incepe operatiuni noi,
pesonalitatea juridica subzistand numai pentru neviole lichidarii.
Acest principiu e consacrat expres de L. 31 -> societatea isi pastreaza atributele de
identificare, dar pe toate actele care emana de la societate trebuie sa se arate ca aceasta e
in lichidare.
Patrimoniul social continua sa apartina acesteia. Organele societatii functioneaza si in
aceasta faza desi sufera o serie de modificari. Astfel, administratorii, membrii
directoratului vor fi inlocuiti de lichidatori. Adunarea generala continua sa fie organul
de conducere a societatii. Ea va putea lua in aceasta faza orice fel de hotarare referitoare
la modificarea actului constitutiv. Adunarea generala nu poate lua hotarari care sunt
incompatibile cu lichidarea. Hotararile AGA sunt limitate de scopul lichidarii.
AGA va putea aproba bilantul annual de lichidare daca lichidarea se prelungeste
mai mult de un an.
Cenzorii continua sa existe ca organ de control al activitatii lichidatorilor.
Desi legea nu face nicio precizare, se considera ca si auditorii interni isi continua
activitatea, desi in cadrul sistemului dualist, lichidatorii isi vor indeplini obligatiile
vegheati de Consiliul de Supraveghere.
II. Lichidarea se face in interesul asociatilor: lichidarea societatii ca urmare a dizolvarii
ei se face in principal in interesul asociatilor, dar sunt avute in vedere si interesele
creditorilor, pentru ca legea reglementeaza in mod expres ca asociatii nu pot primi nicio
suma de bani in contul partilor sau actiunilor ce le detin, inainte de achitarea creantelor
creditorilor societatii.
Lichidarea, conform L. 31/1990, se diferentiaza de procedura reglementata de L.
85/2006, in cadrul careia procedura ii ocroteste in mod exclusiv pe creditorii societatii.
III. Lichidarea societatii e obligatorie, nu facultativa.
Chiar daca in anumite cazuri expres prevazute de lege dizolvarea nu e urmata de
lichidare(divizare, fuziune SRL cu asociat unic), se considera ca, in principiu, lichidarea
e obligatorie, cazurile in care nu intervine fiind foarte putine si sunt considerate exceptii
de la regula generala(dizolvarea urmata de lichidare).
Lichidarea e considerata de autori ca fiind o operatiune necesara pentru a realiza
dezagregarea patrimoniului social in elementele sale componente. Exista si autori care
considera ca lichidarea ar avea caracter facultativ – opinie singulara.

Statutul lichidatorilor: persoane fizice sau juridice numite in conditiile legii care
administreaza societatea aflata in lichidare. Ei au anumite drepturi si obligatii. Autorii ii
considera administratorii societatii sau membrii directoratului in perioada de lichidare.
Daca lichidatorul e o persoana juridica, acesta va trebui sa desemneze un
reprezentant – persoana fizica. Atat lichidatorul persoana fizica cat si reprezentantul
permanent al societatii lichidatoare trebuie sa fie lichidatori autorizati in conditiile legii.
Pentru a dobandi aceasta calitate, o persoana trebuie sa indeplineasca anumite conditii
prevazute in OUG 86/2006, care a abrogat OUG 79/1999-organizarea activitatii
practicienilor in reorganizare si lichidare.
Lichidatorii autorizati trebuie sa fie contabili autorizati sau experti contabili, sa
fie licentiati in stiinte economice/in drept/inginer si sa aiba o vechime in activitatea
economica sau juridica.
 Legea precizeaza ca lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii si
membrii directoratului -> raspunderea lichidatorilor e reglementata de normele
privitoare la mandat si de L. 31/1990.
Autorii ii considera mandatari ai societatii in faza de lichidare. Lichidatorii trebuie sa
execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare, dar le e interzis sa
intreprinda operatiuni comerciale noi, ce nu sunt necesare scopului
lichidarii(raspundere personala si solidara).
Art. 255: In afara de puterile conferite de asociati, cu aceeasi majoritate ceruta
pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) sa stea in judecata in numele societatii;
b) sa execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare;
c) sa vanda, prin licitatie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societatii;
d) sa faca tranzactii;
e) sa lichideze si sa incaseze creantele societatii.
f) sa contracteze obligatii cambiale, sa faca imprumuturi neipotecare si sa indeplineasca
orice alte acte necesare.
In lipsa unor dispozitii speciale in actul constitutiv sau in actul lor de numire,
lichidatorii nu pot sa constituie ipoteci asupra bunurilor societatii, daca nu sunt
autorizati de instanta.
Lichidatorii care intreprind noi operatiuni comerciale ce nu sunt necesare
scopului lichidarii sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor.

Concluzie: lichidatorii: obligatii:

1. intocmirea inventarului; incheierea bilantului;
2. primirea si pastrarea patrimoniului;
3. desfasurarea operatiunilor necesare lichidarii;
4. intocmirea registrelor; pastrarea registrelor si a actelor societatii pana cand va
fi radiata din RC.

Lichidarea SC

Lichidarea parcurge mai multe faze:

1. inlocuirea administratorilor cu lichidatorii;
2. predarea gestiunii;
3. plata creditelor societatii;
4. satisfacerea drepturilor asociatilor;
5. intocmirea bilantului final;
6. radierea societatii din RC.
Numirea lichidatorilor se poate face fie de catre asociatii din cadrul Adunarii
Generale, fie de catre instanta de judecata.
Inlocuirea administratorilor cu lichidatorii reclama predarea societatii catre
lichidatori. In acest scop, administatorii si lichidatorii trebuie sa intocmeasca anumite
documente de predare-primire.
 Legea prevede ca lichidatorii sunt obligati ca impreuna cu administratorii sa faca un
inventar si sa incheie un bilant. Aceste documente trebuie semnate si de administratori
si de lichidatori. In cazul ivirii unor neintelegeri, doctrina apreciaza ca e poate face
contestatie la instanta.
In cazul SA, legea prevede ca la predarea gestiunii administratorii sunt obligati sa
intocmeasca o dare de seama asupra gestiunii societatii pentru timpul trecut de la
ultimul bilant contabil aprobat si pana la timpul lichidarii. Aceasta dare de seama
trebuie sa o prezinte lichidatorii.
Daca gestiunea administratorilor depaseste perioada de timp a unui exercitiu
financiar, darea de seama trebuie anexata la primul bilant pe care lichidatorii il prezinta
adunarii generale.
Orice actionar nemultumit poate face opozitie impotriva darii de seama si bilantului.
Daca se introduc mai multe opozitii acestea vor fi conexate.
In cazul SC a caror activitate s-a desfasurat in baza unei autorizatii de mediu,
lichidatorii au obligatia sa ia masuri pentru efectuarea bilantului de mediu.
In temeiul inventarului si bilantului, lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa
pastreze patrimoniul societatii, registrele incredintate si actele societatii, precum si sa
tina un registru in care sa fie consemnate toate operatiunile lichidarii.
Scopul lichidarii activului si pasivului SC este prefacerea bunurilor societatii in bani
si achitarea datoriilor. Eventualul activ net se repartizeaza intre asociati. Transformarea
bunurilor societatii in bani se realizeaza pe calea licitatiei publice, dar, in mod
exceptional, anumite bunuri pot fi sustrase vanzarii: asociatii au posibilitatea de a
decide prin acord comun ca bunul adus ca aport la capitalul social sa nu devina
proprietatea societatii si aceasta sa aiba numai un drept de folosinta asupra bunului.
Bunul se intoarce in patrimoniul asociatului care l-a aportat.
Lichidarea activului SC presupune si incasarea creantelor de la debitorii societatii.
Aceasta operatiune se face la scadenta.
Prin lichidarea pasivului SC se realizeaza plata datoriilor SC catre creditorii sai cu
sumele de bani rezultate din lichidarea activului societatii.
Obligatiile societatii pot fi achitate de lichidatori cu propriii bani, acesta avand
dreptul la restituirea sumelor platite creditorilor. Potrivit legii, lichidatorii nu vor putea
reclama impotriva societatii drepturi mai mari decat aceleea ce apartineau creditorilor
platiti(art. 258).
Legea permite creditorilor sa se indrepte impotriva asociatilor pentru plata sumelor
datorate din valoarea actiunilor subscrise sau din cea a aporturilor la capitalul social.
Este vorba de o actiune directa a creditorilor societatii impotriva acelor asociati care nu
si-au achitat aporturile la capitalul social.
Problema: a sti daca sumele datorate pe aceasta cale intra in patrimoniul societatii
ori servesc platii creantei creditorului urmaritor. Se considera ca ele intra in patrimoniul
societatii pentru a fi impartite intre toti creditorii.
Doctrina apreciaza ca creditorii au o actiune in subsidiar si impotriva asociatilor care
raspund nelimitat si solidar. Temeiul actiunii este art. 3 care prevede ca raspunderea
asociatilor SNC si si asociatilor comanditati este solidara si nelimitata.
 Legea 31/1990 prevede ca lichidarea se face in interesul asociatilor, dar drepturlie
asociatilor sunt subordonate/pot fi valorificate numai dupa plata creditorilor societatii.
Sumele cuvenite asociatilor nu se pot imparti mai inainte de stingerea tuturor
obigatiilor societatii. Totusi, se poate deroga de la acesta interdictie, legea mentionand
ca asociatii vor putea cere lichidarea ca sumele realizate din operatiunile de lichidare sa
fie depuse la CEC/banca si daca ar mai ramane un dipsonibil de cel putin 10% dupa
plata creditorilor, sa repartizeze acest disponibil intre asociati.
Impotriva deciziilor lichidatorilor privind repartizarea sumelor de bani, creditorii
pot face opozitie.
Dupa terminarea operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii,
lichidatorii sunt obligati sa intocmeasca bilantul financiar precum si proiectul de
repartizare a activului net intre asociati.
Bilanturile financiare: consemneaza pe de o parte sumele de bani rezultate din
vanzarea la licitatie publica a bunurilor societatii si incasarea creantelor, si pe de alta
parte sumele achitate pentru plata datoriilor societatii. Aceste doua operatiuni pot fi
contopite.
Asociatii nemultumiti pot face opozitie impotriva bilantului financiar de lichidare si
a proiectului de repartizare. Daca mai multi asociati fac opozitie, acestea vor fi conexate.
Atribuirea sumelor de bani asociatilor se face in schimbul unor cheltuieli de primire.
Prin confirmarea bilantului financiar al lichidarii si distribuirea activului net intre
asociati, lichidatorii sunt liberati de obligatiile lor. La terminarea lichidarii, din oficitiu
societatea va fi lichidata din Registrul Comertului. In acest moment societatea inceteaza
de a mai fi subiect de brept, iar personalitatea sa juridica dispare.
Daca dupa radierea societatii se iveste un creditor a carui creanta nu a fost
valorificata in cursul lichidarii, acesta va putea urmari pentru plata creantei numai pe
asociatii care raspund solidar si nelimitat.
In privinta raspunderii societatii dupa incetarea personalitatii juriice, in doctrina
exista trei teorii:
1. raspunderea incumba societatii ignorand efectele lichidarii;
2. personalitatea juridica a societatii reinvie
3. raspunderea revine asociatilor, nu societatii.

Cererea de radiere va fi insotita de:

 bilantul lichidarii;
 certificatul fiscal;
 originalul documentelor emise de RC;
 raportul lichidatorilor privind modul de repartizare a activului si stingerea
pasivului;
 declaratiile lichidatorilor cu privire la exactitatea operatiunilor efectuate.

Registrele SC trebuie depuse spre pastrare:

- SNC, SRL, Societati in comandita simpla – la un asociat;
- SA, Societate in comandita pe actiuni – vor fi predate la RC si
orice persoana interesata le va putea cerceta cu autorizarea
instantei.